Madalina Manole

[Carmen FUNIERU]

Care credeţi că au fot motivele sinuciderii îndrăgitei cântăreţe Mădălina (Magdalena- Anca) Manole?

[sophia]

Nu stim noi si n-are rost sa discutam acum.
1. Poate ca au fost probleme mai vechi, adunate
2. Depresii pot fi genetice, de la hormoni (o fi fost la ea de la nasterea copilului), socuri, traume, etc.
3. Poate din cauza problemelor profesionale. Am inteles ca nu mai era cautata, solicitata sa cante, sa apara la televizor, in concerte. Este o problema a artistilor, a sportivilor. Caderea brusca din lumina succesului.
Multi nu stiu ce sa mai faca, nu au un plan B. Altii isi fac in paralel un alt plan (firma, ferma, scoli, alte activitati, etc.).
Si din cauza asta ajung in depresii, la droguri si etc.
4. Singuratatea sufleteasca - nimeni n-o fi vazut problemele ei, nimeni n-a ajutat-o. Oamenii sunt asa cum sunt si calca suflete in picioare. Asta este.
Nu-i pasa nimanui de altii.


Si ma intreb ceva: unde a fost familia ei: parinti, o fi avut frati sau surori?
Se spune ca erau chiar in casa sotul si soacra. Si n-au stiut ce face ea?

[Adrinskaia]

...Presupun ca este vorba de pacatul de a si indrepta furia, supararea pentru unele neajunsuri, handicapuri de adaptare etc asupra propriei persoane, asa cum am putut pricepe in articolul ,, deprimarea'' si cu ceva timp in urma am citit la SN Lazarev.
Este un pacat mare care te arunca in ceva din suferinta iadului deznadejdii...si care revine...si revine...si ani de zile, daca nu exista o persoana care sa se priceapa sa te scoata din aceasta stare...si sunt extrem de greu de gasit...de regula si preotii te trimit la psihiatru, si acolo ti se dau medicamente de nu mai poti scrie dupa dictare etc, si de regula dupa prima internare, multi bolnavi, incearca iar si poate chiar mai serios deznadajduiti sa piara.(scrie in cartile lor de psihiatrie, dar rece).
Unii ajung in timpul starii de deznadejde care poate dura ore in care nu fac decat planuri mentale de a pieri sa aiba si gandul de a merge la Biserica si parca vad si un parinte dar se intreaba doar unde sa mearga caci nu prea stiau nici in manastire ce se face ori spune. Ajung apoi sa stea de vorba cu gandurile, si in scurt timp pot ajunge la o stare paranoica si la senzatia ca cineva ii studiaza gandurile, asta numai daca a fost stresat de cineva care l a tinut sub observatie ceva timp, precum picatura chinezeasca sau alte explicatii de genul capacitatilor sfantului Ciprian inainte de crestinare.
Cireasa de pe tort poate fi mama care a avut ceva stari depresive si nu are habar de spovedanie si rugaciune, si i a spus chiar nu demult ca ar vrea sa o dea la altii, dar nu asta ar fi problema reala, decat daca intr adevar dorinta mamei la un moment dat sa renunte la copil a devenit un program transformat in sensibilitatea ce ar duce la deznadejdea copilului.
Mai precis, cred ca problema este ca si un copil, si iata ca si un adult are nevoie de cel putin o persoana deosebit de responsabila si capabila sa si puna sufletul pentru aproapele, si sa gaseasca si cele mai bune solutii atunci cand nu dispune de ele in altcineva si nu in medicamente ori preoti care nu i recunosc pe cei mai buni dintre ei, ori in solutii ale sfintilor Parinti, ori sa caute si sa intrebe s a, sa nu planga si pentru ei Mantuitorul la Judecata, cum am citit ca plangea parintele Lavrentie pentru multi preoti tineri.
Daca nu ma insel insa, o data ce te ai sinucis durerea despartirii de Dumnezeu este a iadului deznadejdii, si cineva care din nestiinta s a rugat pentru un sinucigas a adus iadul aspra sa, dar acesti oameni ar mai putea fi scosi de acolo, daca la calugarire, fratele alege sa l scoata pe sinucigas din iad, a fost un caz de care am auzit de la cineva, si camaradul din armata a iesit din iad salutand militareste.
Un alt motiv adiacent la care ma pot gandi ar fi ca sa fi fost bolnava cu inima, si ma gandesc la cazul unui doctor american, care a inceput sa foloseasca pesticide si ingrasaminte chimice si a ajuns cu infarct sa nu mai aiba putinta si voie sa faca nimic, si atunci, citind diverse reviste si despre agricultura bio si comandand doua carti, a ajuns sa practice agricultura bio si sa se faca bine.
Mai apoi, odata ce a luat paracetamol, nu stiu in ce doza, te rezolva si asta nitel, precum pe Michael multele medicamente.
Si mai apoi, nu putini aleg sa tina suferinta in ei, caci oricum este greu de exprimat si de priceput si poate mandria isi baga si ea codita, mai devreme sau mai tarziu, mai mult sau mai putin. Si multe altele pentru alimentarea celor cu putina iubire, si putina judecare s a.

[heaven]

Rational vorbind,motivatia unui asemenea gest nu poate fi inteleasa,insa universul interior al omului nu functioneaza doar rational,ci si afectiv.
Cel mai probabil Madalina,avea o structura destul de fragila,introvertita, pe fondul careia o depresie neglijata,la care se putea adauga si cea postpartum s-a acutizat si cronicizat pana cand lucrurile au scapat de sub control.Cu siguranta au fost multipli factori care au condus la instaurarea acestei boli.
Sunt convinsa ca tot acest conflict interior a avut loc nu peste noapte ci in ani de zile.
Din pacate societatea nu ne educa sa cerem ajutor pentru suflet atunci cand simtim ca nu mai putem.Multi nu au incredere sa mearga la preot si nici atat sa consulte un psiholog.
Ba mai mult,se tem ca si daca ar vorbi cunoscutilor,prietenilor sau familiei despre problema lor ar fi neintelesi,etichetati intr-un anumit fel.
Ce sa mai discutam despre o persoana publica precum Madalina Manole,a carei imagine trebuia sa ramana vesnic impecabila atat in ochii oamenilor,cat mai ales in ochii ei proprii?
Artista Madalina Manole era o femeie aparent desavarsita:talentata,inteligenta,carismatica,inca foarte frumoasa la cei 43 de ani ai sai,in timp ce omul Madalina Manole avea vulnerabilitatile sale,defecte,dureri,conflicte interioare,temeri etc.
Cred ca omul a fost negat si ignorat in permanenta in favoarea artistului,pana ce sufletul ei a cedat in aceasta batalie si a ales sa plece.
Bineinteles,aceasta este viziunea mea proprie,nu este si obligatoriu sa fie reala,numai Dumnezeu poate cunoaste ce a fost cu aceasta fiinta nefericita in definitiv,de a ajuns la o asemenea decizie cumplita.
Era un om bolnav si trebuie tratat ca atare si nu judecat pentru ca a luat o hotarare extrema atunci cand mintile sale nu mai erau intregi.
Am inteles ca avusese doua tentative de suicid...daca acest lucru s-a intamplat cu adevarat,eu efectiv nu pot intelege cum de medicii pe mana carora a incaput nu au alertat familia si nu au tras un mare semnal de alarma ca ea sa poata fi internata si tinuta sub supraveghere.Era un om aflat intr-o situatie de urgenta si nu unul care sa plece acasa pentru a-si continua existenta ca si cum nimic nu s-ar fi petrecut.
Dupa prima tentativa de suicid (chiar si un simplu avertisment verbal in acest sens trebuie luat in serios!),este stiut faptul ca vor urma si altele,pana cand nefericita persoana va reusi sa duca la final planul de a incheia socotelile cu lumea.
Fiind un om bolnav nu mai poti spune ca a decis pentru sine,ca avut liber arbitru,pentru ca boala hotaraste pentru el,de aceea implicarea medicilor pe mana carora ajung astfel de cazuri ar trebui sa fie esentiala si chiar cei de la serviciul de urgenta si medicii de familie ar trebui instruiti in acest sens pentru a redirectiona pacientul catre ajutor specializat.
De regula se merge in principal pe medicamentatie (se stie ca in depresie au loc dezechilibre fiziologice si neurochimice) si psihoterapie in paralel,deasemenea putandu-se apela si la terapii alternative,dar si la alte procedee in cazurile de extrema urgenta.
Cred ca,acest caz al Madalinei ar trebui sa traga un mare semnal de alarma pentru intreg sistemul medical romanesc,dar si pentru societate in general.
Situatia ei a fost mediatizata fiind o artista cunoscuta,insa sunt atatia oameni care se zbat cu boala aceasta,aflati in imposibilitatea de a avea o viata normala si foarte multe suiciduri au loc pentru ca omul care sufera de aceasta boala nu este instruit sa caute ajutor specializat,iar cei din jur nu sunt educati cum sa sprijine o persoana aflata in aceasta situatie.Cu atat mai cumplit mi se pare faptul ca exista copii si adolescenti care opteaza pentru acest gest extrem,iar parintii sunt uluiti si impietriti de durere,neintelegand cum de nu au putut sa vada drama care se desfasura sub ochii lor...este cumplit!
Cunosc preoti care au studiat psihologia,precum si teologi care fac aceste doua facultati in paralel tocmai pentru ca inteleg importanta acestei laturi umane si pot sa spun ca ma bucura mult sa vad o asemenea deschidere.
Ca si concluzie,Dumnezeu sa o ierte si sa aiba grija de sufletelul Madalinei,iar noi sa ne deschidem ochii mintii si ai sufletului pentru a ne intelege pe noi insine mai bine si suferinta fapturilor din jurul nostru!

[micataina]

nu m-am simtit niciodata un fan infocat al niciunui artist, fie cantaret, fie actor, dar am privit cu durere fiecare veste despre moartea cuiva, pana la madalina.

ganditi-va ca lumea moderna gaseste cate o definitie si denumire pentru orice exista, inclusiv pentru bolile sufletesti, materializandu-le. nu va lasati inselati de interventiile unor doctori care afirma ca madalina suferea de depresie. ganditi-va ca depresia este in primul rand lipsa nadejdii in Dumnezeu, nu ai de ce sa cazi in depresie cand stii ca Dumnezeu e atotputernic si atotbun, ca are grija pana si de ultimul fir de par din capul tau.

boala madalinei se numeste deznadejde si egoism. cand Dumnezeu iti da un copil, pe care sustii ca ti l-ai dorit atat de mult, cand iti da frumusete, cand exista atatea femei pe lume care sufera ca nu se incadreaza in tiparele frumusetii exterioare, cand iti da un sot, o familie, cum indraznesti sa iti iei viata?! cum te lasa inima sa pleci din lume si sa iti lasi copilul singur. chiar si ateu, chipul lui Dumnezeu din tine te indeamna sa lupti mai departe pentru copilul si familia ta.

toti sinucigasii, pentru mine, sunt exemplul suprem de egoism. nu mai dati vina pe societate, pentru ca nu societatea te face ceea ce esti, nu te bucuri de ce a facut societatea din tine, ci de ce ai facut tu din ceea ce au facut ei din tine, asa cum s-a spus in trecut. conteaza cum reactionezi, cum lupti, cum primesti ce ti se da. cu atat mai mult cand ai un copil de un an care tanjeste dupa iubirea ta, cu atat mai mult cand te gandesti cata suferinta vei provoca celor din jur, care tin la tine chiar daca nu se ridica la asteptarile tale.

nu ti se pare ca lumea de aici e potrivita pentru aspiratiile tale? pleaca in alta tara, gaseste-ti alte aspiratii, realizabile, bucura-te de orice lucru minuscul, dar bucura-te. ai forta interioara suficienta cat sa muti muntii. nu reusesti, cauta ajutor. nu te inchide in tine ca apoi sa lasi mustrari in urma ca nu ai fost ajutat(a). nu suntem cititori de ganduri, iar cititorii cu duhul trebuie cautati indelung. nu cautati scuze pentru o mama egoista care si-a parasit copilul fara posibilitate de intoarcere, care s-a gandit doar la suferinta proprie, ca si cum ar fi singura pe lume si buricul pamantului.

va rog sa nu o luati ca un atac personal, va respect durerea si dezamagirea, si eu sunt dezamagita, pentru ca avea motive sa fie recunoscatoare pentru ce i s-a dat, dar nu pot sa ii gasesc scuze, cand si-a dorit atat de mult un copil si l-a parasit iar motivele pe care le-a exprimat sunt de o superficialitate dureroasa. nu pot sa vars lacrimi pentru ea, pentru ca a ales gandindu-se doar la 'binele' ei, dar vars lacrimi pentru cei care au ramas in urma si care nu pot intelege de ce i-a parasit atat de dur. nu va lasati inselati de declaratiile ei de dragoste pentru fani, cand ai dragoste lupti, nu parasesti.

[heaven]

Nu este vorba de a fi fan,nici eu nu am fost vreodata...ce ma doare este suferinta neinteleasa a acestor oameni si faptul ca multi isi tara zilele traind un surogat de viata,nicidecum viata insasi si ca o parte din ei ajung sa epuizeze toate resursele interioare si cedeaza,asa cum a facut-o si aceasta femeie.
Nu ma doare doar suferinta ei,ci a tuturor celor care trec prin acest iad.
Tindem asa de usor sa lipim etichete,sau dam sfaturi si retzete de viata care nu se aplica practic la cei care trec prin asa ceva,incat nici nu este de mirare ca ei se inchid si mai mult in sine si aleg sa fuga de cunoscuti,familie si in cele din urma si din viata care ajunge sa li se para de nesuportat.
Numai cei care au trecut ei insisi printr-o depresie sau au stat alaturi de cineva care se lupta cu aceasta boala pot intelege ce inseamna cu adevarat.

În prealabil postat de micataina

nu m-am simtit niciodata un fan infocat al niciunui artist, fie cantaret, fie actor, dar am privit cu durere fiecare veste despre moartea cuiva, pana la madalina.

ganditi-va ca lumea moderna gaseste cate o definitie si denumire pentru orice exista, inclusiv pentru bolile sufletesti, materializandu-le. nu va lasati inselati de interventiile unor doctori care afirma ca madalina suferea de depresie. ganditi-va ca depresia este in primul rand lipsa nadejdii in Dumnezeu, nu ai de ce sa cazi in depresie cand stii ca Dumnezeu e atotputernic si atotbun, ca are grija pana si de ultimul fir de par din capul tau.

boala madalinei se numeste deznadejde si egoism. cand Dumnezeu iti da un copil, pe care sustii ca ti l-ai dorit atat de mult, cand iti da frumusete, cand exista atatea femei pe lume care sufera ca nu se incadreaza in tiparele frumusetii exterioare, cand iti da un sot, o familie, cum indraznesti sa iti iei viata?! cum te lasa inima sa pleci din lume si sa iti lasi copilul singur. chiar si ateu, chipul lui Dumnezeu din tine te indeamna sa lupti mai departe pentru copilul si familia ta.

toti sinucigasii, pentru mine, sunt exemplul suprem de egoism. nu mai dati vina pe societate, pentru ca nu societatea te face ceea ce esti, nu te bucuri de ce a facut societatea din tine, ci de ce ai facut tu din ceea ce au facut ei din tine, asa cum s-a spus in trecut. conteaza cum reactionezi, cum lupti, cum primesti ce ti se da. cu atat mai mult cand ai un copil de un an care tanjeste dupa iubirea ta, cu atat mai mult cand te gandesti cata suferinta vei provoca celor din jur, care tin la tine chiar daca nu se ridica la asteptarile tale.

nu ti se pare ca lumea de aici e potrivita pentru aspiratiile tale? pleaca in alta tara, gaseste-ti alte aspiratii, realizabile, bucura-te de orice lucru minuscul, dar bucura-te. ai forta interioara suficienta cat sa muti muntii. nu reusesti, cauta ajutor. nu te inchide in tine ca apoi sa lasi mustrari in urma ca nu ai fost ajutat(a). nu suntem cititori de ganduri, iar cititorii cu duhul trebuie cautati indelung. nu cautati scuze pentru o mama egoista care si-a parasit copilul fara posibilitate de intoarcere, care s-a gandit doar la suferinta proprie, ca si cum ar fi singura pe lume si buricul pamantului.

va rog sa nu o luati ca un atac personal, va respect durerea si dezamagirea, si eu sunt dezamagita, pentru ca avea motive sa fie recunoscatoare pentru ce i s-a dat, dar nu pot sa ii gasesc scuze, cand si-a dorit atat de mult un copil si l-a parasit iar motivele pe care le-a exprimat sunt de o superficialitate dureroasa. nu pot sa vars lacrimi pentru ea, pentru ca a ales gandindu-se doar la 'binele' ei, dar vars lacrimi pentru cei care au ramas in urma si care nu pot intelege de ce i-a parasit atat de dur. nu va lasati inselati de declaratiile ei de dragoste pentru fani, cand ai dragoste lupti, nu parasesti.

[sophia]

@heaven - ai mare dreptate in tot ceea ce spui.

Madalina si alti suferinzi de depresie si necajiti sunt rezultatul acestei lumi nebune, al rautatii oamenilor, ai societatii oribile.
Cand vad cum ii face lumea (in necunostinta de cauza) pe toti egoisti (supremi!!!) si alte cele, dar nimeni nu se vede vinovat pentru rautatea proprie.
Nimeni nu se uita la cel din jur.
Vorba ta heavean, daca ea era de mult suferinda si a mai incercat, cum de n-a tras nimeni un semnal de alarma, cum de nu s-au ocupat medicii, familia de ea. Unde erau prietenii?
Traim intr-o vreme numai a banului si egoismului, dupa usi inchise.
Moare omul singur, ca un caine, in casa, pe strada, undeva, si nu stie nimeni.
Se intampla drame adevarate in case oameni si lumea habr n-are.
A fost un caz aici de o femeie care a avut 9 (noua!!!) sarcini si i-a omorat pe toti copii la nastere. N-a stiut nimeni: nici familie (parinti, surori), nici vecini, nici colegi de serviciu, prin ce a trecut femeia asta, nici macar tatii copiilor. Nimeni nu s-a intrebat: asta tot e gravida, dar unde sunt copiii!
Abia la sfarsit cand au fost anchetati au spus: "ah, pai n-am stiut, n-am vazut!"
Asta cat egoism este?! Sa n-ai habar de cel de langa tine.
La fel este din pacate si in biserica. Nu stie nimeni ce lacrimi poarta omul in suflet. Nici preotul...cu lacrimi in ochi rogi si spui ce probleme ai si ceri ajutor. Nimic. Fiecare abia se poate ajuta pe el insusi si doreste...sa-i fie bine lui insusi.
Cine nu cunoaste suferinta si greutatile vietii, mai bine sa taca.
Nu stiu ce da societatea unuia, dar ce cere...mama-mama.

[costel]

Cel care l-a cunoscut pe Dumnezeu nu numai ca primeste putere sa treaca peste orice greutate, dar incearca sa ia si durerea celorlalti asupra sa. Impartasesc punctul tau de vedere "micataina".

[heaven]

În prealabil postat de costel

Cel care l-a cunoscut pe Dumnezeu nu numai ca primeste putere sa treaca peste orice greutate, dar incearca sa ia si durerea celorlalti asupra sa. Impartasesc punctul tau de vedere "micataina".

Sunt de acord cu tine,Costel,doar ca asta este adevarul:nu suntem cu totii la fel,unii mai slabi,altii mai puternici!
Diavolul este foarte parsiv si cauta sa saboteze omul sistematic si cu o perseverenta...pe drept spus diabolica.Structurile mai slabe isi pierd mai repede forta de a lupta decat cele puternice si atunci ar trebui sa caute AJUTOR,iar daca ele nu au fost educate sa ceara,ba dimpotriva,ca suferinta interioara trebuie ignorata,daca de mici suntem instruiti chiar de catre parinti,apoi profesori si ulterior intreaga societate sa fim perfecti si conditionati pentru afectiunea, atentia si aprecierea primite doar daca facem aia sau cealalta ori daca suntem asa si nu altfel,atunci respectiva persoana se va culpabiliza pentru ceea ce simte,va ascunde si mai rau...va incerca sa ignore chiar fata de ea insasi ceea ce se petrece in sufletul ei.
Despre asta discutam aici:ca cei in cauza ar trebui educati si incurajati sa caute AJUTOR atunci cand efectiv simt ca nu mai pot si este prea mult pentru ei,ca este ceva ce se poate intampla oricui,indiferent carei categorii sociale ii apartine,iar noi,oamenii pe care Dumnezeu ne-a ferit de acest gen de incercari sa fim deschisi sa intelegem,sa nu judecam si sa ii ajutam pe cei care trec printr-o astfel de suferinta.
Deasemenea,sistemul medical ar trebui pus la punct sa ghideze persoanele aflate in depresie si nu numai,atentie...ci si in cazul oricarui bolnav,medicul ar trebui sa aiba un minim de instructaj facut despre cum ar trebui sa vorbeasca cu pacientul ca sa il faca sa se simta in siguranta si sa il incurajeze in fata unei boli grele,a unei operatii etc.
Lucrurile acestea lipsesc aproape cu desavarsire si de multe ori se interneaza bolnavul,care si asa este vulnerabil datorita suferintei pe care o are si din cauza racelii,sictirului,ca sa nu zic chiar dispretului cu care este intampinat de multe ori,pleaca de acolo mai daramat decat a intrat.
Sper ca s-a inteles care este mesajul meu si ca nu se pune problema cum am fost acuzata pe celalalt topic despre Madalina cum ca as sustine suicidul sau ca ii caut scuze.
Suicidul are o cauza individuala,evident,dar si una sociala si trebuie inteles ca atare pentru ca nu foloseste nimanui a arunca cu bolovani,insa cu siguranta ar folosi la ceva si vieti ar fi salvate daca societatea ar cauta solutiile de a preveni fenomene de acest fel.

[gabriela8]

Eu cred ca iubirea de sine, o iubire exagerata a impins-o la acest gest despre care nu cred ca avea habar ce inseamna iar acum ca stie nu are cum sa mai indrepte lucrurile...