Versetul de azi

[tigerAvalo9]

Versete despre iubire,dragoste

9 Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.
10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.
[Romani 12
1 Tesaloniceni, 4
9 Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii, [1 Tesaloniceni 4 Ascultati acest capitol!]
1 Ioan, 2
10 Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.

1 Petru, 1
22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de
fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima;
1 Ioan, 4
7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este
născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8 Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.
[1
1 Ioan, 3 18 Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
1 Ioan, 4
11 Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.

Coloseni, 3
12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare,
cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-
a iertat
Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. [Coloseni 3

[tigerAvalo9]

Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.

Deuteronomul 4:19

[vsovivi]

„Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia (se cuvenea) însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.”

Am bolduit ca să pun accentul pe partea cea mai importantă care destăinuiește semnificația pildei, căci uneori accentul, ritmul, face muzica.

Și dacă e muzică trebuie să ne veselim, pentru acel fiu al pierzării care a înviat și s-a aflat.

Defapt el a mers în gLume ca să se ducă pe sine și a aflat că nici de porcar nu era bun căci oamenii le dădea mai degrabă porcilor roșcove decât lui... deci iată a înțeles că nu era bun de nimic din moment ce păzea porcii aproape pe nimic din moment ce era mort de foame și era jerpelit și urât și prea mândru din moment ce nu se putea umili ca să ceară și el roșcove și iată nimeni nu-i dădea din proprie inițiativă nici măcar roșcove.

Acum am să vă destâinui la ce anume se referă această pildă, unii cred că e vorba de părinți, alții de copii, și fiecare tălmăcește în fel și chip, când defapt e vorba de refacerea, mântuirea omului prin asemănarea cu Sfânta Treime astfel:

Omul acela care avea doi fii = ochiul minții coborât în inimă
Cei doi fii ai săi = cei doi ochi, ochiul drept și ochiul stâng,
iar restul slujitorlor sunt mădularele omului,

Mai poate fi tălmăcită cu:

Domnul, Moise și Aaron
Eli și Samuel, și cei doi fii ai unuia sau ai altuia
Samuel, Saul și David
David, Abesalom și Solomon
și nu în cele din urmă,
Dumnezeu, Iudaismul și Catolicismul.

Ar mai putea fi Iisus, Marta și Maria.

Deci pilda are semnificații duhovnicești dar cu siguranțăeste vorba despre ochiul minții inimii curate.

Niște observații,

1. Tatăl le împărțise averea cum se cuvenea, și cu toate astea fratele cel mare a luat la rost pe tatăl său cerând socoteală pentru vițelul cel îngrășat.
2. Ce l-a nemulțumit pe fratele cel mare este faptul că fratele său a fost primit de Tatăl ca fiind sănătos la cap și la suflet!
3. Se pare că fratele cel mic s-a însănătoșit pe drumul spre casă, căci nici măcar argat nu mai avea pretenția să fie pus ci a recunoscut că nu era bun de nimic, și nici măcar competență de porcar nu a dobândit în gLume căci lui nimeni nu-i dădea nici măcar roșcove, din milă, așa cum primeau porcii pe care-i păzea el!
4. Despre care alți frați ai celui mare vorbește Tatăl când se referă la fratele tău acesta? La vițeii de aur sau la vițelașul îngrășat care a fost sacrificat căci se pare că el nu voia să intre să se veselească împreună cu ceilalți și nu îndrăznea să facă scandal când se știa că era vreme de post, căci pentru ce altceva să se fi mâniat decât că iată se făcuse un mare chef în mijlocul postului?
5. Care era porunca pe care a călcat-o fiul cel mic și de ce Tatăl nu i-a arătat fiului cel mare poruncile călcate de fiul cel mare?

Deci este vorba de Taina Dragostei dintre cei trei ochi Dumnezeiești ai omului.

[vsovivi]

Și nu în ultimul rând, este vorba despre CREDINȚĂ! Căci așa se cuvenea și se cuvine a slăvi pe Dumnezeu.

[danyel]

Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă.(I Ioan 5:14)

Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor, iar faţa Domnului este împotriva celor ce fac rele. (I Petru 3:12)

Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să nu poată să izbăvească, şi urechea Lui prea tare ca să nu audă. Ci nelegiuirile voastre au pus despărţire intre voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre L-au făcut să-Şi ascundă faţa ca să nu vă audă.(Isaia 59:1-2)

Pentru aceasta Domnul aşteaptă să Se milostivească spre voi, de aceea El Se ridică să aibă milă de voi. Că Domnul este Dumnezeu al dreptăţii; fericiţi sunt cei care nădăjduiesc în El!(Isaia 30:18)

Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. . Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu.(Filipeni 4:5-6)

. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi.(I Petru 5:7)

Atunci mi S-a arătat Domnul din depărtare şi mi-a zis: "Cu iubire veşnică te-am iubit şi de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa. (Ieremia 31:3)


Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi.(Romani 8:11)

[tabitha]

Apostolul

"Care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea. De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu." (Evrei 11, 33-40; 12 1-2)



Evanghelia Duminicii intai dupa Rusalii (a Tuturor Sfintilor)

"Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi." (Ev Matei 10, 32-33 si 37-38; 19, 27-30)

[danyel]

Au nu ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare robi, sunteţi robi aceluia căruia vă supuneţi: fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate? Mulţumim însă lui Dumnezeu, că (deşi) eraţi robi ai păcatului, v-aţi supus din toată inima dreptarului învăţăturii căreia aţi fost încredinţaţi, . Şi izbăvindu-vă de păcat, v-aţi făcut robi ai dreptăţii. . Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. - Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire. . Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. . Deci ce roadă aveaţi atunci? Roade de care acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora este moartea. . Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică. . Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru.(Romani 6:16-23)

[tabitha]

Tuesday of the 34th week after Pentecost

Mark 12,18-27

And Sadducees came to him, who say that there is no resurrection; and they asked him a question, saying, “Teacher, Moses wrote for us that if a man’s brother dies and leaves a wife, but leaves no child, the man must take the wife, and raise up children for his brother. There were seven brothers; the first took a wife, and when he died left no children; and the second took her, and died, leaving no children; and the third likewise; and the seven left no children. Last of all the woman also died. In the resurrection whose wife will she be? For the seven had her as wife.” Jesus said to them, “Is not this why you are wrong, that you know neither the scriptures nor the power of God? For when they rise from the dead, they neither marry nor are given in marriage, but are like angels in heaven. And as for the dead being raised, have you not read in the book of Moses, in the passage about the bush, how God said to him, ‘I am the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob’? He is not God of the dead, but of the living; you are quite wrong.”

[tabitha]

1 Peter 3, 10-22

For “He that would love life and see good days, let him keep his tongue from evil and his lips from speaking guile; let him turn away from evil and do right; let him seek peace and pursue it. For the eyes of the Lord are upon the righteous, and his ears are open to their prayer. But the face of the Lord is against those that do evil.” Now who is there to harm you if you are zealous for what is right? But even if you do suffer for righteousness’ sake, you will be blessed. Have no fear of them, nor be troubled, but in your hearts reverence Christ as Lord. Always be prepared to make a defense to any one who calls you to account for the hope that is in you, yet do it with gentleness and reverence; and keep your conscience clear, so that, when you are abused, those who revile your good behavior in Christ may be put to shame. For it is better to suffer for doing right, if that should be God’s will, than for doing wrong. For Christ also died for sins once for all, the righteous for the unrighteous, that he might bring us to God, being put to death in the flesh but made alive in the spirit; in which he went and preached to the spirits in prison, who formerly did not obey, when God’s patience waited in the days of Noah, during the building of the ark, in which a few, that is, eight persons, were saved through water. Baptism, which corresponds to this, now saves you, not as a removal of dirt from the body but as an appeal to God for a clear conscience, through the resurrection of Jesus Christ, who has gone into heaven and is at the right hand of God, with angels, authorities, and powers subject to him.

[tabitha]

Wednesday of the 34th week after Pentecost

Mark 12, 28-37

And one of the scribes came up and heard them disputing with one another, and seeing that he answered them well, asked him, “Which commandment is the first of all?” Jesus answered, “The first is, ‘Hear, O Israel: The Lord our God, the Lord is one; and you shall love the Lord your God with all your heart, and with all your soul, and with all your mind, and with all your strength.’ The second is this, ‘You shall love your neighbor as yourself.’ There is no other commandment greater than these.” And the scribe said to him, “You are right, Teacher; you have truly said that he is one, and there is no other but he; and to love him with all the heart, and with all the understanding, and with all the strength, and to love one’s neighbor as oneself, is much more than all whole burnt offerings and sacrifices.” And when Jesus saw that he answered wisely, he said to him, “You are not far from the kingdom of God.” And after that no one dared to ask him any question. And as Jesus taught in the temple, he said, “How can the scribes say that the Christ is the son of David? David himself, inspired by the Holy Spirit, declared, ‘The Lord said to my Lord, Sit at my right hand, till I put thy enemies under thy feet.’ David himself calls him Lord; so how is he his son?” And the great throng heard him gladly.