Despre manie

[Lavrentiu]

Cum luptati impotriva maniei? Daca ati discutat despre acest subiect cu parinti imbunatatiti, va rog sa-mi raspundeti, caci este o patima atat de grea in ziua de azi, si atat de raspanditata!

Va multumesc!

[IonutS]

Eu de obicei cand sunt nervos incerc sa-mi aduc aminte de Dumnezeu si ma calmez pur si simplu.

[buncrestin]

În prealabil postat de IonutS

Eu de obicei cand sunt nervos incerc sa-mi aduc aminte de Dumnezeu si ma calmez pur si simplu.

eu cand sant suparata ,plang,plang si iarasi plangsi asa ma maI CALMEZ.

[patinina34]

Uneori mania, nu poti controla, si in acele momente Rugaciunea Inimii ma ajuta extraordinar de mult.
Alteori, ma concentrez la ceea m-a suparat, si imi spun ca e vina mea, deci nu ma pot supara, ci sa cer iertare Domnului.
Totusi, ca sa evit neintelegerile care ar duc ela manie, atunci, eu cer explicatie sa vad care era adevaratul sens al ceea ce voia sa spuna persoana respectiva ca nu cumva eu sa fii inteles gresit.
De multe, am observat, ca aceasta cerere de clarificare este vazuta totusi de altii ca si o mandrie, desi nu este absolut de loc vorba despre asa ceva.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de patinina34

Uneori mania, nu poti controla, si in acele momente Rugaciunea Inimii ma ajuta extraordinar de mult.
Alteori, ma concentrez la ceea m-a suparat, si imi spun ca e vina mea, deci nu ma pot supara, ci sa cer iertare Domnului.
Totusi, ca sa evit neintelegerile care ar duc ela manie, atunci, eu cer explicatie sa vad care era adevaratul sens al ceea ce voia sa spuna persoana respectiva ca nu cumva eu sa fii inteles gresit.
De multe, am observat, ca aceasta cerere de clarificare este vazuta totusi de altii ca si o mandrie, desi nu este absolut de loc vorba despre asa ceva.

Iti multumesc pentru raspuns.

Am senzatia ca intotdeauna cand ma manii este vina mea, nu a celuia care a servit ca pretext pentru maniere. Nu sunt eu stabil in mine si ma tulbur, desi uneori pare de neevitat.

Se poate totusi ajunge oare in lume la o stare de ne-maniere?

[Marius22]

În prealabil postat de Lavrentiu

Iti multumesc pentru raspuns.

Se poate totusi ajunge oare in lume la o stare de ne-maniere?

Cred cu tarie ca rugandu-L pe Dumnezeu sa ne daruiasca "inima infranta si smerita" vom dobandi si blandetea. Mania omului bland si smerit cu inima se indreapta numai catre diavol si lucrarile acestuia, nu si catre semeni.

[Fani71]

În prealabil postat de Marius22

Cred cu tarie ca rugandu-L pe Dumnezeu sa ne daruiasca "inima infranta si smerita" vom dobandi si blandetea. Mania omului bland si smerit cu inima se indreapta numai catre diavol si lucrarile acestuia, nu si catre semeni.

Am si eu o intrebare de la cei mai experimentati duhovniceste.
Se pare ca mania nu trebuie invinsa pur si simplu prin abtinere, pentru ca daca nu esti atent si nu esti destul de inaintat duhovniceste poti sa o pastrezi in tine si sa te acresti, sau sa rabuineasca toata deodata si sa faci mai mult rau. Atunci mai bine sa ii dai drumul si pe urma sa iti ceri iertare, poana ajungi sa mai progresezi interior in blandete si dragoste si sa nu mai simti nici nevoia sa rabufnesti. Energia care iesea inainte prin manie se foloseste atunci la facerea lucrurilor bune.
Ce ziceti de teoria asta?

Mânia este pofta de răzbunare şi poate fi bună sau rea.
Mânia bună nu numai că nu este păcat dar ai şi plată de la Dumnezeu pentru aceasta.
Mânia bună este atunci când vei vedea pe cineva că greşeşte cu defăimarea sfintei Legi şi mâniindu-te supra lui să-l pedepseşti atunci când:lucrează sărbătoarea ,când îşi bate joc de sfânta biserică şi de cele sfinte.
Mânia rea este când te superi pe cineva fără vreo pricină când acuzi pe nedrept.Din mânie se nasc şi alte greşeli:
-strigarea cu voce tare,urgia,hula,bătaia,ocara bârfa şi câte altele.
Făcând acestea păcătuieşti în mai multe feluri.
-te răzbuni pe cineva fără să ai drptate căci nu s-a făcut judecată,
-pleci fără pricină dintr-un loc căutând altul cu oameni care fac acelaşi păcat în loc să cauţi să te îndrpţi pe tine,
-faci hulă care este mai mare păcat decât multe altele,faci bârfă căci te îndrptăţeşti pe tine cel mânios,
-din mânie te vei jura sau te vei blestema pe tine,tot din mânie vei blestema pe cel pe care eşti furios şi aceste poate fi nevinovat sau este mamă,sau tată sau duhovnicul tău şi atunci mare păcat faci.
Cu cât este omul mai mândru cu atât este mai furios atunci când îi este atinsă mândria sa.
Dacă cineva te-a insultat sau nedreptăţit a vorbit de tine sau s-a mâniat pe tine acela lui mai mult rău şi-a făcut decât ţie.
Niciodată să nu ne mâniem asupra celor ce ne necăjesc.Mai bine plecăm şi stăm deoparte până trece mânia căci aşa facem şi când vine furtună cu tunete şi fulgere.Nu stăm în calea lor ci ne adăpostim .
(câteva idei scrise din memorie din învăţăturile lui Agapie Criteanul care a pusnicit în Sfântul munte)

[IonutS]

Te-a suparat careva? Adu-ti atunci aminte de pacatele tale si gandeste-te de cate ori L-ai suparat tu pe Dumnezeu. Daca acum nu te vei mania si vei ierta, nici Dumnezeu nu se va mania pe tine atunci cand va fi nevoie sa dai socoteala pentru faptele tale. Iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresealele voastre (Marcu 11, 25).

Te nedreptateste cineva? Nu te certa cu el, ci cu diavolul, care il indeamna la rau. De omul care pacatuieste sa-ti para rau. Sa te gandesti ca daca nu se pocaieste, va fi pedepsit in iad pe vecie. In felul acesta, nu numai ca nu te vei mania, dar iti si va parea rau pentru el.

[ClaudiuT]

FERICITI CEI BLANZI, CACI ACEIA VOR MOSTENII PAMANTUL.

Este versetul pe care adesea mi-l spune duhovnicul, pentru ca si eu inca mai sufar de aceasca patima urata "mania".

Har si Pace de la Domnul!