Intrebare

[The_Fallen]

Mai devreme niste personaje de la "Turnul de veghe" au venit la usa si mi-au pus niste intrebari legate de "cum vad viitorul" si "daca stiu ca Dumnezeu a promis pamantul celor care ii urmeaza calea".Si au dat ca exemplu un verset din Psalmi care zicea "ca cei smeriti vor mosteni pamantul".
Am mai auzit versetul acela dar nu m-am intrebat pana acum iar acum sunt curios: la ce se refera?Ce este "pamantul" aici?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de The_Fallen

Mai devreme niste personaje de la "Turnul de veghe" au venit la usa si mi-au pus niste intrebari legate de "cum vad viitorul" si "daca stiu ca Dumnezeu a promis pamantul celor care ii urmeaza calea".Si au dat ca exemplu un verset din Psalmi care zicea "ca cei smeriti vor mosteni pamantul".
Am mai auzit versetul acela dar nu m-am intrebat pana acum iar acum sunt curios: la ce se refera?Ce este "pamantul" aici?

Buna intrebare, pe care am pus-o si eu in repetate randuri.

[Mihnea Dragomir]

În Bibliile ortodoxe, de obicei acest citat din Psalmul 36 apare ca "cei blânzi" care vor moşteni pământul. Citirea întregului psalm 36, în care e vorba de patima pe care ar putea-o trezi în noi aparenta fericire a celui nedrept, ne lămureşte. Faptul că cei blânzi vor moşteni pământul este recapitulat în Noul Testament, şi anume de Însuşi Isus în marea predică de pe Munte, când dă oamenilor fericirile.

Cei plini de Duh Sfânt se bucură de darurile Acestuia, între care este blândeţea. Când spunem "ei vor moşteni pământul", avem în vedere chipul înnoit al lumii: după cea de A Doua Venire, Dumnezeu va face Cer nou şi pământ nou. Că la această fericire eshatologică se referă citatul, ne lămureşte tot psalmul 36, anume aici: "Iar Domnul va râde de el (de păcătos, n.m.), că mai înainte vede că va veni ziua lui."

[The_Fallen]

asa ca este vorba despre pamantul acesta (planeta pamant) dupa venirea lui Hristos?

[mara2008]

Mai devreme niste personaje de la "Turnul de veghe" au venit la usa si mi-au pus niste intrebari legate de "cum vad viitorul" si "daca stiu ca Dumnezeu a promis pamantul celor care ii urmeaza calea".Si au dat ca exemplu un verset din Psalmi care zicea "ca cei smeriti vor mosteni pamantul".

Esti extraordinar prin faptu ca ai stat de vorba cu cei din secta "Martorii lui Iehova",si la mine venise la usa si doreau sa vorbim despre credinta,din pacate cu mine nu au avut succes caci le-am spus despre credinta nu se vorbeste la usa ci in biserica ,ea este in sufletul nostru.
Am foste colege de servici la ei in secta,dar ma saluta si atat cu ele,am spus,vorbim orice dar despre asta nu,fiecare cu ce simte.
Ei special pun aceste intrebari spre a te atrage in diverse conversati spre a te convinge ca ei au dreptate ,in biblia lor rastalmacita dupa cum vor ei sa fie inteleasa spre a le fii bine si a atrage noi membri.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de The_Fallen

asa ca este vorba despre pamantul acesta (planeta pamant) dupa venirea lui Hristos?

Nu aş spune asta. Studiind Revelaţia, înţelegem mai degrabă că pământul acesta (planeta pământ) va fi în întregime distrus, probabil într-un cataclism de proporţii cosmice. Aceasta se va întâmpla imediat (sau la scurt timp) după A Doua Venire, care la rândul ei se va întâmpla imediat după Învierea Trupurilor. Evenimentele se vor succeda cu repeziciune. Momentul exact nu este cunoscut nici chiar îngerilor şi sfinţilor. Biblia vorbeşte de semne, în acelaşi timp anunţând că semnele nu vor putea fi recunoscute din cauza unei pervertiri larg cuprinzătoare (oamenii vor avea ochi, dar nu vor vedea, vor avea urechi, dar nu vor auzi). Cei morţi şi înviaţi spre mântuire, ca şi drepţii (probabil puţini) care vor fi surprinşi în timpul vieţii în trup de aceste evenimente, vor fi, într-un fel pe care nu îl putem înţelege, "răpiţi la Cer". În orice caz, este exact ceea ce ar fi urmat să se întâmple cu protopărinţii noştri, dacă nu ar fi căzut: nu ar fi murit, ci ar fi urmat "răpirea" la Cer.
Ei bine, în acest Cer, vor fi alături şi în comuniune simfonică existenţe pur spirituale, ca îngerii, cu altele, corporale, alcătuite dintr-o materie cu proprietăţi schimbate faţă de cele pe care le cunoaştem. Totalitatea acestor oameni judecaţi ca drepţi vor alcătui "pământul nou", coexistent aşadar cu "cerul nou". În acest sens, ei vor "moşteni pământul".
Cel puţin, asta pricep eu.

[ionut stefan]

În prealabil postat de The_Fallen

Mai devreme niste personaje de la "Turnul de veghe" au venit la usa si mi-au pus niste intrebari legate de "cum vad viitorul" si "daca stiu ca Dumnezeu a promis pamantul celor care ii urmeaza calea".Si au dat ca exemplu un verset din Psalmi care zicea "ca cei smeriti vor mosteni pamantul".
Am mai auzit versetul acela dar nu m-am intrebat pana acum iar acum sunt curios: la ce se refera?Ce este "pamantul" aici?

cand ti-au batut la usa cei de la martorii lui iehova trebuia sa le spui cand ai raspuns PIEI SATANA

[Jane Says]

Dar la intrebare nu-i raspunde nimeni? :)
Ah, edit, vad ca i-a raspuns mai sus Mihnea.

[MariS_]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu aş spune asta. Studiind Revelaţia, înţelegem mai degrabă că pământul acesta (planeta pământ) va fi în întregime distrus, probabil într-un cataclism de proporţii cosmice. Aceasta se va întâmpla imediat (sau la scurt timp) după A Doua Venire, care la rândul ei se va întâmpla imediat după Învierea Trupurilor. Evenimentele se vor succeda cu repeziciune. Momentul exact nu este cunoscut nici chiar îngerilor şi sfinţilor. Biblia vorbeşte de semne, în acelaşi timp anunţând că semnele nu vor putea fi recunoscute din cauza unei pervertiri larg cuprinzătoare (oamenii vor avea ochi, dar nu vor vedea, vor avea urechi, dar nu vor auzi). Cei morţi şi înviaţi spre mântuire, ca şi drepţii (probabil puţini) care vor fi surprinşi în timpul vieţii în trup de aceste evenimente, vor fi, într-un fel pe care nu îl putem înţelege, "răpiţi la Cer". În orice caz, este exact ceea ce ar fi urmat să se întâmple cu protopărinţii noştri, dacă nu ar fi căzut: nu ar fi murit, ci ar fi urmat "răpirea" la Cer.
Ei bine, în acest Cer, vor fi alături şi în comuniune simfonică existenţe pur spirituale, ca îngerii, cu altele, corporale, alcătuite dintr-o materie cu proprietăţi schimbate faţă de cele pe care le cunoaştem. Totalitatea acestor oameni judecaţi ca drepţi vor alcătui "pământul nou", coexistent aşadar cu "cerul nou". În acest sens, ei vor "moşteni pământul".
Cel puţin, asta pricep eu.

Sa inteleg din ce spuneti mai sus, domnule Mihnea, ca sfintii nu vor fi
impreuna cu ingerii? Adica ingerii vor locui in "cerul nou" iar sfintii si
dreptii pe "pamantul nou"?

Mai exista o interpretate. Nu e canonica, luati-o cu titlu provizoriu, insa
e buna pentru smerirea noastra atunci cand facem afirmatii vis-a-vis de
cine se mantuieste si cine nu. Ea se bazeaza pe versetele din Romani 2:

"11. Caci nu este partinire la Dumnezeu!

12. Cati, deci, fara lege, au pacatuit, fara lege vor si pieri; iar cati au pacatuit in lege, prin lege vor fi judecati.

13. Fiindca nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea vor fi indreptati.

14. Caci, cand paganii care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavand lege, isi sunt lorusi lege,

15. Ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii si apara,

16. In ziua in care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, dupa Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor."

Este vorba de "paganii care nu au lege, din fire fac ale legii", adica nu se
vorbeste aici de crestini, caci nu se spune ca fac din credinta, ci din fire, ei
sunt judecati dupa "fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei
lor". Apoi, pilda tanarului bogat care vine la Iisus si-L intreaba ce sa faca ca
sa aibe viata vesnica. Matei 19:

"16. Si, iata, venind un tanar la El, I-a zis: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?

17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.

18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb;

19. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.

20. Zis-a lui tanarul: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea. Ce-mi mai lipseste?

21. Iisus i-a zis: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi.

22. Ci, auzind cuvantul acesta, tanarul a plecat intristat, caci avea multe avutii.

23. Iar Iisus a zis ucenicilor Sai: Adevarat zic voua ca un bogat cu greu va intra in imparatia cerurilor."

Aici observam doua nivele ale mantuirii: sa ai viata vesnica si Imparatia
cerurilor. Pentru prima Iisus ii spune tanarului sa pazeasca poruncile, dar
pentru Imparatia cerurilor ii cere sa fie desavarsit. In general se inteleg
ca fiind identice, dar atunci de ce cele doua standarde pentru patrundere?
Ar putea fi identice ca vesnicie si distincte ca locatie? Una sa fie in "cerul
nou" si alta in "pamantul nou"? Asta ar insemna ca cei blanzi, adica cei ce
fac din fire cele ale legii, sa mosteneasca "pamantul nou", iar cei ce fac si
din credinta si se desavarsesc sa intre in Imparatia cerurilor, in "cerul nou",
si sa fie impreuna cu ingerii? Iar martirii sa stea chiar langa Tronul Ceresc?
Ap.Ioan in Apocalipsa scrie ca a vazut martirii credintei langa Tronul Ceresc.
Posibil, dar nu cert. In scrierile anumitor sfinti se pot intalni si astfel de
interpretari, dar n-as putea preciza unde anume am intalnit, de aceea va
rog luati-le cu titlu provizoriu. In niciun caz nu le luati ca adevaruri certe,
ci asa cum am spus, ca taine ale Planului de mantuire si ca indemnuri la
a pastra marita smerenia noastra in ceea ce priveste CINE se mantuieste.
Sa nu ne mandrim cu mantuirea, ca nu a noastra este a stii acestea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MariS_

Sa inteleg din ce spuneti mai sus, domnule Mihnea, ca sfintii nu vor fi
impreuna cu ingerii? Adica ingerii vor locui in "cerul nou" iar sfintii si
dreptii pe "pamantul nou"?

Nu, nu ! Vor locui împreună, asta e sigur. Vă încurcă înţelegerea cuvântului "pământ" drept "planeta Terra". În loc de "pământ nou" puneţi "materie nouă" şi veţi avea o imagine mai exactă.

Ea se bazeaza pe versetele din Romani 2:

Întreg pasajul acesta din Romani 2 se referă la cu totul alceva, şi anume la criteriile de mântuire. Drepţii Lumii Vechi şi în general necredincioşii ("păgânii") care nu au auzit de Dumnezeu au fost judecaţi de Dumnezeu în baza legii naturale sădite de El în inima lor. Odată cu începutul misiunii publice a Bisericii, mai precis cu ziua de Pentecoste, mântuirea nu mai este posibilă în afara Bisericii lui Cristos, decât pentru cei cărora Evanghelia nu le-a fost proclamată (sau care nu se convertesc din motive neimputabile lor), fapt excepţional de rar în zilele noastre. În nici un caz nu e înţelept ca cineva să se mai bazeze pe excepţia de "ignoranţă invincibilă" pentru care oricum trebuie o viaţă în acord cu morala naturală. E exact ca şi când cineva ar da cu capul în zidul unei cetăţi unde, totuşi, Cristos a făcut o uşă (chiar El e uşa) prin care oamenii să intre în Ierusalimul Veşnic.

Apoi, pilda tanarului bogat care vine la Iisus si-L intreaba ce sa faca ca
sa aibe viata vesnica. Matei 19:

"16. Si, iata, venind un tanar la El, I-a zis: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?

17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.

18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb;

19. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.

20. Zis-a lui tanarul: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea. Ce-mi mai lipseste?

21. Iisus i-a zis: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi.

22. Ci, auzind cuvantul acesta, tanarul a plecat intristat, caci avea multe avutii.

23. Iar Iisus a zis ucenicilor Sai: Adevarat zic voua ca un bogat cu greu va intra in imparatia cerurilor."

Aici observam doua nivele ale mantuirii: sa ai viata vesnica si Imparatia
cerurilor. Pentru prima Iisus ii spune tanarului sa pazeasca poruncile, dar
pentru Imparatia cerurilor ii cere sa fie desavarsit. In general se inteleg
ca fiind identice, dar atunci de ce cele doua standarde pentru patrundere?
Ar putea fi identice ca vesnicie si distincte ca locatie?

Este foarte posibil să existe locuri distincte în Cerul nou care, cum spuneam, va fi una cu pământul nou. Dacă îngerii au locuri deosebite în ierarhia cerească, de ce am crede că la oamenii mântuiţi ar fi altfel ? La asta, probabil face aluzie Domnul când spune că "în casa Tatălui meu multe locaşuri sunt" ("locuri de casă" sunt ar fi sensul exact). Revelaţia doar lasă să se întrevadă acest lucru, dar nu insistă, iar dacă nu insistă înseamnă că nu e important pentru mântuire. Bine ar fi să prindem noi un loc la peluză, dacă la tribuna zero nu se poate.
Dar parabola tânărului bogat se referă la cu totul alceva, şi nu la două niveluri ale mântuirii. Tânărul bogat e un om care s-a oprit din drum. Mântuirea mai rar vine pleaşcă, moca, dintr-o dată, aşa cum a fost cazul excepţional de rar al tâlharului din dreapta. De obicei, este rodul unei lucrări mai îndelungate, al unui urcuş spiritual. Baza este Decalogul, baza este respectarea poruncilor lui Dumnezeu. Pentru cel care îl urmează pe Isus astfel (şi acesta e singurul mod de a-L urma, să nu ne amăgim !) vine o vreme când El ne cheamă altfel. Cu delicateţe, când ştie că suntem pregătiţi, El ne şopteşte: ia-ţi crucea şi urmează-Mă !". Atunci abia, din "creştini după Lege", din "oamenii Cărţii", devenim oamenii Vieţii. Atunci abia setea noastră, declanşată de Dumnezeu prin persoana Duhului Sfânt, este potolită tot de Dumnezeu, prin persoana lui Isus, aducătorul Apei Vii.
Deci, aşa înţeleg eu parabola, şi nu că ar fi "mântuire de rangul doi" şi "mântuire de rangul unu". De fapt, nu ştim dacă tânărul bogat s-a mântuit ori nu. Ştim însă că a plecat trist. Când Dumnezeu ne adresează o chemare şi nu o urmăm, suntem trişti şi rămânem însetaţi. Numai El satură.
Deosebim, în materie de pocăinţă, între "căinţa imperfectă" şi "căinţa perfectă". Prima este cea din frică de consecinţele păcatelor noastre, din frică de iad. A doua formă de căinţă, cea perfectă, este cea din dragoste de Dumnezeu şi din părerea de rău că L-am jignit, din dorinţa de a nu Îl mai supăra pentru nimic în lume. Şi căinţa imperfectă este bună şi e suficientă pentru mântuire. Dar vine o vreme în viaţa credinciosului, când simte în inima lui o metamorfoză. Abia atunci simte că Îl urmează pe Cristos. Şi nimic altceva nici nu îl mai interesează.