patima betie

[cristiboss56]

Mare este puterea pocăinţei! Nemăsurată este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintâi tâlhar ai fost, dar apoi îngrozindu-te de păcatele tale, ai dobândit înfrângere de inimă pentru ele şi întru pocăinţă ai intrat în cinul monahicesc, şi astfel, întru mare plângere pentru fărădelegile tale de mai înainte şi întru ostenitoarele nevoinţe ale postirii şi rugăciunii ai petrecut zilele tale până la sfârşit, şi te-ai învrednicit prin harul lui Hristos de iertare şi de darul facerii de minuni.
O, Cuvioase, care de la păcate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajută şi robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt traşi la pierzare, prin vătămarea sufletului nemuritor şi a trupului, care este biserică a Duhului Sfânt, de întrebuinţarea fără de măsura a băuturii, dar care se roagă ţie. Pleacă spre dânşii privirea ta cea milostivă şi nu îi trece cu vederea, ci ia aminte la dânşii, care la tine aleargă.
Roagă, Sfinte Moise, pe Stăpânul Hristos, ca El, Cel Milostiv, să nu îi lepede pe dânşii, neputincioşii şi nefericiţii, pe care a pus stăpânire patima băuturii, şi să nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindcă toţi, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi prin Preacuratul Sânge al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugăciunea lor şi a noastră. Goneşte de la dânşii pe diavolul, dăruieşte-le putere să-şi biruie patima, adu-i pe calea pocăinţei, slobozeşte-i din robia beţiei, izbăveşte-i din pierzarea băutului fără măsură, ca înnoindu-se întru trezvie duhovnicească şi întru minte luminată să îndrăgească toată înfrânarea şi buna credinţă şi veşnic să proslăvească pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mântuieşte zidirea Sa, Căruia I se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

[adam000]

În prealabil postat de niculinasirghi

Eu cred ca daca nu se poate reusi nimic pentru el,familia nu are decat sa-l suporet. O stiu di proprie experienta.

A suporta este o notiune foarte vaga, poate cuprinde un spectru foarte variat de reactii si raportari. Cel mai rau este cu urmarile - cu ranile sufletesti pe care le capata membrii familiei in timp, mai ales copii. Poate ca sotiei i se poate imputa ca a ales, insa copii...?
Iata, Ana recunoaste deschis ca nu poate trece peste. Si este normal, pentru ca un copil are nevoie de un model in parinti, nu poate creste fara model. Intotdeauna copilul isi va acorda "standardul de normalitate", "firescul", la modelul parintilor. Daca un model este strimb, va considera ca "asa trebuie" si va tolera acea strimbatate (anormalitate) mai tarziu in viata, pentru simplul fapt ca nu stie cum e sa fie altfel.
Daca un parinte injura la betie, copilul va fi obisnuit sa auda injuraturi si vorbe urate, asa ca le va tolera si din partea altora cu mult mai usor decat unul care nu e obisnuit si le evita; poate chiar va cauta inconstient persoane cu un astfel de comportament pentru ca ii sint familiare, in timp ce altii diferiti fata de model sint perceputi ca fiind mai nefamiliari, etc. In timp exista riscul sa "selecteze" ca anturaj/apropiati, exact persoane impatimite ca modelul parintesc, perpetuind in viata sa chinul.
Iar ca sa iasa din situatie, are nevoie de un alt model, de o alta interactiune si relationare buna, neimpatimita; altfel singur nu poate iesi, ci doar invatand, experimentand, ca exista si altceva (ca se poate si altfel) in relatie cu "modele bune" (oameni care nu au respectivele patimi, neimpatimiti). Desigur ca e frumos in teorie, dar in realitate se intimpla adesea ca cei neimpatimiti cu greu vor suporta un om care a fost obisnuit cu injuraturile si vorbitul urat (pentru ca fara sa vrea se poate intimpla sa imite, chiar daca la un nivel infinit mai mic ca intensitate modelul impatimit - de ex modelul injura, in timp ce copilul judeca, vorbeste de rau, e mai artagos, mai labil sau mai sensibil, etc) si vor fugi de el. Asa ca greu va gasi in jur un om neimpatimit care sa aiba taria sa il suporte (si astfel sa aiba sansa unui "model bun"), etc
Pe de o parte e un copil (un copil al unui impatimit; chiar daca acel copil a devenit adult intre timp), care nu cauta modele bune pentru simplul fapt ca nu stie ca sint bune (nu stie "cu ce se mananca"), ba chiar poate ii par nefamiliare, deci poate ca le evita si din contra, fara sa isi dea seama cauta tot modelul impatimit (pt ca ii este familiar, cunoscut). Iar pe de alta parte un om neimpatimit (un potential "model bun") evita din instinct un astfel de om cu diferite tare, rani, consecinte, pentru ca e diferit de el (si poate ca cu greu il poate suporta), deci sansa ca cel ranit sa se indrepte gasind un model bun e mica, daca nu da peste un om care sa se jertfeasca, din autentica traire crestina, pentru a-i face un bine.

De aceea cred ca familia unui impatimit cu patimi din acestea foarte abuzive (bine, orice patima este abuziva pt cei din jur si din pacate nu este dusa, suportata doar de impatimit, ci si de cei din jur, insa unele patimi sint mai abuzive ca altele), grele pt cei din jur (betie, droguri, etc), cred ca familia celor impatimiti (care nu are vina, nu e alegerea lor sa suporte situatia dar sint pusi sa o suporte), are nevoie mai mare de ajutor (si poate ca poate beneficia de mult mai mult ajutor), decat cel impatimit (care practic si-o face "cu mana lui" - e alegerea lui proprie sa se tina de patima si din start reprezinta un refuz al ajutorului).

Din acest motiv nu inteleg de ce toata lumea se grabeste sa ofere sau sa ceara ajutor pentru cel impatimit, cand mai multa nevoie de ajutor are familia aceluia de fapt

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Mare este puterea pocăinţei! Nemăsurată este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintâi tâlhar ai fost, dar apoi îngrozindu-te de păcatele tale, ai dobândit înfrângere de inimă pentru ele şi întru pocăinţă ai intrat în cinul monahicesc, şi astfel, întru mare plângere pentru fărădelegile tale de mai înainte şi întru ostenitoarele nevoinţe ale postirii şi rugăciunii ai petrecut zilele tale până la sfârşit, şi te-ai învrednicit prin harul lui Hristos de iertare şi de darul facerii de minuni.
O, Cuvioase, care de la păcate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajută şi robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt traşi la pierzare, prin vătămarea sufletului nemuritor şi a trupului, care este biserică a Duhului Sfânt, de întrebuinţarea fără de măsura a băuturii, dar care se roagă ţie. Pleacă spre dânşii privirea ta cea milostivă şi nu îi trece cu vederea, ci ia aminte la dânşii, care la tine aleargă.
Roagă, Sfinte Moise, pe Stăpânul Hristos, ca El, Cel Milostiv, să nu îi lepede pe dânşii, neputincioşii şi nefericiţii, pe care a pus stăpânire patima băuturii, şi să nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindcă toţi, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi prin Preacuratul Sânge al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugăciunea lor şi a noastră. Goneşte de la dânşii pe diavolul, dăruieşte-le putere să-şi biruie patima, adu-i pe calea pocăinţei, slobozeşte-i din robia beţiei, izbăveşte-i din pierzarea băutului fără măsură, ca înnoindu-se întru trezvie duhovnicească şi întru minte luminată să îndrăgească toată înfrânarea şi buna credinţă şi veşnic să proslăvească pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mântuieşte zidirea Sa, Căruia I se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Multumesc frate Cristian, pentru postarea ta. Dand "cautare", am ajuns aici, pe blogul fratelui Laurentiu Dumitru, de pe forumul nostru, unde am putut citi despre viata acestui sfant atat de deosebit. Cum sa nu ramai coplesit de bunatatea lui Dumnezeu, cand afli cum un fost talhar si criminal, ajunge sa duca o viata in mare lupta cu vrajmasii diavoli, si sa reuseasca, chiar daca de mare folos i-au fost si viata sfanta a celor din jurul lui? Cum sa nu nadajduiesti ca, daca un astfel de om pacatos, ajunge sa se sfinteasca, noi, poate mai putin inglodati in pacate strigatoare la cer, n-am reusi sa ne curatim, prin harul si mila lui Dumnezeu?
Dumnezeu sa-ti binecuvinteze zilele si familia, frate Cristian. Oricat am zice ca genul "copy & paste" este o strategie care nu ne mantuieste, cine vrea sa se foloseasc si are buna-vointa, cu siguranta gaseste cararea!
Multumesc inca o data, fiindca fara postul tau, n-as fi aflat nimic despre viata acestui mare sfant atat de mult smerit!

Legat de intrebarea de ce se pune problema sa se ajute cel care are patima alcoolului si nu se intreaba nimeni de suferintele celor care traiesc cu un astfel de om. Evident, nu pot raspunde pentru toata lumea, ci voi spune ce simt eu si cum vad eu situatia.

La mine in familie, unul din parinte, tata mai exact, are probleme cu bautura.
Sa stiti ca nu a fost mereu asa, la f.multi se dezvolta in timp. Nu a avut probleme cand eram eu mica. Mai consuma 1-2 beri din cand in cand, la evenimente si cam atat, fara excese. In timp s-a ajuns sa consume f.mult si sa devina nervos si violent verbal si cateodata si fizic, insa nu cu mine, cu mama, iar dupa ce se cearta cu ea, mama vine la mine si se cearta cu mine caci ea spune ca din cauza mea are probleme cu el; e un fel de lant. Nu vreau sa intru in detalii f.multe pe acest forum.

Si evident ca ma intreb ce pot face ca sa il ajut. De ce? Pentru ca il iubesc, acesta este marele motiv. Il iubesc si nu vreau sa sfarseasca rau, doresc sa se mantuiasca si el si sa renunte la alcool si sa fim mai linistiti si mai fericiti. Eu nu il urasc pe el si nici nu imi este rusine cu el. Este tatal meu asa cum este si nu ma intereseaza ce zic altii. Imi este mila de el, caci stiu ca este un om bun, destept, darnic si nu vreau ca aceste trasaturi sa fie acaparate de alcool. Multi s-ar limiteaza doar la aspectele care se observa imediat: faptul ca bea si ca face certuri, insa uita sa se intrebe care este cauza de s-a ajuns aici, mai ales ca la inceput nu a fost asa. De multe ori este vorba despre niste probleme care au fost interiorizate si se apeleaza la alcool ca la un mod de consolare. Eu cred ca am ajuns sa inteleg, sa cunosc cauzele de ce tata bea, nu am sa le spun ptr. ca nu cred ca intereseaza pe nimeni. Nu voi fi niciodata de acord cu ideea ca cel care bea este singurul vinovat. Probleme pot fi multe: lipsa de comunicare dintre soti, probleme nerezolvate din copilarie, probleme cu parintii, sentimentul de singuratate, avorturi in familie (sindormul post-avort afecteaza si familia, nu doar femeia) si asa mai departe. Intr-adevar, el este cel care duce paharul la gura, insa si cei de langa el il pot influenta: il pot ajuta sau il pot inrai. Familia lui/ei poate sa faca tot posibilul sa il ajute, sa se roage, sa ceara sfaturi, sa il sprijine etc. Sau il poate intarata: cand il vede bea si ca incepe sa vorbeasca sotia il injura, tipa, e sictirita si atunci normal ca, conflictul explodeaza.

Nimeni nu ignora faptul ca cei din jurul alcoolicului sufera, dar nici nu se poate sa nu incerci sa il ajuti pe cel care sufera de aceasta boala. Mai ales cand e unul din parintele tau. Mie personal mi se rupe inima cand il vad pe tata asa. Trebuie ajutata toata familia defapt.

Si ma rog, ce ar trebui sa fac cu tata daca doar familia lui ar trebui consolata si bagata in seama? Sa il dispretuiesc ptr. ca imi mai face probleme? Sa plec de acasa si sa il sun doar de ziua lui? Sa ii vorbesc urat? Sa nu incerc sa il ajut? Nu prea cred. E tatal meu si ii datorez multe. Eu am citit cartea Pr.Arsenie Boca "Familia, tinerii si copii nascuti in lanturi", carte care mi-a mers la inima, ptr. ca m-am regasit in multe situatii descrise de parinte. Dansul spune ca acesti copii conceputi in pacate si crescuti intr-o familie cu una sau mai multe patimi (alcoolul, desfraul, avorturi, fumatul, preacurvia etc) vor fi afectati de mici de pacatele parintilor si vor fi f.predispusi sa le calce pe urme, dar tot dansul spune ca au sansa la manturie, au sansa sa se indrepte si sa rupa lantul. Am citit si ce spun alti duhovnici despre cel acloolic, familia lui si nu am gasit la nici unul sfatul sa fie parasit cel in cauza sau sa nu se roage familia lui ptr. el. Oricum, fiecare caz este unic, nu se poate vorbi la fel pentru toti si sa se ofere acelasi sfaturi.

Eu personal nu suport alcoolul, nici sa nu ii simt mirosul, ce sa mai zic sa il gust. Mai bine zis, nu il mai suport de ceva vreme.

Cei care sunt neimpatimiti nu vor suporta un om cu o patima ?! De ce? Cine sa ajute oamenii cu patimi daca nu cei neimpatimiti? Nu este asta o lipsa de iubire fata de aproapele si un dezinteres ptr. suferintele celor din jur? Daca ar fi facut si Sfinti asa unde am fi ajuns? Nu ar mai fi fost Sfinti, defapt. Slava Domnului ca monahii buni si cu har primesc impatimitii si pacatosii! Ei sunt modelele celor impatimiti sau celor care au crescut in familii unde alcoolul a fost o problema!

Daca crestinii de rand neimpatimti (viitori sfinti deci) nu suporta pe cei cu probleme, nu-i nimic, duhovnicii ii suporta, le ofera iubire si ajutor.

Daca crestinii de rand neimpatimti ii alunga pe acesti oameni, nu-i bai, Hristos ii ia in brate si ii ridica!

Daca crestinii de rand neimpatimti nu ii suporta pe cei cu patimi, nici o problema, Maica Domnului le va fi mereu sprijin si ajutor sa se indrepte!

Si eu cred si am speranta ca Domnul nostru Iisus Hritos va primi rugaciunile celor care se roaga ptr. parintii,sotii,copii lor care sufera de aclool, si mai devreme sau mai tarziu, ii va lumina si ii va ajuta sa se indrepte!

E lung subiectul. Ma opresc aici, si asa cred ca am spus prea multe.

În prealabil postat de Laura19

Legat de intrebarea de ce se pune problema sa se ajute cel care are patima alcoolului si nu se intreaba nimeni de suferintele celor care traiesc cu un astfel de om.

Asta ma intreb si eu. Ce sa faca cei care au intradevar de suferit? Cine credeti ca sufera mai mult cel care bea (e innconstiient) sau cel caruia i-se face scandal? Niciodata nu am inteles bautura, nu are gust bun (de ex berea este amara, inca nu am gasit om care sa afirme ca gustul sau preferat este amar), te face sa nu mai stii de tine, apoi te doare capul, iti e rau. Cum poate sa iti placa asa ceva? Si aboi bauturile sunt contrafacute, daca nu mori o iei razna.

În prealabil postat de Ana Tr.

Asta ma intreb si eu. Ce sa faca cei care au intradevar de suferit? Cine credeti ca sufera mai mult cel care bea (e innconstiient) sau cel caruia i-se face scandal? Niciodata nu am inteles bautura, nu are gust bun (de ex berea este amara, inca nu am gasit om care sa afirme ca gustul sau preferat este amar), te face sa nu mai stii de tine, apoi te doare capul, iti e rau. Cum poate sa iti placa asa ceva? Si aboi bauturile sunt contrafacute, daca nu mori o iei razna.

Mi-am spus parerea deja legat de aceasta intrebare.
Trebuie ajutata toata familia, nu doar cei care nu beau. Nu poti sa ii consolezi doar pe cei care nu consuma alcool, iar pe bolnav sa il dai la o parte si sa il dispretuiesti. Familia in loc sa isi planga de mila, ar putea sa se roage, sa mearga la Biserica, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca etc. Nu cred ca doar unul este vinovat, este un lant. E adevarat ca suferi si te deranjeaza, insa nu poti sa te gandesti numai la tine, ci trebuie sa te ingrijesti si de cel in cauza. Sa te intrebi daca ai facut ceva rau, ce poti sa faci sa nu mai fie provocat, sa apelezi la Biseriva si la sfatul duhovnicului. Trebuie rabdare, dragoste si vointa sa il/o ajuti pe cel/cea care sufera de alcoolism. Eu incerc si voi incerca cat pot sa imi ajut tatal. Am invatat deja sa nu mai iau in seama ce spune el cand e cherchelit si sa nu il provoc cand nu este lucid. Deobicei tac si il las sa vorbeasca...si dupa ce oboseste din vorbit termina si se baga la somn. In fine. E complicat si cum am zis, fiecare caz este unic.

[gpalama]

Problema betiei se incadreaza intr-o tipologie medicala si psihologica bine cunoscuta.

1. Este o problema medicala clara.

Corpul omului a ajuns la o dependenta maxima de o substanta (heroina, alcool, altceva), iar corpul refuza sa functioneze fara acea substanta.

Daca acea substanta nu este administrata regulat corpului atunci apar efecte imediate mai mult sau mai putin puternice.

2. Este o problema psihologica.

Omul respectiv, dupa ce intra in dependenta si dupa ce ramane in ea mai mult timp sufera cateva modificari in psihicul sau.
In primul rand se instaleaza EXTREM DE PUTERNICA mecanismul de functionare automata a dependentei.
Omul ala devine "turbat" atunci cand substanta nu este administrata. Sau nu se mai poate controla, sau nu mai poate gandi corect, sau se enerveaza la maxim, sau altele.

Logica omului acestuia devine una simpla: trebuie sa beau, pentru ca sufar.


3. Solutia la aceste probleme:

In primul rand familia si cei din jur trebuie sa apeleze la un ajutor specializat.
La spitalul 9/Bucuresti este o sectie speciala pentru dezintoxicare, unde si drogatii si alcoolicii merg.

Persoanele din jur sunt critice pentru vindecarea bolnavului.
Tratamentul inseamna:

A. Renuntarea totala brusca la substanta administrata.

Pentru a se media starea de sevraj, bolnavului ii sunt adminstrate sau diazepam sau alte substante sa-l linisteasca si sa treaca mai repede prin starile aiurea din aceasta faza.

De asta se interneaza foarte multi bolnavi 1-2 saptamani, pentru a fi ajutati sa scape usor de dependenta.
Insa perioada asta este traumatica pentru bolnavi, pentru ca substanta nu mai este administrata corpului.

sau.

A. Regularizarea si reducerea treptata a substantei.

In unele cazuri nu se poate elimina radical si brusc substanta.
Daca un dependent de tigari fuma 2 pachete pe zi, a scoate imediat tigarile poate sa aiba consecinte f. grave.

Am avut un prieten care fuma 1.5 pachete pe zi si cand le-a scos avea niste dureri groaznice de cap si a inceput sa ia pastile cu nicotina pentru asta.

B. Regularizarea si reducerea se fac asa:
La ora 9, 12, 15, 18, 21 trebuie sa fumezi o tigara.
Este important sa respecti cu STRICTETE aceste ore, pentru ca numai astfel se controleaza si obiceiul rau de a scoate o tigara.

Dupa ce ai stat 1-2 saptamani cu 5 tigari pe zi, reduci la 3, apoi 1 si le scoti de tot.

C. Persoana trebuie izolata si extrasa din orice contextul care l-ar putea determina sa se apuce din nou de consum...etc.

Daca lasi un drogat iesi de la dezintoxicare pe strada cu fostii prieteni drogati cu siguranta ca se va apuca din nou.
Daca lasi un betiv la o nunta cu sticlele de bere in mana cu siguranta ca o sa se apuce din nou.

Familia trebuie sa supravegheze 24/24 pe cel care abia a iesit de la dezintoxicare.


4. Trebuie si rugaciune facuta in paralel pentru cel bolnav.
Dar nu uitati, ca Dumnezeu a lasat si doctorii pentru un folos al lor.
Dumnezeu ne ajuta, dar degeaba strigam la Dumnezeu, daca un medic este in fata noastra.
Ne va intreba Dumnezeu: "dar la medic ai fost?".

Nu il exclud pe Dumnezeu, dar realitatea este ca nu suntem complet neajutorati pe pamantul asta.
Bine a zis ceva: mergi la razboi cu nadejde in Dumnezeu.


Bolnavii in starea aceasta trebuie ajutati de familie.
Intr-un mod sau altul trebuie dusi la doctor, mintiti sau altfel, dar trebuie dusi la doctor.
Fiecare bolnav dupa ce sta 3 saptamani la dezintoxicare (cam atat se sta de obicei), se simte mai bine, si mai poti discuta cu el.

Dar daca nu este dus acolo este greu. Iar cu rugaciune se pot foarte multe.

În prealabil postat de Laura19

Mi-am spus parerea deja legat de aceasta intrebare.
Trebuie ajutata toata familia, nu doar cei care nu beau. Nu poti sa ii consolezi doar pe cei care nu consuma alcool, iar pe bolnav sa il dai la o parte si sa il dispretuiesti. Familia in loc sa isi planga de mila, ar putea sa se roage, sa mearga la Biserica, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca etc. Nu cred ca doar unul este vinovat, este un lant. E adevarat ca suferi si te deranjeaza, insa nu poti sa te gandesti numai la tine, ci trebuie sa te ingrijesti si de cel in cauza. Sa te intrebi daca ai facut ceva rau, ce poti sa faci sa nu mai fie provocat, sa apelezi la Biseriva si la sfatul duhovnicului. Trebuie rabdare, dragoste si vointa sa il/o ajuti pe cel/cea care sufera de alcoolism. Eu incerc si voi incerca cat pot sa imi ajut tatal. Am invatat deja sa nu mai iau in seama ce spune el cand e cherchelit si sa nu il provoc cand nu este lucid. Deobicei tac si il las sa vorbeasca...si dupa ce oboseste din vorbit termina si se baga la somn. In fine. E complicat si cum am zis, fiecare caz este unic.

Nu stiu daca ai fi trecut prin ce au trecut fratii mei si in definitv eu ai mai spune asta. Si mai ales ca nu este vorba doar depre betie. Ceea ce se intampla la nivelul psihicului unui om, de este marcat toata viata, si ii afecteaza relatiile cu cei din jur nu se compara. Eu ma duc la biserica, ma rog pentru toata lumea, dar atata timp cat tatal meu e ... necredincios, e cu cel rau mai degraba. ce pot face eu? Din contra tind sa cred ca o mare parte din suferinta mea e si din cauza asta. Chiar cred ca, copiii pot plati pentru greselile parintilor. Si nu e corect! Cred ca si de aceea personalitatea lui e... cum e, si nu a realizat nimic in viata pentru ca e foarte pacatos. Eu sincer am momente in care vreau sa plec... cat vad cu ochii, nu sa investesc in cineva de la care nu am primit niciodata un sfat bun. Un psihiatru i-ar fi de ajutor, dar cum nu poti sa obligi pe nimeni sa mearga, o lasi asa. Pe mine ma deranjeza ca am inceput sa fiu foarte nervoasa si intoleranta. Este o cauza pierduta. Unii oameni beau dar sunt pasnici, merg la biserica, sunt altfel...se mai poate face ceva cu ei.

[fallen]

În prealabil postat de Ana Tr.

Nu stiu daca ai fi trecut prin ce au trecut fratii mei si in definitv eu ai mai spune asta. Si mai ales ca nu este vorba doar depre betie. Ceea ce se intampla la nivelul psihicului unui om, de este marcat toata viata, si ii afecteaza relatiile cu cei din jur nu se compara. Eu ma duc la biserica, ma rog pentru toata lumea, dar atata timp cat tatal meu e ... necredincios, e cu cel rau mai degraba. ce pot face eu? Din contra tind sa cred ca o mare parte din suferinta mea e si din cauza asta. Chiar cred ca, copiii pot plati pentru greselile parintilor. Si nu e corect! Cred ca si de aceea personalitatea lui e... cum e, si nu a realizat nimic in viata pentru ca e foarte pacatos. Eu sincer am momente in care vreau sa plec... cat vad cu ochii, nu sa investesc in cineva de la care nu am primit niciodata un sfat bun. Un psihiatru i-ar fi de ajutor, dar cum nu poti sa obligi pe nimeni sa mearga, o lasi asa. Pe mine ma deranjeza ca am inceput sa fiu foarte nervoasa si intoleranta. Este o cauza pierduta. Unii oameni beau dar sunt pasnici, merg la biserica, sunt altfel...se mai poate face ceva cu ei.

S-ar putea ca necazurile tale sa ia sfarsit in momentul cand o sa cunosti un barbat si o sa te muti la casa ta. Chiar daca o sa apara altele, tot nu va fi la fel de rau. Cu siguranta instinctiv te vei feri de un barbat betiv, sau nu-l vei tolera langa tine daca va deveni sau vei descoperi asta mai tarziu. Totusi ar fi bine sa nu te pripesti, sa te grabesti la maritat, pt ca f multe casnicii/concubinaje facute in pripa si nu tocmai potrivite au drept cauza tocmai graba unora de a scapa de acasa.
Eu iti doresc mult succes, rabdare si incredere ca totul se va sfarsi si va incepe pt tine o noua viata mai buna. Doamne ajuta!

[fallen]

Scuze ca readuc in actualitte un subiect asa neplacut tocmai acum inainte de sfintele Pasti.
Credeti ca in momentul cand cineva este prins baut la volan cu alcoolemia 0,68? , i se ia carnetul si risca si un dosar penal, ar fi momentul sa se opreasca definitiv din baut?
Mentionez ca nu a fost un accident, nu venea de la o petrecere, nu-l chem,ase nimeni de urgenta intr-un loc, ci este un obicei constant, cotidian, chiar stia ca urmeaza sa plece in zori si totusi...
Oare ar fi necesar sa renunte definitiv???