TRIODUL - Perioada pocaintei!

În prealabil postat de cristiboss56

" Sezand pe manz Hristoase ai primit cantare de mare biruinta . . . "

• Sfântul Grigorie Palama scrie despre aceasta: "Împăratul care a sculat din morţi pe Lazăr a intrat atunci în Ierusalim călare pe asin, iar tot poporul, aproape îndată, copii, bărbaţi, bătrâni, întinzând pe jos veşmintele lor, a luat ramuri de finic, care închipuie izbânda". Copiii, cu toate că erau neştiutori şi neînvăţaţi, teologhiseau "în chip desăvârşit cu privire la Dumnezeu, Cel ce S-a făcut om pentru noi, înălţând imn îngeresc din gurile lor. Întrucât aşa precum îngerii la naşterea Domnului au psalmodiat: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace" (Luca 2, 14), tot aşa şi aceştia de acum la intrarea Lui (în Ierusalim) au cântat înălţând acelaşi imn: "Osana Fiului lui David; osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9)". După Sfântul Chiril al Alexandriei, "mulţimea de copii, mergând înainte fără număr, împlinea chipul poporului ce se va naşte".

Multumim de postare, e chiar interesant.

Doamne, ajuta!

[Mihailc]

Suntem deja în Săptămâna Patimilor și în Denia zilei de luni facem pomenirea lui Iosif cel preafrumos la chip și la virtute, dar și pildei smochinului neroditor.



Două piese imnografice captează atenția în primele Denii, un tropar și o lumânândă. Troparul este împrumutat din mizonoptică întrucât atrage atenția asupra trezviei continue a creștinului aflat permanent în așteptarea Mirelui:

”Iată Mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăși cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morții și afară de Împărăție să te încui; ci te deșteaptă grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi” (Troparul Deniilor din zilele de luni, marți și miercuri)

http://www.youtube.com/watch?v=Y-Ey93CexOo

”Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită, și îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, și mă mântuiește ” (Lumânânda Deniilor din zilele de luni, marți, miercuri și joi)

http://www.youtube.com/watch?v=-qoBg...eature=related

[cristiboss56]

In Sfanta Marti se face pomenirea celor zece fecioare : Matei, capitolul 25, 1-13 Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.

__________________

Dar, o, Hristoase, numără-ne pe noi împreună cu fecioarele cele înțelepte, rânduiește-ne în aleasa Ta turmă și ne mântuiește pe noi!

Amin!

[Mihailc]

În Sfânta și Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

”Pe Mirele, fraților, să-L iubim, candelele noastre să le îngrijim, în virtuți strălucind și în credință dreaptă; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiți, cu fecioarele cele înțelepte ale Domnului. Că mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor în dar cunună nestricăcioasă” (Sedealnă la Denia și Marțea Mare)



”Pentru ce te lenevești, ticălosul meu suflet? Pentru ce ți se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăbovești cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este, și ne vom despărți de acestea de aicea. Până când ai vreme, trezește-te, grăind: Greșita-am Ție, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul cel neroditor; ci ca un îndurat, milostivește-Te, Hristoase, spre mine, cel ce grăiesc cu frică să nu rămân afară din cămara Ta” (Icos la Denia din Marțea Mare)

http://www.youtube.com/watch?v=sES7y...5&feature=plcp

[cristiboss56]

Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim și Se ducea la Patima, a spus ucenicilor Săi mai multe pilde.Unele din ele sunt îndreptate către iudei.Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie și în același timp spre a ne învăța să fim pregătiți oricând înainte de sfârșitul vieții. Domnul a vorbit mult despre fecioare și despre femei – și fecioaria are multe merit și este, într-adevăr, cinstită – dar pentru ca nu cumva cineva, trăind în feciorie, să nu se îngrijească și de celelalte virtuți și mai cu seamă de milostenie, prin care se vădește strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda aceasta. Pe cinci din ele le numește înțelepte, căci împreună cu fecioria au avut și îmbelșugatul untdelemn al milosteniei. Pe celelalte cinci le numește nebune, căci, deși ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură și milostenia. Deci, sunt numite nebune, chiar dacă au săvârșit cea mai mare virtute, dar nu s-a îngrijit de ea mai importantă, așa că în nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți, au adormit toate fecioarele, adică au murit.Într-adevăr, moartea se numește somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopții; cele care aveau untdelemn din belșug au intrat cu Mirele la deschiderea ușilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belșug, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Cele înțelepte, deși voiau, n-au putut să le dea untdelemn în clipa intrării, așa că le-au răspuns zicând: ,,Nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; duceți-vă la cei ce vând – adică la săraci – și cumpărați". Dar nu era ușor lucru, căci, după moarte, asta nu mai este cu putință. Același lucru îl arată învederat Iisus în parabola despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr. Fecioarele nebune se apropie fără lumină și, bătând în ușă, strigă așa: ,,Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!". Iar Însuși Domnul le dă acest răspuns înfricoșător, zicându-le: ,,Duceți-vă, nu vă cunosc pe voi! Căci cum veți putea vedea pe Mire, dacă nu aveți ca zestre milostenia?".
Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii de Dumnezeu Părinți să se așeze în această zi pilda celor zece fecioare, că să ne îndemne să veghem necontenit și să fim gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiute sunt ziua și ceasul sfârșitului vieții.Tot astfel, prin istoria vieții lui Iosif, să trăim în curățenie, iar prin minunea uscării smochinului să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârși o singură virtute, cea mai mare chiar, și nu ne vom îngriji de celelalte și mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna veșnică, ci vom fi întorși, rușinați.Și, într-adevăr, nu-i lucru mai lipsit de sfințenie și mai plin de rușine decât ca fecioara să fie biruită de bani.

Dar, o, Hristoase, numără-ne pe noi împreună cu fecioarele cele înțelepte, rânduiește-ne în aleasa Ta turmă și ne mântuiește pe noi!

Amin!

Sursa: Postul Mare, de Pr.Eugen Dragoi, Editura Partener, Galati, 2005

[IOLANDA]

Dupa rugaciunile incepatoare se zice Crezul,Psalmul 50 si Doamne Miluieste de 12 ori.Apoi:
Cantarea I-a,

Ca pe uscat umbland Israel,cu urmelw prin adanc,pe prigonitorul Faraon vazandu-l inecat a strigat: lui Dumnezeu cantare de biruinta sa-I cantam.
Slava Tie,Dumnezeul nostru,Slava Tie

Daca a vazut curata Fecioara pe Fiul sau si Domnul rastignit pe Cruce,rupandu-se,striga cu amar impreuna cu celelalte femei si oftand ,graia:
Te vad acum iubitul meu Fiu si dorit, rastignit pe Cruce si ma ranesc amar cu inima,zicea curata.Dar da cuvant roabei Tale,Bunule.

Slava......

De voie Fiul meu si Facatorule,rabzi pe lemn moarte cumplita,Fecioara graia stand inaintea Crucii cu Apostolul cel iubit.

Si acum......

Acum m-am lipsit de asteptarea mea,de bucuria si de veselia Fiului meu si Domnul.Vai mie!!, ca sunt zdrobita de durere; cea curata plangand ,graia.

Nu este sfant precum Tu, Doamne,Dumnezeul meu,Care ai inaltat fruntea credinciosilor Tai,Bunule,si ne-ai intarit pe noi ,pe piatra marturisirii Tale.
Pentru frica iudeilor,Petru s-a ascuns si toti credinciosii au fugit,parasind pe Hristos,Fecioara graia suspinand:

Pentra nasterea Ta cea straina si infricosatoare,Fiul meu,eram mai marita decat toate maicile.Dar vai mie!!!acum vazandu-te pe lemn,ma aprind cu inima.

Slava......

Vazand pe Fiul meu,pe Care ,pe maini prunc L-am purtat, L-as lua de pe lemn,zicea cea curata; dar vai mie!!! nimeni nu mi-L da.

Si acum......

Iata Lumina mea cea dulce,nadejdea si viata mea cea buna,Dumnezeul meu a apus pe Cruce: ma aprind cu inima ,graia Fecioara,suspinand.

Hristos este puterea mea,Dumnezeu si Domnul ,cinstita Biserica cu dumnezeiasca cuviinta canta,graind din cuget curat intru Domnul praznuind.

Soarele cel neapus,Dumnezeule cel preavesnic si Facatorul tuturor fapturilor,Doamne,cum rabzi patima ,pe Cruce?? Cea Curata plangand ,graia.

Cea neispitita de nunta, plangand ,graia catre Cel cu bun chip: grabeste ,Iosife,apropie-te la Pilat si cere sa iei de pe lemn pe Invatatorul tau.

Slava.....

Vazand Iosif pe cea Curata,lacrimand cu amar, s-a tulburat si plangand , s-a apropiat de Pilat ,graind cu plangere: Da-mi Trupul Dumnezeului meu.

Si acum......

Vazandu-te pe Tine ranit si fara slavire ,gol pe lemn, Fiul meu, ma aprind cu inima,suspinand ca o maica, Fecioara graia.

Cu dumnezeiasca stralucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce dis -de -dimineata vin la Tine cu dragoste ,ma rog lumineaza-le ,ca sa Te vada pe Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, Adevaratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura gresalelor.
Framantandu-se Iosif,suspinand si mirandu-se impreuna cu Nicodim ,a luat preacuratul Trup si sarutandu-L, suspina si ofta si-L canta ca pe un Dumnezeu.
Luandu-L cu plangere Maica cea neispitita de barbat, L-a pus pe genunchi, si rugandu-L cu lacrimi si sarutandu-L cu amar, plangea si graia.

Slava......

O nadejde si o viata Te aveam pe Tine ,Stapane, Fiul meu si Dumnezeule, intru lumina ochilor, roaba Ta. Iar acum sunt lipsita de Tine, dulcele si iubitul meu Fiu.

Si acum....

Dureri si necazuri si suspinuri ,m-au aflat ,vai mie!!! cea curata suspinand cu amar ,graia ,vazandu-Te pe Tine mort, Fiul meu cel iubit,gol si parasit si uns cu miresme.

Marea vietii vazand-o inaltandu-se de viforul ispitelor, la limanul Tau cel lin alergand, graiesc catre Tine : scoate din stricaciune viata mea ,mult Milostive.
Vazandu-Te mort ,Iubitorule de oameni ,pe Tine , Cel ce ai inviat pe cei morti,rau ma rup si ma ranesc cu inima; as fi vrut sa mor cu Tine, graia Preacurata,ca nu pot rabda sa Te vad mort fara suflare.
Vazandu-Te pe Tine ,preabune Dumnezeule si indurate Doamne ,fara slavire,fara suflare si fara chip,ma mir si plang tinandu-Te precum nu m-am nadajduit sa Te vad. Vai mie, Fiul meu si Dumnezeule!!

Slava......

Nu graiesti roabei Tale cuvant, Fiul lui Dumnezeu???Au ,indura-Te-vei ,Stapane , de ceea ce Te-a nascut pe Tine?? ,graia cea curata ,suspinand si plangand si saruta trupul Domnului sau.

Si acum......

Gandesc , Stapane, ca nu voi mai auzi glasul Tau cel dulce,nici voi mai vedea frumusetea fetei Tale,ca mai inainte; pentru ca ai apus Fiul meu de la ochii mei.

Pe Cel ce s-a rastignit pentru noi ,veniti toti sa-L laudam; ca pe Acesta L-a vazut Maria pe lemn si a zis: Desi rabzi rastignire , Tu esti Fiul si Dumnezeul meu.

Mieluseaua vazand pe Mieluselul sau tras spre junghiere, mergea pe urma Maria cu parul despletit, impreuna cu alte femei graind asa : U nde mergi ,Fiule?? Pentru ce faci calatorie grabnica? Au doara este si alta nunta in Cana Galileii, si acum Te grabesti a merge acolo, ca sa le faci vin din apa?? Dar merge-voi cu Tine, Fiule? Sau astepta-Te-voi?? Da-mi raspuns, Cel ce m-ai pazit curata.Ca tu esti Fiul si Dumnezeul meu.

Datator de roua cuptorul l-a facut ingerul cuviosilor tineri; iar pe haldei arzandu-i porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a grai: Binecuvantat esti Dumnezeul parintilor nostri.
Unde este, Fiul meu si Dumnezeule,bunavestirea cea de demult,care-mi graia Gavriil, numindu-Te pe Tine Imparat si Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? Caci acum Te vad pe Tine ,Lumina mea cea dulce ,gol,mort si ranit.
Cel ce alinezi durerile ,primeste-ma acum la Tine ,Fiul meu si Dumnezeule ,ca sa ma pogor si eu Stapane ,in iad cu Tine ; nu ma lasa singura ,ca nu pot rabda sa mai traiesc ,nevazandu-Te pe Tine , Lumina mea cea dulce.

Slava....

Suspinand cu amar cea fara de prihana,impreuna cu celelalte femei purtatoare de mir si vazand cum duc pe Hristos , graia: Vai mie,ce vad?? Unde mergi acum , Fiul meu si pe mine singura ma lasi?
Si acum.....

Suspinand si slabind ,cea fara prihana graia mironositelor ; Plangeti impreuna cu mine si va tanguiti amar,ca iata Lumina mea cea dulce si Invatatorul vostru se da mormantului.

Din vapaie cuviosilor roua ai izvorat si jertfa dreptului cu apa ai ars-o.Ca toate le faci ,Hristoase,cu singura voirea .Pe tine te preainaltam intru toti vecii.
Vazand Iosif pe Fecioara plangand ,se rupea la inima si striga cu amar: O ,Dumnezeul meu!!Cum Te voi ingropa acum eu ,robul Tau?Cu ce panza voi infasura trupul Tau?
Mai presus de minte a covarsit vederea Ta ,Doamne, cea straina, Cel ce porti toata faptura. Pentru aceea si Iosif impreuna cu Nicodim Te poarta ,ca pe un mort ,pe mainile lor si Te ingroapa.

Binecuvantam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu..

Taina straina si preaslavita vad, Fecioara graia Fiului sau si Dumnezeu: Cum te pun in mormant prost, pe Tine, Care cu porunca scoli pe morti din morminte.

Si acum.....

Nici de la mormantul Tau nu ma voi scula ,Fiul meu,nici a izvora lacrimi nu voi inceta,pina ce si eu ma voi pogori in iad; ca nu pot rabda despartirea Ta, Fiul meu.

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinta oamenilor,spre Care nu cuteaza a cauta ostile ingeresti; iar prin tine, Preacurata, S-a aratat oamenilor Cuvantul intrupat; pe Care slavindu-L cu ostile ceresti ,pe tine Te fericim.
De acum nu se va mai lipi de mine bucuria niciodata,suspinand, graia cea fara de prihana. Ca Lumina mea si Bucuria mea in mormint au apus.Ci nu-L voi lasa singur; aici voi muri si ma voi ingropa cu Dansul.
Rana sufletului meu ,vindec-o acum Fiul meu,graia Preacurata,lacrimand; inviaza si-mi potoleste durerea si necazul. Ca poti, Stapane ,cate vei vrea sa faci,macar de Te-ai si ingropat de voie.

Slava.....

O, cum s-a ascuns Tie adancul indurarilor,Maicii in taina a zis Domnul,ca vrand sa mantuiesc faptura Mea,am primit a muri.Ci voi si invia si pe Tine te voi slavi ,ca un Dumnezeu al cerului si al pamantului.
Si acum............

Canta-voi milostivirea Ta,Iubitorule de oameni,si ma voi inchina multimii milei Tale Stapane.Ca vrand sa mantuiesti zidirea Ta,ai luat moarte,zis-a Preacurata; ci pentru Invierea Ta, Mantuitorule, miluieste-ne pe noi pe toti.

[Mihailc]

În Sfânta și Marea Miercuri facem pomenirea femeii ieșite din desfrânare care a uns cu mir pe Domnul!

”Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, și s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăților; iar ucenicul cel nemulțumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el și s-a amestecat cu noroiul, vânzându-te pentru dragostea banilor. Slavă Hristoase, milostivirii Tale. (Sedealnă la Denia din Miercurea Mare)



”Femeia care era mai înainte desfrânată, degrab s-a arătat înțeleaptă, urând lucrurile păcatului celui rușinos și plăcerile trupului; aducându-și aminte de rușinea cea mare și de osânda pedepsei, pe care o vor răbda desfrânatele și risipitorii, dintre care cel dintâi fiind eu, mă îngrozesc; dar petrec în obiceiul cel rău, eu nebunul. Iat femeia cea desfrânată temându-se și sârguindu-se, a venit degrabă grăind către Izbăvitorul: Iubitorule de oameni și îndurate, izbăvește-mă de mulțimea păcatelor mele” (Icos la Denia Miercurii celei Mari)

http://www.youtube.com/watch?v=8nspsrh_zLs

[delia31]

Faimoasa stihoavna de la Denia din Miercurea Mare, alcatuire a monahiei imnografe Kassiani (sec.IX): ” Doamne, femeia cea care cazuse in pacate multe„ - http://www.youtube.com/watch?v=jQBY9...eature=related interpretata de grupul bizantin Kalophonarides din Grecia.


"Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe,
simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se
a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând:
Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului,
şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului.
Primeşte izvoarele lacrimilor mele,
Cel Ce scoţi cu norii apă din mare;
pleacă-Te spre suspinurile inimii mele,
Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune.
Ca să sărut preacuratele Tale picioare
şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu.
Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai în miazăzi,
de frică s-a ascuns.
Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale,
Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu?
Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta,
Cel Ce ai nemăsurată milă" .

[delia31]

Despre monahia Kassiani (cea mai cunoscuta femeie imnograf) si despre inedita poveste din spatele cantarii din Miercurea Mare, e un articol pe site:
http://www.crestinortodox.ro/paste/s...ta-135561.html

[Mihailc]

În Sfânta și Marea Joi, dumnezeieștii Părinți, care au rânduit toate bine, ne-au predat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, rugăciunea cea mai presus de fire și vânzarea Domnului.

”Când slăviții ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se s-a întunecat și judecătorilor celor fără de lege, pe Tine, Judecătorul cel drept te-a dat”. Vezi, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru acestea spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesățios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului. Cel ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție. (Troparul Deniei din Joia Mare)



”Apropiindu-ne toți cu frică la masa cea de taină, să primim pâinea cu suflete curate, rămânând împreună cu Stăpânul, ca să vedem cum spală picioarele ucenicilor și le șterge cu ștergarul, și să facem precum am văzut, plecându-ne unul altuia și spălând picioarele unul altuia. Că Hristos așa a poruncit apostolilor Săi, și mai înainte le-a zis: Așa să faceți. Dar aceasta n-a ascultat Iuda, sluga și înșelătorul.” (icos la Denia Joii celei Mari)



”Cel ce a făcut lacurile, izvoarele și mările, învățându-ne pe noi smerenia cea mai bună, s-a încins cu ștergar și a spălat picioarele ucenicilor, smerindu-Se din prisoseala milostivirii, și înălțându-ne din adâncurile răutății, Unul, Iubitorul de oameni” (Sedealnă la Denia din Joia Mare)



”Făcând cunoscători în cele de taină, Doamne, pe ucenicii Tăi i-ai învățat, zicând: O, prietenilor! Vedeți să nu vă despartă de mine vreo frică; că deși pătimesc, dar pentru lume pătimesc. Să nu vă smintiți deci în Mine, că n-am venit să-Mi slujească cineva Mie, ci să slujesc Eu și să-Mi pun sufletul răscumpărare pentru lume. De-Mi sunteți deci prieteni, faceți ca Mine; cel ce voiește să fie întâi, să fie cel din urmă; stăpânul, ca slujitorul. Rămâneți în Mine ca să aduceți struguri, că Eu sunt vița vieții.” (Stihire la Denia din Joia Mare)