Transplantul de organe!

[razvan_andrei]

În prealabil postat de casandrasa

pisi:
casandrasa:
Stiti de ce nu exista cancer la inima?!?!
Pentru ca este singurul organ unde il gasesti pe Dumnezeu!!!

Exista cancer si la inima. Cancerul poate aparea la orice organ in organism.

[Fani71]

Faptul ca inima este identificata cu lucul sufletului este simbolic.
Sufletul si trupul sunt unite in mod tainic.
A dona un organ mi se pare un act de generozitate si jertfa. Nu vad de ce ar fi impotriva credintei.

[AlinB]

Transplatul de organe in principiu nu este un lucru rau.

Problema este ca multi nu stiu ca este practic un paleativ, individul care a facut un transplat trebuie sa ia toata viata (cat i-a mai ramas) imunosupresoare pentru a se preveni respingerea organului grefat.
Asta binenteles deprima sistemul imunitar si individul este mult mai expus la diverse boli.

De altfel din cate am inteles "valabilitatea" unui organ transplantat este de cativa ani (5, 10, poate in unele cazuri ceva mai mult) dupa care este necesar un nou transplant.

Alt aspect este atunci cand donarea de organe degenereaza in sensul in care se ajunge la legi de genul celei cu consimtamantul implicit, care este un abuz si genereaza abuzuri.
Apropo, s-a mai pus in practica?

[costel]

În prealabil postat de Fani71

A dona un organ mi se pare un act de generozitate si jertfa. Nu vad de ce ar fi impotriva credintei.

E minunat sa donezi, mai grav e atunci cand se ia din tine ceva, fara acordul tau sau al rudelor. Esti redus prin asta la o cutie de piese.

[Fani71]

În prealabil postat de costel

E minunat sa donezi, mai grav e atunci cand se ia din tine ceva, fara acordul tau sau al rudelor. Esti redus prin asta la o cutie de piese.

Sigur, de acord. Ar trebui sa fie cu acord.

[AlinB]

Eu am doua intrebari.

1. Daca ai fi pus in situatia sa donezi organele sotului/sotiei sau altcineva apropiat, ai face-o?

2. Tu insuti, te-ai inscrie intr-o baza de date a donatorilo de organe, astfel incat daca mori organele tale sa poata fi folosite pentru salvarea altor vieti fara sa se mai ceara si consimtamantul rudelor?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Apropo, s-a mai pus in practica?

Nu, din fericire nu. Deocamdată.

Eu am doua intrebari.

1. Daca ai fi pus in situatia sa donezi organele sotului/sotiei sau altcineva apropiat, ai face-o?

2. Tu insuti, te-ai inscrie intr-o baza de date a donatorilo de organe, astfel incat daca mori organele tale sa poata fi folosite pentru salvarea altor vieti fara sa se mai ceara si consimtamantul rudelor?

1. Da.
2. Nu.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

N
1. Da.
2. Nu.

Ar fi frumos sa auzim si motivele.
Cel putin acolo unde este un "nu"..

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Eu am doua intrebari.

1. Daca ai fi pus in situatia sa donezi organele sotului/sotiei sau altcineva apropiat, ai face-o?

2. Tu insuti, te-ai inscrie intr-o baza de date a donatorilo de organe, astfel incat daca mori organele tale sa poata fi folosite pentru salvarea altor vieti fara sa se mai ceara si consimtamantul rudelor?

1. La ale sotului as prefera sa isi dea acordul el inainte. Dar cum el a zis ca da, atunci, da! (desi recunosc ca in cazul lui as avea mai multa strangere de inima ca in cazul meu - poate e irational).
2. Da. Din pacate nu m-am inscris inca - dar ar trebui sa o fac. Nu se stie niciodata cand putem avea un accident mortal, la urma urmelor.
Faptul ca nu m-am gandit concret sa o fac arata poate ca inconstient ma cred nemuritoare ;-)

1. Stire PROTV de acum cateva zile. " O femeie bolnava de cancer s-a trezit dupa 14 ore de moarte clinica"

Lydia Paillard s-a ridicat exact in momentul in care doctorii se pregateau sa o deconecteze de la aparate. Femeia se internase intr-o clinica din Bordeaux, in sud-vestul Frantei, pentru chimioterapie. A lesinat insa in timpul uneia dintre sedinte, nu s-a mai trezit, iar medicii au conectat-o la aparate pentru a o mentine in viata. Dupa cateva ore, doctorii i-au anuntat familia, spunandu-le rudelor femeii ca trebuie deconectata de la aparate, pentru ca nu mai are nicio sansa. "Eram la capul ei, cand, dintr-o data, a deschis ochii, s-a ridicat si a spus: “Ma simt mult mai bine. Cat de bine am dormit!”, a povestit unul dintre doctorii care au consultat-o. “Tot ce imi amintesc este ca am primit o injectie impotriva vomei” a marturist femeia, care a adaugat ca s-a simtit “mai obosita decat de obicei”. Medicul Yves Noel, directorul Policlinicii Bordeaux, a declarat ca Lydia ar fi putut avea un atac de epilepsie, in urma caruia a lesinat si “a parut moarta”: “Cei mai experimentati doctori ai nostri au examinat-o si un declarat-o clinic moarta. Asa ceva se intampla extrem de rar”. (Medicul a spus ca a respectat procedura. Are o experienta de 25 de ani)."

2. Va indemn sa cititi pe site-ul www.crestinortodox.ro articolul domnului prof. univ. dr. Pavel Chirila, despre moartea cerebrala, publicat in ziua de 14 mai 2008. Domnul prof. dr. Pavel Chirila este medic primar de medicina generala, cu o vasta experienta clinica si este si prof. universitar dr. la Catedra de bioetica a Facultatii de Teologie ortodoxa, Universitatea din Pitesti. Puteti sa cititi mai jos articolul:
Moartea cerebrala
"Moartea cerebrala" reprezinta o sintagma relativ noua, introdusa de medicina pentru a identifica momentul "potrivit" in scopul prevalarii si transplantului de tesuturi si organe, (vezi M.O. din 13 ian. 1998, Legea nr. 2 / 8 ian. 1998).
Moartea cerebrala este descrisa in termeni medicali prin: coma profunda, absenta reflexelor de trunchi cerebral (nu mai raspunde la stimuli), absenta ventilatiei spontane.
Toate aceste aspecte sunt importante, dar nu esentiale.
Avem dovezi clare in care aceasta moarte clinica a inselat aparentele unei morti ireversibile; a fost posibila reluarea spontana a ritmului respirator la unii bolnavi, chiar dupa multi ani. Totodata femeile insarcinate care au ajuns in moarte cerebrala au dus sarcina la bun sfarsit. Iata cum "si-au dat mana" intr-o lucrare tainica. Moartea ii preda "stafeta" vietii.
Avem inca odata certitudinea ca dragostea . A iubi inseamna a spune unei fiinte "tu nu vei muri" si sa crezi. E strigatul durut, sfasietor al sufletului de mama care nu abdica in fata mortii pana nu are certitudinea ca copilul va trai.
E vorba de o suferinta asumata, de-o jertfa creatoare, de-o lupta castigata doar prin . Si aceasta iubire jertfelnica isi are originea in insasi dragostea lui Hristos.
Iubirea jertfelnica a persoanelor - prin fiecare act al nasterii umane, cand mama este pregatita sa se jertfeasca, pentru a aduce pe lume rodul impreuna-lucrarii cu Dumnezeu.
E locul unei experiente "noologice", solemne, cand omul se lasa in voia Creatorului, consimtindu-si jertfa, din iubire pentru nou-nascut dar si din dragoste pentru Dumnezeu alaturi de care consimte sa "colaboreze" in momentul procrearii.
Un alt exemplu ar fi cel al unei boli rare - rombencefalita acuta - infectie a trunchiului cerebral - care se manifesta cu stop respirator si toate celelalte semne de moarte cerebrala, dar dupa cea 14 zile se vindeca, bolnavul refacandu-se integral.
Alcatuirea certificatului de deces poate fi decisa - in timp
- de interesul transplantologic, de interventia chirurgicala si
nu de evolutia spontana spre moarte.
iti poti tine mama de mana, moartea o poti percepe care pe o prezenta in acel loc, certificatul de deces sa fie lasat pe masa - si totusi parasirea sufletului de trup este incerta.
Interventia omului, din varii motive, in lucrarea tainica a lui Dumnezeu aduce dupa sine consecinte tragice.
Dar cum se simte cel care tocmai a primit inima de la o persoana ce se afla inca in lumea "de aici" si nu in cea "de dincolo". Acesta usor ar putea sa resimta sentimente de vinovatie, ar putea avea procese de consiinta daca ar realiza ca moartea biologica a donatorului a fost decisa pentru a amana moartea lui.
Vedem asadar ca transplantul ridica probleme sensibile - intr-o lume in care omul isi doreste sa traiasca cu orice pret
- sfidand pana si randuiala lui Dumnezeu, a carui lucrare era
"buna foarte" (Facere 1.31).
Bioetica crestina accepta transplantul pentru sange si organe duble, cu conditia ca donatorul sa doneze cu buna intentie si din spirit de intrajutorare, fara nici un fel de interes.
Este vorba de dragostea jertfelnica, ce o experiem dupa masura noastra, avandu-l ca model deplin pe Hristos ce se aduce ca, jertfa de buna mireasma" pentru noi.
Moartea cerebrala reprezinta de fapt momentul de o importanta covarsitoare pentru cel in cauza - puterile necreate sunt prezente in acest moment tainic, al despartirii sufletului de trup, cand suferinta devine sihastra, tipatul infundat, lacrima inca neplansa. Rugaciunea celor de la capataiul bolnavului capata valente uriase, fie cea a infirmierei ce ii este in oreaima, a asistentei sau a medicului, pentru sufletul ce urmeaza a se infatisa inaintea lui Dumnezeu si a da socoteala pentru viata lui.
Prin ochii credintei, lucrurile se vad a fi simple si clare. Ramane sa ne masuram doar acest "coeficient de credinta" pentru a intelege mai bine ratiunea lucrurilor."
Prof. Univ. Dr. Pavel Chirila

3. Chiar trebuie sa traim cu orice pret? Cat de crestini suntem cand ne rugam lui Dumnezeu sa obtinem un organ pentru transplant? Nu cumva ne rugam sa moara un om pentru noi? Putem sa-L rugam pe Dumnezeu sa moara un alt fiu al Sau pentru ca noi sa ne prelungim viata? Mai suntem crestini ortodocsi?