Biserica si Psihologia

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Un psihoterapeut iscusit (şi credincios) nu va refuza niciodată o oportunitate atât de bună de a pune în ordine firească relaţiile între persoanele de acelaşi sex, simultan cu problematizarea posibilităţii reale de a exista un "cuplu" între acestea. Deşi reuşita unei terapii cu obiectivele schiţate mai sus este mai degrabă rară, nimic nu-l împiedică să încerce. Refuzul categoric de a discuta cu homosexualii nu e nici pe departe un gest creştinesc, aşa cum pare la prima vedere. Dacă până la Judecată până şi Dumnezeu încearcă să iniţieze, pe căi tainice, un dialog cu orice păcătos, nu văd de ce creştinii ar trebui să fie mai severi decât Însuşi Domnul. Terapia de cuplu nu urmăreşte întotdeauna consolidarea, cu orice preţ, a relaţiilor dintre parteneri, nu puţine sunt cazurile în care conduce la conştientizarea diferenţelor ireductibile şi a factorilor care fac imposibilă o legătură stabilă din punct de vedere psihologic.

Nu cred că există nicio lege care să oblige un medic să facă operaţii pentru schimbarea sexului. Cei care se supun unor asemenea intervenţii sunt clienţii benevoli , nu pacienţi a căror viaţă poate fi pusă în pericol de refuzul intervenţiei chirurgicale. Un medic creştin se va axa pe ramura reparatorie a chirurgiei estetice dacă doreşte să rămână în această nişă. E simplu. Cunosc ginecologi care refuză să facă avorturi la cerere şi nu au probleme în afară de faptul că pierd mulţi bani şi că sunt consideraţi de ceilalţi ginecologi "fraieri" şi "fanatici".

Psihoterapeuţii au un drept care e totodată şi o obligaţie profesională de bază: îşi aleg clienţii, nu lucrează cu oricine şi oricînd şi în orice condiţii. Dincolo de aşteptările lumii, care îşi găseşte mereu motive să ceară şi să impună după bunul plac, psihoterapeutul profesionist ştie şi poate face un gest elementar: să refuze. Acesta este obligatoriu pentru un terapeut bun.
Tocmai pentru că nu lucrează cu oricine şi oricum, pentru că nu îşi face treaba în orice condiţii, terapeutul face deosebirea dintre zugrav şi artist. Dintre diletant şi maestru.
Dacă poate!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de the_girl_from_lourdes

Ce parere aveti despre psihologii, chiar crestini practicanti, care ofera terapie de imbunatatire a relatiilor homosexuale unui cuplu de homosexuali/lesbiene? Crestineste vorbind, practicarea homosexualitatii este un pacat foarte grav si greu osandit de Parintii Bisericii. Si deci un psiholog care-si foloseste cunostintele de psihologie pentru a invata pe pacientul sau sa traiasca in pacat/relatii homosexuale cu cineva nu prea e un lucru bineplacut lui D-zeu, nu?

Daca acest lucru e adevarat in privinta relatiilor homosexuale, atunci e adevarat si in privinta relatiilor heterosexuale dinaintea sau din afara casatoriei. Fiindca nu caracterul homosexual al legaturii l-ar face pe psiholog complice la pacat, ci caracterul ei ilicit moral.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Psihoterapeuţii au un drept care e totodată şi o obligaţie profesională de bază: îşi aleg clienţii, nu lucrează cu oricine şi oricînd şi în orice condiţii. Dincolo de aşteptările lumii, care îşi găseşte mereu motive să ceară şi să impună după bunul plac, psihoterapeutul profesionist ştie şi poate face un gest elementar: să refuze. Acesta este obligatoriu pentru un terapeut bun.

Tocmai pentru că nu lucrează cu oricine şi oricum, pentru că nu îşi face treaba în orice condiţii, terapeutul face deosebirea dintre zugrav şi artist. Dintre diletant şi maestru.
Dacă poate!

Ehehei, maestre, asa era pe vremuri si medicul. Pana cand medicina de la "profesie liberala" cum era pe vremuri, a ajuns ceea ce se cheama, in nouvorba, o "profesie reglementata". Aparitia "Colegiului Medicilor", la putini ani de la Lovilutia din Decembrie, a fost primul pas al alunecarii: ungerea funiei cu sapun. De atunci, latul se tot strange. La farmacisti, s-a strans de tot: este deja obligatoriu sa aiba anticonceptionale in vanzare. Nu fi visator, sa nu crezi ca veti scapa. Peste numai cativa ani ai sa auzi si ai sa vezi asa de multe, incat ai sa cauti sa obtii pensia anticipata si ai sa te intrebi daca nu e mai bine zugrav decat artist...Ai sa-ti aduci aminte, coane, de vorbulita mea!

[Ioan_Cezar]

Mie-mi spui?.......:)

[Mihailc]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Psihoterapeuţii au un drept care e totodată şi o obligaţie profesională de bază: îşi aleg clienţii, nu lucrează cu oricine şi oricînd şi în orice condiţii. Dincolo de aşteptările lumii, care îşi găseşte mereu motive să ceară şi să impună după bunul plac, psihoterapeutul profesionist ştie şi poate face un gest elementar: să refuze. Acesta este obligatoriu pentru un terapeut bun.
Tocmai pentru că nu lucrează cu oricine şi oricum, pentru că nu îşi face treaba în orice condiţii, terapeutul face deosebirea dintre zugrav şi artist. Dintre diletant şi maestru.
Dacă poate!

Dpdv juridic psihoterapia este profesie liberală, prin urmare presupune dreptul la "selectarea clientelei". Însă un psihoterapeut care e şi credincios ştie că nu-i bate nimeni întâmplător la uşă. Şi mai ştie că nu el e buricul pământului în procesul de vindecare a unei persoane, iar locul lui în ordinea duhovnicească se află la jumătatea drumului dintre lume şi Biserică, fiind la rândul său în tratament sau vindecat de demiurgismul trufaş care e un fel de boală profesională a acestei îndeletniciri.

Între noi fie vorba, mi-a mărturisit un maestru şi artist pe deasupra, cât de greu lucrează Duhul Sfânt cu maeştrii şi artiştii sau cu maeştri artişti, fiindcă şi ăştia se cred demiurgi poziţionaţi meritocratic în centrul cosmosului. Când şi dacă te vizitează harul e mai bine să te găsească zugrav şi diletant, ca nu cumva să-l alungi fiind acaparat de contemplarea proiecţiei hipertrofiate a propriului sine.

[Ioan_Cezar]

Mihai, mă ispiteşti să scriu un cearceaf pe tema asta a condiţiei psihoterapeutului. Desigur n-o voi face, deşi mi-ar plăcea...:)

Aş vrea doar să îţi spun că reprezentarea psihoterapiei şi a terapeutului e un subiect foarte bogat, nuanţat şi reconfigurat, plin de surprize.
Nu statutul juridic / caracterul liberal al profesiei impun anumite particularităţi ale condiţiei de psihoterapeut, ci mulţime de factori interni, din însăşi dinamica procesului. Ne alegem clienţii cu mare grijă în primul rând ca să ne simţim confortabil, adică să nu trecem peste limitele noastre personale - caz în care am putea aduce prejudicii clientului şi nouă înşine.
Eu de pildă nu prea aş putea să lucrez cu o domnişoară frumoasă şi histrionică deoarece m-aş simţi prea ispitit să devin partener într-o relaţie mult prea interesantă pentru a deveni vreodată curativă...:)
În schimb, aş lucra bine mersi cu un depresiv, cu o domnişoară frumoasă şi inhibată, eventual chiar retardată (frumuseţea m-ar odihni, iar retardul ar scădea din posibilitatea intrării în jocuri prea complexe), cu un alcoolic considerat incurabil, cu un cuplu "neinstruit" etc. Cel mai bine mă simt cu copiii abuzaţi de părinţi imbecili, sus-puşi şi perfecţionişti, ăia de nu trece soarele pe cer dacă nu le dau ei acordul. Pentru că am fost şi eu un copil abuzat de o liotă de gură-cască şi ştiu bine ce preţ plăteşti când treci prin experienţele astea şi mai ştiu şi cam cum poţi face să îi laşi pe adulţi cu nebunia lor iar tu să-ţi vezi de treabă. Iar când nu ştiu, se petrece mereu o minune: mă învaţă clientul!.......:))

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ehehei, maestre, asa era pe vremuri si medicul. Pana cand medicina de la "profesie liberala" cum era pe vremuri, a ajuns ceea ce se cheama, in nouvorba, o "profesie reglementata". Aparitia "Colegiului Medicilor", la putini ani de la Lovilutia din Decembrie, a fost primul pas al alunecarii: ungerea funiei cu sapun. De atunci, latul se tot strange. La farmacisti, s-a strans de tot: este deja obligatoriu sa aiba anticonceptionale in vanzare. Nu fi visator, sa nu crezi ca veti scapa. Peste numai cativa ani ai sa auzi si ai sa vezi asa de multe, incat ai sa cauti sa obtii pensia anticipata si ai sa te intrebi daca nu e mai bine zugrav decat artist...Ai sa-ti aduci aminte, coane, de vorbulita mea!

Vedeti, dragi colegi, acum cred ca intelegeti inca o fateta a prismei raului. De ce instig la seditiune si am o ura viscerala pe "Sistem" si "Occidentul politic si niueigist"? Uite, fiindca de aia.
Exact cum scrie Mihnea: sa nu ne facem iluzii: in breiv niu uarld avortul si anticonceptionalele vor deveni obligatorii: si pentru cine cumpara, si pentru cine vinde medicamente/practica medicina. Iar initierea in sodomie va fi o initiere mistica.
Greu de crezut? Delirant? Poate. Oi delira.
Dar e extrem de probabil.
Va fi exact cum au profetit Sfintii Parinti, si cei ortodocsi, si cei catolici: "va fi Iadul pe Pamant". De ce? din cauza pacatelor noastre.

[DragosP]

Nu neapărat d'aia.
Apocalipsa se va întâmpla oricum.

Pa masura ce Îl suparam pe Dumnezeu, ne arata si El cine suntem si unde ne e locul.

[Yasmina]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Vedeti, dragi colegi, acum cred ca intelegeti inca o fateta a prismei raului. De ce instig la seditiune si am o ura viscerala pe "Sistem" si "Occidentul politic si niueigist"? Uite, fiindca de aia.
Exact cum scrie Mihnea: sa nu ne facem iluzii: in breiv niu uarld avortul si anticonceptionalele vor deveni obligatorii: si pentru cine cumpara, si pentru cine vinde medicamente/practica medicina. Iar initierea in sodomie va fi o initiere mistica.
Greu de crezut? Delirant? Poate. Oi delira.
Dar e extrem de probabil.
Va fi exact cum au profetit Sfintii Parinti, si cei ortodocsi, si cei catolici: "va fi Iadul pe Pamant". De ce? din cauza pacatelor noastre.

Ura nu este si nu va fi niciodata o virtute crestina!
Mai ales ca tu urasti pacatosii(occidentalii) si nu pacatul in sine!
Suntem oameni ca si ei si nimic nu face mai buni;nu vom intra in ceruri doar urand si cercetand pacatele altora.

Pacatul nu este nou in fata Domnului,oamenii moderni nu sunt mai buni sau mai rai decat cei din antichitate;si atunci existau masuri abortive,curvie,lacomie,Sodoma si Gomora.