A dracui

[windorin]

Omul devine una cu ceea ce simte, gandeste si rosteste.

Cine injura va deveni injuratura intrupata, adica diavol. Cat despre cel care este injurat, acela este mucenic, caci pe langa ispitele sale, mai lupta si cu cele venite din partea celor care ii injura.

În prealabil postat de windorin

"Spune'mi cum reactionezi la manie, ca sa'ti spun ce fel de om esti."

In momentele de mania si nervi, in momentele de maxima tensiune, se vede cu adevarat ce fel de oameni suntem.

Oare putem spune asta, Dorin, si totodata sa credem ca omul e bun? Pacatele sunt pete cu care ne murdarim fiinta, dar de care ne putem debarasa. Si tocmai pentru capacitatea de a se curati merita omul iubit. Ori daca spui ca omul la manie se vede cum e de fapt, atunci ajungem sa judecam omul, nu faptele lui.
Omule bun; faptele lui nu sunt. Gresesc cumva?

[windorin]

În prealabil postat de Anca-Miha

Oare putem spune asta, Dorin, si totodata sa credem ca omul e bun? Pacatele sunt pete cu care ne murdarim fiinta, dar de care ne putem debarasa. Si tocmai pentru capacitatea de a se curati merita omul iubit. Ori daca spui ca omul la manie se vede cum e de fapt, atunci ajungem sa judecam omul, nu faptele lui. Omule bun; faptele lui nu sunt. Gresesc cumva?

Nu gresesti nici tu, dar nici eu. Spunem acelasi lucru amandoi.

Rau este doar diavolul si cel asupra caruia acesta ia drept de proprietate, semnat de omul cu pricina. Si nici in acel caz omul nu este rau, caci pana in ultima secunda binele din el, care este si patrunde cu mult mai adanc decat o poate face raul, poate iesi la suprafata, spre invierea sa. Omul este fiintial bun, insa caderile acestuia ii sterg treptat aproape orice urma de bine.

A spune ca la manie se vede adevarata fara a omului inseamna ca abia atunci ne vedem adevarata masura duhovniceasca. Nu putem lua un om atunci cand ii naste sotia sau cand merge la biserica sau cand primeste un cadou, si vazand lumina de pe chipul lui si blandetea, sa spunem ca este un om minunat si mai rar unul ca el. Aceasta ar insemna sa judecam omul dupa acel moment. Lumina din acele momente este fireasca si o are tot omul, nu doar crestinul.

Da, stiu, ca judecand omul dupa momentul maniei, nici aceasta nu este elocvent. Insa, punctul maxim de cadere ne arata cat de mult il avem in noi pe Duhul Sfant, cat har avem in noi si cata dragoste de Dumnezeu si de om. La aceasta ma refeream. Sper sa fi reusit sa lamuresc cele spuse.

[anita]

În prealabil postat de scrabble

Taranul roman mereu a fost asa. Cand eram mic ma uitam la ei cum se pregatesc duminica sa mearga la biserica, se dichisesc, se imbraca in haine special puse de-o parte pentru astfel de ocazii, dar lunea isi incep ziua slobozind o injuratura sanatoasa de biserica, mama si dumnezei cand biciue calul. N-am inteles niciodata de ce. Cert este ca e ceva emblematic - daca va aduceti aminte, in Baltagul doamna Lipan se duce la preot inainte de a pleca in cautarea sotului, iar mai apoi la vrajitoare. Taranul roman merge la biserica, dar are o bogata colectie de superstitii. Si asa mai departe.

De unde aceasta dihotomie?In caz ca nu stiai, exista publicatii si autori care folosesc grafia veche si astazi, sfidand normele introduse de Academie dupa 1989, pe care le considera absurde, artificiale si motivate politic, in detrimentul limbii insasi. Altminteri ai dreptate, fie folosim grafia oficiala, fie facem fronda si nu o folosim, dar folosirea grafiei vechi fara a avea ceva impotriva celei noi este o gresala.

Nu te mai lua dupa ce scrie in romane ,nu stiu cate de credinciosi au fost Sadoveanu si Liviu Rebreanu.La fel ,nu mai spun de B.P.Hasdeu.
Si Marin Preda a scris despre tarani cam la fel cu Rebreanu.
Nu este definitoriu pentru taranca de acum 100 de ani sa mearga la vrajitoare.
Sadoveanu si-a bazat actiunile Vitoriei pe ce afla ea de la vrajitoare ,face parte din intriga.
Romanul e roman si viata e viata.

În prealabil postat de scrabble

De unde aceasta dihotomie?In caz ca nu stiai, exista publicatii si autori care folosesc grafia veche si astazi, sfidand normele introduse de Academie dupa 1989, pe care le considera absurde, artificiale si motivate politic, in detrimentul limbii insasi. Altminteri ai dreptate, fie folosim grafia oficiala, fie facem fronda si nu o folosim, dar folosirea grafiei vechi fara a avea ceva impotriva celei noi este o gresala.

Ma inseala pe mine memoria, sau am scris Romania, romanesc inainte cu mult de revolutie?!?
Iertare petnru off-topic; dar daca tot veni vorba, as vrea sa clarific.

Matei 12:36 “Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvint nefolositor, pe care-l vor fi rostit”
Iata un artocol f interesant referitor la pacatul injuraturilor:
Cat de mare manie starneste ocara cu limba, ne poate spune o intamplare din Biblie.
Odata, un israelitean, intr-o cearta cu un oarecare, a hulit numele Domnului. Martorii care l-au auzit, l-au adus pe calcatorul poruncii sfinte la Moise, ca sa-l judece. Conducatorul poporului nu stia cum sa-l pedepseasca pe vinovat. Atunci Dumnezeu s-a aratat lui Moise si i-a zis: “Scoate pe hulitor in afara de tabara si toata obstea sa-l ucida cu pietre. Hulitorul numelui Domnului sa fie omorat neaparat”(Levitic 24, 14-16).
Vedeti cu cata asprime pedepseste pe nelegiuitii care Ii ofenseaza numele?
http://www.gazetadeagricultura.info/...icia&Itemid=55

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pacate/injuraturi.htm

[windorin]

Sa luam aminte la cele luate din Vechiul Testament.
Nu toate sunt de folos daca sunt intelese ca in acea vreme, din'nainte de Hristos.

Sa ne aducem aminte de cazul cu femeia pacatoasa, din Evanghelie. A zis Hristos: "Cel fara de pacat sa arunce primul cu piatra." Si nici un iudeu nu a mai aruncat, cu totii calcand legea cea veche, care zicea ca femeia sa fie ucisa.

A injura pe Dumnezeu sau a vorbi cu diavolul este ca si cum un copil se razvrateste asupra tatalui sau. Tatal nu ii va lua prea tare in seama greseala, caci este mic, insa, cu cat va creste mai mari, cu atat copilul va da seama pentru faptele sale.

În prealabil postat de Anca-Miha

Ma inseala pe mine memoria, sau am scris Romania, romanesc inainte cu mult de revolutie?!?
Iertare petnru off-topic; dar daca tot veni vorba, as vrea sa clarific.

Tot din motive politice, comunistii au inlocuit scrierea cu â din a cu scrierea cu î din i; au pastrat, insa, cateva exceptii, printre care cuvintele român, România, românesc, in incercarea de a arata lumii ca avem radacini in defunctul imperiul roman.

Poate daca acum scriam Romînia in loc de România n-am mai fi fost asociati atat de puternic cu poporul tiganesc.

În prealabil postat de windorin

Sa luam aminte la cele luate din Vechiul Testament.
Nu toate sunt de folos daca sunt intelese ca in acea vreme, din'nainte de Hristos.

Am dat versetul respectiv ca ilustrare a marimii pacatului; nu ca sa fie urmat in mod punitiv.

În prealabil postat de Anca-Miha

Odata, un israelitean, intr-o cearta cu un oarecare, a hulit numele Domnului. Martorii care l-au auzit, l-au adus pe calcatorul poruncii sfinte la Moise, ca sa-l judece. Conducatorul poporului nu stia cum sa-l pedepseasca pe vinovat. Atunci Dumnezeu s-a aratat lui Moise si i-a zis: “Scoate pe hulitor in afara de tabara si toata obstea sa-l ucida cu pietre. Hulitorul numelui Domnului sa fie omorat neaparat”(Levitic 24, 14-16).
Vedeti cu cata asprime pedepseste pe nelegiuitii care Ii ofenseaza numele?

Irascibil, imatur, razbunator, criminal moral, mandru, intolerant, neiertator - astea sunt toate descrieri ale Dumnezeului din citatul din Levitic pe care l-ai dat. Ma gandeam ca o fiinta suprema, iubitoare, atotstiutoare si cu o intelegere nelimitata stie mai bine decat sa condamne la ucidere cu pietre un biet om care in mintea lui infinit mai slab dezvoltata decat a Dumnezeului - a hulit.

Dumnezeul asta criminal este Dumnezeul vostru bun si iubitor de oameni? Unde e, sa-l hulesc si eu?