A arunca vina unii pe altii!

[cristiboss56]

Pornesc acest nou topic de la acest verset ce multe spune despre usurinta de a arunca vina mai mereu pe alt frate de al nostru_ Facerea 3, 12 : "Zis-a Adam < Femeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancat> ". Atitudinea lui Adadm care reiese din acest verset este clar, una a omului cazut din slava divina. In momentul in care protoparintii gresesc mâncand din pomul oprit, ei nu doar ca nu se caiesc pentru fapta lor, ci cauta sa dea vina pe altcineva, numai pe ei insisi nu. In loc sa-si recunoasca greseala, Adam arunca vina asupra femeii si indirect , asupra lui Dumnezeu. Avva Dorotei a vazut in atitudinea primilor oameni dupa caderea in pacat - caci nici Eva nu-si asuma fapta, ci da vina pe sarpe -o lipsa de asumare a proprilor fapte. Unde se aude : Iarta-ma ? ? ? Ci din potriva se aduce vina, acuza directa lui Dumnezeu < Femeia pe care Tu mi-ai dat-o > ( o atitudine ce o intalnim si azi sub diferite forme ). Parintele Arsenie Papacioc de la Manastirea "Sfânta Maria" de la Techerghol aminteste mereu in predicile sale de usurinta cu care oamenii arunca vina unii pe altih, semeni de-ai lor , crezand ca astfel isi motiveaza fapta, sau scapa de pedeapsa care urmeaza incalcarii poruncii divine. "Ei bine va spun , e un foarte mare pacat sa dai vina. Nu numai ca nu-l iubesti, dar il dusmanesti, il urasti. Atunci tu ai facut crima nu dragoste " , spune parintele Papacioc.

Asumarea greselii este grea si cere maturitate in gandire, indiferent de varsta. Poate ca si in acest fel, de a da vina pe altul, se manifesta pacatul protoparintilor nostri.
Este vorba de frica de a suporta urmarile. Daca nu-ti mai este frica de a fi blamat, pentru ca nu mai suferi de mandrie; de a fi pedepsit, pentru ca poti suporta durere si pierdere; atunci vei accepta si sa-ti asumi greseala facuta de tine sau chiar de altul. Adultul isi poate asuma greseala facuta de copilul sau.

[georgeval]

Se spune in Pateric. Atunci cand savarsesti pacatul diavolul iti ia rusinea, insa cand trebuie sa-ti marturisesti pacatul iti da rusinea. Acolo unde lipseste smerenia - maica virtutilor- lipseste si recunoasterea pacatelor si responsabilitatea pentru ele.

[cristiboss56]

În prealabil postat de georgeval

Se spune in Pateric. Atunci cand savarsesti pacatul diavolul iti ia rusinea, insa cand trebuie sa-ti marturisesti pacatul iti da rusinea. Acolo unde lipseste smerenia - maica virtutilor- lipseste si recunoasterea pacatelor si responsabilitatea pentru ele.

Se instaleaza inconstienta , lipsa constintei de sine.

[cristiboss56]

Comentand versetul ce l-a reprodus la inceputul acestui topic, Sfantul Ioan Gura de Aur spune : "Miscatoare cuvinte si pline de multa mila ! Indestulatoare sa atraga spre iubire de oameni pe Stapânul cel atât de bun, a Carui bunatate depaseste pacatele noastre. Indelunga rabdare a lui Dumnezeu i-a zguduit inima si i-a arătat cât de mare este pacatul ! De aceea Adam isi alcatuieste aproape o aparare si-I spune lui Dumnezeu :<Femeia pe care mi-ai dat-o sa fie cu mine, ea mi-a dat din pom si am mâncat !> . < Stiu, spune Adam, stiu ca am pacatuit ; dar femeia pe care mi-ai dat-o sa fie cu mine si despre care Tu ai spus :<< Sa-i facem lui ajutor asemenea lui>> , ea a fost pricina alunecarii mele ! Femeia pe care mi-ai dat-o sa fie cu mine. M-am asteptat eu, oare, sa ma acopere cu aceasta rusine tocmai ea, care a fos creata sa-mi aduca mângâiere ? Tu mi-ai dat-o ! Tu ai adus-o la mine! Ea , dar , nu stiu de cine indemnata, mi-a dat din pom si am mâncat . " Atitudinea lui Adam , asa cum am aratat la inceput, este, clar, una a omului cazut din slava divina.

[costel]

De ce arunca omul vina pe cel de langa el? Pentru ca se vede indreptatit. Asta iti da pacatul. Cand va vietui omul in Dumnezeu cu adevarat, nu va mai spune nimic de semenul sau, caci isi va vedea pacatele si va plange pentru ele. Asa ca am ajuns sa stam unii langa altii doar pentru a ne vorbi de rau. De ce? Pentru ca nu semenii, ci pacatele au mai multa viata in noi.

Am citit acum ceva timp o carte a cuviosului Paisie Aghioritul despre pacatul îndreptaţirii. Este un pacat subţire acoperit din belşug de mândrie.
Eram într-o stare duhovnicească mai specială ca urmare a unei binecuvântate încercări prin care bunul Dumnezeu mi-a oferit şansa să trec.
Necajită de cele ce mi-a fost dat să trag mă tot frământam şi nu-mi vedeam nici o vină până când citind această carte am priceput cât de mare este acest pacat şi câtă stăpânire are asupra omului neânduhovnicit.
Şi am mai înţeles prin propria mea trăire că "dreptatea noastră este înaintea lui Dumnezeu ca o cârpă lepădată".
Dar,ca orişice pacat acesta al îndreptăţirii este unul care aduce mult profit unei societăţi care functioneaza şi prosperă prin pacate.
Caci, daca oamenii nu ar da vina unii pe altii şi nu s-ar considera nevinovati ce rost ar mai avea politia,judecătoriile închisorile.

[cristiboss56]

Totusi si eu la randu-mi am citit ca Dumnezeu ne vrea vii in gandirea si atitudinea noastra. Imparatul si proorocul David , in vorbirea lui cu Dumnezeu, de multe ori Il intreba cu curaj , un curaj normal si de bun simt, unde esti tu Doamne, sau de ce ne-ai parasit , etc . Pur si simplu aproape ca-I cerea socoteala ! Dar toate nu erau, cred eu, pornite din mandrie ci din nepriceperea proniei dumnezeiesti, a pedagogiei Divine.

[geo.nektarios]

...RAUL din mine, il vad in TINE!!!! asta este a arunca vina pe celalalt... Cel UNIT cu Hs niciodata nu vede pe cel pacatos, caci starea lui de smerenie il face sa se vada mai pacatos decat ultimul dintre pacatosi, iar pe TOTI din jurul lui, ii vede SFINTI!!! Starea lui de smerenie atat de mare ajunge... Dar el nu stie cat de MARE este inaintea Domnului si a oamenilor! Caci orice cuvant de lauda va primi, il va respinge, pt ca e constient ca Darul primit, nu e al lui, apoi tot Dumnezeu este Cel Care a lucrat...

cine se scuza se acuza!

...deci tot SMERENIA este cea care TREBUIE imbratisata de catre orice CRESTIN! Ea te duce la curatirea "RAULUI" din tine... apoi daca esti curat, ti-ai curatit inima de patimi, sa stii ca nu mai cum sa vezi "vinovatul"... caci din iubire de aproapele, ca sa nu i se intample NIMIC rau, iei tu asupra ta, orice vina!

Doamne, da-ne mai multa credinta! Doamne, invata-ne sa ne rugam!

[OvidiuO]

Maica Siluana raspunde unui om, referitor la persoana care continua la nesfarsit sa-ti faca rau.

"Prin aceasta simtire a neputintei noastre vom simti si neputinta vrajmasului nostru, ii vom intelege chinul, spaima, si ne va fi mila ca de noi insine. Asa lucreaza harul. Ca urmare, atunci cand cineva continua sa ne faca rau, pe langa masurile omenesti pe care le vom lua – despartirea, fuga, ocolirea lui – care se dovedesc a nu fi decat intalniri amanate, avem mare nevoie sa ne lipim de masurile dumnezeiesti de protectie pe care tu insati le mentionezi: rugaciune, binecuvantare."

pornind de la aceasta actiune de a face rau asupra cuiva, iar cel ce face raul este si ateu, sa observam, sa vedem daca existe diferente...daca ii spui in fata celui ce-ti face raul, fara a-l invinui de ceva anume. E bine sa-i spui omului ca nu procedeaza corect cu tine, ca ar trebui sa existe o relatie de armonie ? Daca acesta continua sa te batjocoreasca, sa-ti puna bete in roate, te ironizeaza etc cu toate ca tu incerci sa ti-l apropii, te rogi ca Dumnezeu sa-i lumineze mintea, dar acest ateu, continua ani la randul sa-si faca treaba, asa cum el considera de cuviinta. Ce faci atunci cand ai contact zilnic 8 ore/zi cu o astfel de persoana, trece an dupa an, schimbarile pozitive intarzie sa apara iar ori de cate ori are ocazia te picura, isi bate joc, rade in batjocura si multe altele.
Toate acestea care le prezint sunt aruncari de vina asupra acestui ateu, ori este realitatea actiunii unor oameni ? Cum se schimba atitudinea acestor oameni, cum se schimba raul in bine si daca observ acest rau (ca actiune - nu ca om) ce fac eu ca si crestin ? Stau deoparte smerindu-ma sau caut sa schimb ceva, dorind si mantuirea celui de langa mine ? Voi cum ati proceda ?

Iata, Maica Siluana spune ca atunci cand un om cauta mereu sa-ti faca rau, sa faci mai intai ce-i omeneste posibil: ocolirea, fuga, despartirea...chiar daca se dovedesc a fi numai intalniri amanate.

Ce faci daca aceste ocoliri, sunt interpretate ca ironie sau refuzul prezentei tale in compania respectiva este interpretata intr-un mod eronat si mai mult, aceasta ocolire nu face decat sa te puna intr-o lumina si mai proasta, interpretandu-se diverse ?