Mita și voia lui Dumnezeu

În prealabil postat de CristianR

Da, iată un sens binecuvântat: atunci când toți pot folosi această „pilă”, fără ca vreunul să fie prejudiciat.

Mita functioneaza in sistemele concurentiale. Cu sensul ca numai unul (sau unii) castiga si celalalt pierde. Nu conteaza cum se face asta, scopul (castigului) scuza mijloacele.
Si pentru ca unii tin sa castige cu orice pret, totdeauna, a aparut acest argument decisiv: mita. El nu are treaba cu valoarea, competenta, eficienta, bunul mers al comunitatii etc. Are treaba doar cu vointa unuia de a castiga si ajutorul interesat al altuia pentru aceasta. Se face o alianta.
Un joc de recompense intre unii care pot controla jocul si altii care se folosesc de asta, iata mita.

*
Concurenta de acest tip e vizibila fara prea multe dioptrii si in cinstita Biserica. Sau, ma rog, in adunatura care, dupa indelung si prost obicei, poarta numele Ei.
Fiecare isi revendica dreptul (?) de a-L confisca pe Dumnezeu.

Reflexul acesta cazut si mizer striga asa: "Dumnezeu e al meu! Dumnezeu ma iubeste si ma ajuta doar pe mine! Sa moara dusmanii mei, aoleu...."
Acesta e mesajul si comportamentul vizibil, foarte, al majoritatii "credinciosilor".
Se intinde de la vladica pana la opinca sau viceversa.

Se da mita peste tot.
Prin mita se numesc diaconi si preoti, prin mita se si mentin. Mita e de multe feluri!...
Prin mita sunt numiti protopopii, mitropolitii, episcopii. Nu aducem aici demonstratii, sunt deja binecunoscute de oricine voieste sa afle.
Mita domneste tacuta, fara agitatie inutila, peste tot imperiul... Insotita de pajii ei nedespartiti: nesimtirea, minciuna, dispretul...

Cu toate acestea, lumea binecrescuta va dezavua comentariile pe marginea acestui fenomen. In primul rand pentru ca este prea evident. NImic subtil aici, doar ipocrizie nesfarsita... Un ocean care isi plimba talazurile alene, cu nepasare de vita.

Doar nebunii il mai pot descrie, fie si lapidar, asa in treacat... De plictiseala, si fara vreo nadejde. Dezinteresat si cu scarba. Intrucat puterea cosubstantiala cu mita nu e pe mana lor si nici nu-i de dorit sa fie vreodata.

Prostu scrie, sufera, moare - mita merge majestuos mai departe...
In lumea dreptilor asazisi, mai intai.