Unde este comoara ta, acolo va fi inima ta.

[Moroco]

Intrebare foarte serioasa pe care o pun tuturor:
omule, crestinule, ortodoxule, cuvantule, duhule, suflete vesnic, viule, mortule, credinciosule, necrediciosule, pacatosule, nepacatosule, nedreptule, dreptule, copile, fiule, parinte, barbatule, mama, fata, femeie, demone, ingerule...

Unde iti este comoara ta? Poti da un raspuns cinstit?

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Intrebare foarte serioasa pe care o pun tuturor:
omule, crestinule, ortodoxule, cuvantule, duhule, suflete vesnic, viule, mortule, credinciosule, necrediciosule, pacatosule, nepacatosule, nedreptule, dreptule, copile, fiule, parinte, barbatule, mama, fata, femeie, demone, ingerule...

Unde iti este comoara ta? Poti da un raspuns cinstit?

Io recunosc ca am comoara in cardul de salar-viitoarea pensie, conturile bancare, in banii din casa pentru a-mi asigura supravietuirea.

In Ceruri Il avem pe Domnul Hristos-Cuvantul care ne invata sa agonisim comori in Cer unde vom primi ce am agonisit prin ascultare si Credinta din mana Sa.

[Moroco]

Vad ca nimeni nu vrea sa raspunda. Atunci mai pun o intrebare incuietoare:

In sinea ta, in mintea ta, in sufletul tau, in inima ta, in pila ta pilita:
Ai o parere buna despre tine sau o parere rea?

sau ???

[Moroco]

Poate vreti sa raspundeti la intrebarea: Il iubiti pe Hristos-Cuvantul?... pe Mesia?

...sau doar va laudati ca-L iubiti in timp ce in voi insiva va iubiti mandria, laudandu-va ca batjocuriti si trufiti in pofta ochilor rautatii piliti pana peste cap cu invidia!

.....

[Moroco]

De ce nu vreti sa raspundeti unde va e comoara? Oare sunteti inghititi de comoditate si nepasare?

(puteti pune viteza de redare pe 1.5x sau 2x)

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

De ce nu vreti sa raspundeti unde va e comoara? Oare sunteti inghititi de comoditate si nepasare?

(puteti pune viteza de redare pe 1.5x sau 2x)

Io-ntreb io raspund, io ma speriu, io ma laud ca prostul ce se grozavestieisface inchipuindu-se mare.

Dupa analize si cercetari am impresia ca averea unora, nu dam nume, inclusiv a mea, este la starea de victima vrednica, ”credincios” ce se da mereu suparat neastamparat, marcat, ingrijorat-handicapat-ajutat, pacifikkat asa ca-ntre lumpi, ca-ntre demonii care te bazaie si iti transmit numai si numai multa pace si placere, un bine de nescris si bineinteles marea dorinta de sefie si avere ascunzand fraierilor ce pun botul ca acolo in haita pe care ajungi s-o sustii si sa intrii, haita lumeasca, nu e vorba de pacea cu Dumnezeu, nu e vorba de averea virtutilor vesnice, nu e vorba de adevarul practic vesnic trait in ascultare si curatenie ci e vorba de munca-hula criminala si de politie pilita. Pe scurt averea le este la minciuplacerea pacihulii muncihulii criminale, impatimasia cat china plina de caraialacuza smintita si deznadajduita. Insa ca sa mareasca efectele cruzimii solutia nu e detonarea sau latul ci e ipocrismul maxim infiltrat peste tot ca bossferatuU lansand de acolo scursuri nevazute ca eEfluviile ce raspandesc molima tradarii si hulei ca panaceu pentru pacea si linistea universala. Tzeapăpacea laushtilor ca ”avere” de dorit pentru toti curioșiștii guvizi ai vidului ”curateniei” linistite lauda-roase de invidie, asta-i ascuns. Slujind banului, pentru shoping ispititor au curatat afara din ei si de peste tot credinta in Dumnezeu numind starea asta ”fericita” a iadului: PACE! In pacihulă nu locuieste Dumnezeu oricat ascunzi hula pacatoasa-criminala din tine insuti si te faci ca n-o vezi zambind cu frica ingrijorata ca ia-niznaiu si lingusind sa nu se vada ca sa te poti strecura la parvenire, pile si privilegii barfolog justitiar procesomane insistericertarete.

[Moroco]

Io-ntreb io raspund, io ma speriu, io ma laud ca prostul ce se grozavestieisface inchipuindu-se mare.

Dupa analize si cercetari am impresia ca averea unora, nu dam nume, inclusiv a mea, este la starea de victima vrednica, ”credincios” ce se da mereu suparat neastamparat, marcat, ingrijorat-handicapat-ajutat, pacifikkat asa ca-ntre lumpi, ca-ntre demonii care te bazaie si iti transmit numai si numai multa pace si placere, un bine de nescris si bineinteles marea dorinta de sefie si avere ascunzand fraierilor ce pun botul ca acolo in haita pe care ajungi s-o sustii si sa intrii, haita lumeasca, nu e vorba de pacea cu Dumnezeu, nu e vorba de averea virtutilor vesnice, nu e vorba de adevarul practic vesnic trait in ascultare si curatenie ci e vorba de munca-hula criminala si de politie pilita. Pe scurt averea le este la minciuplacerea pacihulii muncihulii criminale, impatimasia cat china plina de caraialacuza smintita si deznadajduita. Insa ca sa mareasca efectele cruzimii solutia nu e detonarea sau latul ci e ipocrismul maxim infiltrat peste tot ca bossferatuU lansand de acolo scursuri nevazute ca eEfluviile ce raspandesc molima tradarii si hulei ca panaceu pentru pacea si linistea universala. Tzeapăpacea laushtilor ca ”avere” de dorit pentru toti curioșiștii guvizi ai vidului ”curateniei” linistite lauda-roase de invidie, asta-i ascuns. Slujind banului, pentru shoping ispititor au curatat afara din ei si de peste tot credinta in Dumnezeu numind starea asta ”fericita” a iadului: PACE! In pacihulă nu locuieste Dumnezeu oricat ascunzi hula pacatoasa-criminala din tine insuti si te faci ca n-o vezi zambind cu frica ingrijorata ca ia-niznaiu si lingusind sa nu se vada ca sa te poti strecura la parvenire, pile si privilegii barfolog justitiar procesomane insistericertarete ca planta carnivora dezertificatoare si lacoma de lacomiile lacomiilor tuturor poftelor si faradelegilor jucaush8echilibrate, 7x10 de ori cate 7 patimi mari si adanci recidivizante din care trebuie sa te autoexcluzi si sa le lepezi de la tine insuti dar prin Har ele trebuiesc rabdate-iertate la orice aproape, mai ales la tata si frate, tot de 7x10 ori cate 7 in fiecare zi.

Ma uit la mine si in jur si constat ca in loc sa-mi fie comoara la Harul si la Inima Domnului Hristos-Cuvantul si la Dumnezeirea plina de sfinti si de ingeri curati, iata ca comoara mea e la inima lumpii! De acolo ies toate dracoveniile mari si tari si nelegiuirile. Iar ”comoara” asta spurcacioasa si mandra e de curatat afara din inima cea noua capatata la botez, ca-i plina cu neghine mari sau mici-concentrate, acuzacuri si de slava desharta, iubire de sine asezonata cu patimi grave si adanci ce se trag de la satadam si smintereva... si de la multi altii care pe parcurs au toooot dezvoltat si desavarsit vrednicia de judecata dreptilor ca osanda-blestem si de focul gheenei, nu dam nume.

[Moroco]

Vad peste tot o mare lauda adusa de comercianti produselor lor. Vad o foarte mare lauda la profesinostii televiziunilor adusa subiectelor de discutie, sportivilor campioni, meciurilor. Vad o foarte mare lauda adusa de englezi si americani banilor si afacerilor lor, institutiilor de invatamant, stiintelor lor si orice sustin ei o sustin printro laudarosenie fara margini. Vad cum se lauda politicienii unii pe altii dandu-si intre ei premii, bani si case, privilegii, medalii pentru marile realizari si vad cum lauda impreuna lupta lor cu coruptia. Vad cum isi lauda sistemul democratic si justitiar. Vad deci peste tot ca totul e plin de lauda multa si bine calculata si fiecare urmandu-si interesul isi ladua produsele, retetele, tratamentele medicale, modurile de viata, terapiile, spiritualitatile. Totul e plin de reclama. Apoi vad religiile in care fiecare isi lauda maestrii si parintii lor spirituali. Totul colcaie de laude si laudarosenii. Americanii cu filmele lor si premiile lor Oscar, Cezar, cu vilele opulente si cu petrecerile lor simandicoase, cu slangul lor, baietii de cartier cu bataile si hulele lor dansate, poetificate, provocate. Artistii lauda si se lauda cu melodiile lor, slagare, compozitii, hituri. Actorii se lauda cu tragicomediile lor puse in scena, cu numarul de spectatori, cu stagiunile lor, cu turneele lor. Poetii, pictorii, muzicienii si scriitorii cu operele de arta, cu expozitiile si cu preturile exorbitante, cu tirajele si cu piesele vandute. Taranii se lauda cu traditiile lor, jocuri, cantece, ritualuri, gospodarii, mestesugarii. Desfranatele, divele si fetitele usoare se lauda cu frumusetea lor, cu hainele, cu ispitele atractive, cu formele si cu placerile pe care le pot aduce vanzandu-le pe bani. Agricultorii se lauda cu produsele lor scoase pe piata. Micii intreprinzatori cu ideile lor de afaceri. Marii industriasi cu produsele lor, avioane, masini, trenuri, vapoare, motoare, sisteme de calcul, armament, sisteme de aparare. Cei din IT cu softurile lor, jocuri, programe, sisteme de operare. Procurorii si militienii se lauda cu cei pe care i-a adus in fata justitiei. Avocatii cu pledoariile lor cu care au scapat nevinovati sau au diminuat pedepse pentru penali. Medicii cu tratamentele lor miraculoase, cu salvatii lor, cu bolile eradicate. Parlamentarii cu legile bune date pentru tara, pentru cetateni, pentru horopsitii soartei. Ministrii se lauda cu ridicarea nivelului de trai si cu prosperitatea adusa. Profesorii universitari si de liceu cu studentii si elevii eminenti scosi si cu stiintele si descoperirile lor, cu capacitatile lor, cu progresele si cunoasterile lor. Armata se lauda cu eroii, politia cu sherifii si echipele de interventie, cu cicatricele de la gloante, cu hotii si criminalii prinsi. Copiii se lauda cu jucariile lor si cu campionatele lor, cu jocurile pe calculator, cu numarul de followeri, de prieteni si de likeuri pe retelele de socializare. Batranii si parintii se lauda cu timpurile trecute in care au faurit tara, au crescut copii, au muncit din greu pentru o paine. Mamicile se lauda cu mancarurile foarte gustoase preparate, cu hainele, mobilele, mileurile, goblenele si bibelourile agonisite si pastrate, cu carpele si materialele, cu ce au tesut si cusut, cu ce au tricotat, brodat, impodobit. Macelarii, bucatarii, gospodinele se lauda toata ziua cu preparatele imparatesti pe care le expun peste tot. Crescatorii de animale se lauda cu soiurile lor de rasa. Sportivii cu campionatele si cupele castigate, cu medaliile olimpice. Betivii cu sticlele baute, cu tigarile si trabucele fumate. Gurmanzii se lauda cu mancarurile sofisticate mancate sau cu cantitatea uriasa mancata sau bauta. Amorezii si drogomanii cu gagicile cucerite si stricate. Exploratorii si calatorii cu turnele si cu locurile vizitate de unde aduc suveniruri. Batausii cu taria loviturilor ucigatoare si cu artele lor martiale, cu exercitiile infricosatoare cu care ingrozesc si intimideaza pe cei ce se incumeta sa-i provoace. Dracii se lauda cu ispitele lor si cu capcanele cu care au doborat credinciosi, daca nu chiar sfinti. Si asa mai departe, vad ca traim intro lume pacatoasa a laudaroseniei in care satana se arata in cea mai mare lumina religioasa direct in Cer, dand lectii si laudandu-se si primind laude maxime prefacandu-se ca nu vrea sa se laude cu niciun chip. Iar stiutorii si vrajitorii speculanti ai pacatului vin si ei sa stie orice si sa se laude cu toate stiintele si experientele lor, cu adevarurile lor incepand sa-ti explice si sa-ti dea lectii ca sa laude ce au laudat si au stiut altii si sa laude ei si mai mult ceea ce au invatat, au exersat si profesat. Toti fiind mari specialisti in laudarosenie care toata ziua buna ziua lauda pe toate canalele ce au ei de laudat.

Realizez astfel ca practic totul se scufunda in minciuni si laude desarte, pentru interese, pentru bani, pentru triumful rosturilor fiecarei bresle, familii, fratii, comunitati, aia din care faci parte si in care vrei sa te realizezi, cu care vrei sa profiti si sa te capatuiesti.

Ma intreb daca fiind atat de plini de laudaroseniile lumii si de practica laudarii si defaimarii vrem sa ne mai apucam sa defaimam-laudam tot astfel si pe Dumnezeu, faptele bune si faptele rele ale Lui si a oamenilor, mai mult ca sa ne laudam pe noi insine......... oare stie cineva daca e bine ce facem cand ne apucam noi sa laudam sau sa defaimam?

Adica vedem peste tot ca toata lumea e intro laudarosenie maxima de orice si oricat, inclusiv pacatele, respectiv o osandire si defaimare a celorlalte, inclusiv pe Dumnezeu, ca sa laude ce vrea fiecare si mai mult, ma intreb deci daca stie cineva la modul serios cum poate omul sa-L mai laude si pe Dumnezeu fara sa se sminteasca si fara sa sminteasca pe altii, adica fara sa produca daune si vatamari sufletului sau sau altor suflete vesnice.

De aia intreb, pentru ca acest instrument (slava)lauda-ocara(defaimare) este foarte puternic si cum interesul viclean si pacatos depaseste orice limita, ma intreb cum se cuvine oare a-L lauda pe Dumnezeu stiindu-ne atat de tzepari si laudarosi?

Oare acolo ne va fi inima unde ne va fi comoara stransa prin procedeul defaimarii-laudaroseniei?

Defapt de ce ai dori sa lauzi? Ce vrei si ce faci tu atunci cand lauzi? Ce faci tu cand defaimi ca sa lauzi defapt si mai mult ceea ce vrei sa lauzi?

Oare vreau doar sa ma laud mereu pe mine insumi? Si daca doar asta vreau cum atunci imi permit sa mint sustinand ca-L laud pe Dumnezeu atunci cand rostesc vorbe de lauda si multumire la adresa Lui?... chiar si in ascuns, chiar si atunci cand nu ma vede si nu ma aude nimeni.

Stie cineva sa raspunda? Poate cineva sa raspunda?

[Moroco]

Din pacate in timp ce noi insine nu credem, comoara ne e la satisfacerile prozelitismului ortodoxiei, la scaparile si mantuirile altora, jucam orice cu travestire geniala ca sa-i facem pe altii sa creada si sa aiba solutii ca sa ne laudam si sa ne satisfacem noi cu implinirea strategiei ascunse pe care in mod politicianist o urmarim sa iasa ca la carte, asa cum vrem, cum pare ca ar vrea Domnul, asteptand sa fim persecutati de straini si de politicieni si rasplatiti in ceruri pentru furaciunile si crimele lor cu care ne pagubesc inchipuindu-ne ca o sa avem comoara in ceruri ca o consecinta a faptelor lor iresponsabile. Din pacate crezand si asteptand astfel nu facem decat sa ne tzepuim fiindca Mesia spune altceva, sa nu stam ci sa facem ceva bun, adica sa ai atitudine, lucrare, fiindca daca stai si-i mantui numai pe cei pe care-i iubesti, frati, surori, parinti crestini ortodocsi si nu iei atitudine ca sa faci ceva mai ales pentru vrajmasii tai, casnicii, strainii, potrivnicii, mai marii, patimasii, pacatosii, faradelegistii... fara sa te lauzi, fara sa primesti slava desarta de la lume sau prin interpusi, directa sau prin ricoseuri ascunse, atunci n-o sa primesti nimic si nu-ti strangi nimic in ceruri caci si paganii si pacatosii se iubesc si se ajuta cu viclenie intre ei. Deci abea atunci esti indreptatit sa speri, doar cand lucrezi ceva, asculti ceva, faci ceva bun fara sa te lauzi, implinesti ceva ca si cum ai sluji Domnului, abea atunci iti strangi comoara in ceruri la Dumnezeu iar daca numa stam si asteptam rasplata consecintelor pagubelor atunci ce raplata mai asteptam si ne inchipuim ca avem de primit din moment ce n-am muncit nimic pentru Dumnezeu? Adunand doar impreuna cu Mesia, asa cum ne-a poruncit si sfatuit, abea atunci vom avea bucuria ca acolo unde ne va fi comoara-stransura, acolo o sa ne fie si inima eliberata de patimi si de griji caci Imparatul si Stapanul a toate o sa ne rasplateasca pentru lucrarea si munca depusa spre slava Lui. Stand si asteptand moca, para malaiatza in gura lui natafleata, mergand cu sacul la pomul laudat, protestand ca sa ni se dea mura-ngura, adica sa ne prigoneasca si sa ne jefuiasca strainii si politicienii impreuna cu mai marii si aparatul justitiar-politienesc represiv si cu toata lumea sistemelor, am impresia ca nu o sa primim nimic, decat ceea ce am strans: o mare satisfactie a urmariiri din fotolii a implinirii vicleniei, fericiti ca altii s-au capatuit si s-au mantuit conform strategiei cu care ne-am ispilingusit iluzia bogatiei de parca fraierii ne-au bagat poturi grase castigate fara munca in bancile cerului, in timp ce sufletul nostru viclean si puturos ajunge in iad plin de corupere patimasa si de fapte smintite pe baza unor formule bune aplicate gresit-pripit nefiind capabili defapt de niciun bine adevarat facut decat de asteptarea satisfactiei intereselor viclean-strategice ortodox prozelite si a bucuriei ca altii ne umple sacii si ni-i suie in carutza ce merge spre Cer inchipuindu-ne mari si dandu-ne victime.

”Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?”
"Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu" (Matei, 19, 24), (”Nu ne mai referim şi la alte propuneri de interpretare (printre care şi numele "Urechile acului" a unei porţi din Ierusalim prin care cămilele, ca să treacă, trebuiau să îngenuncheze!”... desi am impresia ca aluzia este la Ioan Botezatorul, cel imbracat in haina din par de camila incinsa cu o curea din pile, pardon din piele, de puisori de vipere).

Pai daca izbutesti si-l convingi pe aproapele tau si ajunge in rai si tu in iadul necredintei dar facandu-l pe el sa creada in Dumnezeu pe baza vicleniilor prozelitismului tau, vrand tu ca om de ”bine” ca sa se mantuie el cu orice-chip, pai asta inseamna ca in vesnicie el va fi in rai cu Dumnezeu si tu in iad si deci iata ai izbutit sa te rupi de el, sa te dezbini de el, deci e clar ca defapt NU L-AI IUBIT cu mila asa cum cere Dumnezeu ci ai avut boala profesionala ca luxifer, mandrie, trufie, viclenie de smintzishor sperit si multa, foarte multa laudarosenie, plina de griji grijulii, facand lucrarea ganduhUul patimii-lumea cu care te-ai aliat si n-ai luptat sa-l biruiesti ca sa ajungi si tu insuti in rai.

Mai degraba intra sforăraiele groase
ce se travestesc in fire viclene subtiri transparente de ”nailoc Doamne”...

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Din pacate in timp ce noi insine nu credem, comoara ne e la satisfacerile prozelitismului ortodoxiei, la scaparile si mantuirile altora, jucam orice cu travestire geniala ca sa-i facem pe altii sa creada si sa aiba solutii ca sa ne laudam si sa ne satisfacem noi cu implinirea strategiei ascunse pe care in mod politicianist o urmarim sa iasa ca la carte, asa cum vrem, cum pare ca ar vrea Domnul, asteptand sa fim persecutati de straini si de politicieni si rasplatiti in ceruri pentru furaciunile si crimele lor cu care ne pagubesc inchipuindu-ne ca o sa avem comoara in ceruri ca o consecinta a faptelor lor iresponsabile. Din pacate crezand si asteptand astfel nu facem decat sa ne tzepuim fiindca Mesia spune altceva, sa nu stam ci sa facem ceva bun, adica sa ai atitudine, lucrare, fiindca daca stai si-i mantui numai pe cei pe care-i iubesti, frati, surori, parinti crestini ortodocsi si nu iei atitudine ca sa faci ceva mai ales pentru vrajmasii tai, casnicii, strainii, potrivnicii, mai marii, patimasii, pacatosii, faradelegistii... fara sa te lauzi, fara sa primesti slava desarta de la lume sau prin interpusi, directa sau prin ricoseuri ascunse, atunci n-o sa primesti nimic si nu-ti strangi nimic in ceruri caci si paganii si pacatosii se iubesc si se ajuta cu viclenie intre ei. Deci abea atunci esti indreptatit sa speri, doar cand lucrezi ceva, asculti ceva, faci ceva bun fara sa te lauzi, implinesti ceva ca si cum ai sluji Domnului, abea atunci iti strangi comoara in ceruri la Dumnezeu iar daca numa stam si asteptam rasplata consecintelor pagubelor atunci ce raplata mai asteptam si ne inchipuim ca avem de primit din moment ce n-am muncit nimic pentru Dumnezeu? Adunand doar impreuna cu Mesia, asa cum ne-a poruncit si sfatuit, abea atunci vom avea bucuria ca acolo unde ne va fi comoara-stransura, acolo o sa ne fie si inima eliberata de patimi si de griji caci Imparatul si Stapanul a toate o sa ne rasplateasca pentru lucrarea si munca depusa spre slava Lui. Stand si asteptand moca, para malaiatza in gura lui natafleata, mergand cu sacul la pomul laudat, protestand ca sa ni se dea mura-ngura, adica sa ne prigoneasca si sa ne jefuiasca strainii si politicienii impreuna cu mai marii si aparatul justitiar-politienesc represiv si cu toata lumea sistemelor, am impresia ca nu o sa primim nimic, decat ceea ce am strans: o mare satisfactie a urmariiri din fotolii a implinirii vicleniei, fericiti ca altii s-au capatuit si s-au mantuit conform strategiei cu care ne-am ispilingusit iluzia bogatiei de parca fraierii ne-au bagat poturi grase castigate fara munca in bancile cerului, in timp ce sufletul nostru viclean si puturos ajunge in iad plin de corupere patimasa si de fapte smintite pe baza unor formule bune aplicate gresit-pripit nefiind capabili defapt de niciun bine adevarat facut decat de asteptarea satisfactiei intereselor viclean-strategice ortodox prozelite si a bucuriei ca altii ne umple sacii si ni-i suie in carutza ce merge spre Cer inchipuindu-ne mari si dandu-ne victime.

”Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?”
"Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu" (Matei, 19, 24), (”Nu ne mai referim şi la alte propuneri de interpretare (printre care şi numele "Urechile acului" a unei porţi din Ierusalim prin care cămilele, ca să treacă, trebuiau să îngenuncheze!”... desi am impresia ca aluzia este la Ioan Botezatorul, cel imbracat in haina din par de camila incinsa cu o curea din pile, pardon din piele, de puisori de vipere).

Pai daca izbutesti si-l convingi pe aproapele tau si ajunge in rai si tu in iadul necredintei dar facandu-l pe el sa creada in Dumnezeu pe baza vicleniilor prozelitismului tau, vrand tu ca om de ”bine” ca sa se mantuie el cu orice-chip, pai asta inseamna ca in vesnicie el va fi in rai cu Dumnezeu si tu in iad si deci iata ai izbutit sa te rupi de el, sa te dezbini de el, deci e clar ca defapt NU L-AI IUBIT cu mila asa cum cere Dumnezeu ci ai avut boala profesionala ca luxifer, mandrie, trufie, viclenie de smintzishor sperit si multa, foarte multa laudarosenie, plina de griji grijulii, facand lucrarea ganduhUul patimii-lumea cu care te-ai aliat si n-ai luptat sa-l biruiesti ca sa ajungi si tu insuti in rai. Iar daca el impins prin strategii egipsihologice ajunge prematur intr-un loc prea inalt atunci de acolo va fi sa cada usor, caci e neincercat si necopt si fara radacini crede, si atunci iata implinirea vicleniei rele prozelite, vor sta impreuna amandoi in iad in vesnicie, in unitatea celor cazuti ce cad mereu dand lectii prozelite ca bogatul nemilostiv care se ingrijora pentru sine si pentru altii abea dupa ce a ajuns in iad vrand sa-si bage neamurile in Rai reprosand Lui Dumnezeu si lui Avraam ca n-a trimis destule semne si minuni ca sa creada, un om ce ar fi inviat din morti si ar fi marturisit ce il asteapta pe om dincolo, deci patind-o si ei asa ca el care n-a crezut toata viata, nefacand mila cu saracul Lazar cel bubos desi i-a cerut acesta doar firmiturile si gunoaiele ce cad si se strang de la masa bogatului bine imbracat in vison, stacojiu si in purpura. Nu i-a dat niciodata nimic fiindca n-a vrut sa creada nepasandu-i cat de jos va ajunge pentru nemilostivirea si nepasarea sa cinica.

Mai degraba intra sforăraiele groase
ce se travestesc in fire viclene subtiri transparente de ”nailoc Doamne”...

Mironositele infricosate au infruntat moartea pentru Comoara lor si pentru o relatie de credinta curata si frumoasa, inteleapta cu Dumnezeu.