Filtru propriu

[iustin10]

Totdeauna caut sa aplic filtru propriu la orice atitudine ,concpetie credinta care vine din exterior . Uneori aceasta ma face sa cercetez acolo unde unora lucrurile li se par banale si de la sine intelese .Acesta poate fi un avantaj,caci voi patrunde lucrurile mai bine, dar si un dezavantaj ,caci ma voi indoi mai mult decta altii
Cred ca este de incurajat trecerea prin filtrul propriu ,pentru ca doar asa o idee sau credinta ,odata intoarsa pe toate fetele,face parte apoi,mai sigur din noi
Uneori , daca dezbat prea mult un lucru fara a gasi o solutie, imi vine in minte si atitudinea alternativa, anume credinta in acel lucru, fara a avea argumente asa clare . Deci un alt avantaj este ca cercetarea poate aduce credinta ,prin chiar epuizarea energiei de cautare,si atingerea lucrurilor care e mai bine sa le crezi.

La cei credinciosi ,cel putin prin vorbele care le spun cu atata convingere ,admir procesul prin care au ajuns sa oignore atatea intrebari si indoieli ,si au ajuns sa vorbeasca cu atata conviongere de lucruri care mie de multe ori mi se par in contradictie
La cei necredinciosi ,la atei de exemplu, respect spiritual intrebator, pentru ca si ei,nu cauta la urma urmei decat niste raspunsuri .
Raspunsul nu e intotdeauna ratiunea,poate fi si si sulfletul sau alta dimensiune greu de precizat a interiorului nostrum. dar ce e cert,ca intotdeauna ,orice atitudine am aborda,trebuie sa ne reprezinte,si sa vina cu totul din interiorul nostru
Cred ca mai mult este apreciat un om autentic, decat cineva care ,desi vorbeste si crede corect ,nu e patruns pina in ultima fibra a sa , de cele care le afirma
Sau chiar daca imi expun nehotarirea pentru una din doua variante,macar recunosc deschis starea in care ma aflu, si nu cred ca detin adevarul absolut,ci sunt cumva in asteptarea paretrii celorlalti,pentru a mi-o putea descoperi pe a mea

[Ioan_Cezar]

Dar din ce e făcut filtrul acesta personal? Are cumva vreo alcătuire? Îi putem distinge natura şi mecanismele? Are vreo istorie a formării lui? Se supune şi el vreunui alt filtru? E filtrat la rândul său?
E curăţit uneori (nu de alta, dar să nu murdărească apa ori lumina care trec prin el)?
Se poate întâmpla ca filtrul să se defecteze, ca să zic aşa, şi să nu mai filtreze bine?

Ne punem problema să filtrăm datele care vin spre noi şi din noi. OK. Dar cum suntem oare noi, cei ce filtrăm - ne preocupă?

Mulţi ani am auzit, studiat şi chiar deprins diverse tehnologii ale filtrului şi filtrării. Mai toate fac parte, dacă studiezi mai la adînc problema, din teoriile învăţării.

Până când am descoperit ceva nou: filtrarea filtrului prin sita Poruncilor.
Şi totul s-a complicat, parcă, devenind însă tot mai limpede, deşi nu tocmai curat...
Deocamdată nu cunosc proces de fiiltrare mai bun decât prin apelul la lacrimile de căinţă.
Dumnezeu să ne filtreze filtrul şi să ni-l înnoiască, atunci când a cam prins rugină!

[Demetrius]

În prealabil postat de iustin10

...La cei necredinciosi ,la atei de exemplu, respect spiritual intrebator, pentru ca si ei,nu cauta la urma urmei decat niste raspunsuri...

39. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?(Lc6,39)

Ce răspuns poate oferi ”un spirit întrebător” (pe care-l respecți tu), fără filtru?

În prealabil postat de iustin10

Totdeauna caut sa aplic filtru propriu la orice atitudine ,concpetie credinta care vine din exterior . Uneori aceasta ma face sa cercetez acolo unde unora lucrurile li se par banale si de la sine intelese .Acesta poate fi un avantaj,caci voi patrunde lucrurile mai bine, dar si un dezavantaj ,caci ma voi indoi mai mult decta altii.Cred ca este de incurajat trecerea prin filtrul propriu ,pentru ca doar asa o idee sau credinta ,odata intoarsa pe toate fetele,face parte apoi,mai sigur din noi.Uneori , daca dezbat prea mult un lucru fara a gasi o solutie, imi vine in minte si atitudinea alternativa, anume credinta in acel lucru, fara a avea argumente asa clare . Deci un alt avantaj este ca cercetarea poate aduce credinta ,prin chiar epuizarea energiei de cautare,si atingerea lucrurilor care e mai bine sa le crezi.La cei credinciosi ,cel putin prin vorbele care le spun cu atata convingere ,admir procesul prin care au ajuns sa oignore atatea intrebari si indoieli ,si au ajuns sa vorbeasca cu atata conviongere de lucruri care mie de multe ori mi se par in contradictie.La cei necredinciosi ,la atei de exemplu, respect spiritual intrebator, pentru ca si ei,nu cauta la urma urmei decat niste raspunsuri .Raspunsul nu e intotdeauna ratiunea,poate fi si si sulfletul sau alta dimensiune greu de precizat a interiorului nostrum. dar ce e cert,ca intotdeauna ,orice atitudine am aborda,trebuie sa ne reprezinte,si sa vina cu totul din interiorul nostruCred ca mai mult este apreciat un om autentic, decat cineva care ,desi vorbeste si crede corect ,nu e patruns pina in ultima fibra a sa , de cele care le afirma.Sau chiar daca imi expun nehotarirea pentru una din doua. variante,macar recunosc deschis starea in care ma aflu, si nu cred ca detin adevarul absolut,ci sunt cumva in asteptarea paretrii celorlalti,pentru a mi-o putea descoperi pe a mea

Ca unul care a traversat des, in trecut, faramantari sau cel putin dileme similare cu ales dvs va pot spune o parere strict personala.Orice filtru se bazeaza pe un etalon pentru a avea o temelie corecta.Pentru aceasta trebuie ca etalonul sa fie demn de a oferi solutii corecte.Va pot spune, din putina mea experienta,ca Biblia este un etalon pe care va puteti sprijini mereu cu nadejde cand aplicati un filtru.Desi multi considera ca ea nu poate oferi raspuns pentru toate situatiile din prezent, eu va asigur ca lumea nu s-a schimbat asa de mult iar in paginile ei veti gasi foarte multe criterii, sfaturi,pilde si filtre pe care Dumnezeu le-a pus in Cuvantul Sau ca sa lumineze, prin Duhul Sau,mintea omului.De exemplu sfaturi si filtre de folos puteti gasi in Pildele lui Solomon 16.1-6. Fie ca EL sa va calauzeasca.

Sfantul Antonie cel Mare era foarte precaut, deorece stia ca necuratul ne ispiteste foarte mult prin ganduri. Ca sa fim siguri ca nu gresim, confruntam gandurile noastre cu privire la o situatie anume cu ale duhovnicului sau cu ale unui sfant care a scris o carte si a comentat problema respectiva. Sfantul Serafim de Sarov de asemenea spunea ca lui insusi i s-a intamplat sa dea sfaturi izvorate doar din mintea omeneasca, gresind. Atunci cand dadea sfaturi inspirate de Duhul Sfant, nu gresea.

[catalin2]

Dimpotriva, Sfantul Ignatie Briancianinov spune sa nu ne bazam pe gandirea noastra, care sigur e gresita.
Iar filtrul se bazeaza pe ce cunoaste acea persoana. De exemplu, daca nu stie cum arata un dromader, degeaba cugeta in sine si rationeaza, trebuie sa vada animalul, sau sa intrebe pe cineva care stie. Dar, daca din mandrie acea persoana crede ca e intelept si stie mai multe, nu poate accepta ca altii stiu, ii considera chiar increzuti si atotstiutori.
Iata ce spune Sfantul Ignatie:

"Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca.
Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental."

Scurta precizare clarificatoare.In postarea mea precedenta am dat drept exemplu versetele de la 1 la 6 din capitolul XVI din Pildele lui Solomon.Eu m-am ghidat dupa versiunea protestanta dar si dupa traducerea din versiunra Bibliei ortodoxe, versiunea standard, adica Sinodala. In Biblia ortodoxa versiunea Anania (cred ca aceasta este versiunea de pe site) este o complet alta traducere, nu numai ca sens dar si ca versiune a versetului.Cum s-a ajuns la aceasta ultima traducere ma depaseste, practic schimba complet versetele.Prin urmare va rog sa considerati ca exemplul meu are in vedere versetele asa cum sunt traduse in versiunea Sinodala.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iustin10

Totdeauna caut sa aplic filtru propriu la orice atitudine ,concpetie credinta care vine din exterior . Uneori aceasta ma face sa cercetez acolo unde unora lucrurile li se par banale si de la sine intelese .Acesta poate fi un avantaj,caci voi patrunde lucrurile mai bine, dar si un dezavantaj ,caci ma voi indoi mai mult decta altii
Cred ca este de incurajat trecerea prin filtrul propriu ,pentru ca doar asa o idee sau credinta ,odata intoarsa pe toate fetele,face parte apoi,mai sigur din noi
Uneori , daca dezbat prea mult un lucru fara a gasi o solutie, imi vine in minte si atitudinea alternativa, anume credinta in acel lucru, fara a avea argumente asa clare . Deci un alt avantaj este ca cercetarea poate aduce credinta ,prin chiar epuizarea energiei de cautare,si atingerea lucrurilor care e mai bine sa le crezi.

La cei credinciosi ,cel putin prin vorbele care le spun cu atata convingere ,admir procesul prin care au ajuns sa oignore atatea intrebari si indoieli ,si au ajuns sa vorbeasca cu atata conviongere de lucruri care mie de multe ori mi se par in contradictie
La cei necredinciosi ,la atei de exemplu, respect spiritual intrebator, pentru ca si ei,nu cauta la urma urmei decat niste raspunsuri .
Raspunsul nu e intotdeauna ratiunea,poate fi si si sulfletul sau alta dimensiune greu de precizat a interiorului nostrum. dar ce e cert,ca intotdeauna ,orice atitudine am aborda,trebuie sa ne reprezinte,si sa vina cu totul din interiorul nostru
Cred ca mai mult este apreciat un om autentic, decat cineva care ,desi vorbeste si crede corect ,nu e patruns pina in ultima fibra a sa , de cele care le afirma
Sau chiar daca imi expun nehotarirea pentru una din doua variante,macar recunosc deschis starea in care ma aflu, si nu cred ca detin adevarul absolut,ci sunt cumva in asteptarea paretrii celorlalti,pentru a mi-o putea descoperi pe a mea

Ideal este atingerea echilibrului intre inteligenta si credinta, cultivandu-se continuu amandoua deopotriva.

O inteligenta mica si o credinta mare cade in dogmatism. Refuza improspatarea intelegerii prin cugetare analitica si contemplatie in favoarea unor sabloane de gandire.

O inteligenta mare si o credinta mica cade in rationamente sterile. De asemenea, o astfel de persoana este expusa unei inalte pareri despre sine si se considera "plina de dreptate".

[iustin10]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Până când am descoperit ceva nou: filtrarea filtrului prin sita Poruncilor.
Şi totul s-a complicat, parcă, devenind însă tot mai limpede, deşi nu tocmai curat...
Deocamdată nu cunosc proces de fiiltrare mai bun decât prin apelul la lacrimile de căinţă.
Dumnezeu să ne filtreze filtrul şi să ni-l înnoiască, atunci când a cam prins rugină!

Poruncile te-au indepartat cumva de tine insuti ? Credeam ca implinirea poruncilor ne da echilibrul dintre comandamentul urmarii binelui impletita cu descoperirea in noi a placerii de a urma acest bine.
Cainta ne poate duce rapid catre noi insine, atunci cand ne uram cu adevarat ,dar aceasta ura de sine,nu este tocmai inceputul alinarii ? Acolo unde noi ne recunoastem neputinta si limitarea,Dumnezeu nu varsa oare armonia si mangaierea? Chiar si atunci cand ne uram si ne dispretuim trebuie sa ne respectam . Caci smerenia nu trebuie sa fie un sablon care trebuie practicat , ci insasi ciocnirea cu limitele noastre si recunoasterea neputintei noastre.
Tot noi suntem,numai ca mult mai reali, pacatosi si neinspirati ,asa cum ne vad si ceilalti.

[iustin10]

În prealabil postat de Demetrius

39. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?(Lc6,39)

Ce răspuns poate oferi ”un spirit întrebător” (pe care-l respecți tu), fără filtru?

Cum as putea sa nu il respect cand toti dintre noi am trecut prin asta ?
Nimeni nu trebuie judecat si condamnat pentru intrebarile sale, caci in fiecare cautator fara raspuns ma vad pe mine . Oare am facut ceva de la noi ? Oare nu harul si mila lui Dumnezeu ne-au a dat singura picatura de adevar din aceasta viata?
Si atunci de ce ne mandrim ca si cum am fi ceva , si dispretuim pe fratele nostru , a carui minte este inchisa in cautare de sine si deruta ?
Ca sa raspund intrebarii tale , nu spiritul ofera solutii ,ci epuizarea tuturor cailor de cautare ,poate duce catre smerenie ,unde Dumnezeu sa gaseasca un teren bun,pentru a sadi cunoasterea Sa. Nimeni nu poate schimba un om . Dar il poate accepta asa cum e ,si astfel il va ajuta enorm.