test de sinceritate

[ioanna]

În prealabil postat de nicolae44

Dumnezeu vrea sa ne bucuram de biruinta asupra lumii train in lume nu in afara ei,sa ne bucuram de sotiile noastre, de copiii nostri si de viata impreuna cu cei dragi, si El ne-a indemnat sa indraznim,sa credem ca avem la dispozitie puterea Lui prin credinta.catolicii aplica in mod total eronat conceptia de a nu se casatori clericii, luindu-l ca ex pe Pavel.am prieteni care nu s-au casatorit si poate nici n-or s-o faca vreodata si il slujesc pe Dumnezeu dar sunt cazuri particulare nu obligati de un sistem sa zic.

Preotia/monahismul este un dar, pe care il poti primi sau nu ti se descopera. Nimeni nu e obligat sa fie calugar sau preot slujitor, deci nu exista niciun abuz institutional, pentru ca tu ai facut alegerea de a trece de la preotia generala personala, pe care o au toti credinciosii, la preotia slujitoare a Bisericii. Daca ambele moduri de vietuire sunt traite in mod autentic in Hristos, atunci sunt de aceeasi cinste, pentru ca omul nu se mantuieste prin sederea in lume sau in manastire, ci prin smerenie si pocainta, iar acestea pot fi implinite si de mireni si de calugari. In proorocii Moise si Ilie avem chipurile celor doua moduri de vietuire: Moise- chip al casatoriei, Ilie- chip al calugariei. Celibatul este legat de cultul curatiei, prevazut in Vechiul Testament, dar care nu se regaseste in Noul Testament, unde se vorbeste despre episcopi si diaconi casatoriti. Problema de astazi nu este insa celibatul si casatoria, ci incapacitatea omului de a face bine o alegere pe viata si de a se tine de ea. Desigur, vocatia naturala a omului e casatoria, celibatul fiind o vocatie extraordinara, exceptia de la regula.

“Sfintenia monahala si sfintenia conjugala sunt cei doi versanti ai Taborului; culmea si a unuia si a celuilalt este Duhul Sfant. Prin ambele se poate intra in odihna lui Dumnezeu. Ambele cai, contradictorii pentru ratiunea umana, se afla interior unite, tainic identice". (Paul Evdokimov)

Biserica Romano-Catolica a avut motivele ei cand au ales preotii slujitori doar randul celor cu vocatia celibatului, doar in biserica nu este nimic neglijabil, orice nevointa isi are rostul ei. Nu-i insa exclus sa-i primeasca ca si preoti slujitori si pe cei casatoriti. B.R.C se vrea un organism viu, adaptat la nevoile actuale. Din cate stiu exista preoti casatoriti in cadrul ei, cei proveniti din randurile bisericii anglicane, deci celibatul nu mai e obligatoriu pentru toti, asa cum se intampla de altfel in alte biserici particulare ce fac parte din Biserica Catolica. Ce e insa straniu si nedrept, spun eu, la catolici, este ca nu permit preotilor casatoriti (anglicani, greco-catolici) sa oficieze slujbe religioase, decat in "teritoriul istoric" al bisericii lor, alimentand astfel superioritatea inexistenta a preotilor celibi.

Ca au preferat sa aleaga preoti doar din randul celor cu vocatia celibatului, nu consider neaparat un abuz, (desi la o prima vedere pare o discriminare) viitorul preot avand de facut o alegere in cunostinta de cauza, insa sa recunosti ca si preoti oameni casatoriti, dar sa nu-i lasi sa slujeasca decat in “cusca” pe care le-o indici tu, mi se pare un abuz extrem de grav, de parca “preotia” lor ar depinde de intinderea teritoriala, nu de vocatia pastorala, pe care Sfantul Scaun le-a recunoscut-o, atunci cand i-a hirotonisit. Atitudinea asta ne arata ca B.C e preocupata de intinderea teritoriala si raspandirea “puterii” Romei , care sa fie cat mai mare, cat mai mare ,drept pentru care face compromisuri, urmarind o aderenta formala la ea, ca in fond, nu se schimba nimic, tot esti privit drept “inferior”, un supus al Bisericii Romano-Catolice, nu un frate in marea familie catolica. Prevad un cataclism in B.C daca continua pe linia asta, a lucrului cu jumatati de masura.

[antiecumenism]

PARINTELE CLEOPA:DREAPTA CREDINŢĂ A NEAMULUI ROMÂNESC:

“Să ştiţi că rădăcina şi viaţa poporului nostru, înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreştinat de aproape două mii de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei.
Coloniştii romani, cărora le-au predicat Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel la Roma, şi cei din Grecia, când au venit aici cu legiunile romane, au adus credinţa ortodoxă. Eram daci pe atunci; strămoşii noştri sunt dacii şi romanii, de la care am rămas noi românii. De atunci, de când am primit sfânta şi dreapta credinţă în Dumnezeu, poporul nostru a avut viaţă. Până atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viaţa poporului român este dreapta credinţă în Iisus Hristos. Băgaţi de seamă! Ca popor creştin de doua mii de ani de când suntem noi, am avut toată administraţia noastră şi toată tradiţia noastră sfântă. Să ţinem cu tărie la credinţa ortodoxă.
Aţi văzut dumneavoastră de la primii voievozi creştini ai românilor, de când sunt cele trei Ţări Române, Moldova, Muntenia şi Ardealul, toţi au fost creştini ortodocşi.Aţi văzut pe Mihai Viteazul? Mama lui a fost călugăriţă. Du-te la Mănăstirea Cozia şi vei vedea, lângă Mircea cel Bătrân, care a întemeiat această mănăstire şi-i înmormântat acolo, o lespede de piatră pe care scrie: „Aici odihneşte Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul”. Ai auzit? El domn peste trei principate şi mama lui călugăriţă. Apoi şi Ştefan cel Mare. Du-te la Mănăstirea Probota, unde este înmormântat Petru Rareş, facută de el. Vei vedea lângă dânsul scrie: „Aici odihneşte roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Ştefan cel Mare”. Ei domni şi mamele lor călugăriţe! Vedeţi voi câtă unire era între credinţă şi conducere atunci? Cel ce conducea ţara avea mamă călugăriţă şi frate călugăr. Aşa trebuie să murim!
Au cunoscut că totul este deşertăciune. Da, erau adevăraţi domni: „Oricât ar fi, viaţa asta este umbră şi vis! Este o scurtă trecere! Dar eu când mor mă duc la o viaţă care nu are sfârşit. Cine are să se roage pentru mine?” Aşa cugetau înaintaşii.
Ai văzut că toţi îşi făceau câte o mănăstire şi mormânt în mănăstire? Fericiţi şi de trei ori fericiţi au fost domnii noştri ortodocşi: Ştefan cel Mare şi Sfânt, la Putna; Ieremia Movilă şi Gheorghe Movilă, la Suceviţa; Petru Rareş, la Probota; Lăpuşneanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistriţa; Mircea cel Bătrân, la Cozia. Ai auzit unde este inima lor? Unde este inima ta, acolo va fi şi comoara ta. Pentru aceea au făcut ei mănăstiri, ca să fie pomeniţi sute de ani la Sfânta Liturghie.
Ştefan cel Mare n-a fost baptist! Mircea cel Bătrân n-a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova, ca nebunii ăştia care au ieşit acum. Nici o sectă nu exista în ţara nostră pe atunci. Aceştia vin din străinătate, plătiţi de masoni, să ne strice dreapta credinţă şi originea noastră şi rădăcina noastră de popor ortodox.
Ce spune Sfântul Efrem Sirul? „Cu omul eretic să nu vorbeşti, în casă să nu-l primeşti, la masă să nu stai cu dânsul, bună ziua să nu-i dai”. Aceştia sunt înaintemergătorii lui Antihrist. Că Mântuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel: Biserica este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos. Fiecare sectar care s-a despărţit de Biserică, s-a despărţit de Hristos. Este om al satanei.
Evanghelia spune: În vremea de apoi vor ieşi hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi pe mulţi vor înşela. Păziţi-vă de sectari care dau broşuri prin trenuri, prin gări şi prin cutiile de poştă şi unde văd oameni, dau gratuit otrava lor. Când vei vedea o carte că nu are aprobarea Sfântului Sinod şi nu are cruce pe ea, dă-o pe foc, chiar Biblie dacă este! Dacă-i sectară şi scrie să nu vă închinaţi la icoane, dă-o pe foc! Nici un păcat nu ai! Aceasta este otrava semănată de înaintemergătorii lui Antihrist. Toate sunt otravă.
Să ţineţi credinţa care aţi supt-o de la piepturile maicilor voastre! Să ţineţi credinţa care o avem de două mii de ani! Nu vă luaţi după slugile satanei, care vin din Apus cu milioane de dolari.
Ei cumpără pe cei proşti şi nelămuriţi în credinţă, ca să rupă unitatea şi sufletul poporului român şi vor să facă cele mai mari erezii şi nebunii în ţara asta.Păziţi-vă de nebunii aceştia! Au case de rugăciune, dar acolo-i casa satanei. Unde nu sunt preoţi şi arhierei, nu este Hristos. Că Mântuitorul a spus aşa la postoli: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, iertate vor fi. Iar cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Nu la sectari le-a spus aceasta, ci la Apostoli, la episcopi şi la preoţi. Căci apostolii prin puterea mâinilor şi prin succesiunea apostolică, au dat harul Duhului Sfânt la toţi preoţii din lume, prin hirotonii.
Deci băgaţi de seamă că sectarii nu au ierarhie canonică; n-au pe Duhul Sfânt în ei; n-au cele şapte Sfinte Taine, nu cinstesc pe Maica Domnului şi Sfânta Cruce şi nu au mântuire. De aceea, feriţi-vă de sectanţi.
Auzi ce spune Apostolul Pavel? Luaţi aminte de voi şi de turma voastră, întru care v-a pus pe voi Duhul Sfânt păstori, zice la preoţi şi la arhierei. Celor doisprezece apostoli pe care i-a ales Hristos când S-a înalţat la cer le-a spus: Staţi în Ierusalim până vă veţi îmbraca cu putere de sus! Şi la Duminica Mare, după zece zile, a venit peste ei Duhul Sfânt de sus, în chip de limbi de foc. Pe urmă vorbeau toate limbile de sub cer. Şi după ce i-a îmbrăcat cu putere de sus i-a trimis zicând: Mergând propovăduiţi Evanghelia în toată lumea, Botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cine nu, se va osândi. Deci Biserica lui Hristos are ierarhie canonică, Duhul Sfânt este în Biserică şi cap al Bisericii este Hristos. Toţi sectarii care sau rupt de Hristos şi nu merg la Biserică, sunt fiii lui Antihrist şi înaintemergători ai satanei. Să nu vă luaţi după ei! Să nu spuneţi că nu v-am arătat adevărul!
Să ţinem credinţa noastră pe care au ţinut-o toţi voievozii noştri şi toţi protopărinţii noştri şi toţi românii cei adevăraţi. Dacă vrei să fii fiu adevărat al lui Hristos şi al Ţarii Româneşti, să ţii credinţa cea dreaptă ortodoxă, care o ţinem de două mii de ani. Dacă nu, nu eşti fiu al lui Hristos şi al Bisericii, şi eşti străin de neamul românesc. Nu poţi fi cetăţean creştin şi român, dacă nu ai dreapta credinţă în Hristos. Eşti stăin. Nu eşti fiu al ţării, că fiu adevărat al României este cel care-i ortodox, pentru că Biserica Ortodoxă predomină în ţara noastră de două mii de ani, iar pe cei care-s sectari să nu-i primim în casele nostre.
Iar cei care au confesiuni aprobate de stat, cum sunt catolicii şi lipovenii, treaba lor. Aceia sunt cu credinţa lor. Dar aceştia care s-au rupt de Biserica Ortodoxă şi s-au facut sectari, nu sunt fii adevăraţi ai ţării noastre, nici ai Bisericii, ci sunt înaintemergători ai satanei. Aşa să stiţi. Sunt prooroci mincinoşi care vor să vă rupă credinţa şi să ducă la pierzare poporul nostru blând. Tineţi dreapta credinţă şi nu ascultaţi de ei!Ţara noastră românească a fost ortodoxă dintotdeauna şi trebuie să ţină linia Ortodoxiei.
Ortodocşi suntem de la origine, de la colonizarea Daciei, ortodocşi am trăit timp de două mii de ani şi ortodocşi trebuie să rămânem până la moarte. Asta este adevărata credinţă ortodoxă a României.
Nu primiţi nimic din afară, că toţi vor să ne strice unitatea neamului, a credinţei şi a Bisericii. Toţi aceştia sunt vrăjmaşii Crucii lui Hristos.”
( Ne-Vorbeste-Parintele-Cleopa-Toate-Volumele-1-16 )

[Ekaterina]

În prealabil postat de AGabriela

"Deseori ortodocsii si neoprotestantii discută despre mântuire si despre cum se ajunge la ea plecând de la premiza că ei înteleg acelasi lucru prin termenul "mântuire".
De-a lungul timpului, în urma numeroaselor întrebări puse de neoprotestanti, mi s-a întărit convingerea că mântuirea este înteleasă diferit de ortodocsi si de neoprotestanti.

Când vorbesc despre "mântuire", (neo)protestantii înteleg prin aceasta exclusiv iertarea păcatelor. Astfel, a fi mântuit înseamnă a avea păcatele iertate si a fi gata pentru Împărătia Cerurilor (potrivit învătăturii protestante). Pe de altă parte, ortodocsii înteleg prin "mântuire" ceva mult mai complex, aparte de iertarea păcatelor.

Multumim Gabriela, lamuritor articol! Dar postarea care a urmat articolului m-a convins ca asa cum ortodocsii si neoprotestantii nu inteleg acelasi lucru prin termenul mantuire, tot asa nici acest articol nu a fost inteles la fel de ortodocsi si neoprotestanti. Pentru mine concluzia acestui topic este parerea Sfintilor Parinti: De la tot pacatul se intoarce omul usor, dar de la eres, foarte greu!

În prealabil postat de Ekaterina

parerea Sfintilor Parinti:

Iarta-ma, sora, dar la ce iti fososesc toate astea, cata vreme mai poti sustine, iata, ca Sfintii Parinti si-au dat si ei, bietii oameni cumsecade, cu ... parerea.
Chiar asta faceau? Isi dadeau cu parerea?... Te pomenesti ca scuipau si seminte, ale caror coji le aruncau spre interlocutori deodata cu ... parerile.
Mai, mai mai.... chiar nu putem iesi deloc din contextul tiganiei noastre autohtone? Din mrejele tv-ului si fituicilor de strada?
Sora, daca n-ai bagat de seama, Parintii si Biserica spun si fac altfel, altceva, altcumva.

M-ai necajit surioara cu expresia din postare (care sugereaza altele mai dihai pe dedesubt), m-ai necajit si iata, iti spun de la obraz: mai pune si matale mana pe bunul simt al lecturii, al studiului si pe rumegarea scrierilor Sfintilor Parinti. Ti-oi face mult bine si ne vei face si noua. Te rog!

[nicolae44]

[

QUOTE=ioan cezar;444614]Frate Nicolae, iarta-mi te rog obiectia: pentru faptul ca eu sau fratia voastra am inteles ca Dumnezeu vrea sa ne bucuram noi de viata in lume si in familie, nu putem trage automat concluzia generalizatoare ca toti oamenii sunt chemati la aceasta.
Cu atat mai putin vom putea sa cufundam in arbitrariul sau subiectivismul vietii noastre o intreaga traditie a celibatului la preotii catolici (care isi are radacinile si ratiunile ei puternice) precum si traditia monahala.
De ce nu acceptam ca sunt felurite moduri de a sluji lui Dumnezeu si ca Biserica are discernamantul net superior ratiunilor noastre individuale?...
Nu neg subiectivismul personal, dar nu pot pune in contradictie pe acesta cu insasi Biserica.
Un om ramane un om, oricine ar fi el. Iar Biserica ramane Biserica, indiferent ce crede sau prefera unul sau altul dintre oameni.

Ioan,-nu stiu multe, dar ma bucur ca invat din orice dialog serios-numitorul comun al crestinismului ar trebui sa fie doar Isus Hristos,dar cum???prin cuvintele Lui nu-i asa?...afirmand ca-L cunoastem nu e de ajuns....eu cred in tine de ex. adica in existenta ta dar sa te cred pe tine trebuie sa aud ce zici, sa citesc ce scri si atunci hotarasc daca voi primi cuvintele tale ca adevarate...deci in toate lucrurile ar trebui sa ascultam de Domnul, dar e curios sunt oameni care au partasii cu Domnul sfinti parinti si altii care spun ca le-a vorbit Domnul..si aici e problema daca afirmatiile lor nu corespund scripturii ce facem?.caci astfel am crea o babilonie de credinte sa se adauge in timp cuvinte de-ale Domnului care se contrazic intre ele?Noul testament are ultimuil cuvant acceptam cu totii si pe Pavel si pe ceilalti din scriptura ca de fapt Domnul n-a scris cu mana Lui nici o epistola.Dar Domnul Isus a zis sa ramanem la ce este scris, la ce a scris cine, cand?apocalipsa lui Ioan ne sugereaza incheierea mesajului scris ca suficient pt.a intelege ce trebuie sa facem .cu privire la biserica tu si eu suntem,... Domnul n-a lasat o religie sau cult ci a lasat un mod de viata in urma unei credinte vii,a unei nadejdi care nu e o speranta ci o certitudine...sau ar trebui sa fie....ierarhiile,denominatiunile si multe altele n-au fost lasate de Domnul; ii respect pe oameni,si vreau sa-i iubesc ,cu dorinta de-a fi mantuiti de aceea ma bucur de modul cum scri.Domnul sa te binecuvanteze cu dorinta de a cunoaste si a crede cuvantul Lui fara sa te temi de oameni.AMIN

[nicolae44]

[quote=ioanna;444621][font=Verdana]Preotia / Ioana din cate am citit cam toate religiile vechi aveau acest sistem al unora care nu se insurau si nu se maritau.erau preoti, preotese ai diferitelor religii. nu vreau sa contrazic ce spui, ca spui frumos...... dar vorbind personal cu mai multi calugari chiar cu rang intre ei, am constatat lipsa cunostintelor biblice .altii stiau ce a zis cutare si cutare sfant parinte dar ce zicea Domnul nu prea stia si m-am mirat de lucrul acesta.e o viata frumoasa de calugar dar de fapt ce cautam noi pe pamant?sa ne sustinem religia,sa ajungem in cer,sa ascultam de Isus?sa incredintam pe oameni ca avem dreptatea de partea noastra?sau pe noi insine sa ne incredintam prin compararea parerilor?argumente toti avem sa sustinem o teorie sau alta,si nu suntem 2 sa gandim la fel.Dar hai sa-L lasam pe Domnul sa vorbeasca inimilor noastre si noi sa ne straduim sa ascultam de cuvintele Lui mai mult decat de oricine de pe acest pamant oricine ar fi el,si mai mult chiar decat de inima si gandurile noastre .Caci exista un paradox...poti sa fi foarte drept si cinstit in umblarea ta dar sa fi pe o cale gresita si ajungand la capat sa ai surprize,,,sau......sa mai cazi, sa te ridici, sa mergi mai departe sa plangi sa strigi dar sa fi pe calea dreapta care are ca final rezultatul dorit,nadajduit...Domnul sa fie calauza noastra in interpretarea scripturilor ca vezi ce inversunati sunt unii sa-l apere chiar daca El nu o cere.Dar stiu ca Domnul e plin de mila pentru toti

[nicolae44]

sunt de acord cu tine in privinta ecumenismului.nu pot sa zic niciodata de tine ca mergi in rai daca tu insuti nu crezi din toata inima acest lucru....cat despre restul ...trebuiesc cantarite cu un cantar care nu da erori, nici o eroare....am vazut unii mult mai credinciosi ca tine si-au dat viata pentru religia lor dupa ce le-au curmat-o la altii...si sunt gata sa puna din nou mana pe sabie cum a facut Petru ,pana ce ,nu a fost luminat de Domnul.Este foarte bine sa tii la parerea ta si la a altora dar mai bine sa vedem ce zice Mantuitorul de ardoarea noastra de a-L sluji.De fapt sunt niste pasi care trebuiesc urmati,impliniti pentru a ajunge la starea placuta Domnului si iata-i...2 petru cap 1 vers 5,6,7 si 8.... ,,5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos...Ecumenism nu ai sarit nici un pas?Domnul ARE mila si de mine si de tine.AMIN.

[Ekaterina]

În prealabil postat de ioan cezar

Iarta-ma, sora, dar la ce iti fososesc toate astea, cata vreme mai poti sustine, iata, ca Sfintii Parinti si-au dat si ei, bietii oameni cumsecade, cu ... parerea.
Chiar asta faceau? Isi dadeau cu parerea?... Te pomenesti ca scuipau si seminte, ale caror coji le aruncau spre interlocutori deodata cu ... parerile.
Mai, mai mai.... chiar nu putem iesi deloc din contextul tiganiei noastre autohtone? Din mrejele tv-ului si fituicilor de strada?
Sora, daca n-ai bagat de seama, Parintii si Biserica spun si fac altfel, altceva, altcumva.

M-ai necajit surioara cu expresia din postare (care sugereaza altele mai dihai pe dedesubt), m-ai necajit si iata, iti spun de la obraz: mai pune si matale mana pe bunul simt al lecturii, al studiului si pe rumegarea scrierilor Sfintilor Parinti. Ti-oi face mult bine si ne vei face si noua. Te rog!

Iarta-ma frate, nu am vrut sa te supar, sau sa supar pe cineva. Am folosit cuvantul parere cu sensul de credinta, credinta Sfintilor Parinti. Din cate stiu si hotararile Sinoadelor incepeau astfel: Parutu-ni-s-a noua si Duhului Sfant.

Frate Nicolae, mult ma mir de marturisirea pe care o faceti Ioannei, in legatura cu calugarii pe care fratia voastra i-ati intalnit.
Ma mir mult deoarece nu de putine ori m-a mangaiat Bunul Dumnezeu prin discutiile pe care le-am avut cu unii dintre calugarii nostri, din Bucuresti sau din alte zone ale tarii.
Nu stiu cum s-a facut, dar chiar si cand eram student la Teologie (am absolvit 1 an, doar unul singur din pacate) si mai deslusisem cate ceva din Scriptura, bunii calugari ma luminau si ma mangaiau prin cuvintele lor. E drept ca le dadeam tot creditul, ma aratam dornic si insetat de Adevar si nu aveam nici un gand de impotrivire fata de invatatura. Eram deschis. Iar apoi, in timp, tot ce am auzit din gura lor, nu doar ca a ramas valabil, dar s-a tot asezat, a dospit...
Asa incat, ce pot spune, poate ca ati voit sa obtineti ceea ce ati si obtinut.

În prealabil postat de Ekaterina

Iarta-ma frate, nu am vrut sa te supar, sau sa supar pe cineva. Am folosit cuvantul parere cu sensul de credinta, credinta Sfintilor Parinti. Din cate stiu si hotararile Sinoadelor incepeau astfel: Parutu-ni-s-a noua si Duhului Sfant.

Da sora draga, desigur, ma iertati pentru iritare. Da, e cu totul altceva contextul pe care il citati. Nu e vorba de parere in sensul pe care il dam noi astazi termenului. E cu totul altceva, dar aceasta poate ne va lamuri un frate mai avansat in Teologie, cuvantul "Parutu-ni-s-a noua si Duhului Sfant" meritind, cred eu, o lamurire aparte.
Ma iertati,
Domnul sa va ocroteasca!