Cazul Bodnariu si solidaritatea crestina.

[cristiboss56]

În prealabil postat de AlinB

Saracutul de tine,

Sa-ti fie rușine, mare rușine, pentru noua ta ieșire impotriva unui user de mare finețe si educație a acestui forum , de un echilibru aparte , dar mojicia si nesimțirea ta n-au margini .
Esti un etalon al mojiciei si nesimțirii ! ! !
Rusine !

Uşor bre!
Uite că nici mie nu mi-au plăcut ultimele intervenţii ale lui Pelerin de pe acest topic, lucru pe care l-am semnalat. Fineţe, fineţe...dar cu subtilităţi tot la fel de fine. Am ajuns să dăm credit drăcoveniilor din vest motivând că se poate şi mai rău. Şi văd că se tot insistă.

În cazul de faţă nu văd nimic greşit din partea lui Alin, intervenţiile au fost pertinente şi de bun simţ în dialogul cu Pelerin.
Acum, că sunt facturi mai vechi de plătit, asta nu ştiu.

P.S.:Ţie nu ţi-e ruşine de intervenţiile tale? Devii ridicol când postezi kilometri de citate din Sfinţii Părinţi şi când deschizi gura laşi de dorit. Băieţii tocmai ţi-au reglat conturile, nu era musai să intervii apelând la jigniri. Sau faptul că eşti scutit de banare îţi dă acest drept? Nu-ţi şade bine, frate! De mult am vrut să-ţi semnalez acest lucru, dar am tot amânat.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ovidiu b.

Uşor bre!

Din nou dai dovadă de ipocrizie presărată cu NESIMȚIRE, dar e alegerea ta .
In altă ordine de idei, bre sa-i spui tatucului tău sau cui îți permite .
Ai înțeles?

Nu, n-am înţeles...cum poţi jigni sistematic fără să fii banat? Sau cum poţi să acuzi pe alţii că fură când tu eşti cu mâţa-n sac? Sau ţie ţi se permite şi altora nu? Uite că am ales şi eu forma asta de mirare, aşa ca între bărbaţi.
Ai priceput?

[AlinB]

Pentru ca nu-l baga nimeni in seama. Nici cand da copy/paste din materiale cu pretentii, nici cand se abereaza :)

Eu unul am ajuns la concluzia ca si gestul de a da click pe butonul cu reclamatia nu-l merita :))

Desi, e drept, uneori ma mai maninca curiozitatea, ca tine, sa vad ce se intampla daca as incerca.

Totusi incep sa ma intreb daca nu cumva asta e tactica de a inchide un subiect incomod.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu, n-am înţeles...?

Referitor la problema pe care n-o înțelegi :

Desfrânarea este un păcat grav şi un subiect delicat. Întotdeauna este greu de mărturisit şi de uitat. De aceea, cuvintele Sfântului Apostol Pavel rezumă bine efectele devastatoare ale acestei patimi: "Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său" (I Cor. 6:18).
Desfrânarea, alături de lăcomia pântecelui, este patima care afectează şi trupul în mod direct, nu doar sufletul. Sfântul Grigorie de Nyssa ne-a lăsat un comentariu detaliat al acestei cugetări.
Fuga de desfrânare
Unele patimi pot fi înfruntate făţiş şi puse pe fugă cu ajutorul rugăciunii şi smereniei, dar desfrânarea este singura din faţa căreia este bine să fugim. Imaginile desfrânate sau persoanele care ne îndeamnă să săvârşim acest păcat trebuie respinse din start. Orice ezitare în acest moment se poate dovedi fatală, pentru că plăcerea se furişează cu uşurinţă în sufletul nehotărât. Sfântul Grigorie de Nyssa recomandă să întindem o cursă vrăjmaşului, asemenea armatei care se preface că fuge de frică, dar care loveşte necruţător în momentul potrivit. "Dacă năvalnic se abate oştirea necredinţei, sunt de trebuinţă tăria şi strunirea. Dar dacă linia noastră de luptă stă sub ameninţarea vicleşugului, este bine să întindem curse potrivnicului. Aşadar, încordat este arcul nedreptăţilor: de folos e lupta faţă către faţă cu viclenia. Însă ori de câte ori chipul desfrâului îşi slobozeşte săgeata, să ne întoarcem spatele şi să fugim de la faţa lui. Că săgeata desfrâului pătrunde-n ochi; de aceea trebuie să ne amintim de cel ce ne porunceşte: "Fugiţi de desfrânare", căci este mai de temut decât alte nelegiuiri" (Sfântul Grigorie de Nyssa,
Împotriva desfrânării , trad. Laura Pătraşcu, EIBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 96). Faptul că săgeata desfrâului loveşte în ochii noştri nu reprezintă o simplă expresie plastică. Desfrânarea atacă cel mai de preţ dintre simţurile trupului: vederea. Cercetătorii au ajuns la concluzia că nu mai puţin de 90% din informaţiile pe care le percepem din mediul înconjurător ajung la creier prin intermediul ochiului. Astfel, simţul tactil, auditiv, olfactiv, precum şi cel al gustului ne prezintă doar 10% din totalul informaţiilor. Evident, desfrânarea pătrunde în om prin intermediul vederii. Fuga din faţa desfrânării nu poate fi efectuată decât evitând să revedem imaginile care ne fac să dorim acest păcat. Un alt remediu este să nu ne mai întâlnim cu persoanele care ne îndeamnă să facem desfrânare.

Apropos de titlul topicului, n-ati vrea sa lasam "cazul" si sa ne concentram mai degraba pe solidaritate?...:)
Ziceam si io, iertare!....

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

http://adevarul.ro/locale/timisoara/...822/index.html

Au spus si ei saracii povestea lor dar poate s-a auzit mai greu, stateau mai in spate, la sectiunea ,,si pentru ei" si au fost auziti mai putin. Oricum acum daca tot a auzit lumea si de ei poate se fac eforturi si pentru ei.Mi-am pus multe intrebari dar nu as dori sa spun tot ce-mi trece acum prin cap, voi vedea daca viitorul va confirma sau nu ceea ce cred eu.Dumnezeu sa-i ajute pe familia Nan, sa fie iar toti impreuna.

Am si eu o intrebare: poate spune cineva de ce autoritatile romane,desi stiau, nu au reactionat cu aceiasi promtitudine, implicare vizibila si in cazul Nan desi, cronologic vorbind, lor li s-a intimplat mai intai? Dar media, de ce in cazul lor a fost atat de discreta? Oricum macar a auzit acum lumea si despre drama lor,datorita unei alte drame.Nu pot sa nu ma intreb ceva, retoric si inutil bineinteles: daca nu li s-ar fi intimplat sotilor Bodnariu aceea drama...cati macar ar fi auzit macar de drama familiei Nan?

De ce? Probabil pentru ca, in lumea noastra, unde nu e paine (a se citi fripturi, ciolane si toate "bunatatile", la nesfarsit) si (mult) circ - nimic nu este...(

Hai sa ne reamintim pe ce lume traim: https://www.youtube.com/watch?v=lGgu6trAdjk
Intr-o lume care creaza si gusta astfel de productii, ce asteptari ai Pelerinule?

[Doriana]

În prealabil postat de AlinB

Nu ti se pare dubios ca desi acum s-a creat o oportuniate mediatica si pentru ei, nu prea au iesit in fata?
Au fost destul de zgariciti in declaratii.

Nu te intrebi de ce?

Am citit doar o scurta declaratie a lui M. Bodnariu dupa ce a fost acolo delegatia parlamentara. Spunea ceva de genul: "Exista motive serioase pentru care nu am dat declaratii in presa norvegiana ci doar in cea romana. Le voi spune la momentul potrivit." El mai adauga ca de ce incearca sa se apere. de aia situatia lor devine mai grea. li s-a dat de inteles ca si-au inrautatit situatia cu valva pe care au facut-o si ca prognoza este foarte sumbra.
TVR-ul a fost acolo si au luat interviu. Urmeaza sa il dea pe post. Ruth a plans 4.5 ore, Marius nu a putut zambi. Sunt timorati, amenintati ca nu isi mai vad copiii, probabil nici prea buni vorbitori. Orice cuvant poate fi folosit contra lor. Au lasat TVR-ul, parlamentarii si pe parintele episcop sa vorbeasca pentru ei.
Totusi, nu uita niciodata sa multumeasca pentru sustinere, dupa fiecare protest, pe aceasta pagina facuta de niste apropiati:
https://www.facebook.com/Norway-Retu...15965/?fref=ts

Acum as vrea sa amintesc, desi subiectul e solidaritatea, o alta latura a problemei: dragostea dintre parinti si copii. Nu dragostea vazuta prin prisma legilor unei tari (in definitiv, ce cauta legea aici? Oare sentimentele trebuie legalizate si aprobate de comunitate? Oare aceste bunuri intrinseci ale unei persoane pot fi cenzurate de altii? Relatia, da, ok. Dar sentimentele?), ci sentimentul firesc dintre parinti si copii.

Oricate greseli face un copil fata de parintii lui, noi stim cu totii ca dragostea e mai puternica. Parintii iarta, mai devreme sau mai tarziu.
Similar, copilul isi iarta parintii chiar daca i-au frustrat mult dorintele, asteptarile, nevoile.
De fapt, psihologii au descoperit ca pana si parintii isi iarta copiii tot din structura lor afectiva de copil... Cu adevarat copiii sunt fiinte foarte iertatoare! Forta vietii, a iubirii, este asa de mare in ei incat iarta mereu. Altminteri nici n-ar mai putea trai. Dar ei traiesc si se joaca si rad adeseori cu lacrimile pe obraz. "Copilul rade/Intelepciunea si iubirea mea/sunt jocul."

A nega aceasta disponibilitate fireasca a iubirii e, pentru mine, mai intai o agresiune adusa naturii copilului. A copilului din fiinta omului, nu doar a copilului ca stadiu de dezvoltare.

*
Eu ma tem de aceste interventii legaliste in viata de familie. Exceptind cazurile foarte severe, unde parintii pot aduce mutilari majore copiilor, eu sunt pentru a lasa lucrurile in firescul lor. Sistemul familiei trece si el, ca orice sistem viu, prin momente de cumpana, de criza. Daca chiar vrem sa ajutam, ce putem face este, cred, sa punem si noi umarul pentru ca aceste momente sa fie ale unei cresteri. Nu sa despicam familia! Chiar daca raman urme, e preferabil sa fie continuat procesul de dezvoltare a iubirii firesti, iar nu sa taiem viata. O familie nu e o gulie sau un bustean bun de taiat cu toporul, ci un sistem de oameni vii, care traiesc o taina.

*
Cand eram copii, sa ne amintim, ne speriau foarte tare povestile cu capcauni si vrajitoare care furau pe copii si ii desparteau de parintii lor. Ne mai temeam si de mama vitrega, de tatal vitreg, de fratii si surorile vitrege...
Poate ca astazi Norvegia ar face bine sa isi aminteasca de povestile din copilarie, pentru a nu fi perceputa ca vrajitoare sau capcaun sau ca un parinte vitreg...
Cu atat mai mult cu cat familia despre care vorbim este parte a unei traditii diferite, in privinta raporturilor dintre membrii familiei, de cea nordica. E drept ca daca traim la Roma traim ca romanii, si totodata la fel de drept imi pare a fi, dincolo de aspectele legaliste, sa tinem cont si de specificul vietii sufletesti al celor pe care i-am primit printre noi, la Roma...

Am scris ca parinte, in mod subiectiv, evident, gindindu-ma cu groaza la ipostaza nenorocita de a fi vreodata despartit de copiii mei. Am trait asta o data si as vrea sa nu i se intample nimanui. Este un lucru deosebit de dificil de suportat, e trecerea unei sabii prin inima, iar unii chiar nu pot face fata situatiei. Dumnezeu sa ii ajute pe toti cei implicati in aceasta poveste dureroasa.