Neuro-Spiritualitate

[leonte]

Dupa aproape 10 ani am ajuns sa pot sa practic meditatia crestina, iar la aceasta realizare nu as fi putut sa ajung fara sa ma documenteze cu privire la fenomenele biologice care se petrec in trupul omenesc in timpul pacatului, al pocaintei, al rugaciunii, ....

Introducere
Daca m-as fi nascut cu 1000 de ani in urma, probabil ca, avand aceeasi ravna ca si in prezent, as fi ajuns de mult la rugaciunea inimii. In vremurile de astazi, in contextul social si cultural in care m-am nascut, probabil ca nu voi ajunge niciodata; dar nu-mi pierd nadejdea si ma voi stradui in continuare.

De ce acest fenomen?
La omul simplu, care se dezvolta natural, intr-un context omogen (majoritatea oamenilor au aceleasi preocupari si valori) se instaleaza/se pastreaza un echilibru biologic-hormonal care ajuta la echilibrul emotional si coerenta cognitiva (aceeasi filosofie de viata pana la moarte).
In schimb, eu m-am nascut si am trait intr-un mediu in care valorile familiale erau contrare valorilor sogietatiii de masa, dar in acelasi timp fara sa ma duca la fagaduintele promise. Sf. Inger pazitor, la care m-am rugat pana la 14-15 ani - ca un copil naiv, nu-mi venea in ajutor cand eram asuprit, nedreptatit sau hartuit, Harul dobandit la botez nu ma apara de ispitele lumii, bogatie materiala nu dobandeam prin mentalitatea pe care o aveam, iar cu prietenii eram obligat sa am o relatie oarecum cenzurata. In acest noian de fenomene paradoxale, credinta mea era mereu pusa la incercare, iar duhovnicii ori ma indemnau la crezuri delirante - pe care le-am si adoptat o vreme- ori ma repezeau numindu-ma ratacit si inselat, pentru ca refuzam o credinta orbeasca care nu ma ducea nicaieri. Dupa liceu, m-am vazut pus in fata unei realitati crude: nici cu poftele implinite, nici cu sufletul in Rai. Pacatele ma copleseau, desi ma luptam cu toata impotrivirea, de la ceea ce ma puteam opri ma opream cu fapta, desi cu gandul pofteam neincetat.

Cativa ani mai tarziu, am inceput sa citesc patericul egiptean, mai apoi filocaliile, iar intre timp cochetam cu stiinta - fiind obligat de nivelul de scolarizare; mai rasfoiam si din alte religii, mai practicam si arte martiale... De fapt, eu cautam respunsuri la conflictele mele interioare. Raspunsuri pe care cei ce-mi dadeau mana la pupat erau incapabili sa ma ajute sa le gasesc; ba mai mult ma defaimau (intre patru ochi) trudind parca sa-mi darame moralul subred, ca niste unele ale celui ce cauta sa-l aduca pe om la deznadejde.

Dar undeva, in aceast noian de predanii contradictorii (contrazise de realitate si unele, contrazicandu-se intre ele), in acea bulversare continua, am gasit puterea si curajul de a ma lepada de cei ce trebuiau sa ma duca la Adevar, nu sa ma opreasca din a-L cauta. Astazi, stiu cu certitudine ca nici ei, sarmanii, nu cunosc Adevarul - iar pe Hristos il cinstesc numai din buze. Cum altfel poti sa cinstesti pe cineva pe care nu L-ai cunoscut in intimitatea sufletului tau?

In patristica si in filocalii (de la care multi duhovnici cautau sa ma opreasca din a le citi, indemnandu-ma mai mult spre vietile mucenicilor si ale sfintilor marturisitori de dogme) am inceput sa descopar o alta viziune aspura vietii, o alta intelegere a lui Dumnezeu. Momentul shoc a fost pentru mine citirea Intelepciunii lui Isus Sirah si a Eclesiatului (intelepciunea lui solomon). Coerenta mesajului de acolo m-a cucerit atat de mult, incat am pastrat legatura cu sfintele scripturi, depasind tentatia de a lepada ortodoxia - care era de fapt orto-prostia babelor superstitioase.

Pe partea de stiinta am descoperit ca sentimentul de continua vinovatie aduce o intunecare a sufletului care se manifesta ca frustrari, furie, anxietate&timiditate, ... Acesta era efectul acelei false spovedanii pe care eram constrans de sfanta traditie, sa o implinesc regulat, precum fostii puscariasi eliberati conditionat din SUA, care trebuie sa se prezinte la sectia de politie de care apartin. ...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de leonte

Dupa aproape 10 ani am ajuns sa pot sa practic meditatia crestina, iar la aceasta realizare nu as fi putut sa ajung fara sa ma documenteze cu privire la fenomenele biologice care se petrec in trupul omenesc in timpul pacatului, al pocaintei, al rugaciunii, ....

Introducere
Daca m-as fi nascut cu 1000 de ani in urma, probabil ca, avand aceeasi ravna ca si in prezent, as fi ajuns de mult la rugaciunea inimii. In vremurile de astazi, in contextul social si cultural in care m-am nascut, probabil ca nu voi ajunge niciodata; dar nu-mi pierd nadejdea si ma voi stradui in continuare.

De ce acest fenomen?
La omul simplu, care se dezvolta natural, intr-un context omogen (majoritatea oamenilor au aceleasi preocupari si valori) se instaleaza/se pastreaza un echilibru biologic-hormonal care ajuta la echilibrul emotional si coerenta cognitiva (aceeasi filosofie de viata pana la moarte).
In schimb, eu m-am nascut si am trait intr-un mediu in care valorile familiale erau contrare valorilor sogietatiii de masa, dar in acelasi timp fara sa ma duca la fagaduintele promise. Sf. Inger pazitor, la care m-am rugat pana la 14-15 ani - ca un copil naiv, nu-mi venea in ajutor cand eram asuprit, nedreptatit sau hartuit, Harul dobandit la botez nu ma apara de ispitele lumii, bogatie materiala nu dobandeam prin mentalitatea pe care o aveam, iar cu prietenii eram obligat sa am o relatie oarecum cenzurata. In acest noian de fenomene paradoxale, credinta mea era mereu pusa la incercare, iar duhovnicii ori ma indemnau la crezuri delirante - pe care le-am si adoptat o vreme- ori ma repezeau numindu-ma ratacit si inselat, pentru ca refuzam o credinta orbeasca care nu ma ducea nicaieri. Dupa liceu, m-am vazut pus in fata unei realitati crude: nici cu poftele implinite, nici cu sufletul in Rai. Pacatele ma copleseau, desi ma luptam cu toata impotrivirea, de la ceea ce ma puteam opri ma opream cu fapta, desi cu gandul pofteam neincetat.

Cativa ani mai tarziu, am inceput sa citesc patericul egiptean, mai apoi filocaliile, iar intre timp cochetam cu stiinta - fiind obligat de nivelul de scolarizare; mai rasfoiam si din alte religii, mai practicam si arte martiale... De fapt, eu cautam respunsuri la conflictele mele interioare. Raspunsuri pe care cei ce-mi dadeau mana la pupat erau incapabili sa ma ajute sa le gasesc; ba mai mult ma defaimau (intre patru ochi) trudind parca sa-mi darame moralul subred, ca niste unele ale celui ce cauta sa-l aduca pe om la deznadejde.

Dar undeva, in aceast noian de predanii contradictorii (contrazise de realitate si unele, contrazicandu-se intre ele), in acea bulversare continua, am gasit puterea si curajul de a ma lepada de cei ce trebuiau sa ma duca la Adevar, nu sa ma opreasca din a-L cauta. Astazi, stiu cu certitudine ca nici ei, sarmanii, nu cunosc Adevarul - iar pe Hristos il cinstesc numai din buze. Cum altfel poti sa cinstesti pe cineva pe care nu L-ai cunoscut in intimitatea sufletului tau?

In patristica si in filocalii (de la care multi duhovnici cautau sa ma opreasca din a le citi, indemnandu-ma mai mult spre vietile mucenicilor si ale sfintilor marturisitori de dogme) am inceput sa descopar o alta viziune aspura vietii, o alta intelegere a lui Dumnezeu. Momentul shoc a fost pentru mine citirea Intelepciunii lui Isus Sirah si a Eclesiatului (intelepciunea lui solomon). Coerenta mesajului de acolo m-a cucerit atat de mult, incat am pastrat legatura cu sfintele scripturi, depasind tentatia de a lepada ortodoxia - care era de fapt orto-prostia babelor superstitioase.

Pe partea de stiinta am descoperit ca sentimentul de continua vinovatie aduce o intunecare a sufletului care se manifesta ca frustrari, furie, anxietate&timiditate, ... Acesta era efectul acelei false spovedanii pe care eram constrans de sfanta traditie, sa o implinesc regulat, precum fostii puscariasi eliberati conditionat din SUA, care trebuie sa se prezinte la sectia de politie de care apartin. ...

Probabil, orice ti s-ar spune acum, inafara de aprecieri si laude, ar pica exact ca nuca-n perete. Eu nici n-o sa te laud (nu gasesc nici un motiv), nici n-o sa te critic, fiindca ai putea da o interpretare incorecta atitudinii mele. Stie El, Dumnezeu ce si cum sa oranduiasca cu tine, si mai ales cand, fiindca deocamdata ai cam ratacit cararea, dupa parerea mea. Sunt multe prin care te contrazici. Acum nu realizezi, dar peste vreun an-doi, cand vei citi acest mesaj, n-o sa mai intelegi nici tu cum de nu faceai diferenta intre bine si rau. Desigur, poti relua si acum mesajul, dar ma indoiesc sa ti se descopere mare lucru, cel putin deocamdata. Cel mult frustrari si refulari, ca si cum ceilalti sunt mult prea imbacsiti in fanatism si habotnicie ca sa priceapa ceea ce tie ti s-a dat deja sa pricepi. E greu...

[leonte]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Probabil, orice ti s-ar spune acum, inafara de aprecieri si laude, ar pica exact ca nuca-n perete. Eu nici n-o sa te laud (nu gasesc nici un motiv), nici n-o sa te critic, fiindca ai putea da o interpretare incorecta atitudinii mele. Stie El, Dumnezeu ce si cum sa oranduiasca cu tine, si mai ales cand, fiindca deocamdata ai cam ratacit cararea, dupa parerea mea. Sunt multe prin care te contrazici. Acum nu realizezi, dar peste vreun an-doi, cand vei citi acest mesaj, n-o sa mai intelegi nici tu cum de nu faceai diferenta intre bine si rau. Desigur, poti relua si acum mesajul, dar ma indoiesc sa ti se descopere mare lucru, cel putin deocamdata. Cel mult frustrari si refulari, ca si cum ceilalti sunt mult prea imbacsiti in fanatism si habotnicie ca sa priceapa ceea ce tie ti s-a dat deja sa pricepi. E greu...

Sper ca esti constient de faptul ca in acest mesaj nu ai adus nici un argument si nu ai denumit nimic concret. Ai facut cateva afirmatii vagi si doar atat. Nu stiu de unde ai acesta prejudecata la adresa mea, cum ca nu as accepta critica.
Mai mult de atat nici eu nu pot sa iti raspund pentru ca nu pot sa combat pareri pur personale. Cel ce incearca sa combata pareri personale e un om care nu are simtul orientarii in viata. Una e sa emiti pareri (la care orice om are dreptul) si alta e sa argumentezi o stare de fapt.

Cat despre faptul ca Dumnezeu ocarmuieste pe cineva, voiesc sa marturisesc ca eu nu cred intr-un papusar pus pe ghidusii care ne joaca destinele fiecaruia ca la teatru de papusi. Eu cred itnr-un Creator, Mantuitor si Izvor al sfinteniei. Cine cauta mantuire o poate afla foarte usor, daca e sincer cu sine insusi. Sfintenia se dobandeste mai greu, e nevoie de jertfa si de invrednicire, altfel s-ar spurca Izvorul, daca orice mistret s-ar scalda in el.

[leonte]

Contextul descris mai sus, are menirea sa lamureasca de ce este imposibil pentru cetateanul modern sa aibe acelasi traseu catre spiritualitate cu sfintii rugatori din trecut care erau de o simplitate copilareasca, traind intr-un catun cu 30 de famili, sau in pustie unde nu te tulbura nici o prezenta umana vreme de luni in sir.

In viata citadina, conectata la "dogmele marketingului" prin tehnologia moderna, este imposibil sa-ti pastrezi/sa dobandesti simplitatea din vremurile cele vechi. Metodele folosite de specialistii in psihologia de mase au un singur scop. Acest scop nu este insacunarea lui antihrist (care din 1990 tot implineste 30 de ani in fiecare an, in functie de parohia la care asculti predica), ci este controlarea si directionarea consumului de produse industriale pentru a stoarce ultimul banut.
Orice psiholog, oricat de incepator ar fi, poate observa tehnicile de manipulare folosite in reclame. Figuri de barbati si femei care sunt mereu zambitoare dupa ce cumpara/consuma un anumit produs. Cheia este zambetul, pe care mentalul colectiv il asociaza fericirii.

Dar ce este fericirea?
Contrar fandoselilor filosofice, fericirea nu este ceva metafizic despre care se pot scrie teze de doctorat, ci pur si simplu este un echilibru hormonal in care dopamina, serotonina si adrenalina joca rolurile principale.
Serotonina - un hormon cu rol neurotransmitator care asigura starea de bine (zambetul sincer) si starea de relaxare a fintregii fiinte - o stare opusa stresului, patosului si iritarii de orice fel. La persoanele indragostite, serotonina se consuma foarte repede si numai prezenta persoanei iubite in preajma poate opri fenomenul de depresie. Cand iubirea nu este implinita stim cu totii la ce fel de tragedii se poate ajunge.

Dopamina - este un hormon responsabil cu activitatea lobului frontal, avand in concurenta testosteronul (hormon specfic barbatilor). Lobul frontal este lobul activitatilor cognitive, logice, comprehensibile. Cand dopamina scade, se instaleaza o stare de lehamite, de plictiseala, iar la nivelul subconstient, "mintea" scoate din beciul memoriei activitati despre care stie ca starnesc productia de dopamina. Astfel de activitati pot fi sexuale, culinare, sau curiozitati precum romanele sau filmele de actiune, curiozitati stiintifice precum filmele documentare... In general, dopamina este intr-o relatie de dependente reciproca fata de sentimentul de curiozitate. Daca lipseste cu desavarsire substanta necesara secretiei de dopamina, somnul este obligatoriu. Dopamina este inversul endorfinei - substanta responsabila cu starea de somnolenta. Cand esti nevoit sa indeplinesti activitati intelectuale prelungite - peste nivelul de dopamina, creierul cere alt neurotransmitator, iar acesta este testosteronul. In felul acesta, apare o legatura justificata intre oboseala psihica si activitatea sexuala intensa. Daca in timpul unui moment de oboseala intelectuala al unui barbat, apare o dudie buita si semi-imbracata, nevoia de imperechere sexuala este iminenta. La fel si la femei, in timpul scaderii dopaminei din creier - fie din cauza ciclului menstrual, fie din cauza oboselii - apare nevoia de imperechere, care nu se manifesta ca o pofta sexuala fireasca, ci ca nevoie de dopamina. Dopamina este eliberata la finalul fiecarui orgasm sexual. Daca nivelul de dopamina este foarte crescut, orgasmul sexual este aproape imposibil.

Adrenalina - este hormonul responsabil cu dinamismul, activitatea musculara si instinctul de supravietuire. Cand adrenalina inunda sangele, din rezervele organismului sunt atrase toate substantele lipido-proteine sau zaharoasele necesare unui consum urias de energie. In felul acesta organismul se pregateste pentru un consum mare de energie - fuga sau lupta pentru supravietuire. La copii in crestere, hormonul predominant este adrenalina, care inhiba secretia de endorfina - hormonul somnului. Din acest motiv, oricata bataie ar lua un copil ca sa faca hatarul parintilor si sa doarma la amiaza sau sa stea cuminte/nemiscat in casa unui musafir, bietul copil mai tare se agita.

va urma

[leonte]

Pe internet veti gasi si posibile confuzii intre dopamina si serotonina, pe de o parte din cauza ca ambii neurotransmitatori sunt responsabili de fenomenul depresiei, pe de alta parte datorita lipsei unei documentari serioase.
Dopamina este proactiva - fiind in legatura cu sentimentul de curiozitate, in vreme ce serotonina este relaxanta si odihnitoare.


Intre prescriptiile care contribuie la secretia naturala a serotoninei avem : activitatea fizica intensa (unii pustnici faceau mii de metanii pe zi), relaxarea si meditatia (parintii rugaciunii cadeau in transa in timpul unor reprize intese de rugaciune) carnea de peste (ton, somon, macro proaspat, pastrav), ouale (in special cele scazute in colesterol - de prepelita si de strut), fasolea verde, lintea, soia, mazarea, fructele (pere, prune, banane), alunele de padure si nucile, maslinele si uleiul de masline, .... De asemenea este recomandat sa se evite alcoolul, cofeina, nicotina si zaharurile, care strica echilibrul

Ce observati?
In meniul prezentat mai sus - declarat stimulent pentru serotonina, recunoastem meniul calugaresc, lipsit de carne de mamifer, alcool si alte substante.

Carnea rosie/friptura in sange este stimulent pentru testosteron. Cand organismul are din abundenta testosteron si serotonina, se creaza o stabilitate emotionala si un comportament de tip GARCEA / cefele grase. Omul este foarte sigur pe sine, iar prostiile pe care le debiteaza, le sustine cu o nonsalanta uimitoare, desi nu are studii de specialitate nici surse de documentare autentice. Un astfel de om nu va avea niciodata curiozitatea sa cerceteze sau sa verifice valabilitatea convingerilor sale, deoarece duce lipsa de dopamina. Lobul sau frontal fiind sustinut de testosteron, iar starea de bine fiind sustinuta de serotonina, organismul nu va simti lipsa dopaminei. Singurul moment periodic in care va avea un plus de dopamina este atunci cand vine de la femei usoare si se apuca de baut si de infulecat friptane, sau noaptea cu nevasta-sa.

Si pentru a nu cadea in aceeasi situatie penibila iata si doua surse potrivite:
https://www.youtube.com/watch?v=Tl8-C9ZuLTA
lucrarile cercetatorului Simon D. Young

[dobrin7m]

În prealabil postat de leonte

Contextul descris mai sus, are menirea sa lamureasca de ce este imposibil pentru cetateanul modern sa aibe acelasi traseu catre spiritualitate cu sfintii rugatori din trecut care erau de o simplitate copilareasca, traind intr-un catun cu 30 de famili, sau in pustie unde nu te tulbura nici o prezenta umana vreme de luni in sir.

In viata citadina, conectata la "dogmele marketingului" prin tehnologia moderna, este imposibil sa-ti pastrezi/sa dobandesti simplitatea din vremurile cele vechi. Metodele folosite de specialistii in psihologia de mase au un singur scop. Acest scop nu este insacunarea lui antihrist (care din 1990 tot implineste 30 de ani in fiecare an, in functie de parohia la care asculti predica), ci este controlarea si directionarea consumului de produse industriale pentru a stoarce ultimul banut.
Orice psiholog, oricat de incepator ar fi, poate observa tehnicile de manipulare folosite in reclame. Figuri de barbati si femei care sunt mereu zambitoare dupa ce cumpara/consuma un anumit produs. Cheia este zambetul, pe care mentalul colectiv il asociaza fericirii.

Dar ce este fericirea?
Contrar fandoselilor filosofice, fericirea nu este ceva metafizic despre care se pot scrie teze de doctorat, ci pur si simplu este un echilibru hormonal in care dopamina, serotonina si adrenalina joca rolurile principale.
Serotonina - un hormon cu rol neurotransmitator care asigura starea de bine (zambetul sincer) si starea de relaxare a fintregii fiinte - o stare opusa stresului, patosului si iritarii de orice fel. La persoanele indragostite, serotonina se consuma foarte repede si numai prezenta persoanei iubite in preajma poate opri fenomenul de depresie. Cand iubirea nu este implinita stim cu totii la ce fel de tragedii se poate ajunge.

Dopamina - este un hormon responsabil cu activitatea lobului frontal, avand in concurenta testosteronul (hormon specfic barbatilor). Lobul frontal este lobul activitatilor cognitive, logice, comprehensibile. Cand dopamina scade, se instaleaza o stare de lehamite, de plictiseala, iar la nivelul subconstient, "mintea" scoate din beciul memoriei activitati despre care stie ca starnesc productia de dopamina. Astfel de activitati pot fi sexuale, culinare, sau curiozitati precum romanele sau filmele de actiune, curiozitati stiintifice precum filmele documentare... In general, dopamina este intr-o relatie de dependente reciproca fata de sentimentul de curiozitate. Daca lipseste cu desavarsire substanta necesara secretiei de dopamina, somnul este obligatoriu. Dopamina este inversul endorfinei - substanta responsabila cu starea de somnolenta. Cand esti nevoit sa indeplinesti activitati intelectuale prelungite - peste nivelul de dopamina, creierul cere alt neurotransmitator, iar acesta este testosteronul. In felul acesta, apare o legatura justificata intre oboseala psihica si activitatea sexuala intensa. Daca in timpul unui moment de oboseala intelectuala al unui barbat, apare o dudie buita si semi-imbracata, nevoia de imperechere sexuala este iminenta. La fel si la femei, in timpul scaderii dopaminei din creier - fie din cauza ciclului menstrual, fie din cauza oboselii - apare nevoia de imperechere, care nu se manifesta ca o pofta sexuala fireasca, ci ca nevoie de dopamina. Dopamina este eliberata la finalul fiecarui orgasm sexual. Daca nivelul de dopamina este foarte crescut, orgasmul sexual este aproape imposibil.

Adrenalina - este hormonul responsabil cu dinamismul, activitatea musculara si instinctul de supravietuire. Cand adrenalina inunda sangele, din rezervele organismului sunt atrase toate substantele lipido-proteine sau zaharoasele necesare unui consum urias de energie. In felul acesta organismul se pregateste pentru un consum mare de energie - fuga sau lupta pentru supravietuire. La copii in crestere, hormonul predominant este adrenalina, care inhiba secretia de endorfina - hormonul somnului. Din acest motiv, oricata bataie ar lua un copil ca sa faca hatarul parintilor si sa doarma la amiaza sau sa stea cuminte/nemiscat in casa unui musafir, bietul copil mai tare se agita.

va urma

Cata tristete, cata tristete ma cuprinde citind randurile acestea.
Fericirea
De ce privesti la trup ca sa vezi daca esti fericit?
Cauta la sufletul tau sa vezi, esti fericit?
Ce conteaza ce reactii hormonale au loc in trup cand un suflet este fericit?
Cat inca suntem pe pamant orice schimbare sufleteasca se rasfrange si in trup. Nu e un mare secret. Un suflet este cu adevarat fericit cand il cunoaste pe Dumnezeu. Cand il simte pe Hristos , sufletul devine fericit. Sa discutam atunci despre reactiile hormonale din trupul sau?

Si in aceasta lume complicata poti ajunge sa fi fericit intru Domnul. Noi oamenii facem multe greseli in aceasta viata. Cine este acela care nu greseste niciodata? Cand vom inceta sa ne amintim de greselile celorlalti, pastrand in minte doar greselile noastre proprii, Domnul nostru Iisus Hristos ne va mangaia cu dragostea Lui, si atunci vom cunoaste fericirea.

Sa iti spun un lucru. Cand practicam rugaciunea inimii nu meditam, nici macar nu ne inchipuim cum arata ingerii, sau Domnul nostru. Mintea trebuie golita de orice fel de inchipuire. Ori meditatia, fara Iisus in inima noastra este inchipuire. De aceea nu trebuie cautata meditatia. Noi trebuie sa cautam pe IIsus. Cum?

Prin curatia inimii. Curatia inimii vine de la Domnul. Insa noi trebuie sa punem inceputul. Asta inseamna sinceritatea inimii in fata lui Dumnezeu. A recunoaste ce suntem , a recunoaste umili ca suntem plini de pacate. A inceta de a mai privi la pacatele lumii si a incepe sa privim la pacatele noastre. Din clipa aceasta incepem un nou drum. Iar acest drum sufletesc poate fi strabatut si in centrul New- Yorkului. Oriunde am fi. A fi in lume si totusi afara din lume. Nu lumea este vinovata de esecul nostru ci noi insine pentru ca nu vrem sa vedem unde gresim. Nu e vinovata lumea cu pacatele ei, ca si noi pacatuim, ca si noi gresim.

[leonte]

În prealabil postat de dobrin7m

Cata tristete, cata tristete ma cuprinde citind randurile acestea.
Fericirea
De ce privesti la trup ca sa vezi daca esti fericit?
Cauta la sufletul tau sa vezi, esti fericit?
Ce conteaza ce reactii hormonale au loc in trup cand un suflet este fericit?
Cat inca suntem pe pamant orice schimbare sufleteasca se rasfrange si in trup.

E un pic si viceversa. Adica orice schimbare din trup se rasfrange si peste suflet. Cam asta e scopul topicului. Iti admir simplitatea viziunii, pe care multi ani am trudit sa o dobandesc, pana am inteles ca nu este pentru mine, nu dobandirea simplitatii este menirea mea de crestin in aceasta lume.
Daca ai pace sufleteasca in viziunea ta poetica si minunata, ramai in ea si stai departe de acest topic. Daca ai curiozitatea sa observi mai departe ceea ce se intampla aici, e treaba ta. Dar sa stii ca acest topic este unul de stiinta nu de rugaciune si meditatie. Te rog sa intelegi asta, pentru acest topic.

[dobrin7m]

În prealabil postat de leonte

E un pic si viceversa. Adica orice schimbare din trup se rasfrange si peste suflet. Cam asta e scopul topicului. Iti admir simplitatea viziunii, pe care multi ani am trudit sa o dobandesc, pana am inteles ca nu este pentru mine, nu dobandirea simplitatii este menirea mea de crestin in aceasta lume.
Daca ai pace sufleteasca in viziunea ta poetica si minunata, ramai in ea si stai departe de acest topic. Daca ai curiozitatea sa observi mai departe ceea ce se intampla aici, e treaba ta. Dar sa stii ca acest topic este unul de stiinta nu de rugaciune si meditatie. Te rog sa intelegi asta, pentru acest topic.

orice schimbare din trup se rasfrange si peste suflet? da, la oamenii care nu mai au nadejde in Dumnezeu. \daca ai nadejde la Dumnezeu, suferintele trupului nu iti altereaza starea sufletului.

[leonte]

În prealabil postat de dobrin7m

orice schimbare din trup se rasfrange si peste suflet? da, la oamenii care nu mai au nadejde in Dumnezeu. \daca ai nadejde la Dumnezeu, suferintele trupului nu iti altereaza starea sufletului.

Iata, acesta este un refuz habotnic, care nu are la baza nici o documentare; nici din sfera stiintei nici din cea ca sfintilor luminati.
Iti repet. Am tot respectul pentru viziunea ta poetica. Am si o explicatie stiintifica dar nu voiesc sa iti tulbur crezurile. Ramai in ele daca ai pace sufleteasca, dar nu le transforma in dogme. Vei aluneca din adevar.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

orice schimbare din trup se rasfrange si peste suflet? da, la oamenii care nu mai au nadejde in Dumnezeu. \daca ai nadejde la Dumnezeu, suferintele trupului nu iti altereaza starea sufletului.

Sa fim seriosi, cineva care e bolnav, crezi ca e fericit, la modul general vorbind?

Credinta poate da un sens suferintei, dar nu te poate face fericit atunci cand tu ai dureri pentru care unii stau constant sub morfina.