Neuro-Spiritualitate

[leonte]

În prealabil postat de dobrin7m

Practica rugaciunii este o forma de concentrare a mintii doar la Dumnezeu. Insa fara inchipuiri, fara ganduri, fara dorinte pur omenesti, ci doar cautarea iubirii lui Dumnezeu si exprimarea iubirii noastre pentru Dumnezeu.

Orice gand rau indreptat impotriva cuiva ne departeaza de Dumnezeu. Chiar si daca am fi indretatiti in natura noastra omeneasca , sa gandim asta. (suferinte pe nedrept).

Ai inteles foarte corect, teoretic. Dar practic mai trebuiesc facute niste precizari. este o diferenta intre a te concentra pe numele Dumnezeu si a cugeta la Dumnezeu insusi. Pentru ultima situatie este nevoie sa-L fi cunoscut pe Dumnezeu. Iar cand il Cunosti pe Dumnezeu, ai aceste semne : bautura otravitoare de vei bea nu vei muri, bolile vei vindeca si demonii vei alunga. in plus, fiind in legatura cu Dumnezeu vei intelege ca Dumnezeul crestinilor este si Dumnezeul fizicii cuantice si a neurologiei. Dumnezeu a creat si cunatumul de energie si neuronii din sintemul nervos al trupului omenesc. Dumnezeu stie si chimie, si anatomie, si fizica nucleara si cunatica.

[dobrin7m]

În prealabil postat de leonte

Nu am spus ca am patimit, ci doar ca am fost bulversat de o predanie incoerenta si contradictorie, de o intelegerea a vietii crestine si a invataturii crestine despre care astazi stiu ca era gresita. (Nu invatatura era gresita ci intelegerea, rastalamcirea acelor popi fabricati din lipsa de personal)

stii ca aceasta nu este o justificare pentru esecul nostru? Daca am avea inima sincera in fata lui Dumnezeu, ne-ar invata Insusi Domnul tot ceea ce trebuie sa stim. Aceasta o spune si Sf. Ioan Gura de Aur.

[leonte]

În prealabil postat de dobrin7m

orice schimbare din trup se rasfrange si peste suflet? da, la oamenii care nu mai au nadejde in Dumnezeu. \daca ai nadejde la Dumnezeu, suferintele trupului nu iti altereaza starea sufletului.

Iata, acesta este un refuz habotnic, care nu are la baza nici o documentare; nici din sfera stiintei nici din cea ca sfintilor luminati.
Iti repet. Am tot respectul pentru viziunea ta poetica. Am si o explicatie stiintifica dar nu voiesc sa iti tulbur crezurile. Ramai in ele daca ai pace sufleteasca, dar nu le transforma in dogme. Vei aluneca din adevar.

[dobrin7m]

În prealabil postat de leonte

Iata, acesta este un refuz habotnic, care nu are la baza nici o documentare; nici din sfera stiintei nici din cea ca sfintilor luminati.

nu este un refuz habotnic ci este propria mea experienta. cand trupul se imbolnaveste de o boala incurabila sufletul ramane curat doar prin nadejdea la Dumnezeu. Si tot prin El vine si vindecarea daca El voieste, Iar daca nu voieste, voia Domnului sa fie.
Cand ajungi sa intelegi asta atunci intelegi si ca sufletul poate ramane neatins cand trupul se imbolnaveste si sufera, cu ajutorul lui Dumnezeu.

[leonte]

În prealabil postat de dobrin7m

stii ca aceasta nu este o justificare pentru esecul nostru? Daca am avea inima sincera in fata lui Dumnezeu, ne-ar invata Insusi Domnul tot ceea ce trebuie sa stim. Aceasta o spune si Sf. Ioan Gura de Aur.

Care esec. Eu nu am vorbit despre nici un esec. Eu am descris o situatie bulversanta prin care am trecut la vremea adolescentei, si un pic mai tarziu, pana am gasit adevarul spre care DA, m-a calauzit Dumnezeu. Dar pana sa ajung la micul adevar, sau la hotarele Adevarului (caci nu detin nici o sutime din Adevar) pana sa primesc lamuririle pe care le expun pe acest topic (dar nu numai), am trecut printr-o perioada de zbucium.

In prezent zucium a incetat iar nelamuririle au fost rezolvate, in parte de scrierile patristice, in parte de scrierile stiintifice.

p.s. cat am petrecut in sf. Munte am avut ocazi sa cunosc calugari despre care toti spun ca sunt foarte sporiti, si care aveau la chilie si altceva decat acatistier. Aveau enciclopedii stiintifice, altii aparate radio, altii instrumente muzicale. Cand ii vedeai, credeai despre ei ca sunt cu totul rupti de orice contact cu lumea stiintifica sau sociala. Intr-adevar, erau rupti de prejudecati, de habotnicie, de apucaturile unei societati moderne bolnave. Dar foloseau tot ceea ce le cadea in mana pentru a se minuna de Creator si de opera Creatiei sale. Aceasta fata ascunsa a lor, cu manuale de stiinta, nu o expuneau inaintea oricui tocmai pentru a nu face sminteala. Erau treji cu mintea si intr-un discernaman continuu. Cu cei simpli reuseau sa se arate si sa vorbeasca simplu, cu cei complicati in gandire iarasi vorbeau pe intelesul lor. Mare treapta de sporire este aceasta.

[leonte]

Stiati ca sfintii parinti se preocupau de astronomie?

Exista un curs la facultatea de teologie in acest sens. Era si pe youtube, dar nu mai gasesc acum.

[zaharia_2009]

Nu as vrea sa ma dau dupa piersic si sa incep sa ma mitii pe aici precum virginele navalnice, ci am sa-mi spun, dintr-un inceput, deschis, o noua parere.
Si chiar daca ce am sa spun ar putea sa sune a lauda de sine puturoasa sau ar putea fi speculat cine stie mai cum, am sa spun deschis.
Sunt un om suficient de adult (chiar am vazut ca tu atit de speriat esti incit la datele de profil personal nu ai pus nimic; si sa-ti spui virsta ti-e frica, si ce meserie-profesie ai, indirect ce studii ai, s.a.m.d. ... de ce asa?) si jumatate din virsta mea sunt ani de studii autentificate si omologate dupa sistemul romanesc. Nu am facut cursuri parastiintifice sau pseudocursuri (de yoga, de amuletologie, de astrologie, de ierburi aiurvedice si de tantre, mantre sau kakre, de osteopatie sau alte prostii neomologate in lumea medicala) numai medicina oficiala(alopata) si complementara/alternativa(Med. Traditionala Chineza, omologata, recunoscuta ca medicina varianta umana si incorporata in paleta de studii universitare). De asemenea, am studii teologice avansate.
Spun toate acestea pt. a intelege tot ce se poate din aceste afirmatii, atit direct cit si indirect.
Adica, cu toate aceste argumente strasnice niciodata, dar niciodata, nu am ridicat stiinta la rang de regina.
Da, este ceva, dar si ea, ca si mine, este tot in mina lui Dumnezeu, El este cu adevarat cel mai Mare, si si ea stiinta poate gresi ca si mine. Nu idolatrizez stiinta, nu ii dau intietate, nu este un criteriu obligatoriu al vietii si mai ales, dar mai ales, nu ma poate mintui ! Sa nu uiti asta !
Este buna, nu este rea, dar trebuie sa stea la locul ei !
Dar, duhovnicul meu, dupa o indelunga cercetare si probabil sesizind pericolele la care ma expun, ca si om scolit, mi-a spus sa scriu in fiecare zi versetul lui Pavel cu :"... toate imi sunt ingaduite dar nu toate imi folosesc... etc". Cu el sa incep orisice zi, ani indelungati, dar sa nu o fac decit in momentul in care am sufletul deschis. Adica, cel mai frecvent, dupa rugaciunile de dimineata.
Si cum eu nu m-am jucat niciodata de-a duhovnicul si penitentul, si cu atit mai mult el, duhovnicul, am luat f. in serios poruncile lui, l-am luat ca atare !
Apoi m-a invatat ca ori de cite ori trec pe linga o curte care are 3-4 dulai de ciini agitati, stirniti, infocati, si care cum ma vad sar la gard si latra si se agita de sa rupa gardul, eu sa nu le fac nimic, dar nimic, nici macar sa ma uit la ei si sa merg mai departe. Daca nu faci astfel, spunea duhovnicul, s-ar putea ca intr-o buna zi vreunul din ei sa scape sau sa gaseasca o bresa sau cine stie ce si sa sara pe tine si sa te rupa . Adica, daca vezi ca dracul tabaraste pe tine furibund(dar furibund nu insemneaza neaparat agitat ci mai ales insistent si atit de dulce incit nu se poate sa nu-ti trezeasca atentia) cu cite ceva aiurea si te infunda cu amagiri ca de, din nevoia de cultura fac cutare lucru, sau ca nu-mi este mie frica de niste lucruri scrise, pot citi orice ca eu tot numai ce vreau fac, sau cine stie ce interes stiintific incepe sa erupa in sufletul tau pt. cine stie ce prostie mascata sub o teorema sau cite si mai cite.
Adica, mi-a impus ca din motive netemeinice sa nu-mi bag nasul si sa citesc sau sa ma informez cu orice si din orice. Asta mi-a permis-o dupa multi ani de petrecere duhovnioceasca, spunea el, ca abia dupa ce vei prinde un pic de putere si vei putea deosebi cit de cit duhurile si capcanele lor.
Si de-adevaratelea, lecturile mele de specialitate si beletristice se faceau numai cu binecuvintarea lui iar pe deasupra el era cel care imi dadea sa citesc literatura de zidire sufleteasca. Si cu toate ca eram medic, teolog, etc, nu a inceput cu mine cu Filocalia, sau cu Vechiul testament, sau cu Patericul egiptean, sau cu Sbornicul, sau cu Everghetinosul... nu !
A inceput cu "ANTONEL" al lui V. Militaru si cu Pelerinul rus si cu Parintele Arsenie ZK..., cu mama blondina, Noi martiri ai pamintului rus, cu vieti de sfinti din secolul trecut si sec.XVIII... atentionindu-ma sa tratez lecturile cu mare seriozitate. Tirziu am dat in lucruri serioase. O intilnire a mea la spovedit dura intre 1-2 ore, in care ma marturiseam dar si discutam totul legat de viata mea, atit civila cit si duhovniceasca, asta pina m-a invatat ca ortodoxul nu are viata civila sau militara,sau profesionala sau civica, sau sociala,ci el are doar viata duhovniceasca, in Hristos, deoarece toate cele ale sale le face ca pt Hristos si in Hristos. Abia atunci isi poate spune ortodox.
Ortodoxia nu este o religie(sti ce inseamna o religie, nu ? un sistem filosofic emis de mintea umana privitor la originea si sfirsitul omului.), nu este o filosofie, nu este o suma de ginduri sau de adevaruri si in primul rind nu este de sorginte umana . Ortodoxia este un mod de a trai pt a ne reintoarce de unde am fost alungati. In mod cert si indubitabil ca omul nu este de pe pamint ! Dar asta nu insemneaza ca trebuie sa ne innebunim si sa credem ca am fost adusi aici de pe cine stie ce planete si ca acum suntem tolerati si observati continuu. Asta este o prostie mai mare ca ziua de astazi, o aberatie a unor minti instrainate desi au titluri academice.
Revenind, omul este din Rai si acolo trebuie sa se intoarca, dar ca sa poata asta trebuie sa traiasca aici ortodox. Felul reusitei este numai astfel: traind ortodox. Deci sa traiasca ortodoxia, nu sa o cugete, nu sa o filosofeze, nu sa o speculeze ideativ, ci sa faca zilnic ce a poruncit Iisus si sfintii sai. Mai ales ca poruncile lui sunt izvorul dragostei, sau din acest izvor, pt ca facind astfel, cum sunt poruncile, ne ferim de intinare si nu venim la indemina satanei, cel pierzator si arzator de suflete.
Deci nu este in firea ortodoxului de a se indeletnici cu tot felul de citiri, nici chiar pustnicilor intariti (exemplul lui Cleopa si Arsenie Papacioc sunt doar citeva ... nici macar nu te primea la ei cu carti aiurite, in ideea de a te lamuri ei asupra anumitor neintelegeri. Cleopa chiar te trimetea sa bagi astfel de carti in foc, nefiind deloc folositoare ortodoxului)pt. ca te poti sminti de nu te mai recupereaza nimeni. Tu te crezi luminat, clarificat, elucidat, perfect inteles si dai dreptate s.a.m.d. prin lecturile tale, dar tocmai tu esti cel care nu vede cit de smintit esti.
Iar parerea mea legata de tine, daca nu este prea tirziu, este sa lasi balta toate aceste preocupari si sa uiti toate savantlicurile pe care le-ai dobindit si de care esti mult bucuros, sau fericit, deoarece nu este bine deloc. Daca cumva nu este prea tirziu si nu mai poate nimeni sa te mai miste de pe convingerile tale. Atunci este tare neplacut, mai ales ca tu singur ti-ai facut-o, cu minuta ta !
Lasa-te de meditatii si uita aspectul ca si nu stiu care sfinti parinti au facut meditatie. Sa iti fie clar: in ortodoxie nu exista meditatie ! Nu mai cauta sa te indreptatesti pt ca nu o sa-ti fie bine .
Lasa ideile ca orice face corpul suletul este influentat. Asta este si o teorie in medicina conform careia mai toate bolile umane se numesc psihosomatice, tocmai pe principiul ca suferinta corpului(sau bucuria) atinge obligatoriu sufletul .
Sufletul este de la Dumnezeu si ca atare de el se etinge numai cei incuviintati de El .Chiar si tu, cind te duci la diavol si ii pui sufletul in mina, prin faptele si preocuparile mult pacatoase ori prin patimi (PATIMA CAUTATULUI STIINTIFIC, A CAUTARII BAZELOR STIINTIFICE A EXISTENTEI, A MASURARII CU STIINTA A ORISICUI, CHIAR SI A LUI DUMNEZEU !)tot numai cu incuviintarea Lui se face aceasta atingere.
Pai zisesi ca studiasi la VT(inclinatia preponderenta a ortodoxului spre studiul VT in detrimentul NT si a sfintei traditii este patognomonica pt inselare) ! Si numai intelepciunea lui Iisus Sirah te-a atras ? Dar pilda lui Iov ? NU ai sesizat ca de sufletul lui, satana nu s-a putut atinge pt ca nu avea ingaduinta?
Pe deasupra, nu ne spune Pavel ca atunci cind este slab este puternic . Si daca este slab la trup (slabit, istovit, bolnav de siclemie/talasemie cum era el, ori epuizat de calatorii, s.a.m.d.)de unde ii mai vine puterea ? Din zgirciuri si tendoane, din cartilagii, ca muschii devenisera neputinciosi sau din suflet ?
Bolile sunt psihosomatice in aparenta stiintifica sau mai bine zis la neinduhovniciti. La mama blondina, la parintele Paisie aghioritul(culmea, suferind de cancer digestiv, el calugar, care s-a nevoit atit cu nemincarea), la parintele Ghelasie de la Frasinei si si in alte si alte exemple deja trecute prin carti, nici nu poate fi vorba de asa ceva. Ba din contra, un suflet pujternic induhovnicit a facut un trup sa lupte mult cu boala si sa se lase greu rapus.
V-am spus ca in multe, dar multe situatii stiinta minte cu cartile pe fata(adica, de, nu s-a descoperit pina acum altfel !). Nu va puneti sufletul in ea, nu o credeti mai mult ca pe Dumnezeu deoarece crezind stiinta infailibila deja aveti alt dumnezeu. Sunteti exact in situatia papei de la Roma. Nu va vindeti asa usor sufletul chiar daca cumparatorul se cheama stiinta pt. ca in curind veti vedea cine sta in spatele ei, dar de atunci nu mai puteti scapa usor de acel cineva.

Nu mai ma lungesc, oricum am scris destul, dar dupa parerea mea este f. rau. Sunteti demult departe de Hristos chiar cu Filocalia in mina si cu Vechiul Testament adormit pe piept. Sa nu uitati ca Iuda a fost intr-o situatie mult mai buna (adica era impartasit de citeva ore, pt ca de la cina cea de taina s-a ridicat si a implinit tradarea) si tot nu a fost aparat, dara-mi-te niste foi adunate intr-o carte ! Atunci cind tu insuti te predai in mina ispititorului, nu mai are nimeni ce sa-ti faca, cum sa te mai scape !

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

orice schimbare din trup se rasfrange si peste suflet? da, la oamenii care nu mai au nadejde in Dumnezeu. \daca ai nadejde la Dumnezeu, suferintele trupului nu iti altereaza starea sufletului.

Sa fim seriosi, cineva care e bolnav, crezi ca e fericit, la modul general vorbind?

Credinta poate da un sens suferintei, dar nu te poate face fericit atunci cand tu ai dureri pentru care unii stau constant sub morfina.

[AlinB]

În prealabil postat de leonte

in urma cu un an, cand am intrat pe forum inaintea unei lungi absente, am mai avut niste contre cu tine. Si atunci, ca si acum observ ca ai aceeasi meteahna de care nu reusesti sa te lepezi. Daca o practica o vezi consacrata la budisiti sau la ecumenisti, ai tendinta sa pui un fel de anatema asupra acelei practici/gandiri. Ai tendinta sa incerci sa o elimini din preocuparea crestineasca, chiar daca ea a fost introdusa de sfintii paritni/apostoli.

Serios? Ca de exemplu?

Si daca inainte de a fi "introdusa de sfinti parinti/apostoli" de fapt tu vorbesti de ceva care se gaseste sa zicem in preocuparile budhiste/yoghine de cateva sute/mii de ani inaintea celor pe care incerci sa-i numesti ca autori ai lor?

De fapt, greseala e din lipsa de documentare...

Sau poate nu ai fost capabil sa argumentezi, ca afirmatia de mai sus de exemplu.

chiar daca ea a fost introdusa de sfintii paritni/apostoli.

Citeste patericul atonit si cartile despre asceza ortodoxa. Citeste tehnicile de practicare a rugaciunii inimii/mintii din cartile sf parinti. Nu stiu daca ai observat, dar majoritatea afirmatiilor mele sunt insotite de trimiteri la vietile sinftilor crestin-ortodoxi si nu la buda sau yoga.

Chiar n-am observat.
Cred ca ai uitat sa scrii si trimiterile exacte.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Ce conteaza ce reactii hormonale au loc in trup cand un suflet este fericit?

Te poate ajuta sa intelegi mecanismul unor patimi si gasi o combatere mai eficienta a lor.
Intr-un fel, e ca la psiholog: intelegand mecanismul unor fenomene mentale, poti merge la origini si indrepta cauza, nu trata doar efectele ei.

Dar si duhovniceste trebuie o abordare similara, doar ca nu oricine o poate face.
Ti se spune "e gresit, nu mai fa asta" ca si cand ar fi un fenomen aparut din sensin si controlabil ca printr-o intoarcere de buton, cand de fapt la baza lui se pot afla drame, insatisfactii, etc. care atat timp cat nu sunt rezolvate pot erupe si sub forma altor patimi, presupunand ca una din ele este eliminata.

Sa iti spun un lucru. Cand practicam rugaciunea inimii nu meditam, nici macar nu ne inchipuim cum arata ingerii, sau Domnul nostru. Mintea trebuie golita de orice fel de inchipuire. Ori meditatia, fara Iisus in inima noastra este inchipuire. De aceea nu trebuie cautata meditatia. Noi trebuie sa cautam pe IIsus. Cum?

Asta am incercat si eu sa-i spun, ca el face trimitere la o rugaciune (ii zice "meditatie") fara Iisus, in care "golirea mintii" e un scop in sine si nu apropierea de Dumnezeu.