ajutati-ma va rog... nu stiu ce sa mai fac cu viata mea...

[maria25]

Buna seara!

Sunt noua pe forum, cu toate ca va citesc de mult timp. Sper din tot sufletul sa gasesc aici o alinare, un sfat, o solutie... si sa nu deranjez pe nimeni cu problemele mele.

Nici nu stiu cu sa incep. Incerc sa imi descarc putin sufletul.

Sunt intr-un punct al vietii mele in care ma gandesc serios sa nu mai traiesc. Chiar daca vreau, chiar daca am sperat nespus intr-o noua sansa la viata, la o schimbare. Nu mai pot. Am acumulat foarte multe datorii. Am pierdut tot. Maine poate ma da afara proprietarul pentru ca nu am bani sa imi platesc chiria. Realistic vorbind, nu am nicio sansa sa imi revin financiar. Job nu am gasit, de imprumutat nu am de la cine. Cu toate ca la inceputul iernii anul trecut, am facut o targuiala legala cu un investitor pe care il cunosc, garantata cu ipoteca. Suma 20,000 euro. Bani pe care nu i-am vazut pana acum. Si nu stiu prin ce minune vor mai veni. Am pierdut masina. Am acumulat alte datorii. Sunt la capatul puterilor. Pe mama si pe bunicul meu i-am stors de bani. In plus de asta, pot spune ca am pierdut 5 ani din viata. In ultimul an din liceu m-am indragostit de un baiat, cu care in prezent am un copil de aproape 2 ani. Am renuntat la facultate. Nimeni nu stie asta. Am fost si logoditi. M-a parasit cand am ramas insarcinata si s-a insurat cu altcineva. M-am sacrificat enorm pentru acest copil si i-am oferit tot ce este mai bun. Dar acum, nu pot pune nici macar o paine pe masa. Nu-i pot oferi nici macar un acoperis de-asupra capului sau dreptul de a merge la gradinita. Nu il invinovatesc pe tatal lui, cu toate ca majoritatea alegerilor mele le-am considerat bune si le-am facut pentru el, dar si el a contribuit foarte mult la acest necaz infinit pe care-l duc zi de zi.

Nici nu stiu cum sa ma exprim, cu toata sinceritatea. Mi-este tare greu.

Am un duhovnic. Un om minunat. M-a ajutat enorm. Cred in Dumnezeu si cred in minunile lui. Am facut si multe rele si sunt constienta ca doar eu sunt de vina si ca trag din cauza asta. Am fost si la dezlegari, in masura in care am putut merge, am citit acatiste, psalmi, rugaciuni. Imi impartasesc copilul cand pot. Plang zi de zi. Ma rog zi de zi. Fiecare zi este un chin. Chiar daca gasesc un ban la cineva, ma intorc in acelasi loc. Sa-mi fie cu iertare, dar de cand l-am cunoscut pe tatal copilului, rau a fost. Nu stiu ce sa mai fac. Tot ce mi-am dorit a fost un nou inceput, o noua sansa. Asta i-am cerut lui Dumnezeu anul trecut. De asta am cerut un ban investitorului garantat cu ipoteca, sa pot sa ma dreg. Sa merg la o scoala, sa o iau de la capat. Sa fiu un om normal. Tot ce pot sa gandesc acum este ca m-a inselat. Ca o ultima speranta, am tinut 2 marti din cele 9 ale novenei Sf Anton de Padova. dar nu stiu daca mai apuc eu luna martie. Sunt ruinata. Pe tatal copilului inca il mai iubesc, dar intr-o masura mai cumpatata. De cand a cunoscut-o pe respectiva, s-a intors la 180 de grade.

Chiar nu stiu ce sa mai fac. Stiu ca toate se pot cu credinta in Dumnezeu, dar am ajuns atat de disperata, incat nu mai pot spera in nimic. N-am nicio sansa sa ies din acest calvar.
Ar fi multe de povestit...

Toate cele bune!

[Raoul]

Sa-mi spui te rog numele de botez. Imi pare sincer rau si intr-adevar poate numai Bunul Dumnezeu te poate ajuta. Incearca totusi sa gasesti un job,sau sa stai cu parintii (cel putin o perioada - e greu sa locuiesti cu chirie). O varianta ar fi munca in alta tara,insa e rau cu cel mic...

Dumnezeu sa te intareasca!

[maria25]

În prealabil postat de Raoul

Sa-mi spui te rog numele de botez. Imi pare sincer rau si intr-adevar poate numai Bunul Dumnezeu te poate ajuta. Incearca totusi sa gasesti un job,sau sa stai cu parintii (cel putin o perioada - e greu sa locuiesti cu chirie). O varianta ar fi munca in alta tara,insa e rau cu cel mic...

Dumnezeu sa te intareasca!

Multumesc. Caut job de foarte mult timp si nu gasesc nimic. Cu toate ca am experienta si pot spune ca sunt isteata. Mama sta in alt oras si nu prea vrea sa ma primeasca. In plus si ea o duce rau din cauza mea. Crede-ma ca as spala si scari, numai sa stiu ca il pot duce la gradinita. Mi-am tot spus ca daca am fost capabila sa am atatea pana sa le pierd, poate imi da Dumnezeu sa le mai fac o data. Dar sunt intr-o situatie fara iesire. Sunt deznadajduita.

[Hartford]

În prealabil postat de maria25

Buna seara!

Sunt noua pe forum, cu toate ca va citesc de mult timp. Sper din tot sufletul sa gasesc aici o alinare, un sfat, o solutie... si sa nu deranjez pe nimeni cu problemele mele.

Nici nu stiu cu sa incep. Incerc sa imi descarc putin sufletul.

Sunt intr-un punct al vietii mele in care ma gandesc serios sa nu mai traiesc. Chiar daca vreau, chiar daca am sperat nespus intr-o noua sansa la viata, la o schimbare. Nu mai pot. Am acumulat foarte multe datorii. Am pierdut tot. Maine poate ma da afara proprietarul pentru ca nu am bani sa imi platesc chiria. Realistic vorbind, nu am nicio sansa sa imi revin financiar. Job nu am gasit, de imprumutat nu am de la cine. Cu toate ca la inceputul iernii anul trecut, am facut o targuiala legala cu un investitor pe care il cunosc, garantata cu ipoteca. Suma 20,000 euro. Bani pe care nu i-am vazut pana acum. Si nu stiu prin ce minune vor mai veni. Am pierdut masina. Am acumulat alte datorii. Sunt la capatul puterilor. Pe mama si pe bunicul meu i-am stors de bani. In plus de asta, pot spune ca am pierdut 5 ani din viata. In ultimul an din liceu m-am indragostit de un baiat, cu care in prezent am un copil de aproape 2 ani. Am renuntat la facultate. Nimeni nu stie asta. Am fost si logoditi. M-a parasit cand am ramas insarcinata si s-a insurat cu altcineva. M-am sacrificat enorm pentru acest copil si i-am oferit tot ce este mai bun. Dar acum, nu pot pune nici macar o paine pe masa. Nu-i pot oferi nici macar un acoperis de-asupra capului sau dreptul de a merge la gradinita. Nu il invinovatesc pe tatal lui, cu toate ca majoritatea alegerilor mele le-am considerat bune si le-am facut pentru el, dar si el a contribuit foarte mult la acest necaz infinit pe care-l duc zi de zi.

Nici nu stiu cum sa ma exprim, cu toata sinceritatea. Mi-este tare greu.

Am un duhovnic. Un om minunat. M-a ajutat enorm. Cred in Dumnezeu si cred in minunile lui. Am facut si multe rele si sunt constienta ca doar eu sunt de vina si ca trag din cauza asta. Am fost si la dezlegari, in masura in care am putut merge, am citit acatiste, psalmi, rugaciuni. Imi impartasesc copilul cand pot. Plang zi de zi. Ma rog zi de zi. Fiecare zi este un chin. Chiar daca gasesc un ban la cineva, ma intorc in acelasi loc. Sa-mi fie cu iertare, dar de cand l-am cunoscut pe tatal copilului, rau a fost. Nu stiu ce sa mai fac. Tot ce mi-am dorit a fost un nou inceput, o noua sansa. Asta i-am cerut lui Dumnezeu anul trecut. De asta am cerut un ban investitorului garantat cu ipoteca, sa pot sa ma dreg. Sa merg la o scoala, sa o iau de la capat. Sa fiu un om normal. Tot ce pot sa gandesc acum este ca m-a inselat. Ca o ultima speranta, am tinut 2 marti din cele 9 ale novenei Sf Anton de Padova. dar nu stiu daca mai apuc eu luna martie. Sunt ruinata. Pe tatal copilului inca il mai iubesc, dar intr-o masura mai cumpatata. De cand a cunoscut-o pe respectiva, s-a intors la 180 de grade.

Chiar nu stiu ce sa mai fac. Stiu ca toate se pot cu credinta in Dumnezeu, dar am ajuns atat de disperata, incat nu mai pot spera in nimic. N-am nicio sansa sa ies din acest calvar.
Ar fi multe de povestit...

Toate cele bune!

Eu stiu ca ambii parinti sint responsabili de copii, prin lege ar trebui sa-i ceri ajutorul care se cuvine la un tata daca de buna voie nu stie. Ce vina are copilul ala sa sufere pentru voi?Dumezeu sa va lumineze mintea la amadoi.

[KANDIA]

Eu stiu ca Sf. Nectarie-in afara de ajutator pentru cei bolnavi- este grabnic ajutator si ca sa-ti gasesti de lucru.Roaga-te la Sf.Nectarie.Si sa nu te mai gandesti niciodata "sa nu mai traiesti" oricat ar fi de grea viata...Copilasul tau are nevoie de tine si trebuie sa fii tare pentru el.Scoala nu mi se pare o prioritate acum si in nici un caz scoala pe bani.Fabricile de diplome sunt bune doar pentru cei care au relatii,serviciul le este deja asigurat dar cei fara "spate" raman someri cu diploma...Roaga-te cu credinta si ajutorul nu va intarzia sa apara intr-o forma la care noi nici nu ne putem gandi acum.Am sa ma rog si eu pentru tine.De unde esti?Poate suntem aproape...

Din ce judet sunteti? Intreb pentru ca sunt foarte multe proiecte europene care au grija de someri sau persoane in cautarea unui loc de munca.

Dumnezeu nu ne va lasa si Il rog din suflet sa va intareasca in aceasta incercare.
Doamne ajut-o pe Maria!

[FiulRisipitor]

Solutii sunt chiar daca noi nu le vedem...
Si daca te consideri isteata apoi cum sa te gandesti ca nu mai vrei sa traiesti? Si daca nu pentru tine macar pentru cel mic. Cu el ce se va intampla?
Spui ca ai spala si pe jos (desi asta nu enici o rusine)... E foarte important sa iti depasesti mandria, altfel nu vei putea fi ajutata nici de oameni nici de Dumnezeu. Nu te cert pun intrebari pe care poate ti le-ai pus si tu dar continua sa le pui pana gasesti un raspuns. Daca ne spui in ce oras esti incercam sa vedem cum si unde poti gasi ajutor. Daca nu vrei sa dai detalii public poti trimite mesaje privat.

[AndreiM]

"Nimeni nu a ramas cu mine ci toti m-au parasit, dar Domnul a statut langa mine si m-a intarit"
"Si ma va izbavi Domnul de tot lucrul rau si ma ma mantui la Imparatia Sa cea cereasca."

- Sfantul Apostol Pavel, desi s-ar putea sa nu fie exact, l-am citat din memorie.


Ma voi ruga pentru tine si sper ca preabunul Stapan sa te miluiasca!

[maria25]

Multumesc frumos pentru raspunsuri.

Sunt din Bucuresti. Cel mic are pensie alimentara de 100 euro pe luna, iar tatal lui are program de vizita la domiciliul copilului. Toate aceste au fost stabilite in instanta.

Stiu ca aveti dreptate. Intr-o masura m-am considerat pana acum o luptatoare daca pot spune asa. Dar fiecare zi este un chin, o neputinta. Banii astia mi-au mancat zilele. Investitorul acela mi-a facut cel mai mare necaz. Nici macar un ban nu am vazut pana acum. Din cauza aceasta nu mai am nicio speranta. Sunt cat se poate de realista. Am incercat sa gasesc solutii, am intors problema pe toate partile. Chiar nu stiu ce sa mai fac. Ce alta solutie sa am daca nu am cum sa supravietuiesc, chiar si cu putin? (

M-am rugat si Sf. Nectarie. Am si acatistul sfantului, chiar si ulei de la sfanta candela. Ma doare sufletul. Ma rog neincetat. Si nadajduiesc intr-o minune. Dar pana cand acest necaz, ca o sa ne stingem, nu o sa apucam sa supravietuim...

Am mai citit pe forum prin alte topicuri ca sa nu dorim niciodata raul nimanui. Sunt perfect de acord. Dar nu am mai putut per si simplu sa ma abtin. De sarbatori i-am dorit acestui investitor sa aiba parte si el de un necaz asemanator. Sa stie ce inseamna sa nu ai niciun ajutor, sa iti rada lumea in nas si sa te batjocoreasca atunci cand ai nevoie de ceva, mai ales de bani; sa nu aiba ce manca si nici unde dormi, si in plus de asta sa mai aiba si un copil mic care sa-i urle de foame si de somn. Imi pare rau pentru ce am spus. Dar nu am mai putut. Nu sunt o persoana rea, din contra. Ajut daca pot si sunt sufletista. Dar la asa necaz ce mi-a facut omul acesta, nu am mai putut sa imi pun frau limbii.

Si tatal copilului mi-a frant inima si a plecat atunci cand aveam mai mare nevoie de el. Si cand am nascut mi-a spus ca ma iubeste, dar dupa jumatate de an s-a insurat cu ea. De nerecunoscut. Nu a fost zi de sarcina fara lacrimi.

Ce sa fac... toata ziua plang, m-am umilit peste tot, rabd si nadajduiesc ca va fi bine cumva... dar realist nu am nici macar sansa sa supravietuiesc...

[ilieradu]

in primul rand ramai in biserica ortodoxa! nu cauta sprijin in afara iei orcat de disperata ai fi( cum ai cautat la antonie de padova)! roagate mai mult si citeste in fiecare zi PARACLISUL MAICI DOMNULUI! o sa te ajute! si daca nu te superi sa ne spui numele de botez si din ce judet esti! bunul DUMNEZEU sa te ajute si sa nu te lase sa cazi!