Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Viata monahala > Calugarul
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 18.10.2016, 16:14:47
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.723
Implicit

Și mai spune minunat Pavel: "Judecați în voi înșivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?" - 1 Corinteni 11, 13. Și apoi continuă: "pentru o femeie, dacă își lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu." - 1 Corinteni 11, 15-16.

Oare exemplul Maicii Domnului din Sfintele Icoane, de ce ar fi greșit să-l urmeze? Cumințenia, sfiala, gingășia, suavitatea, fecioria, blândețea, înțelepciunea. Ce preoteasă model ar fi, pentru toate femeile din parohia ei ! Și cu adevărat, multe ar urma-o.

48 - Tot mai puțin fete doresc să poarte fustă lungă, oriunde merg printre oameni, înafara pragului casei, pentru mărturisirea lui Hristos, ci din contră, tot mai multe poartă fuste până la genunchi, precum surorile rătăcite în culte/secte. Scopul acoperirii femeii, spun Sfinții Părinți, este a arăta cât mai puțină piele și forme ale corpului, ca să nu instige mințile celor slabi, la desfrânare cu ele, în gând, apoi în cuvânt și faptă, că spune Hristos Domnul: "dacă te-ai uitat la o femeie și ai poftit-o în inima ta, ai și săvârșit desfrânare cu ea". Sigur, din nou, fiecare la măsura ei, cu cât iubește mai mult pe Domnul, Sfinții și pe soțul ei.

49 - Tot mai puțini preoți poartă reverenda pe ei, când ies din locuința lor, contrar învățăturii Sfinților Părinți, și Scripturii. Asta e una din cele mai mari dureri ale mele, doar 2-3 preoți din cei care vin la magazinul bisericesc unde lucrez, au reverenda pe ei. Prin reverendă Îl predici și-L mărturisești pe Hristos. Și spune Domnul: "Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri." - Matei 10, 32-33. Și-atunci cum să dorească jertfă, slujire cât mai desăvârșită, asceză, dacă le este rușine de Hristos și nu-și poartă reverenda? Cum să le mai ceri apoi, să nu folosească niciodată mașina în orașe, ci numai mijlocul de tranport în comun(iune)? Întâi trebuie să poarte peste tot reverenda, ca să poată trece la altă nevoință și asceză, spre o birunță mai mare în Hristos. Of... Doamne miluiește...

50 - Tot mai puțini băieți/bărbați, poartă negru sau culori închise, care arată și simbolizează pocăința, la fel ca și părul lung și barba. Preferă o aranjare cât mai bună, iar preotesele tot mai puține se jertfesc să suporte și să accepte părul lung și barba. Și care și ele să poarte culori închise, preferabil negru, care înseamnă pocăință. Făcând astfel, vor avea o măsură a jertfei, a slujirii și dăruirii, a ascezei, tot mai bună, mai curată, mai înaltă. Și preotul și preoteasa.

Oare exemplul Domnului Hristos, din toate, dar toate Sfintele Icoane din Biserică, unde poartă Domnul părul lung, prin în coadă și barbă medie, de ce ar fi greșit de urmat? E exemplu mântuitor de urmat. Să nu-și mai frezeze atât de mult părul și barba, ci să le lase în numele Domnului, pentru Domnul și oițele Sale. Ca aspect, biblic, acel minunat părinte, ar fi demn de urmat.

51 - Oamenii poartă tot mai puțin și mai rar, haine cuminți, ci vor să transmită mesaje rebele, moderne, cu aspecte și invitații la desfrânare trupească, preferă emanciparea și afirmarea în toate aspectele, psihologic, intelectual, trupesc, expresii proprii, plasând orice neputință sau nebunie, în aria artistică și-a libertății (neresponsabile), fiindcă nu au identitate, nu mai sunt persoane și refuză să-și modeleze un aspect cuminte, plăcut, care-i va naște ca personalitate, ci mereu nemulțumiți, refuză și atacă furibund orice învățătură a cumințeniei, a Bisericii, a lui Hristos, a creștinilor, refuză deci asceza, răstignirea, creându-și propriile lor reguli, seturi de precepte, ghidaje în acțiuni și filosofii sterile, nu le pasă, nu îi doare, nu plâng pentru alții, nu se smeresc, nu se implică.

Iar în măsura în care amăgiți, cred că-i doare și că le pasă, nu se diferențiază cu nimic de toți ceilalți îmbolnăviți de egocentrism, doar că altfel înțeles și exprimat, dându-se pe sine prin tot ce fac, ca exemplu, creștinilor căldicei sau reci, nepracticanți, pe care-i vor agăța și doborâ prin neascultarea cu adevărat a amândurora de Hristos.

52 - Pentru că Biserica lui Hristos, nu vorbește deschis, precum în primul mileniu, prin ierahii, preoții, diaconii ei (cu scopul vindecării înșelăciunii) despre oile rătăcite, frații risipitori, în eresuri, care sunt azi mai ales în ereziile mișcării romano-catolicismului și protestantismului, de care e îmbolnăvită Biserica din Occident, din Apus.

Reamintim cele 25 de mari erezii ale romano-catolicismului :

1. primatul papal (supremația papală).
2. infailibilitatea papală (imposibilitatea de a greși).
3. filioque.
4. purgatoriul.
5. azima.
6. Maria imaculata (imaculata concepție, de la Duhul Sfânt a Născătoarei de Dumnezeu)
7. transubstanțialitatea.
8. celibatul obligatoriu al preoților.
9. indulgențele.
10. lumina și harul create.
11. tezaurul de merite ale Sfinților.
12. infanții fără euharistie și mirungere.
13. euharistia fără spovedanie.
14. mirenii nu primesc sângele, doar trupul.
15. botezul fără cufundare, ci stropire sau turnare.
16. inovația postului.
17. căsătoria între rude, începând de la gradul 3, cu dispensă episcopală.
18. repetarea Liturghiei pe același altar de mai multe ori pe zi și prescurtarea ei la 40 minute.
19. euharistia în buzunar.
20. desacralizarea monahismului cu ordine monahale (iezuit, benedictin, franciscan, etc.)
21. holocaustele, genocidele, crimele împotriva umanității: Cruciadele și "Sfânta" Inchiziție.
22. adorarea inimii lui Hristos și-a Preacuratei.
23. statuile.
24. uniația (greco-catolicismul) sau sincretismul religios.
25. ecumenismul.
26. scolasticismul, implicit fabricarea și acceptarea oricărei inovații.

Deci?
Cum să accepte Biserica așa ceva?
Aceste practici nu existau în Biserica Primară... A primului mileniu...

Spre exemplu ecumenismul, că azi e băut în Biserică și doresc mădularele slujitoare ale Bisericii acel pahar cum dorește alcoolicul paharul cu licoarea îmbătătoare, care-l ucide.

Ce legătură are Dumnezeu cu Mamona? Putem "bea și din paharul Domnului și din paharul dracilor"? Nu. Dacă ereticul nu vrea să lepede de ereziile lui, e vinovată Biserica și Hristos? Nu. Cu nimic. Da, îi dorim, îi iubim, așteptăm, chemăm, avem ectenii dedicate unirii cu Biserica a toți oamenii de pe pământ, și ectenia celor chemați, a neofiților, luminaților, dar nu ieșim din Adevăr pentru nimeni și nu-L modificăm, fiindcă atunci ieșim din Biserică. Singuri devenim anatema. Concesiile se fac cu discerământ și pogorământ, dar numai în acrivie, niciodată în dogmă, precum a făcut Apusul și alte erezii înaintea Apusului.

Dacă nu ne place dogma și învățătura mântuitoare a Bisericii, ce ce-i de vină Hristos ?
Dacă nu vrem să ne mântuim și nu vrem să fim creștini, ce ce-i de vină Biserica ?

Datoria mărturisitoare a Bisericii este să spună chiar și unui episcop, și unui Sinod, că greșește și învață greșit și să ajungem apoi la Sfânta Neascultare, pentru că dacă ascultăm de eres, ieșim din Biserică și din mântuire și din Împărăția Cerurilor.

Oricine e liber să devină eretic, sau păgân sau ateu. Dumnezeu nu te bagă cu forța în Rai, nici în Iad, pentru fiecare aceste dobândiri veșnice, din slavă în slavă sau din abis în abis. Dumnezeu vrea toată omenirea mântuită, dar nu obligă pe nimeni cu nimic.

Dumnezeu nu l-a dat afară pe diavol din Rai, s-a dat singur. Și i-a lăsat apoi Domnul, să reintre de câte ori vrea, și a intrat când a ispitit pe Adam și Eva, apoi când a vorbit cu Domnul despre Iov, apoi când a cerut pe Apostoli să-i cearnă ca pe grâu. Demonii știu ce este harul, fiindcă de acolo au căzut, de aceea ei luptă împotriva a toată creația lui Dumnezeu, fiindcă nu mai vor să fie în har, ci precum Dumnezeu, Izvorul Harului și Luminii Necreate.

De aceea au inima împietrită și nu se vor mântui niciodată, de aceea Origen a născut erezia apocatastazei, mântuirea dracilor, de aceea Dumnezeu a gătit iadul "diavolului și îngerilor lui", nu ca să chinuie pe draci, ci pentru ca ei să fie adunați la un loc, când va ridica Domnul pe cei ce au dorit mântuirea, înapoi la starea primordială, în Împărăția Cerurilor, când vor cuprinde înăuntrul lor, în dragostea lor, și pe demoni și toată creația, când vor fi îndumnezeiți, la odihna în Dumnezeu Treime Savaot Iubire și când tot Universul va fi al lor, în Domnul Treime. Cum este deja de la Hristos.

Așadar, la fel și Biserica Occidentului, din Apus, cei îmbolnăviți de superioritate în 1054, nu Biserica i-a dat afară, nu Domnul, ci singuri s-au dat afară din Biserică, singuri au trimis pe cardinalul Humbert la Constantinopol, în Haghia Sophia, cu pergamentele de excomuniare a Răsăritului trântite pe Sfântul Altar. Iar în aceași zi, murea Patriarhul Romei de atunci. Apoi au început ca întro fabrică de dogme, să nască eresuri. Cu ce-a greșit Biserica pentru prostioarele și nebunelile lor? Cu nimic. Nu vrem să-i jignim, dar îi vrem puși pe calea mântuitoare. Domnul îi vrea înapoi, dar ei nu se lasă de întunericul în care sunt și mai mult, vor să cadă și alții din Biserică, în unirea cu ei, prin ecumenism, cum și satana vrea, să cadă cât mai mulți dintre oameni, în unirea cu el, moștenitori ai iadului.

Ce facem pentru vindecarea acestor îmbolnăviri ? De ce Biserica, azi, nu spune nimic împotriva ereziilor? Să se adune în Sinoade naționale, să răspundă în Duhul Sfânt, ereziilor. S-au ridicat prostestanții, creând alte noi erezii, întrun nou creștinism, schimbat și machiat cu inovații și lipsiri, și Biserica din Apus tot bolnavă a rămas.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citiți zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane și cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu există Duh Sfânt, Har, Taine și mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia a fost, este, va fi ecumenică, niciodată eretic-ecumenistă, deschisă la vindecare pentru credințe-ideologii până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #12  
Vechi 18.10.2016, 16:18:32
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.220
Implicit

Monologuri paralele. Fiecare cu ale lui :)
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
Reply With Quote
  #13  
Vechi 18.10.2016, 16:19:25
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.723
Implicit

Biserica trebuie să vorbească deschis, împotriva acestor credințe mincinoase. Precum chirurgul taie cangrena cu bisturiul spre vindecare, așa și cel ce dorește pe Domnul, trebuie să vindece din mintea și inima lui, erezia. Cum să nu te doară neputințele oricărui om? Mai ales dacă vrea pe Domnul? Cum să nu-l înveți după măsura ta?

53 - Avem tot mai puțini predicatori buni, precum Părintele Constantin Galeriu, Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, iar partea morală, e parcă tot mai evaziv exprimată despre problemele societății, cu puține gândiri, aplicabilități și argumente vii, biblice, patristice, canonice, istorice, dogmatice. Să căutăm nu numai să expunem problema, dar mai ales să aducem soluții, să chemăm la dialog, la comunicare, la ajungerea la un consens, cu oricine vrea să vorbească cu Biserica.

Aceste lipsuri ale predicii, pentru mine sunt foarte dureroase și au devenit mai dureroase, decând am primit argumentarea în cursurile oficiale ale facultății, că numai suntem pe vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, care nu mai e actual, nu mai aplicăm predici morale cu pedagogie de îndreptare. Deci nu mai suntem pe vremea Noului Testament, care ca timp, e dinaintea Sfântului Ioan Gură de Aur, așadar Noul Testament nu mai e actual? Nici Sfintele Canoane? Care practic sunt Sfinte Dogme. Unde vrem să ajungem? Unii în Raiul infinit, alții în iaduțul mărginit, gregătit celor ce și-l gătesc, și-l trăiesc.

54 - Tot mai puțini creștini, vor să aplice cu râvnă învățăturile Noului Testament în viața de zi cu zi, sau nici nu le citesc îndeajuns, sau le ignoră cu o măsură a indiferenței și răcelii, lucru care pe mine mă doare cumplit. Sau le vor citi, înțelege și practica protestant, eretic, devenind deliciul și savoarea vrăjmașilor creației, demonii.

55 - Creștinii și mai ales slujitorii, nu se silesc prea mult să organizeze seri de dialog cu neo-protestanții, de exemplu în fiecare marți la parohiile mici, sau în orașe și la parohii mari, un preot marți, altul joi, unde să arate biblic Ortodoxia, care nu se ascunde, să lămurească oițele rătăcite, pe fiii risipitori, fie chiar și cu "sola scriptura", nu este frică, nici rușine să arate și să mărturisească Adevărul, fiindcă Mireasa lui Hristos, Ortodoxia, nu ascunde lumina sub obroc, ci se dovedește întreagă în Sfânta Scriptură, în tot ce face, dogmatic, liturgic, canonic și fiindcă nu sunt 5 biserici și 5 adevăruri, ci Una Biserică, azi numită Ortodoxă, Una Creștină, singura și unica și Unul Adevărul, Hristos Domnul, și nu sunt hristoși mincinoși în Ortodoxie, decât patimi cu care se luptă creștinii, atunci Biserica va arăta Adevărul, oricui vrea să-L primească și să-L trăiască. Iar prin acele seri de cateheză, de mărturisire, de adeverire, creștinii se vor întări în credință și vor vindeca amăgirea și rătăcirea fiilor risipitori și oițelor pierdute în romano-catolicism sau neo-protestantism.

De ce nu vrem să organizăm aceste seri, în fiecare parohie din țară? Spre exemplu, în fiecare marți. Să dea circulară în țară, la toate eparhiile și protopopiatele parohiilor, de la Preafericitul Părinte Patriarh care să dea startul acestor seri, pentru orice preot care dorește această misiune printre rătăciții parohiei lui, eventual cu o propunere de texte biblice, și recomandarea a câtorva cărți a Sfinților Părinți, și care, prin harul Duhului Sfânt, dat prin pogorârea Duhului Sfânt și punerea mâinilor, la Sfânta Taină a Hirotoniei, va lucra și va lămuri Dumnezeu prin părintele și va fi de mare ajutor preotului și oricărui luptător harul și râvna, dragostea mai ales și jertfelnicia "împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății" - Efeseni 6, 12.

56 - Se pune accent pe o exprimări pompoase, elaborate însă pe evaziv și subiectivism, nu obiectivism, cât mai "politic corect", care nu merg la inima oițelor, nu să supărăm pe alții, dar se preferă să nu numim și să nu arătăm cât mai puțin și cât mai machite, bolile societății în care trăiesc creștinii. Dar Hristos și Sfinții, i-au numit pe cei care-i doreau vindecați, "pui de vipere" sau "morminte văruite pe dinafară" sau "fiul diavolului" sau "fiii blestemului" sau "voi sunteți din tatăl vostru diavolul" și altele asemenea. Oare nu i-au mai iubit pe aceia cărora le spuneau aceste cuvinte? Tocmai fiindcă i-a iubit nespus, le-a arătat acestea. Pentru a-i trezi din amorțire și adormire, pentru a-i învia. Fără însă să-i oblige cu nimic, ci doar prin cuvânt, să caute vindecarea lor.

Sigur că trebuie avut grijă la acrivia cu care aplicăm dojana, să fie după măsura celui ce primește, iar asta doar un părinte ce va deveni iscusit în duhovnicie va reuși să împlinească minunat, fie el și un simplu monah, precum Sfântul Maxim Mărturisitorul, care l-a un moment dat era singurul ortodox de pe pământ, când toată Biserica era căzută în ereziile monofizite și monotelite și Sfântul învăța minunat să fie scuipată jos împărtășania eretică, și călcată în picioare, că e otravă demonică, și pentru asta i-a fost tăiată mâna dreaptă și limba, să nu mai poată vorbi și binecuvânta ortodox.

Cum și noi trebuie să învățăm să fie scuipată împărtășania romano-catolicismului jos și călcată în picioare, că e otravă demonică, la fel și cea protestantă și neo-protestantă.

57 - Devenim eretici ecumeniști, nu cunoaștem Sfânta Scriptură, învățăturile Sfinților Părinți le ignorăm, Sfintele Canoane le desconsiderăm și spunem că sunt depășite, în loc să avem discernământul aplicării acriviei lor, spunem că dragostea îngăduie orice, dar Dragostea nu îngăduie încălcarea a Însăși Dragostea, a Sfintelor Dogme, a Sfintei Scripturi, a Sfintelor Canoane, a Patristicii, a istoriei, nu îngăduie deci să călcăm în picioare creștinismul cu mincinoasa dragoste a ecumenismului, a ereziei, a păcatului, a patimilor. Dogmatica o neglijăm și vrem să repetăm istoria, sau chiar să o "îmbunătățim", cu noi serii de căderi în schismă și erezie, prin ciuma din Biserică a sincretismului și ghiveciului religioso-dogmatic, deci a minciunii demonice numită machiat, cu șiretlenie și viclenie: ecumenism.

Nu, nu există cale de mijloc. Asta-i o amăgire ecumenistă. Trebuie să fim ori reci, ori fierbinți. "Astfel, fiindcă ești căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea." - Apocalipsa 3, 16. Deci trebuie să fim, ori de Rai, ori de iad. Nu există purgatoriu, cine-i căldicel, va fi lepădat de la gura Domnului Dumnezeu. E oarecum rigid, dar cu unduirile șerpoase ale ecumenismului, nu-i de joacă. E cea mai mare erezie a tuturor timpurilor.

Hristos spune că a venit să aducă sabie, să despartă pe fiică de mamă și pe fiu de tatăl său. Ce înseamnă asta? Adică creștinismul nu este din materialism și nu este trupesc. Este duhovnicesc. Și da, luptă cu ereziile, chiar și prin femeile din popor, care strigă la predica vlădicii că aceia nu-i învățătura Bisericii, cum ne dă Sfântul Vasile cel Mare, pilda, când ne învață despre Sfânta Neascultare față de ierarhul căzut în erezie.

Creștinismul este biruința duhului asupra trupului, cum spune și Pavel. Fiindcă aici suntem trecători, starea lumii acesteia este stricăciunea, aleasă de om de bună voie prin neascultarea și nepostirea lui Adam și Eva. Doar prin Hristos este izbăvire. A lui Hristos suntem, nu a hristoșilor mincinoși, de care e plin pământul. "Știm că suntem din Dumnezeu și lumea întreagă zace sub puterea celui rău." - 1 Ioan 5, 19. Și-atunci sigur că trebuie ca "cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; și cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; Și cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece." - 1 Corinteni 7, 30-31.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citiți zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane și cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu există Duh Sfânt, Har, Taine și mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia a fost, este, va fi ecumenică, niciodată eretic-ecumenistă, deschisă la vindecare pentru credințe-ideologii până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #14  
Vechi 18.10.2016, 16:19:58
crincrin crincrin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.09.2016
Mesaje: 128
Implicit

5. Înșelăciunea demonică

Dracii slavei deșarte sunt în visuri prooroci. Ei închipuiesc ca niște vicleni cele viitoare și ni le vestesc mai dinainte. Împlinindu-se vedeniile ne minunăm și ne înălțăm cu gândul ca și cum am avea darul preștiinței. În cei ce ascultă de dracul acesta, el s-a făcut adeseori prooroc. Iar față de cei ce-1 disprețuiesc, el pururea minte. Căci fiind duh, el vede cele dinlăuntrul aerului acesta și cunoscând pe cineva că moare, proorocește prin visuri celor mai ușurei la minte.

Dracii nu știu nimic din cele viitoare, dintr-o cunoștință de mai înainte. Ei se prefac adeseori în îngeri de lumină și în chipuri de mucenici și ne arată pe aceia venind la noi, în visuri. Iar când ne deșteptăm, ne scufundă în mândrie și în bucurie. Dar acesta să-ți fie semnul înșelăciunii, căci îngerii ne arată osânde, judecăți și despărțiri. Iar o dată treziți ne fac să tremurăm și să ne întristăm.

Când începem să credem în vis dracilor, ei își bat joc de noi și când suntem treji. Cel ce crede visurilor e cu totul necercat. Iar cel ce nu crede nici unora e înțelept.”[3]

În rai, vrăjmașul diavol întâi a amețit-o pe Eva, apoi a sugestionat-o (negându-i cuvântul lui Dumnezeu), stimulându-i imaginația (că va fi ca Dumnezeu, dar fără Dumnezeu Cel Viu). Cu aceste mijloace, diavolul a făcut și face victime printre oameni mereu. Și toți proorocii diavolului, adică oamenii care-i slujesc lui cu același scop ca și el (înșelarea și pierzarea oamenilor), folosesc aceleași metode.

https://unsufletortodox.wordpress.co...unea-demonica/
Reply With Quote
  #15  
Vechi 18.10.2016, 16:25:24
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.723
Implicit

Anatema ecumenismului, care este erezie ! Nu o spun eu, ci doar amintesc ce spun Sfinții Părinți în toate secolele, mereu: Anatema oricărei erezii. Anatema înseamnă: este înafara Bisericii și s-a lepădat de Biserică. El, ereticul s-a lepădat singur, prin inovație, eres, nu Biserica l-a lepădat.

Episcopii adunați la Creta, trebuie să schimbe articolele: despre căsătoria mixtă cu un eretic, păgân sau ateu, despre considerarea eresurilor ca "biserici"/"creștini", despre că nu au putut vota și vorbi decât episcopii Patriarhi, iar ceilalți doar prin ei sau deloc, despre faptul că au avut loc ședințe pre-sinodale și s-au stabilit dinainte subiectele de discutat și despre amăgirea că un Sinod poate hotărâ în numele Bisericii. Sunt împlinite 4 luni de la Sinodul Cretan. Nu grăbește nimeni pe nimeni, avem timp de rugăciune, curățire și luminare pentru îndumnezeire și vindecarea prin biruința ispitirilor. De la răsăritul la apusul soarelui e de ajuns unui om, pentru pocăință.

5 (cinci) sunt greșelile ce s-au făcut la Sinodul Cretan, care trebuie remediate, vindecate. Fiindcă nu au precedent în istoria sinoadelor, sunt inovații străine de Biserică. Și evitarea apariției altora. Până la schimbarea acestor nebunii, trebuie pomeniți toți cei 156 de episcopi de la Creta. Iar dacă nu le vor schimba, acele greșeli și acele articole să fie neacceptate și neîmplinite de Biserică, de toată suflarea creștinilor în pliromă: episcopi, preoți, diaconi, mireni, a tuturor sutelor de ierarhi care nu au fost la Creta. Și ierarhii ispitiți la Creta chiar de nu vor schimba nebuniile acceptate prin semnarea Cretei, să fie pomeniți totuși pe mai departe, fiindcă îi iertăm cu pogorământ și epitimie, pentru neputința, ispitirea și încercarea la care au fost supuși.

Dar cu multă trezvie să-i păzească Biserica de căderi și să-i observe îndeaproape, la un viitor Sinod, precum cel din Creta sau mai mare sau mai mic, să nu cadă în eres, că prin căderea în eres, vor săvârși păcat împotriva Duhului Sfânt, și vor fi Anatema din Biserică și se va face Sfânta Neascultare față de acei episcopi care de atunci nu vor mai fi eretici, nu ortodocși, până la lepădarea ereziei în care s-au încrezut și întoarcerea lor în Biserică.

Când se adună episcopii la un Sinod, mai ales ce se vrea numit pan-Ortodox, în adunarea cărui sinod, prin definirea termenilor, nu mai există autocefalie, atunci acolo în Sinod, se adună cu bucurie toată Biserica, în duh, oricine vrea să participe și glăsuiește nu 1 săptămână, dar poate 1 an sau 2 ani sau mai mult dacă e nevoie, și dacă boala necesită timp de vindecare mai îndelungat, în zeci de ședințe, asemenea Sfintelor celor 9 (nouă) Sinoade Ecumenice (nu ecumeniste) din trecut.

Și conglăsuire în duh, care iată azi, din dezlegarea Domnului, primește întărire și prin multe căi, să ajutăm, să sprijinim, să ridicăm, să întărim Biserica. Stăruim, în lumina Duhului Sfânt peste Sfinții Părinți care au hotărât înainte, iubiților noștri ierarhi de pretutindeni, să înțeleagă și să se întărească la luptele ce vor să fie, cu întunericul neputincioșilor draci, că avem învățătură de la Sfinții Părinți, că nu un Sinod hotărăște și tâlcuiește dogmele Bisericii, ci Însăși Biserica, prin mădularele ei cele multe în Hristos, Cel Ce Este Logosul și Capul Bisericii.

Sfântul Ioan Postitorul, nu a schimbat Sfintele Canoane ale Sfântului Vasile cel Mare, nici nu le-a adaptat, micșorat, sau modificat, ci prin noile sale Sfinte Canoane, ale Duhului Sfânt prin el, le-a dăruit pogorământ în asceză pentru împlinitor, aceasta este practică model Bisericii peste veacuri, așezarea pogorământului ascetic, la întoarcerea din eres și păcat a celui pocăit, niciodată schimbarea Sfintelor Dogme.

Și pe lângă mulțimea Sfintelor Versete care atestă cine și ce este Biserica, Scriptura mai spune la Matei 18 :
15. De-ți va greși ție fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine și el singur. Și de te va asculta, ai câștigat pe fratele tău.
16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
17. Și de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și vameș."
Cum adică "De-ți va greși ție fratele tău?" Cine ești tu și cine-i fratele tău? La fel ca în pilda samarineanului milostiv, cine este aproapele meu și fratele meu? Tot omul, chiar dacă este fiu risipitor și oiță rătăcită, dacă are nevoie de ajutor, ajutăm, că poartă chipul lui Hristos.

Deci cum adică "de-ți va greși ție fratele tău?" Ție? Dar cine ești tu? Cine te consideri tu? Suntem, oricare, simple mădulare ale lui Hristos, care iubim în măsuri cât mai înalte, pe frații cei spre mântuire și care slujim fiecare, mai mult sau mai puțin, diferite slujiri. "Despre iubirea frățească nu aveți trebuință să vă scriu, pentru că voi înșivă sunteți învățați de Dumnezeu ca să vă iubiți unul pe altul." - 1 Tesaloniceni 4, 9.

Deci oricine mărturisește pe Hristos înaintea oricărui om, este înainte de-a fi mirean simplu, sau episcop, sau avocat, sau preot, sau diacon, sau orice, deci înainte de toate, este creștin, urăște păcatul și erezia, se ferește de ele, și caută vindecarea lor, pentru sine și aproapele.

Deci fie creștinul și măturător de străzi, bucătar, profesor, sau președintele țării. E mădular al Bisericii. E Biserica. Hristos S-a așezat la masă cu păcătoșii și vameșii a mâncat cu ei, a băut vin cu ei. Mirele când a văzut că nu vin invitații, a trimis să fie adunați de la toate colțurile străzilor și i-a adunat, i-a pus la masa nunții și a mâncat cu ei.

Toți sunt parte a Bisericii. Are voie să vorbească și să mărturisească pe Domnul oriunde? Sigur că are voie. Poate participa la Sinod? Da sigur că poate. Însăși Liturghia e un Sinod. Însăși adunarea Apostolilor cu frații în foișoare și case, apoi în catacombe, în nopțile petrecute în rugăciuni și cântări, sunt Sinoade, fiindcă orice rugăciune "a doi sau mai mulți" sunt Sinoade care aplică și trăiesc acolo învățătura Bisericii chiar în rugăciune și Hristos este în mijlocul lor, după cuvântul Său.

Și apoi cine-i fratele său, deci fratele tău? Episcopul ce este? Deci ierarhul, este sau nu este fratele oricărui alt creștin (ortodox, fără eres)? Este. Frate al oricărui om, și al măturătorului de străzi? Este. Și-atunci când episcopul, prin încălcarea Sfintelor Canoane și a Sfintelor Dogme, sau inventarea unora noi, nefolositoare, asemenea căderii din Biserică a celor din Apus, nefăcând pogorământ în asceză, precum Sfântul Ioan Postitorul (cel ce nu mânca nimic până după apusul soarelui și nu mânca nimic de dulce, de luni până vineri) pentru Sfintele Canoane ale Sfântului Vasile cel Mare, dacă nefiind acel sau acei episcopi în sinodul lor Cretan sau alt sinod, asemenea celorlaltor 9 Sfinte Sinoade, a greșit față de bucătarul și măturătorul, care vrea să se mântuiască? A greșit. Că vinde Biserica demonilor, învățătura și mântuirea Bisericii. Și dau învățătura lor greșită și duc la iad pe cei ce îi urmează. Cum se întâmplă pentru orice om ce e la marginea eresului sau în eres.

Trebuie deci Biserica, prin orice mădular al ei, să spună episcopului, unuia sau mai mulți că a greșit? Trebuie. Trebuie să-l mustre bucătarul pe episcop fie el și Patriarh, între bucătar și episcop singur. Și dacă episcopul îl va asculta, a câștigat sau recâștigat Biserica pe episcop, cum spune Scriptura. De nu va asculta fratele nostru, episcopul, de Biserică, de noi, episcopul care a ales de bunăvoie și din dragoste, să ne slujească, căci spune Domnul: "cel ce vrea să fie cel mai mare, să fie cel ce slujește cel mai mult celorlalți", atunci deci trebuie să mai vină alți câțiva bucătari și preoți și episcopi și profesori și monahi și măturători și avocați, care mai citesc Noul Testament și Sfinții Părinți și care vor să se mântuiască și să-i spună episcopului greșeala și îndreptarea.

Și de nu-i va asculta nici pe ei, să-l spună Bisericii, adică tuturor creștinilor, tuturor episcopilor, preoților, diaconilor, mirenilor, despre greșeala acelui episcop sau acelor episcopi și apoi Biserica să vină să-i îndrepte, în dialog, cu dojană părintească și dragoste.

Și apoi dacă nici de Biserică nu ascultă să-i fie Bisericii ca un păgân și vameș, acel frate, fie el preot sau episcop, căci pentru ce a greșit, dacă nu caută îndreptare, acel frate episcop, atunci se împlinește cuvântul: "De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit." - Tit 3, 10, 11. Dacă după ambele mustrări și chemări la mântuire, nu vine și nu urmează, ne depărtăm de acela sau aceia. Și Cuvântul spune: "Precum v-am spus mai înainte, și acum vă spun iarăși: Dacă vă propovăduiește cineva altceva decât ați primit – să fie anatema!" - Galateni 1, 9. Am primit la cele 9 Sfinte Sinoade, Sfintele Dogme și tâlcuirile Sfinților Părinți, dacă cineva pune altceva decât ce e acolo, să fie anatema. Cu durere scriu aceste rânduri, căci sunt mulți care vor să cadă, dintre slujitorii Bisericii. Să nu fie. Să nu cadă.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citiți zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane și cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu există Duh Sfânt, Har, Taine și mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia a fost, este, va fi ecumenică, niciodată eretic-ecumenistă, deschisă la vindecare pentru credințe-ideologii până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #16  
Vechi 18.10.2016, 16:29:23
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.723
Implicit

În Sinod deci, se adună mădulare ale Bisericii, în numele Domnului, pentru binele nu numai al Bisericii, ci pentru binele și mântuirea întregii creații, a toată omenirea care vrea să se mântuiască în dragoste, asceză, smerenie, ascultare și cu toții, pe rând, fie bucătar sau episcop, să ia cuvântul în Sinod, să vorbească pentru binele Bisericii și al întregii creații. "Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor." - Matei 18, 20.

Deci nu zice doi sau trei episcopi, ci doi sau trei oricare vrea mântuirea și nici un Sinod cu trei oameni nu e mântuitor, sau orice adunare în numele lui Hristos, care hotărăște, să fie cu mulțime de mădulare, iar dacă vor să vindece oițele rătăcite și bolnave și fiii risipitori și bolnavi, atunci să fie și acele oițe și acei frățiori, căci "Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștiința Adevărului să vină". Slavă Domnului, pentru libertatea de la El.

Aceasta este Biserica, aceasta este Ortodoxia. Să rămânem în ea, ca să ne mântuiți. Trezvie înmulțită și întărită de la Domnul și atenție mare la toate luptele.

58 - Suntem și vrem să rămânem aproximativi, compromiși, fricoși, temători, ne este frică de moarte, de mărturisire, de vorbirea dragostei, de nevinovăție, de curăție, de simplitate, de inocență, de copilăria-bărbătoasă și mai ales de asceză, de înmulțirea, recomandarea și trăirea postului, de răstignirea pentru celălalt, de nevoință, de micșorarea binelui nostru pentru binele celuilalt.

59 - Femeia de azi, se emancipează tot mai mult, devine modernă, carieristă, nu mai vrea viețuirea la sat, cu greu mai ascultă de bărbat, fie el bărbat în Hristos, iubind-o mai mult ca pe el însuși, nu numai că vrea să nu-i fie egală, dar caută să-l stăpânească, în loc să caute să-l întreacă în virtute și sfințenie, se uită la averile lui, se gândește de mii de ori dacă să se căsătorească cu el sau nu, se uită la "gene, genetică", ce transmite copiilor ei, parcă ar fi a ei, sau parcă ar avea vreo stăpânire și putere asupra copiilor, în loc să fie atrasă de dragostea lui și să i-o înmulțească, nu mai vrea să facă copii mulți, fiindu-i frică de traiul modest și respingându-l, având puțină credință, vrea mașina ei, cât mai mult confort, bunăstare, comoditate și de ce nu, lux, vrea lunar la coafor, la manichiură și pedichiură, iar la Sfânta Liturghie, Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie sau Sfântul Maslu, o dată-n an. Nu-i bine așa, femeilor. Cum mai iubiți cu râvnă pe Hristos, făcând astfel?

Și-atunci ne mirăm că nu avem și nu putem să alegem preotese vrednice, rodnice, râvnitoare, iubitoare, care doresc să-L iubească pe Hristos mai mult decât preotul și soțul lor și ne mirăm că nu caută să-l întreacă în virtute, blândețe, dragoste, asceză, în exemplul ei cel curat, frumos și sfânt...

Femeile, dar mai grav, preotesele, vin în Biserică cu fuste până la genunchi sau cu umerii goi și li se mai pare și normal, mai ales când niciun creștin, frate sau soră, dintre slujitori sau mireni, nu le spune nimic. Iar dacă ar spune cineva preotesei că nu-i bine și nu-i creștinește ce poartă, s-ar pune rău în ochii preotului ei, sau a celor apropiați. De ce să o rănești? ar spune unii. Dar când te operezi, nu ești rănit? Ba da. Dar scopul care-i? Vindecarea.

Deci fără frică să mărturisim pe Domnul, cu dragoste și blândețe, cu chibzuință și discernământ, pentru vindecarea cât mai multora, sau măcar a puțini și să dăm câte-un strat de murdărie sau un lanț, jos, de pe sufletele lor încercate. Ajută Doamne !

60 - Se evită în măsură exagerată să se spună în predici și conferințe că știința este precum superstiția, nimic empiric, nimic dovedit, aproape că nu demonstrează nimic, nu experimentează marile teorii, genetica se bazează pe câteva experimente pe șobolanii de laborator, apoi ieșind din sfera bunului simț, trece granițele cu experimente împotriva firii în genetica și biologia umană, precum scoaterea genei îmbătrânirii. Nu-i etic, bioetic, moral, omenesc firesc și normal. Nu se spune că știința se schimbă de la an la an, "descoperirile" se anulează mereu una pe alta, chipurile îmbunătățindu-se, cu mereu alte și noi teorii.

Dar toată știința este doar teorie goală, ipoteze, prezumții, presupuneri, bănuieli, alternative, precum teoria evoluționistă a omului din maimuță, teoria big-bangului, a singularității, a haosului, de aceste lucruri trebuie să atenționăm și se ferim oițele lui Hristos, episcopii și preoții noștrii spun prea puține lucruri despre acestea, de ce nu spun mai mult?

Nu vedem că e un război de secerarea a Bisericii? Să cadă cât mai mulți. Tinerii devin evoluționiști, crezând teoria big-bang-ului de exemplu cum că ar fi adevărată, nu presupunere și ipoteză cum defapt este. "știința se va sfârși;" - 1 Corinteni 13, 8; "Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și știința celor învățați voi nimici-o" - 1 Corinteni 1, 19. Avem nevoie de foc. Focul harului. Foc în cuvânt și focul faptelor sfințeniei. "Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins!" - Luca 12, 49. Focul iscodirii, lămurii, dragostei, ascezei, ajutorului, iertării, desăvârșirii, îndumnezeirii.

61 - Creștinii sunt mult mai neglijenți față de nevoile Bisericii, sunt tot mai suspicioși, sunt îndoielnici, li se răcește dragostea și credința, le slăbește încrederea, dreapta socotință, chibzuința, trezvia, milostenia și mai ales rugăciunea, postul, asceza, nevoința, răstignirea, pentru parohia lor, Biserica lor, preotul lor, Domnul Treime Savaot Iubire... Aleg deci călugăria, pentru a mă ruga mai cu spor pentru ei și pentru toți oamenii. Nimic nu aduce har mai mult, decât rugăciunea.

62 - Preferăm să facem poze cu aparatul foto sau telefonul, în Sfintele Biserici și la Sfintele Mănăstiri, în loc să ne rugăm, să ne liniștim, să ne nevoim, să cugetăm la îmbunătățirea și mântuirea noastră, la curățirea, luminarea și îndumnezeirea noastră. Și ne mirăm apoi că nu avem credință și dragoste. Dacă noi nici în Sfânta Biserică nu ne liniștim de la poze. Dumnezeu primește oricât vrei să-i dai, orice firimitură. Dăi cât mai mult, că răsplătește Domnul însuti și înmiit, tot ce Îi dai. Dă-i timpul tău mai ales, milostenia ta, viața ta. Spune minunat: "Fiule, dă-mi inima ta".

63 - Una din cele mai mari dureri ale întregii ființei mele, este că multe Sfinte Mănăstiri, iubesc tot mai puțin asceza, nevoința și răstignirea, caută îmbogățirea și bunăstarea, caută să se construiască mari, bogate, când în ele poate sunt 2-3 monahi, în loc să fie mici, modeste, cu mulți monahi gata de jertfă pentru oricine. Nu se mai dorește un trai modest, decent spre sărac, dezlipiți de cele materiale, primesc mobilarea stăreției și chiliilor ca la o pensiune, devenind parcă hoteluri pentru cei afierosiți Domnului și pentru pelerini, nu un loc de nevoință și asceză.

Iar sfintele Agape, devin mese de restaurant, cu delicatesuri, cu 3 feluri de mâncare sau mai multe, cu tot cu prăjituri chiar și 5 feluri de mâncare, mai ales când e sărbătoare, mesele mustesc de belșug material, iar celor prezenți, li se pare un lucru normal, când alții sunt la limita subzistenței sau mor de foame chiar în județul mănăstirii. Stareții ies des din mănăstiri, adesea nu spun nimic obștii unde se duc, pentru că nu consideră normal să se justifice înaintea unui frate, de exemplu, sau a unui pelerin și adesea fără să ia pe nimeni cu ei, și se permite oricărei femei să intre în mănăstire cu orice haină.

Acestea amintite mai sus, sunt încălcări a multora din Regulile Mari și Regulile Mici, Asceticele, Sfântului Vasile cel Mare și din Regulile Monahale ale Sfântului Ioan Casian și din Regulile Monahale ale Sfântului Benedict de Nursia. Cărți a căror copie ar trebui să facă parte din biblioteca fiecărei chilii a fiecărui monah și monahie, nu doar a creștinilor mireni. Le-am amintit pentru durerea adâncă ce o port în suflet și pentru dorința de îndreptare a bolilor neputințelor, de care ne-am îmbolnăvit noi cei tari, care datori trebuia să fim să purtăm slăbiciunile celor neputincioși - Romani 15, 1, dar noi ajungem cei slăbănogiți și neputincioși, și dacă nu vom reuși să purtăm și să vindecăm ale noastre, cum vom purta și vindeca ale oițelor Domnului?

Din acest motiv, aleg Sfântul Munte Athos, pentru afierosirea mea Domnului, că în România, ne apropiem tot mai mult de proroocia Sfântului Nil: "Pustnicii vor trăi ca monahii, monahii vor trăi ca mirenii, iar mirenii vor trăii ca dracii". Să nu fie. Doamne miluiește.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citiți zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane și cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu există Duh Sfânt, Har, Taine și mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia a fost, este, va fi ecumenică, niciodată eretic-ecumenistă, deschisă la vindecare pentru credințe-ideologii până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #17  
Vechi 18.10.2016, 16:34:52
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.723
Implicit

Un alt exemplu, chiar dacă la unele Sfinte Mănăstiri, este pus un semn pe care scrie: "Se recomandă ținuta decentă în Mănăstire", dacă e întrebată femeia de ce poartă fustă deasupra de genunchi spune: "Dar asta e ținută decentă", mai ales dacă-i vară, justificând căldura sau vreo neputință trupească.

Să-i fie spus: soră, dacă ți-e cald, stai acasă, nu vi la Sfânta Mănăstire, iar dacă ai boală, mergi la medic, iar dacă crezi în Dumnezeu, vi înainte, mai ales la medicul dăruit de Domnul, preotul, la care dacă vi, vi la un uns și ales al Domnului, cu ținută decentă, purtare cuvioasă, firească, naturală și cu belșug de dragoste.

O soluție ar fi că trebui să existe un frate la monahi și o soră la monahii, cu fuste lungi pregătite pentru femei și helănci sau bluze lărguțe cu mânecă lungă peste umeri lărguțe, pentru femei și bărbați și care să le întrebe pe doamnele și oricine cu ținută vizibil indecentă: "Aveți de ales: purtați această fustă lungă prin mănăstire și o lăsați la poartă când ieșiți sau mergeți acasă, vă luați haine care acoperă picioarele, spatele și mâinile și vă așteptăm să reveniți, ce alegeți, pentru mântuirea voastră?".

64 - În măsura greșită a ereziei ecumenismului, ierarhi și preoți consideră din ispitire, că purtând veșminte preoțești și arhierești tot mai lipsite de modelele florale specifice Bisericii, tot mai lipsite de vlagă duhovnicească, simplificând motivele, ornamentele și împodobirile veșmintelor, făcându-le tot mai pe stilul mincinos franco-latin (romano-catolicismului) consideră că sunt mai simpli și mai smeriți și că dobândesc o măsură mai bună a păstoririi și slujirii unul altuia și oamenilor, această ispitire însă îi face să uite că reprezintă pe Hristos, și Îi slujesc Domnului și Creatorului, nu oricui, deci nu oricum și nu orice veșminte, ci cele rânduite mai înainte de Sfinții Părinți, nu pot merge doar cu un cearceaf pus în spate la Sfântul Potir, ci din contră, dacă tehnica croitoriei permite, veșmintele trebuie să fie cât mai frumoase și îmbodobite, la fel cum veșmintele leviților erau împodobite cu diamante, rubine, onixe, smaralde veritabile, noi creștinii fiind smeriți și în măsura desăvârșirii, nu vom folosi acele pietre autentice, nici fir de aur, dar vom transmite prin împodobirea veșmintelor, frumusețea creștinismului și a Bisericii lui Hristos, de care de exemplu s-au îndrăgostit în Bizanț, trimișii Țarului.

Veșmintele arhierești, preoțești, diaconești, deci trebuie purtate ca simbol al Împărăției Cerurilor, ce trebuie trăită încă de aici înăuntrul nostru și care va să fie. Și pentru că "gura vorbește din prisosul inimii" deci ceea ce este în interior, emană și strălucește în exterior, și pentru că lumina nu o punem sub obroc, ci o punem să strălucească, tot așa și Sfintele Veșminte, nu vor fi cearceafuri și coverturi de pat, ci vor fi expresia Împărăției Cerurilor, din noi, din Biserică, din Sfinți, pentru toți care o doresc, o urmează și o împlinesc.

Iar creștinii mireni nu fug de această oglindire a Împărăției Cerurilor pe Sfintele Veșminte, ci fug de neputințele unora dintre ierarhi și preoți, de care s-au smintit, acuzând, scumpii de ei, oițele, cum că toată Biserica a vinovată pentru neputințele unora și apoi se pierd și rătăcesc oițele.

Și nu, Hristos nu purta veșminte împodobite, ci purta haine simple, asta fiindcă Hristos nu a slujit în Sfânta Sfintelor la Templu, dar a mers ca și credincios și învăța în templu la 12 ani și între 30 și 33, nu ca levit, preot iudeu, deși El a fost, este și va fi Arhiereul Creator, dar prin prezența Lui acolo, acceptă, susține, iubește și întărește practica evreilor de a împodobi veșmintele preoțești levite, practică care înainte de toate, a fost dată de Domnul, din poruncă Dumnezeiească, susținută fizic și de prezența Mântuitorului, deci apoi, azi și în timpul ce va fi, Sfintele Veșminte vor fi împodobite ca pentru Hristos Dumnezeu, simbolizând moștenirea bogăției creștinilor.

Mai vedem că Pavel nu putea sluji fără felon, care l-a cerut a-i fi adus. Nu putea să-și facă altul? Dacă era un simplu veșmânt, un cearceaf sau un obiect vestimentar oarecare, putea să-și facă altul, firesc? Dar l-a cerut, fiindcă nu putea să-și facă altul, fiindcă acel felon era special împodobit, ornamentat, frumos alcătuit și lucrat, putem spune chiar personalizat pentru Sfântul Apostol Pavel, cum era practica în primele 4 secole și altul nu găsea și nu putea avea, de aceea l-a cerut alături de cărțile și pergamentele pe care avea scrisă și cu care slujea Sfânta Liturghie a Sfântului Apostol Iacov, Patriarhul Ierusalimului.

65 - Milostenia devine pentru mulți creștini, relativă, dacă dintrun salar de 1500 de lei de lei, se dau 100 de lei în bani sau alimente, unei familii de năpăstuiți de exemplu, am făcut milostenie, dar întro măsura modestă. Să ne amintim de banii văduvei, care-a dat 2 galbeni de aur adică a dat tot ce-a avut.
Cine vrea, și poate, fără să-și neglije familia, să facă milostenie cât mai mare. Ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur, că milostenia se socotește mare după cât de mult suferim de pe urma ei, a milosteniei făcute, după cât de mult rămânem în lipsuri și nevoi, fiindcă prin nevoință și asceză și prin Golgota, vine Învierea cea întru slavă. Cine mai suferă lipsuri, azi, din urma milosteniei făcute? Și în ce măsură suferă lipsurile?

66 - Cum se aplică milostenia?
Încerc deci să găsesc o soluție, ca o învățătură sau sfătuire despre cum să aplice ierarhul "banii văduvei" întro eparhie sau preotul întro parohie (nimic nu-i obligatoriu, ci în discernământ, cu epitimie și dezlegare după putere, măsură și râvnă la fiecare slujitor):
Exemplu de milostenie întro parohie cu putere financiară oarecum bună:

Dacă în acea parohie intră 20.000 de lei lunar și sunt 3 preoți, vor da câte 100 de lei la 20 de familii? Deci 2.000 de lei lunar. Și restul banilor? Nu-i bine. Au făcut puțin spre nimic cu cei 2.000 de lei dați. Acei 100 de lei, fiecare din cele 20 de familii, îi vor consuma pe o tură de cumpărături la kaufland, carefour, auchan, etc., și dacă au 1 sau 2 copii și poate mai plătesc și chirie, acei bani sunt foarte puțini, ca o adiere de vânt, abea o simt. Dar cum ar fi mai bine?
Din cei 20.000, câte 2.500 la fiecare preot, plus salarul lor, le este suficient la fiecare preot 3.500 de lei pe lună, fiindcă au soție, un copil sau 2, dacă au mai mulți copii, iau mai mulți bani, dar trăind cu măsura modestiei. Deci rămân 12.500, după cei 7.500 împărțiți la 3 preoți ai parohiei. Cei 12.500 îi împart astfel: 2 familii, cu câte 1 sau 2 copii fiecare familie, fără locuință, stau în chirie.
Acelora le plătește parohia rata la un apartamentul cu 1 cameră, la fiecare. Dacă apartamentul cu 1 cameră, decomandat, pentru o familie, cu o baie separată și o bucătăriuță separată, a costat parohia să zicem 25.000 de euro (preț de timișoara) cu un credit la bancă cu dobândă de 7,72% pe an, cât e acum în 2016, credit luat pe 2 ani, înseamnă 25.000 plus 15,44 % (dobânda 7,72% x 2 ani), egal 28.860 euro, împărțit la 24 de luni (2 ani) egal 1202 euro pe lună, pentru o familie care în 2 ani, va avea propria locuință (prin notarul public, fără posibilitatea de-a vinde apartamentul, pentru a nu batjocori jertfa), deci vor fi proprietari, apartamentul lor.

Și în 2 ani, se salvează 2 familii, care probabil vor veni și vor ajuta parohia pentru tot restul vieții lor sau pentru mult timp, drept mulțumire că nu mai plătesc chirie. Și din 12.500 rămași lunar, 1202 euro pentru o familie, deci 2404 euro amândouă, înseamnă 10.700 de lei lunar, cu care se salvează în 2 ani, două familii.
Mai și rămân 1.800 de lei, pentru taxe la protopopiat sau pachețele la alte familii nevoiașe. Și au și fiecare preot cu familia lui 3.500 de lei lunar, poate mai mult, dacă se depășesc 20.000 de lei lunar.
Apoi după ce s-au scurs cei 2 ani, următorii doi ani, cei 10.700 îi vor pune pentru o lucrare la clădirea Bisericii parohiei, sau anexe, etc. Apoi următorii 2 ani, alte două familii să fie salvate. Și apoi poate nu mai trebuie să se facă nimic la Biserică, timp de 10 ani, numai bine, vor fi salvate 10 familii.

Atât de simplu. Cu greu, aproape deloc, se mai face așa ceva în parohii.

Sfântul Ignatie Briancianinov în cartea sa, Experiențe Ascetice, spune: "Luați seama că ne arată Domnul ce a început să fie încă dintre Apostoli, patima lui Iuda Iscariotul, a lăcomiei de arginți, este pricina tuturor relelor, spune Scriptura, deci dar azi, dacă sunt 12.000 de preoți, avem 1.000 precum Iuda Iscarioteanul. Episcopul, după iscodire și încercare, trebuie să fie ochiul veghetor care la alegerea mireanului pentru hirotonia întru diacon și preot, să nu aleagă unul precum Iuda." Așadar, dacă preotul are 2 copii, în acea parohie cu situație financiară bună, să nu neglijeze suferința neputincioșilor, dând prioritate totală copiilor lui, să cumpere garsoniere și pentru oițele lui Hristos, nu numai pentru copii lui, fiindcă practic și firesc nu sunt ai lui, sunt ai Domnului, și oricând îi poate lua Domnul înapoi la El.

Căci nefăcând așa, să nu ne mai mirăm că nu vine lumea la Biserică și preferă să meargă pe la secte și confesiuni. Și să nu se mire că nu-i mai vrea Dumnezeu preoția părintelui și nu-i mai ridică preoți sau preotese dintre seminția și urmașii lui, sau să nu se mire că îi moare copilul sau îi mor nepoții.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citiți zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane și cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu există Duh Sfânt, Har, Taine și mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia a fost, este, va fi ecumenică, niciodată eretic-ecumenistă, deschisă la vindecare pentru credințe-ideologii până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #18  
Vechi 18.10.2016, 16:40:42
vsovi vsovi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.02.2007
Locație: har†>>>s'C'e'r
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.024
Implicit

Dragul meu Emmilian,

Și eu sunt un fel de călugăr... pentru că îl iubesc pe Dumnezeu și pe Maica Domnului, pe Hristos, Creația, sfinții, drepții, îngerașii, iubita-nevastă, toate făpturile necăjite sau fericite, familia, frații și surorile în Dumnezeu și tot Cuvîntul Duhului Sfînt, de la început și pînă la sfîrșit și toată creația afară de păcat. Păcatul nu-l iubim ci în contra lui, a păcatului viclean și cu mîndria lui luptăm!

Deci mă bucur că vrei și tu însfîrșit să-ți călugărești viața. Mă bucur pentru tine și pentru Dumnezeu. Cu răbdarea treci ''marea'', cu răbdările treci ''averile''!

Atîtea griji reale și atîtea dureri ai luat asupra ta și ai scris atît de mult și de frumos și de corect gramatical, n-am reușit să citesc tot decît pe diagonală și cu toate astea crincrin bagă înainte cu bolile psihice, cu falsul înduhovnicit și cu alte psihologisme psihiatrologico-''duhovnicești''... iart-o, iart-o iară.

Îmi dau seama că nu ești bolnav psihic și nici păcălit de satana fiindcă satana nu vrea să se facă călugăr ci un acoperit din serv-vicii sau om mare de tot, om de mare lucs... lucsiferic.

Nu te lua după cei ce te consideră nebun fiindcă tu nu ești nebun ci ai citit foarte multe lucruri Duhovnicești care sunt foarte bune și Adevărate... însă nu întotdeauna le știi aplica spre folosul și mîntuirea ta și a altora. Trebuie să perseverezi dacă vrei să cîștigi pe cineva de partea sfințeniei.

Deci mă bucur că ești pentru fecioria duhovnicească a rugăciunii și trupească a comuniunii, pentru ascultarea dreaptă de duhovnicul Dumnezeu direct sau prin sfinți și pentru sărăcia curată de orice averi păcătoase și deșarte.

Piatra cea mai de temelie a oricărui călugăr este nepăcătuirea ce vine de la Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos și Cuvîntul lui Dumnezeu.

Iar această nepăcătuire se continuă prin Har pe tărîmurile cele fericite ale Virtuților.

Deci dragă Emiliane te cred că ești deja un creștin ortodox cu viață călugărită foarte mult și care vrei și mai multă înduhovnicire... iar această extrem de multă duhovnicie este foarte bună și pentru tine și pentru cei din jur... așa că nu te sfătuiesc și nu te îndemn la altceva decît ca, odată ajuns călugăr, să studiezi tu viața celor 7 Trîmbițe Apocaliptice și să le pricepi mesajul Dumnezeiesc și astfel călugăria ta va putea să înceapă să se lămurească... să se limpezească și să se desăvîrșească.

Mă bucur deci că Dumnezeu este și cu tine! Ești pe drumul cel bun, pe Calea cea strîmtă care duce la Mîntuire și în Rai încă de aici!

Dacă-ți mai amintești de mine vreodată, mă iartă și roagă-te pentru mine ca să fie Voia Domnului cu noi toți!

Sper că nu te superi iară ca să începi să arunci iar josnicii despre unii sau despre alții. Eu te-am iertat.
Mie mi-ești drag din pricina Domnului Iisus așa că îți doresc binele și-ți mulțumesc pentru încercarea ta de a ne transmite și nouă din multa duhovnicie cu care te-ai însuflețit.

Greu însă îi este unui bogat care se auto-îndreptățește băgîndu-se în seamă ca să urmeze Mie.... adică Lui Dumnezeu. Trebuie multă lepădare de sine și de necredeință! E posibil și toți sfinții stau mărturie Vie că Viu e Domnul!

Last edited by vsovi; 18.10.2016 at 16:55:52.
Reply With Quote
  #19  
Vechi 18.10.2016, 16:41:37
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.723
Implicit

Și-atunci firesc, cum să nu te călugărești când vezi blestemățiile cu care-i luptă demonii pe creștini și toată creația? Efectiv ți-e frică să nu cazi în nimic care să supere pe Domnul, și să te depărtezi atât de mult de mântuire.

Să facă părintele 7-8 copii, și să-i învețe să se întreacă unii pe alții în cumințenie și sfințenie, care să fie preot și preoteasă primul și care să fie mai vrednic, care mai curați și mai plăcuți Domnului, văzând jertfa tatălui lor, preotul.

Și-atunci da, poți spune: 1 an o familie de nevoiași, 1 an unul din copii părintelui, 1 an o altă familie de săraci, următorul an, copilul altui părinte din cei 3, apoi următorul an, altă familie de nevoiași, alt an, copilul celui de-al 3-lea părinte, apoi o familie, și-apoi următorul copil al primului părinte, apoi altă familie și tot așa, pe placul lui Dumnezeu, fiecare să primească câte un apartament cu o cameră, căci nu au nevoie de mai mult, mai ales dacă vor dori preoția. Și astfel, în decurs de 30 de ani, la acea parohie, acei 3 preoți, dacă fiecare preot va avea numai 5 copii fiecare, vor avea reușit în pronia Domnului, ca fiecare preot în parte să fi salvat 5 familii de nevoiași, și să cumpere câte un apartament cu o cameră și fiecăruia din cei 5 copii ai lui.

Acesta înseamnă să fie mulțumiți și să construiască împreună, comunitatea și parohia ce le-a fost dată spre păstorire. Așa să fie slujitorii bisericii, așa e plăcut Domnului și e minunat.

Decât magnații cu afaceri de zeci de milioane de euro, care nu dau nimic, nimănui, sau dau o măsură foarte mică mică, în comparație cu averile lor mai bine curăția, jertfa, dragostea, acelor preoți și acelei parohii. Precum cei care dădeau cufere de galbeni la Templu, când ei mai aveau acasă câteva zeci de cufere și văduva a dat ultimii ei doi galbeni, a dat tot ce-a avut.

Deci milostenia este după cât de mult ne lipsim și suferim noi, pentru binele aproapelui, și nu care donează să zicem la caritate pentru evoluție, ateism, medicină de modificare genetică, și alte teorii, supoziții, prezumții, întinse pentru ocuparea minții în zadar. Deci bani aruncați degeaba. Sau mai grav, donează pentru susținerea sodomiei sau a altor păcate, în loc să salveze din muritorii din atâtea mii de muritori de foame.

67 - Mă călugăresc pentru a fi un creștin mai bun decât aș reuși să fiu în lumea în care creșterea adulterului, sodomiei, pedofiliei, zoofiliei, necrofiliei, incestului, poligamiei, adulterului, a toată desfrânarea minții, inimii și trupului, a atins înălțimi nemai întâlnite vreodată în istoria umanității întregului pământ, lume ce naște "studii" mincinoase din partea articolelor de "specialitate" de care e plin internetul, care după câteva răspunsuri alese de la câteva mii de persoane, lipsite de Hristos, au pretenția să emită veritabilitate și normă pentru întreaga omenire. "Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său." - 1 Corinteni 6, 18.

Și spune: "Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, și Domnul este pentru trup." - 1 Corinteni 6, 13. Și iarăși învățăm minunat: "Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră; să vă feriți de desfrânare, ca să știe fiecare dintre voi să-și stăpânească vasul său (trupul) în sfințenie și cinste, nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu." - 1 Tesaloniceni 4, 3-5. Și apoi spune la Iuda 1, 4: "Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiți, care de mai înainte au fost rânduiți spre această osândă (de diavol, slujindu-i), schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, și care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, pe Iisus Hristos." Aș mai adăuga încă vreo 10 versete, dar să împlinim acestea.

De exemplu studii și articole, cum că curvia, desfrânarea, preadesfrânarea, unirea intimă în grup și alte scârbe și vome ale minții umane, oameni posedați moderat, acelea deci vin de la omul primitiv al peșterilor. Primitivismul care n-a existat, e doar o teorie, o prezumție, o bănuială a evoluționiștilor.

Dar Adam și Eva erau la fel de capabili cum suntem noi astăzi, iar omenirea și pământul nu are milioane de ani, ci Sfântul Ioan Gură de Aur la Omiliile la Facere, și Sfântul Vasile cel Mare la Hexaemeron, spune că pământul la Hristos avea puțin peste 5.500 de ani și deci azi are puțin peste 7.500 de ani, de la Adam și Eva.
Avem de ales: credem ce spun Sfinții sau ce spune teoria și bănuiala evoluționiștilor darwiniști. Dar trebuie să se spună asta la conferințele, la cateheze, omiliile, sinaxele, ce trebuie să se țină în fiecare parohie, măcar odată pe lună, dacă nu în fiecare săptămână, după râvna preotului, dar nu deloc.

68 - Mă doare cumplit toate acestea amintite, dar mai ales și faptul că suntem influențați de eresuri și de tot felul de curente ideologice. Noi nu avem ce să luăm de la eresuri, dar ei au ce să ia de la noi. Apusul, după cădere, își fabrică "sfinții" lor, oameni care da, au avut o calitate morală impecabilă, dar care moralitate o au și mulțime de budiști, hinduși sau atei, chiar și intelectualii filosofi ai musulmanilor, sufiții. Ar trebui canonizați și aceia "sfinți" ai păgânilor, în mișcarea romano-catolicismului?

Iată, vedem creșterea ateismului, a păgânismului musulman, hindus, budist, deci respingerea înțelegerii Bisericii, a lui Hristos, a Sfintei Scripturi, respingerea Patristicii, dogmaticii, Sfintelor Canoane, istoriei, adică ei își refuză mântuirea lor, în libertatea lor, respingerea bunului simț și adunarea indiferenței și nepăsării, din neputință, reavoință, moleșeală, în general omenirea refuză dialogului real, viu, lucid, concret, argumentat cu dragoste, care de exemplu între creștini și eretici, ar trebui să fie fundamentat în practicile Bisericii Primare, a primului mileniu, prin insuflarea și revelația Sfintei Treimi Domnul. E un început concret, pentru vindecarea eresurilor.

69 - Oamenii resping, tot mai mult și mai vădit, harul și Duhul Sfânt, sau în eres, își imaginează că-l au, nedorirea curățirii, luminării și îndumnezeirii, prin vindecare, pocăință și asceză, nevoință prin dragoste, iertare și mărturisire. Acestea sunt realități, nu ne jucăm cu ele, suntem ai lui Hristos, dacă ne numim creștini, fie noi mulți, netrăitori sau "nepracticanți". Să înmulțim măsura.

70 - Avem scopuri tot mai străine, la nivelul umanității, tot mai colorate, și tot mai lipsite de Hristos, Biserica suferă și la tot mai puțini le pasă de adevăratele probleme ale omenirii, inventând altele noi, pe care le numim inovații, cercetare, progres, evoluție, dar oare dacă privim bine, nu vom vedea că e involuție și distrugere?

De ce nu ne oprim cu răutatea, ca atunci mulțime dintre noi să se vindece și Biserica să crească. Metanoia. Schimbarea minții, a modului de-a fi și de-a gândi. Schimbarea prin credința în Hristos, prin Biserică.

Cine și de ce urăște Ortodoxia? Cu ce-a greșit? Cu nimic. Dar dacă n-o urâm, de ce nu dorim s-o trăim? De ce nu devenim ortodocși cât mai mulți? Adică creștini autentici, ca în primul mileniu.

71 - Fiindcă am pus în 1982 în calendare, pe ereticul Augustin, fie el chiar și cu titlul de fericit și nu sfânt, rămâne eretic, de ce-l prăznuim pe inventatorul ereziei Filioqve? În total, 8 mari erezii ale "fericitului" Augustin.

72 - Fiindcă vrem canonizarea unui ieromonah caterisit 35 de ani din Biserică, care a pictat în Biserică pe ereticul papistaș din "romano-catolicism" (franco-latinitate) Francisc de Assissi și ereticul arian Ulfila și a arătat pictura slavei din culori de curcubeu la Sfântul Ioan Botezătorul.

Sfântul Ignatie Briancianinov în cartea sa "Despre Înșelare" spune că diavolii aduc celui înșelat lumini în culori multe, culori care sunt ale luminii văzute, create, ca energie, fiindcă acea lumină e materială, din spectrul văzut, fiindcă demonii nu pot avea lumina harică pierdută prin cădere, și astfel o imită în lumina ca energie, care nu este materie și nematerie în același timp, precum Domnul Hristos Iisus, ce intra prin ușile încuiate dar totuși punea Sfântul Apostol Toma mâna pe rănile Lui și nu este precum Lumina Necreată, despre care vorbește mai ales Sfântul Grigorie Palama și Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Marcu al Efesului, Sfântul Fotie cel Mare și alți Sfinți ai lui Hristos.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citiți zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane și cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu există Duh Sfânt, Har, Taine și mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia a fost, este, va fi ecumenică, niciodată eretic-ecumenistă, deschisă la vindecare pentru credințe-ideologii până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #20  
Vechi 18.10.2016, 16:54:29
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.723
Implicit

73 - Fiindcă ne-am luat după calendarele eresurilor mișcării romano-catolicismului.

Întrebări în Duhul Sfânt: oare Hristos în Sfânta Treime se supără dacă ținem calendarul și Sfintele Sărbători cu 13 zile în urmă? A greșit Biserica timp de 1920 de ani până să trecem la un nou calendar? Atunci de ce acceptăm inovații?
Domnul nu vrea fixism, rigiditate, habotnicie, rătăcirea în detalii și crispări ale exactității calendarului, s-a stabilit deja data Paștelui și calendarul, la Sfântul Sinod Întâi Ecumenic. Să ținem acele Sfinte Dogme, Sfinte Canoane.

Și avem și mai mult pogorământ în Duhul Sfânt Domnul și spunem:

Primim și practicăm "înnoirea" calendarului, nu ca o nevoie a Bisericii, dar ca să arătăm fraților căzuți în eresurile mișcării romano-catolicismului, dragostea noastră, că îi iubește Biserica cu adevărat, Domnul și Sfinții îi iubesc nespus, primim munca lor, nu ca o nevoie spun, fiindcă nu ajută nici nu împiedică mântuirea, ci ca o înmulțire a dragostei între noi, spre vindecare, a smereniei și ascultării dintre noi, bucuria cea mare a rucodeliei primite, și ca o purtare a neputințelor doritorilor înnoirii calendarului.

Dar ce nu vom putea primi este pierderea mântuirii, prin acceptarea inovațiilor fraților noștrii risipitori din Apus, nu vom putea primii minciunile cele noi, care nu au existat în primul mileniu, că acelea sunt rucodelia vrăjmașului dragostei și-a creației și dacă vrem să ne mântuim cât mai mulți, le primim pe toate până la Sfintele Dogme, Sfintele Canoane, nu vrem stricatele inovații, căci nu dorim mai mult pe pământ pentru Biserică și toți oamenii, decât să aleagă în libertatea lor, Împărăția Domnului Treime.

74 - Căutăm să viețuim pe Lună și pe Marte, trimitem resurse și echipament pentru oamenii care-i vom trimite acolo. Acele resurse și tot consumul cu oamenii trimiși, costând miliarde de dolari/euro, când aici, chiar din locurile de unde-i trimitem, zeci de mii de oameni mor de foame în fiecare zi. Investim în cercetare spațială, nave, sateliți, stații spațiale internaționale, deci miliarde de euro la nivel mondial, când sunt oameni care trăiesc cu 3 dolari pe zi și asta mai ales că noi nu cunoaștem mai mult de 95% din fundul mărilor și oceanelor.

Până la ce cote ale hulirii omenirii, se ridică nebunia practicilor de azi ?

75 - Considerăm deci normală practici tot mai mult stricate și încercăm să legalizăm tot mai mult și mai exact nebunii precum: eugenia, controlul nașterilor, al populației, eutanasia, drogurile, poligamia, libertinajul și altele ale desfrâului minții și trupului, pe care le îmbunătățim prin legi tot mai lipsite de Hristos. Care-i scopul acestor legi și îngăduințe ?

76 - Omenirea consideră normală împătimirea după tot ce este material și "despătimirea" de tot ce este duhovnicesc. Primim cu ușurință luxuri, diamante, aur, afaceri, iahturi, ceasuri, mașini scumpe, avioane private, submarine, tablouri, colecții, încălțăminte, haine și altele în care investim zeci de miliarde anual, pe tot pământul.
De ce? Care-i scopul? Grandoarea? Egocentrismul? Nu vedem că ne ucid, ne consumă, pe noi și mediul în care trăim? De ce respingem Adevărul, pe Domnul, care ne spune: "mai ușor intră cămila prin urechile acului, decât bogatul în Împărăția Cerurilor".

Nu suntem mulțumiți de frumusețea dăruită de Dumnezeu, vrem chirurgie plastică, tratamente cosmetice, parfumuri scumpe, mâncăruri scumpe de dietă, nu facem copii să nu ne îngrășăm, mergem la aerobic, la fitness, unde dacă femeia e curtată de un desfrânat, cade imediat în unire intimă cu el, chiar dacă are sau nu are soț acasă, motivând absolut nemântuitor faptele ei, deci pentru creștini, Dumnezeu a scurtat timpul, dar omenirea redefinește mereu normalul, binele și răul, în defavoarea mântuirii lor.

77 - Considerăm că suprapopularea este o problemă a pământului, încălcând cuvântul Domnului: "creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpâniți".
Dacă nu am polua, dacă nu am fi lacomi, dacă am consuma moderat alimente, dacă nu am arunca niciun aliment, căci numai în Europa, zeci de tone de pâine se aruncă săptămânal, dacă ar fi puse întrun avion și parașutate la cei muribunzi de foame, în Africa și Asia, ar avea un ajutor real, dacă am posti în fiecare săptămână din an, de luni până vineri, afară de sămbătă și duminică, pentru mântuire, pentru Domnul Treime, pentru Hristos, dacă ar avea fiecare familie propriile lor 5, 10, 15, hectare de pământ, cu serele lor, producția lor proprie, după membrii familiei, fără să mai fie a unui singur om mii de hectare, dacă nu am mai dori bogăție, atunci se aplică un studiu al germanilor, că pământul ar fi capabil să susțină peste 40 de miliarde de oameni. Azi, suntem 7,5 miliarde.

Când (și dacă) se va pune în aplicare aceste însănătoșire de bogăție și consum al resurselor și exploatarea omului și dacă se va depăși cele 40 de miliarde, apoi abea, vom putea vorbi despre suprapopulare și gândite alte soluții precum insule artificiale, cu sol fertil, extinderea în apele sărate a pământului prin demolarea și nivelarea munților și câmpiilor, cum se face azi în China.

Dar azi, cele 7 miliarde jumate de oameni, sunt permanent îmbolnăviți, sufletesc și trupesc de ideologii demonice, materiale prin excelență, de distrugere și consum, lipsite de orice greutate duhovnicească, de orice nevoință și asceză.

Nu Dumnezeu este cel care aduce Apocalipsa, că "Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu" și Domnul vrea "ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștiința Adevărului să vină" și Domnul "ne cunoaște din pântecele maicii noastre" pe toți oamenii de pe pământ, nu numai pe unii, deci nu există predestinație, și nu e nimeni predestinat la iad, ci oamenii, omenirea, noi suntem cei care ridicăm singuri Apocalipsa asupra noastră.

78 - Ideologiile filosofiilor lipsite de binele Sfinților lui Hristos, în libertatea dăruită de Dumnezeu oamenilor, care au schimbat libertatea, adăugându-i iresponsabilitate și prin nedorirea mântuirii, înfloresc, dăruind putoarea mirosului greu oricui vrea să primească, amețind și otrăvind mintea, închizând inima și adormind sufletul cu moartea neascultării, neiubirii, necredinței de Biserică, Mireasa Neprihănită a Mirelui Hristos, Cuvântul, Logosul în Sfânta Treime. Cum să te bucuri de orice, când știi ce biruiți sunt oamenii?

79 - Durerea din fiecare zi, pentru Raiul pierdut prin Adam, suferința, asceza și lacrimile pentru păcatele mele, dar și ale aproapelui meu, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, durerea și suferința pentru cei ce se lipsesc de Hristos în mod voit, direct sau indirect, care cred ușor nedemonstrabilul evoluționist ateu și alte teorii, supoziții, înșelări, ideologii materialiste sau spirituale fără Hristos.

Aș mai putea să scriu alte 800 de motive, dar dacă citind Noul Testament, nu se vindecă și având atâtea exemple de Sfinți... Dar slavă lui Dumnezeu pentru toate, mulțumim pururea Domnului pentru miile de minuni ce se petrec în corpul nostru și pe pământ în natură și în Univers, în fiecare secundă, armonia din Univers și biruința haosului, în noi și în toată creația Sa, mulțumim pentru nețărmuită mila Lui, în libertatea noastră de a înțelege, de a primi, de a dărui tot ce am primit.

Așa cum cântăm la Sfânta Liturghie, spun și eu: "am văzut Lumina cea Adevărată, am primit Duhul cel Ceresc, am aflat Credința cea Adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi". Pe noi ne-a mântuit și ne mai mântuiește, pe Biserică, nu pe toți oamenii, doar pe Biserică. Căci nu toți vor să se mântuiască. Iar Dumnezeu Hristos ne arată că se roagă doar pentru Biserică: "Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt." (Ioan 17, 9)

Să trăim în dragoste, smerenie, discernământ, iertare, credință, nădejde, ascultarea în dreptate și mântuire, spre curățire, luminare și îndumnezeire, aceste cuvinte, fiecare în parte are o teologie infinită, fiindcă provine din Dumnezeu, iar cei căsătoriți să aibe conștiință, minte și inimă de monah, de ascet și nevoitor, numai așa vor lua mântuirea în familie, cât pentru mine "viață este Hristos și moartea un câștig." (Filipeni 1, 21).

80 - Motivul cel mai mare: Hristos a înviat ! Îndrăzniți. La Biblie, Patrologie, Dogmatică, Sfintele Canoane, Istorie... Iubiți și dăruiți-vă o măsură cât mai mare și cât mai înaltă.

Nu căutați nimic altceva decât să faceți parte din Biserică, să fi-ți ai lui Hristos. Familia lui Hristos nu abandonează niciodată pe nimeni și de fiecare dată când omul pleacă în erezii, sau alte risipiri, familia Domnului, îi așteaptă în pragul veșniciei, să se reîntoarcă, fiindcă " Că așa și în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăiește" - Luca 15, 7.

Cine vrea poate ieși din Biserică și să-și slujească hristoșilor mincinoși, Domnul nu-i oprește, nu-i forțează cu nimic, nici noi nu-i oprim, dar îi dorim înapoi spre mântuire, iar dacă vor dori dialogul, suntem pregătiți să-l oferim, doar să-l accepte prin credința în Domnul, precum noi.

Deci noi toți, frați și surori, să ne întrecem în Hristos unii pe alții, urmând Sfinților, înmulțindu-ne măsura în fiecare zi, și asemenea Sfântului Pavel, să luptăm lupta cea bună cu sinele nostru, cu lumea lipsită de Domnul și cu demonii. Luptă care nu are arme de atac și nu atacă niciodată, ci doar se apără.

"Căci cine va voi să-și scape sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa." - Marcu 8, 35; Luca 9, 24; 17, 33; Matei 10, 39; 16, 25; Așadar: "Cel ce își iubește sufletul îl va pierde; iar cel ce își urăște sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viața veșnică." - Ioan 12, 25.

Nu vă fie frică. În Hristos, Biserica Sfinților, Mireasa Domnului, Ortodoxia, biruiește. Hristos în mijlocul nostru. Amin. Pomeniți-mă și iertați-mă, semnat, păcătosul botoș remus-emilian, timișoara, anul mântuirii 2016.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citiți zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane și cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu există Duh Sfânt, Har, Taine și mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia a fost, este, va fi ecumenică, niciodată eretic-ecumenistă, deschisă la vindecare pentru credințe-ideologii până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia

Last edited by Igor_Paslusnik; 19.10.2016 at 00:57:36.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare