Sensul suferintei

[glykys]

Raspuns la postarea lui Marcel Ionut:

Poti sa-i recomanzi sa se uite la filmul Letters to God, e foarte bun e facut dupa un caz real :)

Film inspirat dupa fapte reale . Un tânar băiat (Tyler Doherty), care suferă de cancer, îi scrie scrisori lui Dumnezeu, zilnic . El este iubit de comunitatea in care traieşte şi de catre familia sa. Scrisorile sale ajung in mâna poştaşului Brady McDaniels care crede că scrisorile nu sunt o coincidenţa deşi la început era confuz şi nu ştia ce să facă cu ele . Brady se imprieteneşte cu familia băiatului si totul ia un efect miraculos, împotriva tuturor şanselor. __________________

Cred ca este vorba despre cartea lui E. Em. Schmitt - Oscar si tanti Roz, in care un baietel de zece ani, condamnat sa moara de cancer pentru ca nu ii reusise operatia, se intreaba si el care e sensul acestei suferinte. Indemnat de o asistenta inimoasa, ii scrie zilnic scrisori unui Dumnezeu in care nu era invatat sa creada si incearca sa dea sens celor catorva zile pe care le mai are de trait.

Cartea se gaseste pe internet, are pana in 100 de pagini - https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#q=...+tanti+roz+pdf

[Bianca1994]

În prealabil postat de glykys

__________________

Cred ca este vorba despre cartea lui E. Em. Schmitt - Oscar si tanti Roz, in care un baietel de zece ani, condamnat sa moara de cancer pentru ca nu ii reusise operatia, se intreaba si el care e sensul acestei suferinte. Indemnat de o asistenta inimoasa, ii scrie zilnic scrisori unui Dumnezeu in care nu era invatat sa creada si incearca sa dea sens celor catorva zile pe care le mai are de trait.

Cartea se gaseste pe internet, are pana in 100 de pagini - https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#q=...+tanti+roz+pdf

Multumesc de recomandare! O sa incep sa o citesc; am reusit sa vad si jumatate din film :)

[Ioan_Cezar]

Suferinţa fiind un ingredient nelipsit din compoziţia vieţii omeneşti pe pământ, cred că nu e om care să nu fi fost pus în faţa problemei suferinţei. Când conştiinţa omului se înfiripă apar, probabil, şi primele provocări ale suferinţei. Iar omul, avînd vocaţia de fiinţă cugetătoare, începe deîndată, în mod spontan, să "rumege" bobul tare al suferinţei pe măsura puterilor lui înţelegătoare şi simţitoare.
Care să fi fost răspunsurile omenirii la problema suferinţei, înainte de Hristos?
Pesemne că întreaga istorie a culturii şi a civilizaţiei constituie un răspuns.
Fiecare familie, fiecare comunitate, fiecare popor dă un set de răspunsuri la problema suferinţei, teoretic şi practic.
Aşa se face, de pildă, că unii văd în suferinţă un rău ce trebuie imediat alungat, fie şi prin opusul ei - plăcerea, ori surorile ei. Oameni care îşi "tratează" suferinţa, în prelungirea unei lungi tradiţii, cu alcool, cu variate patimi, cu opiul pestriţ al paliativelor de tot soiul...
Alţii văd în suferinţă o ... plăcere. Caută suferinţa cu lumânarea şi dezvoltă varii mecanisme de a se delecta cu suferinţa. A lor sau a altora...

Dintre căile (pe care îmi tot repet că sunt fireşti, sănătoase ale) răspunsului la suferinţă, preţuiesc în special două: munca şi creaţia, căi care dealtfel se şi împletesc.
Creaţia îmi pare activitatea cea mai uimitoare de "metabolizare" ori transfigurare a suferinţei. Capodoperele omenirii în materie de artă (deşi nici ştiinţa ori tehnica nu sunt de lepădat) au folosit, fără excepţie, combustibilul suferinţei.
Cântecele de dragoste ori de jale, prohodirile, doinele ...
Marea poezie a lumii...
Pictura, dansul, etc.
Acceptăm îndeobşte că arta îşi extrage seva din iubire-suferinţă. Altminteri nu depăşeşte stadiul de făcătură.

Atât arta cât şi munca împlinesc, atunci când omul a învăţat alchimia prelucrării suferinţei, funcţia de înălţare a sufletului de la pământ la cer. Omul care bate suferinţa integrînd-o unui sens mai înalt decât ea în sine, se înalţă deasupra condiţiei terestre (telurice) şi prinde zbor sufletesc. Se simte liber şi împlinit. Se simte aşa cum dealtfel şi este: frumos!

Şi totuşi... acestea sunt doar prefigurări ori manifestări nedepline ale posibilităţilor omeneşti.
Găsim prin Hristos că în mod minunat omul poate trăi o experienţă transfiguratoare a suferinţei care îl duce în văzduhurile deplinătăţii, ale desăvârşirii şi Veşniciei.
Ceea ce cred că oferă specificul acestui travaliu aparte, cu totul excepţional, este că sensul suferinţei nu îl mai dă, acum, omul. De data aceasta sensul este dat din afara omului, mai precis sensul este revelat. Dumnezeu Omul îi predă Atotomului făclia tainei suferinţei.

A trebuit să avem parte de Hristos Răstignit şi Înviat pentru a recupera deplinul şi bunul sens al suferinţei.
După Hristos, cred că picăm în mare ratare şi cădere dacă ne mai batem capul cu problema sensului suferinţei. Sarcina aceasta a aparţinut omenirii când încă se afla în răspăr cu Dumnezeu.
Dar când Dumnezeul nostru, din Marea lui Milă şi Iubire Jertfelnică, a intervenit în istorie prin Întruparea Fiului şi prin Lucrarea Lui, atunci Iubirea a făcut ceea ce omul nu reuşea în ruptul capului să facă: din suferinţă a născut învierea şi înfierea noastră. Şi tot drumul primenirii noastre întru Lumină, întru Sfânta Pace, întru Fiinţă ne-a devenit fiecăruia accesibil şi totodată poruncă. "Fiţi sfinţi...!"

Suferinţei îi şade bine cu Harul. Altminteri e ca rubinul într-un rât de porc.
Doar dacă omul se arată cu totul dispus să conlucreze cu Harul, renunţînd la orice alte concubinaje urât mirositoare înaintea Domnului, el primeşte rostuirea fecundă a suferinţei întru devenire şi împlinire. Operă şi destin.

Dar cine ne învaţă să primim suferinţa şi sensul ei nou, transfigurator? Cine ne poartă de mână de la abecedar la desăvârşire?
Maica noastră Biserica, Sfânta Biserică, păstrătoarea tuturor Tainelor - a porţilor şi meşteşugului îndumnezeirii omului. Cea care ne arată un cosmos nou şi care ni-l păstrează nealterat, prin Sfânta ei Tradiţie, înaintea ochilor sufletului: Cosmosul Hristocentric.

Mare e taina suferinţei şi fericiţi sunt cei care se ţin cu bărbăţie smerită înlăuntrul ei!

[Ioan_Cezar]

http://www.crestinortodox.ro/sarbato...lui-96535.html

"Suferinta este consecinta raului, a rupturii, a despartirii de Dumnezeu. Dar suferinta nu e raul in ea insasi.
De aceea a si luat-o Hristos, purtand Crucea. A luat suferinta si a descoperit atunci - taina a Dumnezeirii - calea iesirii din rau, facand din suferinta un mijlocitor, un leac, un inger vestitor care iti arata, te anunta ca a patruns in tine riscul distrugerii; te anunta ca viata ta e opera divina si trebuie s-o aperi.
Si daca tu in suferinta iesi din ruptura, ai iesit din lucrul demonului; pentru ca demonul este ruptura si faramitare, sfasiere, stricaciune si moarte.
..........
Dar daca tu, in suferinta ta lupti sa refaci legatura cu Dumnezeu, sa ajungi din nou la nedespartire de Dumnezeu, sa strigi, sa te rogi, tu ai iesit atunci din lumea stricaciunii, din lumea demonului. Atunci suferinta te poate inalta."

[Demetrius]

În prealabil postat de gpalama

... Suferinta este o suferinta grea, cauzata de caderea in ispita prin departarea de Dumnezeu.

Nu ai ce sa intelegi din suferinta asta. Nu este suferinta pentru indreptare, nu este suferinta pentru folos. Este suferinta venita datorita vietii departate de Dumnezeu.

S-a ajuns in situatia asta pentru ca oamenii au stat departe de Dumnezeu...

Oare vrei să spui că mult încercatul Iov a fost îndepărtat de Dumnezeu?
Exemplul lui Iov este o suferință nu pentru îndreptare, dar pentru confirmare, deci cu mare folos.

Paradoxal, însă și pentru cei apropiați de Dumnezeu există suferință, dar care nu este percepută ca suferință, ci ca o recunoaștere a vredniciei, cu confirmare în viața multor sfinți creștini.

29. Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El,
30. Ducând aceeaşi luptă, pe care aţi văzut-o la mine şi o auziţi acum despre mine.(Filipeni 1,29-30)

Un creștin adevărat își ia crucea și-L urmează pe Hristos aidoma pe Calea Sa spre mântuire, adică chiar și-n suferințele Sale, pentru că doar în suferințe se poate dovedi vrednicia.

6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.(In14,6)

Modelul creștinesc este extrem de greu de aplicat în cazul violului, dar se poate accepta situația cu asumarea cu umilință a situației rezultate(sarcină, gura lumii...).


Un ultim verset despre cum e bine sa privim beneficiile suferintei:

1. Aşadar, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul,(1Petru 4,1)

[Psalm 23]

"Victoria reala nu este sa trăiești în siguranță, sa scapi de necazuri, să-ți păstrezi viata cu grija și prudenta. Victoria reala este sa înfrunți tot ce poate face răul mai rău și dacă este nevoie sa fii credincios pana la moarte" (William Barclay)

[Moroco]

În prealabil postat de Psalm 23

"Victoria reala nu este sa trăiești în siguranță, sa scapi de necazuri, să-ți păstrezi viata cu grija și prudenta. Victoria reala este sa înfrunți tot ce poate face răul mai rău și dacă este nevoie sa fii credincios pana la moarte" (William Barclay)

Credincios cui? Papalâcului cel mare sau coroanei imperiale a marii britanii?

Oamenii se asigura punandu-si filtru la tigara si bani la banca nestiind ca asta ii face sa cada. In minte vor dobandi un filtru pe dos, vor deschide ochii ca sa vada mai bine fiara blonda si sa declanseze operatiunea monstru dupa care vor fugi de desfranare fara sa le pese de petele si de scursura de la frecatul pantalonilor pe madularul satanic buclucas pentru ca au bani destui in banca sa-si angajeze taiwaneze tinere ca menajere.... menaj en troi.

Deci vorba asta ”inteleapta” ne face sa fim credinciosi cui si sa ne asiguram casa, masina, viata si banii unde?

[Psalm 23]

Moroco ești ca o reclama în timpul filmului :) No way sa ma enervez, tu îți faci rău doar ție. PS. Era scoțian, ceva foarte diferit de scurt metrajul în care joci tu :) Bye!

[Moroco]

În prealabil postat de Psalm 23

Moroco ești ca o reclama în timpul filmului :)

Vezi ca de la reclamele astea subliminale ajungi de nu te poti abtine si cazi in recidiva... iar cafea, iar tigari cu filtru, iar vrei sa-ti arati fiara blonda....

No way sa ma enervez, tu îți faci rău doar ție.

De ce crezi ca as vrea sa te enervezi? De drag iti scriu. Adevarul insa doare.

PS. Era scoțian, ceva foarte diferit de scurt metrajul în care joci tu :) Bye!

E clar acuma ca buna ziua carei patimi sunt ei foarte credinciosi.

Cica tatal unui scotian se indura de fiul sau care face 18 ani si cum nu i-a cumparat nimic toat viata merge cu el prin piata si-i cumpara o felie de pepene, nu un cantalup ci doar o felie din care bineinteles ca gusta si el aproape jumate.

Peste 22 de ani se reintalneste fiul cu tata-so si cum era cald afar ii zice lui tata-so: hai da si tu o bere ca am facut 40 de ani. La care scotianul al batran ii zice:

-Bere dupa pepene?

Ei bine asa sunteti toti astia cu necredinta, desi credeti toate prostiile si dracovneiile lumii nu puteti si nu vreti sa credeti ca Trambitele sunt de la Dumnezeu si nu de la cel rau!

De ce oare nu puteti? De la circulara? Toti ati pus botul si ati inghitit-o?

V-am zis: de la circulara interna vi se trage tot circul interior ce duce la lepadare de Credinta! E mai rea ca pandemia!

Daca pandemia va ucide trupul atunci cu siguranta circulara va ucide sufletul, pic cu pic tinadnu-va in puscarie!

Hai incercati sa ignorati circulara si sa cautati mesajle celor 7 Tr.Ap. si veti vedea ca veti incepe sa Credeti cu adevarat in ortodoxie si in Dumnezeu!

Hai incercati sa credeti ca Neo dar nu in oracol si in Morfeus ci in Cele 7 Tr.Ap. si in mesajul lor, in Cuvantul lui Dumnezeu! Citind veti incepe sa credeti exact asa cum credti ori de cate ori cititi un roman sau vedeti un film sau auziti o barfa sau o poveste. Nu e greu si va fi bine!

Credeti ca va mint? De ce v-as minti?

Iata ca mai marii nostrii ne-au mintit si v-au bagat in puscarie!
Nu indemn la revolta ci la iertare, iertati si voi pe mai marii nostrii si ne va ierta si pe noi Dumnezeu precum iertam!... din toata inima!

[Psalm 23]

Moroco cred ca singurul motiv pt care vegetezi pe aici este ca le_ai trântit si diliilor din nip o sarabanda de postări obsesiv-compulsive si au cedat săracii, le-ai stins lumina. Vb lu Celentano, au închis prăvălia. Adică sa aibă parte si de tine după bălăriile neîmplinite ale verginicai a fost pur si simplu prea mult :)