Pentru o armonie perfecta intre stiinta si teologie...

[ClaudiuT]

Pentru o armonie perfecta intre stiinta si teologie cred ca este necesar ca poate stiintele sa slujeasca teologiei. Cat timp s-a respectat aceasta "intelegere" lumea nu s-a confruntat deraieri de la traiectoria crestina si mai ales stiinta venea in sprijinul religiei prin aratarea unor fenomene pe care doar Dumnezeu le poate controla.
Cred ca pentru o buna stare in aceasta lume , este nevoie ca stiintele din toate domeniile sa aiba la baza teologia, mai precis pe Hristos. Pe masura ce devii tot mai dotat din punct de vedere intelectual si pe masura ce-ti insusesti tot mai multe cunostinte, daca nu-l ai pe Hristos in inima, risti foarte usor sa pici in indoiala dupa care sa culminezi cu erezia. Daca ne uitam in istorie, cei mai mari eretici au fost cei mai invatati,multi din cei mai renumiti si cunoscuti filosofi si teologi iar mai apoi cercetatorii.

Voi cum credeti ca ar trebuii procedat ?

[ClaudiuT]

Ne trebuiesc dovezi ca sa credem?
Daca credem cu dovezi, mai putem afirma caci credem ?
Eu cred ca odata cu adeverirea acestor dovezi stiintifice, picam in latura certitudinii venita ca consecinta a implinirii a unor conditii menite sa determine existenta lui Dumnezeu si daca avem certitudine nu mai suntem credinciosi.
Bineinteles ca o credinta puternica se concretizeaza cu o certitudine, dar cum spune un profesor : "pe Dumnezeu nu-l poti cuprinde, ci doar surprinde" - asadar iata ca pe Creator nu-l putem cuprinde cu o dovada una sau mai multe, ci doar surprinde in revelatia noastra.
Interesanta afirmatie ... trandafiralb

Har si Pace de la Domnul!

[carmina]

v.topic anterior: Teologie-Stiinta=ARMONIE!!!
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=1365

[carmina]

În prealabil postat de trandafiralb

Stiinta trebuie sa slujeasca teologiei, si sa caute sa explice tot ce este scris in Sfanta Scriptura; nu avem atata nevoie de telefon, calculator, automobil, ceea ce a facut stiinta pana acum, ci de alte descoperiri, minuni ale lui Dumnezeu, prin care ne apropiem tot mai mult de El. Daca unii au nevoie de dovezi pentru a crede in Dumnezeu, le vor avea daca stiinta e in slujba teologiei. Astfel toata lumea va ajunge spre Dumnezeu, fiecare pe drumul sau, unii cu mai multe dovezi, altii mai putine.

e bine ca fiecare dintre noi sa fie foarte atent(a) la ceea ce isi doreste,pt.ca s-ar putea realiza intr-o buna zi;cat despre dovezile stiintifice pe care ar trebui sa le primim pt.a crede,eu una ma cam indoiesc ca vor veni din partea lui Dumnezeu....

[andrei91]

"Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut"

Au trecut aproape 300 de ani de cind stiinta a inceput sa iasa din strinsoarea religiei. Nu mai exista nici o legatura intre cele doua, chiar daca sint multi care si-ar dori asta.

[Florin-Ionut]

Pe mine stiinta ma apropie de Dumnezeu. Cu cat aflu mai multe, cu cat se fac publice noi descoperiri, cu atat mi se intareste credinta.

Sunt unii care vor neaparat sa explice natura inconjuratoare - cosmosul - excluzand posibilitatea unei existente supranaturale si invocand tot felul de teorii care mie personal mi se par aiurea. Pentru mine, viata ca sens si insasi moartea sunt absurde si irationale fara Dumnezeu.

Trecand pe terenul teologiei crestine, credem ca mai inainte de a aparea ateii in lume au fost alte fiinte care au facut alegerea de a refuza planul lui Dumnezeu si care au ales sa existe intr-o stare pe cat se poate "in afara" lui Dumnezeu. Este o consecinta a libertatii pe care o au respectivele fiinte si, la fel, ateismul este alegerea de a il refuza pe Dumnezeu invocand argumente care li se par rationale si care alegere va avea drept consecinta o stare de a fi la marginea existentei, departe de voia divina.

[Fani71]

Eu cred ca stiinta apartine unui alt plan decat teologia.

Cu riscul de a supara pe unii din prietenii atei, as zice ca teologia este pentru stiinta ce ste spatiul in trei dimensiuni pentru plan. Ea este globala, stiinta este partiala.

Stiinta este un mod de cunoastere a naturii care are valoarea ei, nu numai practica, dar si pur si simplu ca cunoastere in sine. Insa este o cunoastere pe un anumit plan, cel material.

Teologia se vrea o cunoastere COSMICA a lui Dumnezeu (atat cat se poate), a omului si a lumii. Ea depaseste planul material, dar nu il exclude. Si poate foarte bine sa accepte valoarea cunostiintelor stiintifice fara sa stea sa se compare cu ele.

Teologia adevarata nu este de aceea reductoare, nu incearca sa reduca totul la niste dogme, cum cred unii. Ea vede omul din perspectiva cosmica, vede lucrarea lui Dumnezeu peste tot, dar nu s eopreste la detaliile din planul material si nu incearca sa le explice rational.

Pe vremea cand se spunea ca stiinta este 'slujitoarea teologiei', in Evul Mediu occidental, stiinta era altfel ca in zilele noastre, ea facea parte din cunostiinta cosmologica teologica a lumii, nu avea instrumentele pur rationale si experimentale pe care le are astazi. Pentru omul din epoca aceea, lumea era vazuta ca transparenta pentru Dumnezeu, era o 'padure de simboluri'. Incepand de la Renastere si mai ales de la Galilei, acest mod de a fi si a intelege lumea a disparut din conceptiua stiintifica, iar stiinta a luat alta cale, cea a cercetarii pur rationale a lumii. Care este si ea un mod de cunoastere posibil. Chiar daca sa zicem este mai redus in inaltime, in verticalitate, este mai dezvoltat in largime, el este un mod de cunoastere legitim, pentru ca planul material exista si ratiunea este data de la Dumnezeu - si da si rezultate practice pe care chiar in momentul asta avem avantajul de a le aplica..

Eu cred ca odata aparut acest fel de cunoastere, stiinta moderna, ea este autonoma si nu mai poate fi pusa direct in slujba teologiei. Ar fi o greseala si o contradictie in termeni. Un om de stiinta credincios se poate minuna de ceea ce descopera ca fiind lucrarea lui Dumnezeu, sau poate sa se bucure ca ceea ce descopera contribuie la bunastarea semenilor, la salvarea unor vieti etc, dar nu cred ca ar trebui sa foloseasca teologia ca INSTRUIMENT direct in cercetarea stiintifica.

Acestea fiind spunse, stiinta ar trebui sa nu se amestece nici in planul care o depaseste, al spiritului.
Iar teologia nu are de ce sa se amestece in teoriile stiintifice. Cu viziunea ei globala, ea nu are acelasi mod de a intelege planul material. Insa cred ca poate si chiar este datoare de a cunoaste anumite descoperiri stiintifice ca sa aplice mai bine credinta la viata de zi cu zi si sa vorbeasca oamenilor de azi in limbajul lor. Altfel ar insemna sa traim in alta lume decat cea de azi. Un crestin traieste in prezent, nu in trecut.

Nu zic ca am dreptate si ca neaparat asa trebuie sa gandeasca un crestin, adica nu sunt prea sigura, sunt numai niste ganduri ale mele. Bineinteles, un ateu va considera acest mod de a gandi complect neverificabil, deci nestiintific.
Este! ;-)
Dar si teologia este complect neverificabila stiintific, si teologii care pretind altceva se inseala grav dupa parerea mea, pentru ca teologia depaseste planul rational deci vericabilitatea.

Cred ca este foarte important sa vorbim despre lucrurile astea mai intai inainte sa ne certam pe tema 'creatie sau evolutie'.

[Fani71]

Sunt de acord ca nu este corect sa denaturezi stiinta si ca 'creationismul stiintific', atata cat pot eu sa-mi dau seama, nu este de fapt stiintifc pentru ca nu se bazeaza numai pe metode stiintficie - observatia, experienta si ratiunea - si deformeaza unele fapte ca sa se potriveasca, cum cred ei, cu credinta lor.

Dar se pare ca si unii evolutionisti fac lucruri asemanatoare in favoarea ateismului. Si asta mi se pare o atitudine nestiintifica.

Un exemplu cam primar, dar poate ajuta la intelegerea a ceea ce vreau sa spun:
Imi amintesc ca atunci cand eram la scoala in Romania comunista un profesor care facuse scoala stalinista ne-a zis ca s-a demonstrat ca Dumnezeu nu exista, pentru ca 'cosmonautii au fost in cer si nu L-au vazut'. Chiar atunci la 11 ani mi s-a parut acest argument simplist si rau intentionat. Cred ca din pacate unii evolutionisti fac la fel, desi intr-un mod mai subtil si mai inteligent. Amesteca planurile si vor sa demonstreze 'stiintific' ca nu Dumnezeu a facut lumea. Or asta nu tine de observatie, experiment si ratiune, deci ar trebui sa nu se pronunte categoric, ci doar sa spuna, daca vor, ca asta li se pare lor o ipoteza plauzibila.

Mi-as dori mult si alte comentarii din partea tuturor la ceea ce am scris. Ma intereseaza si cred ca prin discutii si aducerea unor elemente noi am putea intelege mai bine aceste lucruri.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Fani71

Sunt de acord ca nu este corect sa denaturezi stiinta si ca 'creationismul stiintific', atata cat pot eu sa-mi dau seama, nu este de fapt stiintifc pentru ca nu se bazeaza numai pe metode stiintficie - observatia, experienta si ratiunea - si deformeaza unele fapte ca sa se potriveasca, cum cred ei, cu credinta lor.

Experimentele, descoperirile respective observate rational ii duc pe acestia la ideea necesitatii existentei fortei divine care poate la rigoare sa dea o explicatie ultima lucrurilor existente. Si aceasta concluzie a lor nu este din neputinta imediata de a avea raspunsuri la multe intrebari, ci din imposibilitatea explicarii unor fenomene sau mecanisme infinit subtile sau infinit cosmice.

Mai bine pornesti in cercetare de la premiza ca Dumnezeu s-ar putea sa existe, decat de la premiza ca nu este Dumnezeu si hai sa explicam lumea ca fiindu-si suficienta.

Oricum, de demonstrat ca Dumnezeu exista sau ca nu exista nu poate nimeni si nici nu o sa poata. Deci nici cosmosul nu va putea fi explicat in totalitate niciodata in adevarul lui misterios si ultim, dar macar in parte sa aflam noi lucruri interesante, cat putem sau cat ni se da voie...