În prealabil postat de cosmin_82
A doua minume ,, febra care a interzis inceperea chimioterapiei”
Am revenit in Spania, pe data de 16.06.2007, mai obosita si fara vlaga, decat atunci atunci cand am venit in Romania. Asteptam cu nerabdare ziua de 18.07.2007, sa merg la Clinica deoarece ma simteam foarte rau si in acelasi timp voiam sa aflu rezultatul analizelor ce urma sa le fac. Ma simteam din ce in ce mai rau.
Odata, ajunsa la Clinica Universitara Navara din Pamplona, insotita ca de fiecare data de prietena mea ,,LOLA” – 68 ani, care nu stiu cum sa-i spun ,,prietena” sau ,,mama” si Daniel sotul acestei (pentru care ma rog Sfantului Nectarie, Maicutii Domnului si Mantuitorului Hristos sa le dea sanatate vesnica), am efectuat un set de analize, care nu au fost foarte convingatoare pentru doctor. Acesta mi-a prescris internarea, ramanand pana a doua zi dupa amiaza cand au revenit Lola si Daniel. A fost o zi cumplita pe care nu am s-o uit toata viata, intrucat am primit vestea de la medic prin Lola, pentru ca niciun cadru medical nu a avut curajul sa-mi spuna ca eu am facut ,,recadere”, aparuse din nou leucemia; adica toata munca medicilor si chinurile mele fusese zadarnice. In acelasi timp medicul o anuntase pe Lola, ca v-a trebui sa incepem din nou tratamentul cu citostatice si un nou transplant de maduva, astfel nu imi poate garanta ca voi putea trai mai mult de doua luni. In acele clipe m-a cuprins disperarea, bani se apropiau de sfarsit, organismul meu nu stiam daca o sa mai reziste la inca o serie de citostatice. Ma hotarasem sa renunt pentru a nu mai fi o povara.
Dar, cei apropiati: sotul, surorile (mama mea nu aflase nimic) si Lola prietena mea care a sugferit foarte mult pentru mine, m-au incurajat spunandu-mi ca nimic nu este pierdut, ei imi vor sta alaturi iar, sotul mi-a transmis ca banii sa fie ultima mea preocupare. Am hotarat ca el si fetita noastra sa vina la mine in Spania pentru ai simtii mai aproape de mine. Asa cum am spus, imi rememoram clipele din urma si nu stiam unde am gresit fata de Dumnezeu, fata de Sf. Nectarie. Aducandu-mi aminte de promisiunea facuta Sf. Nectarie, sa scriu despre minunea infaptuita, astfel sa pot impartasi si altora despre minunile Sf. Nectarie.
Astfel, pe data de 24.06.2007, am revenit impreuna cu sotul la Clinica Universitara Navara din Pamplona, unde urmau sa-mi inceapa din nou acele serii de citostatice. Vreu sa va marturisesc ca in zilele premergatoare internarii am avut dureri ingrozitoare la picioare, burta si maini.
Din momentul cand sotul a inceput scrisoarea catre Sf. Nectarie si mama mea a mers la duhovnicul meu pentru rugaciuni (sfantul maslu), au inceput sa-mi dispara durerile. Odata cu sosirea sotului si a copilului ma simteam din ce in ce mai bine.
A urmat internarea, in cursul zilei de luni au fost efectuate seturi de analize, a venit medicul la mine incurajandu-ma si spunandu-mi ca au mai fost cazuri ca al meu, iar a doua zi voi incepe taratamentul cu citostatice-chimioterapie, in acest sens inmanandu-mi un plic cu medicamentele ce urmau sa m-i le administreze si pretul acestora. Dar, surpriza, nu au putut sa-mi inceapa tratamentul deoarece faceam febra. O clipa ne-am gandit la bunul Dumnezeu si Sf. Nectarie, ca asa s-a vrut sa nu incep tratamentul, in scopul infaptuirii unei noi minuni cu mine. In acele momente ne gandeam ca ar fi bine ca medicul sa-mi repete inca o data ,,punctia medulara”, dar nu indrazneam, ai spune din motive de a nu il desconsidera profesional si cine ar crede ca la un interval asa de mic sa se produca vre-o minune. In dimineata zilei de marti ne-am trezit ca in camera, a intrat un preot catolic, fara ai spune nimeni ca in acea camera se afla cineva care are mare nevoie de ajutorul Mantuitorului Hristos. Ne-a vazut ca suntem nedumeriti si ne-a intrebat pentru ce ne aflam, deoarece pe sotie o cunoastea de data trecuta cand efectuase transplantul de maduva. Dupa scurta poveste pe care i-am relatat-o si spunandu-i ca suntem crestini, preotul ne-a asigurat ca se v-a ruga pentru mine, sens in care a aratat spre cer cum ca exista un singur Dumnezeu. Primisem un semn de la bunul Dumnezeu si Sf. Nectarie ca sunt alaturi de mine. In urmatoarele minute am primit vizita medicilor anuntandu-ma ca recidiva boli era mult mai accentuata decat stiam, dar ei au hotarat sa imi mai faca inca o data analize la maduva, sens in care au prelevat din nou probe medulare, rezultatul urmand a mi-l comunica a doua zi. In acea seara sotul a inceput sa sune in tara mai multi preoti, sa se roage Maicii Domnului, Mantuitorului Hristos pentru a mai infaptui o minune cu mine; in acelasi timp eu cu sotul si familia rugandu-ne neacetat Sfantului Nectarie sa se roage pentru mine Maicutii Domnului si Mantuitorului Hristos intr-u tamaduirea bolii de care sufar. A sosit ziua de miercuri, asteptand sa vina medicul sa-mi spuna rezultatul analizelor, iar cand medicii au aparut, se uitau nedumeriti la mine si nu stiau ce sa creada, anuntandu-ma ca celulele ,, stem” pe care mi-au fost donatae de catre sora mea in urma cu aproximativ 4 luni au inceput sa lucreze de cateva zile, cazul meu fiind cu siguranta unul special. Rugaciunile catre Sf. Nectarie, iar rugaciunile Sfantului Nectarie catre Maica Domnului si Mantuitorului Hristos au dat roade, minunea se infaptuise. Insusi medicul, recunoscand ca nu s-a mai intalnit cu un asemenea caz, doarece in maxim o luna, o luna si jumatate de la transplant, celulele ,,stem” incep sa lucreze, in cazul de fata numai Dumnezeu face minuni, EL este primul, tamaduitorul tuturor bolilor, medicii fiind pe planul al doilea.
Ne rugam in continuare Sf. Nectarie, pentru tamaduirea celor ce sufera din cauza cumplitelor boli, El fiind cel ce se roaga pentru noi toti , Maicutii Domnului si Mantuitorului Hristos-Dumnezeul nostru. Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu.
|
05.03.2010, 23:54:16
Subiecte asemănătoare
Mod linear
