Regatul Romania?o alegere pierduta sau furata?

[vsovivi]

În prealabil postat de I.Calin

Dacă ai fi citit cu atenție postările mele, ai fi observat, probabil, că am încercat să fiu imparțial cu privire la problema republică – monarhie. Spui că mă las convins de bărfe („Voi aţi citit doar bârfele din cărţile de istorie şi de aceea nu mă mir de nivelul vostru de a-L şti pe Adevărul...”) Mă suspectezi că am preluat „concluziile opoziţiei care nu s-a lăsat până nu a scris ea cărţi de istorie absurde și mistificate și pline de pocirla mincinșilor învârtoșători de inimă...”

Repet o concluzie afirmată mai sus:

Problema nu e dacă e monarhie sau republică, ci unde duce instaurarea oricărei dintre aceste forme de guvernământ pentru un anumit popor cu particularități specifice (geografice, economice, politice etc.):
Către tiranie (dictatură) sau către o democrație liberală?
Suntem noi, românii, pregătiți pentru o monarhie neaoșă, specific românească, cu tendințe înspre dictaturi regale, antonesciene, staliniste, comuniste? Sau ar trebui să acceptăm șansa istoriei (acest bun câștigat, e drept, nemeritat și discutabil) al republicii?

Într-adevăr, ar trebui poate să reformulez: nu acest „bun câștigat”, ci oportunitatea de a ne institui forma de guvernământ dorită. Dă-mi voie să-ți spun o platitudine: Regii nu sunt zei, sunt oameni și ca oricare dintre oameni supuși greșelii. Nu sunt deasupra unor interese umane, la fel ca oricare dintre președinți.

Unșii Domnului: nu e oare o (pre)judecată transmisă și cultivată de timp de secole de către monarhiști? Pe cine a uns Domnul Iisus Hristos? Știu doar că i-a spus lui Pilat: „N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus.” De ce n-ar avea o putere de sus oricare dintre conducătorii din această lume, fie regi, fie președinți, guvernatori etc.? Oricum, nu acesta este fondul discuției și mai ales, legitimarea divină a monarhiei, interpretabilă și discutabilă...

Întreb, de ce nu am fi pro republică prezidențială decât pro monarhie constituțională? Nu e oare același lucru? Aha, monarhiștii spun că monarhia conferă stabilitate politică și nu mai avem de-a face cu jocul electoral al numirii de președinți și costuri economice suplimentare? De parcă, menținerea unei monarhii nu costă... E drept ar fi „ceva” stabilitate politică prin aceea că există posibilitatea să trăiești o viață cu același „leader de țară”, indiferent că-ți place au ba, dar trebuie să-ți placă pentru că așa au hotărât generațiile anterioare pentru tine, nu-i așa?

Nu sunt un nostalgic al basmelor din copilărie, cu regi, prințese și povești cavalerești (Alexandre Dumas ori Michel Zevaco), realitatea cu regii e mult mai prozaică decât ar părea la prima vedere.

Din partea mea: fie ce o fi, monarhie ori republică. Un singur lucru e cert: un rege (împărat) am deja, chiar nu mă doare capul de cine mă va conduce într-o viață în care am ceva mai bun de făcut decât să port grija unor familii regale ori prezidențiale.

Doamne ajută!

Păi nu se pune problema să alegem noi ce conducere să avem; sau s-a pus vreodată această problemă? A avut vreodată poporul această putere? Nu vedeți ce s-a petrecut? Domnitorii din Iistorie și apoi Regii au luptat să facă o țară creștină, iar după ce au făcut-o și au adus-o printre primele din punct de vedere economic, militar și cultural prin înțelepciunea primită de sus de la Dumnezeu a lor și a oamenilor străluciți din popor, a venit pisma și ciuda din interior și exterior și au furat meritele, eroismele, războaiele, au confiscat munca din sclavia milenară, revoluțiile, bunurile și s-au erijat ei la merite în numele poporului folosindu-se de massmedia și de propagandă și de credulitatea fraierilor care iau de bună bârfa și manipularea și învârtoșarea căci se dădeau cu cei ce aveau spatele asigurat... ce știu eu pe unde...

Dar se pune problema, ca în orice familie, ca în orice grup de oameni, de a recunoaște meritele celor ce chiar le au pentru binele comunității și mai ales ale celor care s-au jertfit sau au muncit pentru zidirea acestei țări, căci e un simțământ curat a avea recunoștință sinceră și dreaptă față de cei ce chiar o merită spre a fi păstrați la inimă în veșnicie.

Pilat primise de sus, de la Dumnezeu prin frații Macabei puterea, deci iată că Hristos recunoaște autoritatea judecătorească a romanilor întrucât iudeii aveau tratate semnate cu ei de pe vremea fraților Macabei când se slujiseră împreună pentru apărarea Templului cel Vechi al Domnului. Deci de sus primise acea putere și autoritate, de la Dumnezeu...

Tot așa și unșii Domnului, Carol al II-lea și Mihai au autoritate divină de a cârmui această țară câștigată și apărată de părinții lor, regele Carol și Ferdinand care nu erau unșii Domnului dar fuseseră încoronați ca regi pentru meritele lor eroice în războiul de independență și în primul război mondial.

Am explicat și am arătat că nu era tiran Carol al II-lea chiar dacă monarhia de pe vremea lui avea toată puterea în mâna unui singur om, în mâna regelui, căci i-a părăsit la început lăsându-i să facă democrație și dacă nu s-au înțeles și l-au chemat pe el înapoi în țară, atunci a făcut el un socialism regalist creștin ajungând cu țara printre primele țări ale europei și ale lumii... „dar” cum celor ce și-au pierdut puterea, parveniții și politicienii de mucava, nu le-a convenit, atunci au uneltit în contra lui iar el a preferat să plece decât să pună tunurile pe ei. Iar ei l-au înscăunat pe Antonescu și acela chiar a fost dictator căci el a pus tunurile pe ei și a făcut ce a vrut în țară, cârmuindu-se după părerile lui personale pragmatice și fricoase, căci împreună cu Sima l-a chemat pe furer în ajutor și apoi căuta să scoată România din război, lăsând pe frații americani, ruși, engleji, franceji, canadieni, greci, sârbi să moară cu miile și milioanele, rași de pe fața pământului de morișca nazistă, și noi ca lașii trebuia să privim la ei așteptând să ne elibereze ei Ardealul de Nord, și să ne dea în dar Basarabia și Bucovina, după ce am fost un fel de aliați cu furerul în războiul din răsăsrit. Rușii ne-au propus să-i ajutăm pe ei și cu ocazia asta să ne eliberăm Ardealul și vom primi și Basarabia și Bucovina. Ei au venit la negocieri, ei au cerut ajutorul regelui care nu avea nici o putere, dar care convocând partidele politice la o întâlnire de taină, au ajuns la concluzia că e bine să întoarcem armele căci nu a fost voia poporului intrarea în război de partea naziștilor căci noi eram francofili și anglofili și rusofili și americanofili... așa că nu au fost viclean ca să-i prindă în capcană pe nemți ci le-a dat 3 zile ca să se retragă. Și i-a propus lui Antonescu să preia conducere frontului împotriva naziștilor. Dar acesta nu a vrut să se supună cum nu s-a supus nici lui Carol al II-lea, deci după arestare l-a predat comuniștilor căci era din aceiași tagmă de răzvrătiți.

Actul Regal de la 23 august 1944 a schimbat soarta războiului și l-a scurtat cu câțiva ani, căci aliații nu intraseră în Paris la acea dată și pierderile erau uriașe în rândurile aliaților care debarcaseră și nu înaintau și nu puteau străpunge frontul ci naziștii aveau contraatacuri nimicitoare.

Iar rușii care veniseră la negocieri să ceară întoarcerea armelor aveau aliniamentul pe Nistru... sau voi chiar credeți că era ideea regelui de a întoarce armele? Erau propunerile sovieticilor, ale lui Stalin, ca să ne recâștigăm teritoriile: Ardealul de nord, Basarabia și Bucovina și tezaurul.

Acest act regal eroic de credință și mare onoare a fost apoi furat de sovietici și de propaganda comunistă și de cezarul ceaușescu, și perpetuat apoi de vhulpea vicleană și de istoricii aserviți și mincinoși, susținând după război că noi eram ca și învinși, și de aia am întors armele, că oricum rușii ne-ar fi ocupat, că războiul era terminat.

Defapt până la 23 august 1944 furerul nu pierduse nici o bătălie ci după ce făcuse ravagii în toată europa, asia și africa se retrăsese pe poziții de forță și era cel mai bine baricadat în cazemate, de unde cu aviația în spate și cu motorizatele făceau incursiuni nimicitoare în taberele adverse, același tip de atac: blițcrig.

Erau invincibili, și doar când și-au dat seama că nu vor putea ține piept la trei fronturi: aliații în vest, americanii lui Paton în sud, sârbii și românii în est urmați de sovietici și în nord marina și schiorii... abea atunci au înțeles că sunt învinși, iar în Germania nazistă după ce românii s-au întors acasă, căci n-am intrat în Germania, sovieticii deșii nemții fugeau din calea or ca să se predea americanilor, ei puneau la pământ tot și au jefuit tot ca și pradă de război, deci au făcut la fel ca naziștii, căci erau din aceiași categorie politică, socialism fără Dumnezeu.

Iar voi considerați că dacă puterea e în mâna unui singur om e tiranie, păi tirania se manifestă prin faptele tiranice și nu prin faptul că un om deține puterea, sau un partid.

Dar acum e mai bine? Că în loc de unul avem 450 de tirani în parlament, și alții mii de baroni tirani prin județ și alții la toate instituțiile de stat sau particulare unde tirania e la ea acasă. Căci orice om e un mic tiran la el în curte, și dacă n-are frică de un rege cu frica lui Dumnezeu, atunci avem războiae nesfârșite între găști.

La noi era perfect înainte, Democrație Regală, adică era vorba de echilibru între voința poporului și voința regelui, și dacă și poporul și regele slujeau Domnului ascultând de glasul lui Dumnezeu prin prooroci, atunci dialectica puterii făcea ca să domnească dreptatea primită de sus.

E singura formă simplă și eficientă de guvernare, dar patrihoții și străinii nu suportă ca să fie alții mai sfinișori ca ei, așa că ei vor să conducă în dictatura lor ocultă, ascunsă, distribuită: scorpia cea cu multe capete.

[vsovivi]

Ştiaţi că Rusia ţaristă, după ce a cerut ajutorul regelui Carol I, ca să-i ajute românii pe ruşi în lupta cu imperiul otoman, căci nu-i puteau învinge pe turci şi era foarte ruşinos ca să pierzi în războaie... s-au făcut că uită... iar Regele Carol I a acceptat să le sară în ajutor cu condiţia de a ne recunoaşte şi ei independenţa României. Şi ei s-au învoit, iar noi am pornit la războiul de independenţă dar şi ca să sprijinim imperiul ţarist creştin, căci ei continuau războiul Crimeei ajuns acum pe teritoriul Caucazului şi al Bulgariei de azi, şi după ce armata română a biruit turcul la Rahova şi Vidin şi Plevna şi în celelalte locuri încât paşa s-a predat românilor, ruşii din invidie, după război, în frunte cu ţarul şi armata ţaristă au luat prizonieri armata română cerând regelui Carol I să predea România ca să fie vasală imperiului ţarist, şi dacă au văzut oţel inox suflat cu aur la Carol I, căci nu a cedat ci a fost hotărât să înceapă război cu ruşii, abea atunci au recunoscut şi ei independenţa României. Oare cum de în al doilea război mondial lucrurile s-au repetat copiate ca la zerox?

Mihai nu mai avea armată căci o jertfise pe toată pentru binele întregii lumi şi al lor acceptându-le oferta, iar dacă a văzut că apoi nu vor să-l omoare ca pe ţar ci doar să-l compromită sacrificând studenţii şi simpatizanţii Adevărului, a plecat fără să ceară socoteală de furtul meritelor în război şi de cel în alegeri făcut de comunişti şi sovietici, deşi îi erau cunoscute toate minciunile lor, că doar nu poţi păcălii o ţară fără ca să ştie tocmai regele ei. Dar a răbdat şi a plecat căci nu voia pentru sine jertfele copiilor nevinovaţi.

Dacă nu ştiaţi asta, cercetaţi Iistoria ca să aflaţi cine sunt cei 4 stâlpi de oţel care au făcut România Mare... care acum e micuţă fiindcă a fost cercuită de către străini, străinii de Dumnezeu, dar ea este regina, Ţara Strălucirilor, după cum este scris la proorocul Daniel, şi după cum este tăinuit în scriptură ca fiind pământul cel nou al lui Dumnezeu după cum a promis şi a dat să fie scris prin prooroci.

[I.Calin]

Dragul meu, departe de mine gândul de a nu recunoaște meritele regalității în România modernă și contemporană. Dacă ați observat am ținut să subliniez și eu aceasta.
Argumentele istorice sunt OK, dar nu sunt suficiente să susțină ideea de monarhie. Nu este exclus ca realizările trecute ale României să nu fi fost împlinite și într-un stat republican. N-avem de unde ști, trend-ul secolului XIX era, în general, spre monarhie cu câteva excepții. Iar românii fiind atâta vreme sub sultan / țar, cu o istorie zbuciumată și o predispoziție, aș zice eu, spre aservire, puteau să-și dorească vreo republică? Republică care presupune implicarea tuturor oamenilor responsabili în guvernarea țării (prin vot sau direct)?

Din nefericire, atunci ca și astăzi... Probabil, ne gândim că monarhia va salva România! Dar pe români cine-i va salva?

[vsovivi]

În prealabil postat de I.Calin

Dragul meu, departe de mine gândul de a nu recunoaște meritele regalității în România modernă și contemporană. Dacă ați observat am ținut să subliniez și eu aceasta.
Argumentele istorice sunt OK, dar nu sunt suficiente să susțină ideea de monarhie. Nu este exclus ca realizările trecute ale României să nu fi fost împlinite și într-un stat republican. N-avem de unde ști, trend-ul secolului XIX era, în general, spre monarhie cu câteva excepții. Iar românii fiind atâta vreme sub sultan / țar, cu o istorie zbuciumată și o predispoziție, aș zice eu, spre aservire, puteau să-și dorească vreo republică? Republică care presupune implicarea tuturor oamenilor responsabili în guvernarea țării (prin vot sau direct)?

Din nefericire, atunci ca și astăzi... Probabil, ne gândim că monarhia va salva România! Dar pe români cine-i va salva?

Păi asta e cea mai mare păcăleală, reprezentarea, că cică noi mereu trebuie să fim reprezentați de cineva... și ceea ce e și mai ciudat e că deși reprezentanții noștri care cică ne reprezintă se aleg din 4 în 4 ani, deci se schimbă din 4 în 4 ani, ei rămân mereu aceiași.

Nu ar fi mai simplu să mă reprezint singur pe mine însumi sau să mă reprezinte Dumnezeu? Ce bine ar fii să nu mai fie nevoie de nimeni care să mă reprezinte... Căci eu nu aleg pe cineva care să mă reprezinte pe mine ci care să se reprezinte pe el însuși că de aia îl aleg căci îmi convine cum se prezintă...

Deci nu vreau nici un avocat care să mă reprezinte pe mine, nu mai vreau să aleg reprezentanți într-o republică ci oameni care să se reprezinte pe ei și eu să-i aleg pentru că prin ei îl regăsesc pe Dumnezeu. Deci nimeni altcineva nu mă poate reprezenta mai bine ca regele, căci regele este unsul Domnului, și faptele lui ca rege mă reprezintă. Cine nu și-ar dori să fie rege?

Fii rege peste poftele și voirile tale ca să nu păcătuiești.

[HoratiuM]

În prealabil postat de horatiu.miron

Insasi ideea de monarhie este obscena.

Însăşi "ideea" că monarhia sau ideea ei ar fi obscenă, este o non-idee. Sau, după caz, o prostie. Iar în cazul monarhiei constituţionale este şi o ignoranţă crasă.

[HoratiuM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Să fim realişti. Contextul politic este cu totul altul decât la jumătatea secolului al XIX-lea. Atunci, masoneria (şi, în mod deosebit, Loja Marele Orient) a lucrat pentru accederea la putere a unui ofiţer de câmp de care nu auzise nimeni: Al. I. Cuza. Dar repede, pe măsură ce se apropia expirarea septenatului prevăzut, ofiţerul devenit domnitor a păţit ceea ce avea să păţească, peste mai bine de un secol, Ceauşescu. Şi-a închipuit că e destul de bine înşurubat ca să nesocotească instrucţiunile celor care, de fapt, făceau jocurile. În 1864 trece la regim personal. Doi ani şi o "monstruoasă coaliţie" stânga-dreapta i-au trebuit masoneriei ca să îl de jos şi să îl trimită în Franţa, unde Loja îl putea supraveghea mai bine pe farmazonul dispus la bravade. După ce Filip de Flandra, cântărind cu atenţie dacă e mai bine să fii domnitorul unei ţări ciudate, ori e mai bine să fii conte la tine acasă, s-a decis pentru a doua variantă, iată dinastia de Hopănţoală instalată pe tronul ţării. State româneşti mai puternice şi conduse de un rege conveneau pe atunci masoneriei, a cărei ţintă erau imperiile. Dar, în urma unor manevre dibace din Primul Rezbel Mondial, misiunea regilor de a-i distruge pe împăraţi a fost îndeplinită cu succes. Maurii şi-au făcut datoria, maurii pot să plece. Dacă Prima Abominaţie Mondială a dus la măturarea împăraţilor, A Doua a dus la măturarea regilor.
Astăzi, în cadrul luptei anti-tradiţionale condusă de puterile oculte, asupra cărora Scaunul Apostolic a avertizat încă din 1738, din vremea Enciclicei "In Eminenti" a Papei Clement al XII-lea,regalitatea nu mai este "în cărţi". Vedem bine cum, pe de o parte, rolul monarhilor este redus la cel al unei fotografii, iar pe de altă parte sunt atacaţi din toate părţile de mediile de dezinformare. Campania împotriva monarhiei face parte dintr-o regie mai largă şi cu bătaie lungă, care urmăreşte să submineze toate instituţiile care mai amintesc cât de cât de tradiţie: Familia, Biserica, Şcoala, etc. Dar, cel puţin cu Biserica, nu au nici cea mai mică şansă de reuşită. Cristos a promis asta (Matei 16:18). Cu monarhiile, însă, pot reuşi şi sunt pe cale de a reuşi. Dealtfel, în ziua când vor termina cu monarhia britanică, căderea celorlalte va fi deja previzibilă, ca într-un joc de domino.

Altă dată îmi făceaţi o impresie bună. Dar această postare este de-a dreptul jenantă. Dincolo de "Hopănţoală" - o ironie şchioapă şi ineptă pentru o dinastie care este sinonimă cu patriotismul autentic şi cu statul român aflat în apogeul său - toată teoria masoneriei şi conspirativita acută nu sunt decât semnele unor superficialităţi obsesionale. Teoria conspiraţiei (după mine: a constipaţiei, mintale) funcţionează numai pentru cei cărora li se pare că e uşor să proiecteze în fantasme doctrina "luptătorului luminii". Există masonerie şi conspiraţii, dar să rămânem cu impresia că ele "controlează totul", înseamnă să ne pierdem discernământul în ochiul de cafea al gnosticismului de subretă. Globurile de cristal impietează asupra gândirii teologice autentice care ştie că omul are, totuşi, o libertate cam greu de stăpânit (totalitarismele, oricât de bine puse la punct, cad şi ele, la un moment dat) şi care mai ştie şi că Cel Care are Împărăţia şi Puterea nu poate fi dezlocuit de "stăpânitorul lumii acesteia".

În alţi termeni, e vorba, în toată conspirativita asta de coterie misticoidă, despre confuzia dintre empiric şi transcendental. Când ele sunt, însă, deosebite, se va putea cunoaşte că lumea se îndreaptă spre abis pentru că de asta sunt, în esenţă, atraşi cei mai mulţi oameni, nu pentru că i-ar păcăli nu ştiu ce agitatori, oricât de secretizaţi.

Marea ispită etică este să-l vedem pe diavol incarnat. Sau să credem că numărul fiarei este vreun cip. Căci adevărata luptă este spirituală, nu vreun jihad de mujaheddin, iar semnul fiarei va fi pus pe suflet - la îmbinarea acestuia cu trupul - nu pe epiderma trupului muritor.

[horatiu.miron]

În prealabil postat de HoratiuM

Însăşi "ideea" că monarhia sau ideea ei ar fi obscenă, este o non-idee. Sau, după caz, o prostie. Iar în cazul monarhiei constituţionale este şi o ignoranţă crasă.

Obscenitatea conceptului de monarhie nu e o idee, e o realitate. Este obscen sa crezi ca un oarecare dobandeste prin nastere dreptul de a domni asupra altora.

[HoratiuM]

În prealabil postat de horatiu.miron

Din cand in cand se intampla ca o carpa kaghebista si bolsevica sa fie ales presedinte. Din cand in cand se intampla ca un print interbelic degenerat sa acceada la tron. Presedintele are limite la durata si numarul mandatelor. Regele e rege pe viata. Pe care-l preferam?

Îl preferăm pe rege întotdeauna dacă e constituţional. Adică, dacă nu intervine propriu-zis în viaţa politică decât pentru a promulga legile, a emite acte normative ce trebuie contrasemnate de ministrul de resort, de a acorda, eventual, amnistii şi graţieri sau de a reprezenta simbolul suveranităţii şi al unităţii idealului şi binelui public, fiind dincolo de determinaţiile şi interesele partinice.

Dar, mai ales, dacă suveranul este exact reprezentantul suveranităţii naţiunii pe durata stărilor de excepţie, fiind crescut într-o educaţie care să-l formeze în mod special pentru astfel de situaţii.

Preşedintele este partinic, emite acte normative ce nu trebuie sancţionate întotdeauna, şi fiind un lider temporar şi cu o origine variabilă, nu constituie cu adevărat un element stabil pentru stările de excepţie, ci, mai curând, un element de risc, căci nu ştii ce atitudine ia pe durata respectivelor stări.

Pe scurt, un preşedinte cu o origine politică partinică este prin definiţie suspect de lipsă de neutralitate. Un monarh, deloc, iar în situaţii concrete, foarte rar, din cauza neapartenenţei sale politice şi a tradiţiei în care e format.

[vsovivi]

În prealabil postat de horatiu.miron

Obscenitatea conceptului de monarhie nu e o idee, e o realitate. Este obscen sa crezi ca un oarecare dobandeste prin nastere dreptul de a domni asupra altora.

Şi o mai mare obscenitate este să-şi închipuie cineva că chiar merită să domnească peste popor... 4 ani, adică să dorească a fi ales ca preşedinte.

Iar cea mai mare obscenitate este de a fi fraier ca să crezi că chiar merită... să-l alegi.

Ideea este că toţi ne naştem spre a fi monarhi însă sfârşim prin a fi doar preşedinţi... e vorba că ne facem preş până la urmă însă viceversa vicentoarsa ...nu găsim niciodată calea de a ne umili... Regelui căruia ar fi trebuit.

[HoratiuM]

În prealabil postat de horatiu.miron

Obscenitatea conceptului de monarhie nu e o idee, e o realitate. Este obscen sa crezi ca un oarecare dobandeste prin nastere dreptul de a domni asupra altora.

Cred că nu ai înţeles deloc ce înseamnă monarhia constituţională. În termenii definiţiei date de tine, aşa e. Dar monarhia în sine semnifică şi altceva, apoi, cea constituţională este cu totul altceva decât o superioritate rasială.