|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#21
|
||||
|
||||
Este mai ușor, probabil, să simți harul lui Dumnezeu atunci când trăiești ca troglodiții decât atunci când nimic nu-ți lipsește. Este unul dintre multele paradoxuri ale credinței, pe care, pentru a o trăi, trebuie să-ți întorci lumea cu susul în jos, căutându-ți fericirea, bucuria, pacea, împlinirea, în cele disprețuite de oameni: în sărăcie, în postire, în nedormire, în însingurare.
|
#22
|
|||
|
|||
Citat:
Ci pentru că în asprimea unei astfel de vieți, asemănătoare poate unei ierni, mor microbii duhovnicești și își face loc ghiocelul învingător al primăverii sufletești... Doar murind într-o lume, cred că putem renaște în Alta. Cine se încumetă la așa nebunie? Înțeleptul și viteazul, am auzit...:) Cel rămas fidel până la capăt. |
#23
|
|||
|
|||
Citat:
Citind tot felul de cărți despre sfinți și încercări duhovnicești, se întâmplă să tânjim după anumite nevoințe, experiențe... căci sunt prezentate ca lucruri de laudă. Dar poate nu suntem pregătiți pt ele. Sau scopul nostru poate fi lauda. E greu să nimerim să avem atitudinea "potrivită". Dar lumea e o arenă a încercărilor, avem o viață de antrenamente și un Tată în ceruri care ne veghează creșterea :-). Lăudat fie numele Lui! |
#24
|
||||
|
||||
Da, nu cred că trebuie să căutăm nevoințele, ci pe Dumnezeu. Și căutându-L pe El, uneori ajungi inevitabil la nevoințe sau nevoințele ajung la tine.
|
#25
|
|||
|
|||
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
|
#26
|
||||
|
||||
O spui cu simtire , sau numai asa declarativ ?
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#27
|
|||
|
|||
Inițial m-am bucurat când am văzut un nou mesaj pe acest topic, dar citindu-l m-am întristat...
|
#28
|
||||
|
||||
Acelasi lucru l-am simtit si eu !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#29
|
|||
|
|||
Citat:
De aceea înțeleg, mai ales după ce am citit câteva cărți variind între Viețile Sfinților și cărți mai recente precum Starețul meu, Gheron Iosif Isihastul ori cărțile Părintelui Sofronie - am înțeles așadar mai bine de ce e nevoie, absolută nevoie de cultivarea unui duh și a unei vieți de asceză. Foarte ușor înclină cugetul și inima omului spre păcat, spre lenevire și toate cele ce urmează de aici - dacă nu se ține din scurt, cu oarece asprime... (Ascultarea, spovedania deasă și sfatul duhovnicesc și rugăciunile duhovnicului și ale fraților îmi par aici de mare ajutor, altminteri omul se poate trezi incapabil de asprimea cu sine, poate greși ori poate ceda.) Inutil să mai spun de câte ori m-am convins de aceste lucruri pe propria-mi piele, mai întâi... Uneori, când eram mai tânăr și chiar în ultima vreme, credeam că asceza ori ținerea din scurt a propriilor tendințe e ceva opțional, că ascetul e un fel de condiție profesională...:) Din ce trec anii văd că asceza e o necesitate a oricărui om. E absolut vital pentru om să se țină la nevoință așa cum ne învață Biserica. Altminteri toate se strică, rostul se pierde, viața își iese din țâțâni și așa mai departe... Prețuirea și practicarea nevoinței vine din iubire...:) O iubire înțelegătoare, o iubire bine drămuită de Harul lui Hristos. Fără această iubire asceza devine stearpă și omul urîcios... Sufletul se înăsprește și părăsește, treptat, obiceiurile bune, devenind cârcotaș și neîncrezător, nepăsător, nerâvnitor. Mare nefericire, mare nenorocire e asta pentru om... Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Mare este Pronia Lui iubitoare! Last edited by Ioan_Cezar; 29.01.2015 at 05:07:20. |
#30
|
||||
|
||||
Fă-ți timp
În trecerea grăbită prin lume către veci, Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci! Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând Fă-ți timp să poți, cu mila, să te alini oricând! Fă-ți timp pentru-adevaruri și adâncimi de vis, Fă-ți timp pentru prieteni, cu sufletul deschis! Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lângă izvor, Fă-ți timp s-asculți ce spune o floare, un cocor! Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi, Fă-ți timp, frumoase amintiri, de unul să invoci! Fă-ți timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni… Fă-ți timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini… În trecerea grăbită prin lume către veci, Fă-ți timp măcar o clipă să vezi pe unde treci! Fă-ți timp să guști frumosul din tot ce e curat, Fă-ți timp, că ești de multe mistere-nconjurat! Fă-ți timp cu orice taină sau adevăr să stai, Fă-ți timp, căci toate-acestea au inimă, au grai! Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți, Fă-ți timp să dai vieții adevăratul sens! Fă-ți timp, acum! Să știi: zadarnic ai să plângi
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|