Iisus - a urmat niste scripturi. Ar fi putut sa aleaga altfel?

[sergiu]

În prealabil postat de cristinamaria

@Sergiu: nu cred ca dai prea mult prin strachini, personal nu imi pot imagina care ar fi acele cunostinte pe care nu ar trebui sa le avem pana anu ajungem dincolo. da-mi un exemplu la ce te referi.

E vorba in general de lucruri care tin de Dumnezeu si nu stiu daca se cade sa ma gandesc la ele. De exemplu te intrebi uneori ce inseamna energie necreata. Daca nu e creata de unde a aparut? Care este esenta lui Dumnezeu? Pentru ca noi ce stim acum (ca si cunoastere) simt ca ni s-a dat in stricta corespondenta cu capacitatea noastra de a intelege si specificul creierului nostru.

[cristinamaria]

E interesant ca pui problema asa, ai perfecta dreptate. Dar omul nu are numai creier.

Cred insa ca problema descrisa de tine nu-l ofenseaza pe Dumnezeu si este mai mult de natura filosofica. Cel care o adreseaza destul de bine este Blaga (daca vrei pot sa caut exact in ce lucrare si sa-ti spun) si e dezvoltata de un sociolog-filozof contemporan (daca te intereseaza iar iti pot spune, dar stilul lui e dificil de inteles).

Blaga pune problema "rezonantei" cu universul, mergand pe ideea ca misterele acestuia ne sunt transmise prin ceea ce noi numim revelatie. Chiar si prin revelatie, fara sa faci apel la logica, ratiune si multe lecturi, poti ajunge la cunoasterea adevarata. de fapt DOAR prin revelatie poti ajunge acolo, pentru ca pe drumul celalalt nu ajungi niciodata la capat si in general daca avansezi o faci cu pasi mici.

[cristinamaria]

Energia necreata poate fi chiar Dumnezeu, pentru ca el nu a fost creat, fiind etern si universal, si este sursa primara de energie a universului. El este energie. Cred insa ca Blaga pune problema putin diferit.

[ovidiu-s]

[COLOR=black][SIZE=3]

În prealabil postat de Sophia

Discutam pe alte fire despre liberul arbitru si ca omul poate alege si a putut alege inca de la Creatie. Eu nu sunt de acord cu aceasta idee. Nu vad acest liber arbitru nicaieri.[/COLOR]

În prealabil postat de Sophia

[/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Acum ma intreb:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Fiul lui Dumnezeu a fost trimis ca om, a avut si puteri speciale de la Tatal, a facut minuni.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Si totusi n-a avut liberul arbitru.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Ar fi putut EL sa faca altfel? Sa aleaga alt drum? A venit stiind deja dinainte ce Ii este scris.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Poate ca in Treime EL a intrupat gandul Tatalui si planul Sau? [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Nu prea inteleg.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Si daca s-a jertfit pentru om, pentru mantuirea lui si pacatele sale, de acestea inca mai exista? De ce omul inca nu s-a mantuit

[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Am găsit răspunsuri la aceste probleme in scrierile sf Maxim Mărturisitorul in Filocalia a II-a. Le-am rezumat după puterile mele.[/SIZE]
[SIZE=3]Nimeni nu cunoaste Prea sfanta Treime asa cum este Ea, pentru ca nimeni nu este cum este Aceasta. Noi cumoastem ce este omenitatea, pentru ca santem oameni, nu cunoastem insa ce este existenta Sfintei Treimi.Precum nu putem privi la soare asa nu-l putem cunoaste pe Dumnezeu insusi. [/SIZE]
[SIZE=3]Toate lucrarile Sfintei Treimi sunt comune intregii treimi, afara de intrupare care este proprie numai Fiului. [/SIZE]
[SIZE=3]Cuvantul s-a facut fiinta mai presus de fiinta, dând firii un alt principiu al facerii si al nasterii, concepand si ca o samanta propriul trup, caci cea care-l nastea era si fecioara si maica, înoind firea prin intalnirea celor opuse. [/SIZE]
[SIZE=3]Intruparea s-a facut mai presus de oameni, fiindca s-a petrecut dumnezeieste, fara barbat, si s-a facut dupa oameni, prin legea zamislirii si dezvoltarii in pantece femeiesc. [/SIZE]
[SIZE=3]1 Tim 3.16 “Dumnezeu S-a arătat în trup (la nastere), S-a îndreptat în Duhul (la botez), a fost văzut de îngeri (in moarte), S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă. [/SIZE]
[SIZE=3]Intruparea e desavarsita, Cuvantul luand la nastere suflet intelegator si trup din trupul nostru. Cuvantul cunoaste o intreita nastere: [COLOR=red]cea din trup, cea din botez si cea din inviere [/COLOR](Sf. Grigore Teologul) la care se poate adauga prima facere, cea din Adam unde a inceput samanta neamului omenesc. Adam nu a fost nascut, ci facut. La intruparea Cuvantului lui Dumnezeu facerea si nasterea sunt puse in relatie. [/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Fiul lui Dumnezeu a acceptat sa se nasca, golindu-se de bunavoie de slava sa cea dumnezeiasca, pentru a ridica pe om, care prin cadere era osandit. Din omul facerii, Cuvantul a luat chipul lui Dumnezeu, cand omul avea libertate fata de pacat, din omul nasterii primeste asemanarea cu omul supus stricaciunii, pentru ca desi nu isi insuseste pacatul si vinovatia personala pentru pacat, primeste afectele sau capacitatea de suferinta la fel ca si noi. [/SIZE]
[SIZE=3]Matei 4.2 “Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit”. [/SIZE]
[SIZE=3]Marcu 14.34 “Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi.”[/SIZE]
[SIZE=3]Firea umană din Hristos a avut şi indoieli: Matei 27.46 “a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, [COLOR=black]Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul[/COLOR] Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? “ [/SIZE]
[SIZE=3]In Hristos e unit omul dinainte de cădere cu cel de dupa cădere, pentru ca sa fie readus cel din urma la cel dintai cu voia lui. La nasterea din Fecioara a Fiului lui Dumnezeu firea umana si-a ascuns pacatosenia si nasterea din pofta trupeasca care ii erau proprii, si in locul acestora s-a revelat minunea dumnezeiasca a nasterii dintr-o fecioara, fara samanta. [/SIZE]
[SIZE=3]Fiul lui Dumnezeu a luat din omul facerii o parte si din omul nasterii o parte. A purtat in sine pe vechiul Adam de dinainte caderii. Din omul facerii a luat nepacatosenia, dar nu si nestricaciunea, iar din omul nasterii a luat afectele, capacitatea de suferinta, dar nu a luat pacatosenia. N-a luat pacatul nasterii noastre rezultat din pofta trupeasca, pentru ca s-a nascut din fecioara prin suflare duhovniceasca. [/SIZE]
[SIZE=3]Iisus a fost Dumnezeu prin fiinta si fiul lui Dumnezeu dupa fire. [/SIZE]
[SIZE=3]Este din fiinta oamenilor, pentru ca sangele lui este din sangele fecioarei dar nu s-a subordonat firii umane cand s-a facut om, ci a ramas necuprins si aratarea sa a aratat-o ca fiind mai necuprinsa decat orice taina. [/SIZE]
[SIZE=3]Ceea ce a parasit Adam de bunavoie nasterea din Duh spre îndumnezeire, fiind osândit sa se nasca trupeste spre stricaciune, a restabilit Cuvantul, facandu-se de bunavoie om, ca un bun si de oameni iubitor, caci s-a asezat sub greseala noastra, osândindu-se cu voia pe Sine Insusi impreunã cu noi. El cel liber si fara pacat.Si primind sa suporte naşterea noastra din trupuri, in care statea puterea osândei noastre, a restabilit tainic nasterea noastra in Duh. Si dezlegand in Sine pentru noi legaturile nasterii trupesti, ne-a dat noua celor ce credem in numele Lui, putere prin nastere cu voia in Duh, sa ne facen fii ai lui Dumnezeu in loc de fii ai trupului si ai sangelui. [/SIZE]
[SIZE=3]Astfel Cuvantul lui Dumnezeu se face om, incepand adunarea generala a tuturor in Sine pornind de la dezbinarea din noi, dar se intrupeaza intr-o randuiala mai presus de fire, nascându-se dintr-o fecioara, fara samanta barbateasca. Prin aceasta a departat din fire deosebirea şi impartirea intre barbat si femeie, caci in Hristos nu mai e parte ,,barbateasca si parte femeiasca,, (Gal. 3, 28) [/SIZE]
[SIZE=3]Iisus s-a nascut fara de inceput, in chip negrait din Dumnezeu Tatal si exista inaintea veacurilor, si era prin Sine mai presus de orice natura, s-a coborat pentru om sub amandoua, nascandu-se dupa trup si in timp. Pentru Dumnezeu acest act inseamna acceptarea unei miscari care nu contrazice nemiscarea Lui, sau a unei nasteri temporale, care nu-l coboara din eternitatea Lui. Pentru firea omeneasca aparitia unui nou mod de nastere, intr-un anumit fel, este o restabilire a firii in starea anterioara, originara, produsa prin suflare dumnezeiasca. Firea umană se supune de bunăvoie firii dumnezeieşti în Iisus Hristos prin ascultare, făcând drumul invers făcut de Adam care nu ascultase poruncile dumnezeieşti.[/SIZE]
[SIZE=3] Ioan 14.21 “[/SIZE]
după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22.
Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
23.
Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.

[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Cuvantul in taina intruparii a luat firea omeneasca intreaga, precum s-a spus Col. 2,9 “intru care locuieste, trupeşte, toata plinatatea dumnezeirii”. [/SIZE]
[SIZE=3]Trupul Domnului s-a unit dupa fire si dupa ipostaza cu insusi Dumnezeu Cuvantul. Trupul lui Dumnezeu se poate numi teofor (purtator de Dumnezeu), ca unul ce poarta pe Dumnezeu Cuvantul prin unire nedespartita. Cuvantul a luat de la noi toate ale noastre afara de pacat, care nu apartine firii, ci fiinţei. [/SIZE]
[SIZE=3]Taina cea mai mare a crestinismului este ca cele doua firi unite intr-o ipostaza raman deosebite, dar ipostaza rezultata din unirea lor este una. [/SIZE]
[SIZE=3]Dumnezeu este Tatal lui Hristos, ca si al celui ce este dupa intrupare Fiu si Dumnezeu Cuvantul si unul din sfanta Treime. Dar este şi Dumnezeu al aceluiasi Hristos, ca al celui ce este om cu adevarat din pricina trupului. [/SIZE]
[SIZE=3]Nu savarsea cele dumnezeiesti ca Dumnezeu, fiindca era si om, dar nici cele omenesti ca om, caci era si Dumnezeu.(a vindecat sluga sutaşului de la distanţă, a transformat apa în vin, a hrănit inexplicabil mii de personae cu cinci pâini şi doi pesti etc) [/SIZE]
[SIZE=3]Prin intrupare Cuvantul lui Dumnezeu nu s-a circumscris in persoana lui Iisus Hristos si nu s-a subordonat firii omenesti, transformandu-se din Dumnezeu in om, ci a ridicat la sine firea umana, El ramanand cu totul necuprins. [/SIZE]
[SIZE=3]Dumnezeu s-a facut om, ramanand in acelasi timp Dumnezeu. Firea divina e una si firea umana e alta. Cea care leaga aceste doua firi este persoana cea una si unica a lui Iisus Hristos. [/SIZE]

În prealabil postat de sergiu

Vorbeam la modul general. Eu uneori imi pun intrebari legate de Dumnezeu raspunsul la care stiu sigur ca nu tine de ce ar trebui eu sa stiu. Adica ma bag unde nu ar trebui. Sunt lucruri care le vom afla abia in partea cealalta, sau poate nici macar acolo. Uneori nu ma pot abtine si iar mai calc prin strachini

Citeam undeva ca si sfintii au aceasta dorinta de a pune intrebari, de a sti lucruri mai presus de intelegerea umana; intrebari pe care le lasa pentru momentul indumnezeirii lor, deci cand ar fi capabili sa inteleaga. Dar atunci, cand se produce indumnezeirea, se lasa purtati de aceasta si uita sa mai puna intrebari; de fapt nu le mai trebuie raspunsurile, caci le ajunge faptul ca sunt impreuna cu Dumnezeu.

În prealabil postat de sophia

Daca Iisus ar fi spus: "Tata, omul nu este pregatit, nu pot sa-l las si sa plec."
Si ar fi stat sa puna ordine in lume?

Sophia, dar ai uitat ca Domnul a trimis Duhul Sfant, Mangaietorul la noi, oamenii? Practic nu ne-a lasat singuri si fara ajutor.

In ceea ce priveste liberul arbitru, multa lume considera ca reprezinta posibilitatea alegerii intre doua sau chiar mai multe solutii la fel de bune. Nu este asa.
Practic avem de ales intre solutia placuta lui Dumnezeu, care este totodata si solutia cea buna; si solutia oferita de diavol, de multe ori mai facila si atragatoare, dar care nu e placuta lui Dumnezeu, si care ne indeparteaza atat de Dumnezeu cat si de mantuire.
Avem posibilitatea alegerii, dar optim este sa o alegem pe cea buna, deci varianta placuta lui Dumnezeu, chiar daca poate e mai grea si mai anevoioasa.
Doar se spune: "Toate iti sunt ingaduite; pastreaza ce e bun".

[Sara I]

Sophie, eu am inteles cam asa...
Dumnezeu l-a facut pe om, pe Adam, pe Eva, pe tine, pe mine, etc...
L-a facut asemenea Lui, si a suflat in om Duhul Sau, sau suflarea vietii...Omul a fost facut ca sa contina in sine Duhul lui Dumnezeu..ca un fel de vas, si asta il face pe un om fericit, implinit...pentru ca fiecare in fiinta sa isi doreste...sa fie iubit..sa fie in pace...sa se bucure...sa se simta in siguranta...sa se bazeze pe loialitatea cuiva mai mare si mai puternic decat el...sa fie liber...sa nu fie tarat incoace si incolo prin viata asta...de poftele sale incontrolabile, sau de ale altora..si in epistola catre Galateni,cap 5, cred, ap Pavel ne spune ca acestea sunt roadele Duhului Sfant. Deci, cand un om contine in sine harul Duhului Sfant..va experimenta , va trai in sine aceste stari..si sufletul lui va fi in liniste...si fericit...si nu doar atat..dar le va transmite mai departe, adica va fi perceput de cei din jur..bland, loial, sincer...puternic..pe scurt, o companie foarte dorita.
Omul are un design, un fel de-a functiona, sa zicem asa...si noi nu putem schimba designul...dar prin harul Duhului Sfant..putem ajunge sa-l intelegem...ceea ce inseamna...cunoaste-te pe tine insuti..
Acuma, din acest design al omului..face parte si axioma..cu oglinda..adica, la ce te uiti/la ce te gandesti..la ce fixezi atentia ta..la ce iti concentrezi energia...pe ce te focalizezi...ceea ce admiri...ceea ce iubesti...ceea ce doresti cu adevarat...si din toata inima..aceea se va oglindi in tine....si..aceea ai tendinta sa devii..
Stii...cand te uiti in abis...abisul se uita inapoi la tine...si-l reflecti...si cand te uiti la cer...cerul se uita inapoi la tine...si il reflecti..
Acuma, cand omul..in Eden...si-a mutat privirea de la Dumnezeu...pe diavol...si apoi pe sine...s-a intamplat o tragedie...pacatul..si omenirea a inceput sa-l reflecte....cu niste consecinte pe care noi azi le numim...rau..moarte...haos..dezastru...boli...sufe rinte..etc...si oamenii au mers din rau..in mai rau...
Dumnezeu...tot Dumnezeu...adica tot Dragoste...adica tot Tata..adica tot Bun...a dat oamenilor din vechime Legea...cele 10 porunci...prin Moise...ca sa le reaminteasca...despre designul lor original...De accea se spune in Vechiul Testament ca Legea lumineaza intunericul...adica incapacitatea de-a diferentia intre rau si bine...intre normal si anormal..Acuma, Legea in sine nu putea mantui pe om...dar putea sa-i arate...cat de mult se indepartase de normalul lui...de om creat dupa chipul lui Dumnezeu..si erau si pe atunci oameni care doreau cu adevarat sa traiasca dupa cele 10 porunci, dar nu aveau
in ei insisi puterea, energia, motivatia...etc...din cauza ca natura lor se dez-umanizase...devenise foarte slaba...
Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu..a venit...s-a intrupat...pentru ca a iubit. Eu cred ca a fost o alegere, nu o predestinare..a fost o alegere..libera, de buna voie, insusita, asumata...si dusa pana la capat...si a fost o alegere..pentru ca te iubea pe tine..ma iubea pe mine..iubea ..omul...dar mult mai mult...Il iubea pe Tatal..si nu a putut sta cu mainile in san..vazand ca o umanitate creata perfect,dupa chipul Sau, a ajuns la batjocura diavolului...si la o dezumanizare atat de crunta...
In Scripturi ni se spune ca El a implinit Legea...adica..venind ca om..a fost Primul dintre noi...care a trait..asa cum era normal pentru un om creat dupa chipul lui Dumnezeu...implinind deci Legea lui Dumnezeu..si aratandu-ne si noua ca se poate...si ca sa fie corect...fata de noi, de oameni, de oricare vom vrea sa avem parte de mult dorita mantuire..s-a dezbracat de Dumnezeirea Lui...s-a nascut ca un om, si a trait ca un om, fara puteri speciale...decat..ABSOLUTA SI TOTALA ASCULTARE DE TATATL, ADICA PERMANENTA CALAUZIRE A DUHULUI SFANT.
De ce a murit? Okay...una din legile spirituale este ca plata pacatului este moartea. Adica pacatul, acest copil al conlucrarii omului cu diavolul...cere o plata de sange...de hraneste cu sange...cu viata, cu bucuria, cu pacea, cu fericirea, cu sufletul celui ce l-a comis. Te taraste dupa el..fara putinta de scapare..Adica, diavolul putea sa-i spuna lui Dumnezeu...cei care au pacatuit m-au ales pe mine, si sunt sclavii mei...si sunt la cheremul meu...si o sa-i chinui cum gasesc eu de cuviinta...pentru ca ei s-au dat mie...si eu doresc moartea lor, agonia lor, chinul lor, sangele lor...(Hristos ne spune ca diavolul este un ucigas, si un mincinos..de fapt, originatorul minciunii)...si un ucigas se hraneste cu sangele victimelor sale...
Si de ce spunem noi ca Hristos este Mantuitorul? Pentru ca a platit El cu Sangele Lui...inocent...curat..fara pacat...pentru pacatele noastre...si astfel...ne-a rascumparat...ne-a eliberat...cu pretul vietii Lui...ne-a scos pe noi de sub mana cruda si sangeroasa a diavolului...

De ce inca este rau si de ce nu toti oamenii sunt mantuiti?

Pentru ca spre deosebire de diavol, Dumnezeu nu este abuziv, nu sileste, nu forteaza, nu baga pumnul in gura nimanui...El este liber...pe mine si pe tine ne-a creat liberi...si dragostea Lui...ne-a cautat sa ne elibereze din nou, dupa ce noi ne-am vandut drept sclavi diavolului...prin pacat, (adica ignorarea lui Dumnezeu...si ascultarea de diavol.)

Drept aceea..Hristos a platit pentru noi...ne-a rascumparat libertatea...dar lasa la alegerea omului...sa accepte, sau sa refuze darul Sau..facut fiecaruia dintre noi..mantuirea...care in Scripturi ni se spune ca este dobandita prin credinta/incredere in Isus Hristos...dar si aceasta credinta incepatoare..mantuitoare...este tot un dar al Duhului Sfant...de care eu ma rog ca tu, si eu, sa avem parte..

Lumea este asa cum o vezi...cu rau...si pacat...si moarte...pentru ca omul, prin libera alegere...a dat-o in stapanirea diavolului...si asa este stapanirea lui...

Asa cum in vechime Dumnezeu si-a scos poporul evreu din sclavia Egiptului...rusinandu-l pe Faraonul care-i tinea sclavi...asa Hristos ne scoate astazi pe fiecare care ne dorim, care-L chemam, care-L alegem...din robia diavolului...pentru ca l-a rusinat, l-a biruit, l-a facut de ocara..pe el si toata puterea lui, cu ingerii cazuti, cu pacat, cu moarte, cu totul..si a deschis pentru fiecare CARE CREDE in EL..cale de mantuire...

De ce nu este astazi cu noi?

Este. De prima data de cand in istoria lumii s-au sarbatorit Rusaliile. Pogorarea Duhului Sfant. Este cu noi prin Duhul Sfant. Vezi tu, dupa Hristos...au mai fost oameni...care au umblat pe ape, au inviat morti..au biruit pe diavol...pacatul...au vindecat bolnavi, au scos draci din oameni...si ei sunt si in zilele noastre...Acestia sunt cei care au urmat lui Hristos...au ajuns sa-L iubeasca pe Dumnezeu cu toata inima lor, cu toata mintea lor, cu toata puterea lor...si pe aproapele lor ca pe ei insisi..Noi ii numim sfinti...si eu cred ca ei au fost oameni ca noi, fara puteri speciale...decat....harul Duhului Sfant in ei..Spre deosebire de vrajitori, descantatori, ghicitori,etc, care pretind ca au anumite puteri speciale...supraomenesti...etc...acesti urmasi ai lui Hristos au afirmat ca nu au nici o putere..nici o sfintenie...nici o intelepciune...si eu sunt convinsa ca nu faceau pe smeritii..ci afirmau o realitate..asa cum o vedeau. Nu acceptau cu nici un chip sa primeasca slava de la oameni, admiratie, inchinare, bani pentru serviciile lor, nu acceptau sa fie vazuti si tratati ca superiori unui alt om...pentru ca marturiseau in cor...si din toata inima...CA ACEASTA PUTERE NU ESTE A LOR...nu este de la la ei insisi..ci a DUHULUI SFANT.
Lor Dumnezeu, prin harul Duhului Sfant, le era tata, si mama, si frate, si prieten, si ajutor in orice necaz, le era puterea de-a indura suferinte si chinuri, le era curajul, le era era taria, le era puterea supraomeneasca,le era intelepciunea, stiinta, le era capacitatea de-a vedea in inimile celorlalti...le era totul...si in viata asta, si in cealalta.
Doamne-ajuta

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Discutam pe alte fire despre liberul arbitru si ca omul poate alege si a putut alege inca de la Creatie. Eu nu sunt de acord cu aceasta idee. Nu vad acest liber arbitru nicaieri.
Acum ma intreb:
Fiul lui Dumnezeu a fost trimis ca om, a avut si puteri speciale de la Tatal, a facut minuni.
Si totusi n-a avut liberul arbitru.

Desigur că Isus a avut liber arbitru. Ca om, a fost şi este în toate asemenea nouă, în afară de păcat. Deci, a avut liber arbitru.

Ar fi putut EL sa faca altfel? Sa aleaga alt drum?

Ar fi putut foarte uşor să aleagă alt drum. Spre asta Îl îndeamnă diavolul în cele trei ispitiri. Spre asta Îl îndeamnă şi Petru, când Isus îi răspunde: "Vade retro, Satana !". Pentru asta se roagă El Însuşi, în grădina Ghetsimani, când cere Tatălui "dacă este cu putinţă" să îndepărteze "paharul acesta".

A venit stiind deja dinainte ce Ii este scris.
Poate ca in Treime EL a intrupat gandul Tatalui si planul Sau?

Toată misiunea lui Isus: întruparea, suferinţele, moartea, au fost hotărâte de Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. La actul decizional al înomenirii Sale a participat El însuşi, ca Dumnezeu şi membru al Sfatului Veşnic.

Si daca s-a jertfit pentru om, pentru mantuirea lui si pacatele sale, de acestea inca mai exista? De ce omul inca nu s-a mantuit?

Omul nu se poate mântui fără merit. Dacă nu ar exista posibilitatea păcatului, nu ar avea cum să aibă merit.

Pana la urma ce a adus pentru om aceasta jertfa, in afara de Legea cea noua?

Aşa cum a spus Noesisaa, principalul lucru adus de Întruparea şi Jertfa Sa a fost posibilitatea mântuirii. Alte lucruri aduse au fost: 1) un exemplu de urmat 2) un nou tip de raportare la Dumnezeu.

Si de ce n-a ramas cu noi, printre noi, ca fiinta?

Isus a rămas printre noi:
1) Prin Biserică, instituţie care este prelungirea Sa
2) Prin Evanghelie, carte care este cuvântul Său
3) Prin Euharistie, modalitate prin care a rămas printre noi ca fiinţă: cu toată Dumnezeirea Sa, cu toată umanitatea Sa. În Euhristie, El este viu. Ne vede şi ne aude. Vorbim cu El şi ne rugăm Lui. Se jertfeşte pentru noi şi se uneşte mistic cu noi.

Atunci, acum 2000 ani, oamenii veneau la El, cereau, intrebau, El le facea minuni, ii ajuta, ii invata. Fiind intre ei, oamenii il priveau ca pe unul de-ai lor si le era bine.
Acum se pare ca nu pot, ca nu le este bine fara EL aici?

Tot aşa fac oamenii şi acum. Mulţi aleargă la El. Îl întreabă, îi cer. El face minuni, aşa cum a făcut. Oamenii Îl privesc ca pe unul de-al lor şi le este bine.
Dar nu toţi oamenii. Unii îl batjocoresc şi acum. Îl scuipă, Îl biciuiesc. Şi acum, unii îl preferă pe Baraba, iar pe El Îl vor răstignit. Asemenea acestor oameni suntem şi noi, cei care contribuim la suferinţa Sa prin păcatele noastre.

[codana]

În prealabil postat de sophia

Discutam pe alte fire despre liberul arbitru si ca omul poate alege si a putut alege inca de la Creatie. Eu nu sunt de acord cu aceasta idee. Nu vad acest liber arbitru nicaieri.
Acum ma intreb:
Fiul lui Dumnezeu a fost trimis ca om, a avut si puteri speciale de la Tatal, a facut minuni.
Si totusi n-a avut liberul arbitru.
Ar fi putut EL sa faca altfel? Sa aleaga alt drum? A venit stiind deja dinainte ce Ii este scris.
Poate ca in Treime EL a intrupat gandul Tatalui si planul Sau?
Nu prea inteleg.

Si daca s-a jertfit pentru om, pentru mantuirea lui si pacatele sale, de acestea inca mai exista? De ce omul inca nu s-a mantuit?
Pana la urma ce a adus pentru om aceasta jertfa, in afara de Legea cea noua?
Si de ce n-a ramas cu noi, printre noi, ca fiinta?
Poate Tatal a crezut ca omul va putea sa priceapa fara prezenta Fiului ca atare, a crezut ca omul este suficinet de tare si cuprinzator la minte.
Atunci, acum 2000 ani, oamenii veneau la El, cereau, intrebau, El le facea minuni, ii ajuta, ii invata. Fiind intre ei, oamenii il priveau ca pe unul de-ai lor si le era bine.
Acum se pare ca nu pot, ca nu le este bine fara EL aici?
Cred ca omul nu a fost si nu este pregatit sa se descurce singur, numai prin credinta lui, fiinta Lui ii lipseste.

iisus hristos, a avut liberul arbitru,ptr. ca a ales sa salveze de la moarte creatia sa.fiind parte a dumnezeirii, cred ca a luat parte si la intocmirea planului de mantuirii a omului si cunostea faptul ca fara jertfa sa, omul nu ar fi fost salvat de la moarte.
la inaltarea in ceruri,a promis ca trimite un mangaietor, in persoana duhului sfant,si promisiunea sa a fo indeplinita.dumnezeirea,este prezenta in viata creatiei sale(omul)sub diferite forme:stalp de foc,forma umana si duh.ca atare,omul nu este singur pe acest pamant,creatorul este intotdeauna cu el.
parerea me.

[AlinB]

Mi-e greu sa cred ca un crestin practicant poate lansa astfel de intrebari.

Si chiar daca n-ai o biserica la indemana, macar ai Internet si carti la liber de teologie ortodoxa cu duiumul.

Dar decat sa deschizi o carte sau sa alergi la biserica si la un duhovnic, probabil e mult mai usor sa lansezi intrebari pe un forum si sa primesti zece pareri, ca pe urma sa te plangi ca doctrina crestina nu este unitara, morala contradictorie asadar..tot mai bine te lasi la mana ta si cu teologia si cu morala si cu viata "crestina".