cuvinte de folos

[COLOR=Black]Era odată o colonie de leproşi demnă de toată mila. Erau oameni care nu aveau de făcut nimic ziua întreagă şi pentru care nimeni nu putea face nimic. Erau singuri, abandonaţi şi toată ziua nu făceau altceva decât să se învârtă în jurul zidurilor.[/COLOR]
[COLOR=Black]Şi totuşi exista un om care mai păstra o urmă de licărire în ochi. Putea să zâmbească şi dacă îi ofereai ceva putea chiar să-ţi spună [COLOR=Red]“Mulţumesc”.[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=Black] Acesta era singurul om care mai era om, care mai păstra ceva uman.
[/COLOR]
[COLOR=Black] Sora care avea grijă de ei era nerăbdătoare să ştie motivul acestei ciudăţenii, ce-l determina să se agaţe de viaţă? L-a urmărit câteva zile şi a putut să vadă că deasupra zidului interzis apărea în fiecare zi o faţă. O bucăţică din faţa unei femei nu mai mare decât o mână, dar plină de viaţă şi numai zâmbet.[/COLOR]
[COLOR=Black] Bărbatul trebuia să fie acolo, aşteptând să primească zâmbetul, hrana puterii sale şi suportul speranţei sale. El urma să-i întoarcă zâmbetul şi apoi capul trebuia să dispară. Apoi lunga aşteptare pentru ziua următoare putea să înceapă din nou[/COLOR]
[COLOR=Black] Când într-o zi sora l-a luat prin surprindere, omul a spus simplu: “Este soţia mea.” Şi după o scurtă pauză a continuat. “Înainte de a veni aici, ea m-a ascuns şi a avut grijă de mine încercând tot posibilul. Un tămăduitor i-a dat o unsoare ca să-mi trateze boala.
În fiecare zi trebuia să mă ungă pe faţă cu excepţia unui colţişor… cât să mă atingă cu buzele sale.[/COLOR]
[COLOR=Black] Am fost găsit şi luat. Ea m-a urmat aici şi vine să mă vadă în fiecare zi. Atunci îmi dau seama că ăsta-i singurul motiv care mă ţine în viaţă.[/COLOR]

[COLOR=Black]O alta regula pe care sa o tii minte si sa o aplici: sa nu tii evidenta greselilor partenerului tau, sa nu le acumulezi in tine cu scopul de a i le da pe toate in cap la manie. Ca sa tii minte regula aceasta, ti-o voi spune sub forma de anecdota.[/COLOR]
[COLOR=Black]Un sot s-a intalnit cu un prieten al sau si i-a zis:[/COLOR]
[COLOR=Black]- Stii, sotia mea, cand ne certam devine istorica.[/COLOR]
[COLOR=Black]Amicul s-a uitat la el cu o anumita banuiala si i -a spus:[/COLOR]
[COLOR=Black]- Vrei sa zici, isterica.[/COLOR]
[COLOR=Black]- Nu , domnule, nu isterica, ci istorica. Atunci ea isi aduce aminte de toata istoria noastra si-mi recita toate greselile pe care le-am facut de cand ma stie.[/COLOR]
[COLOR=#0000ff][COLOR=Black]Deci, tineti minte, nu deveniti istorici! A-i aminti celuilalt toate greselile este un act de razbunare si de rautate. [/COLOR]
[/COLOR]

[cristiboss56]

"Alta mantuire decat dragostea si pravila Sfintei Evanghelii nu pot concepe" ( Gala Galaction )
"Unindu-se moral in rugaciunea adevarata cu Dumnezeu, omul nu se uneste cu El doar prin sine insusi, ci ii uneste cu El si pe ceilalti ; el devine un inel de legatura intre Dumnezeu si creatie, intre lumea divina si cea naturala. Predandu-se liber lui Dumnezeu, vointa omeneasca nu este mistuita de El, ci este asociata ei si devine o forta noua , divinn - umana , in stare sa faca lucrarea lui Dumnezeu in lumea oamenilor. Prin aceasta , rugaciunea adevarata, cu legatura moral- harica cu Dumnezeu, se deosebeste de toate celelalte relatii umane cu Divinitatea . " ( Vladimis Soloviov -filozoful iertarii ).

Maica Gavrilia:
1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăiesti smerenia lui Hristos.
4. Aceasta e spiritualitatea ortodoxă: nu o cunoastere pe care o înveti, ci o cunoastere pe care o înduri.
5. Să nu vă doriti multe lucruri, mai multe decât aveti si care sunt îndepărtate. Mai bine îngrijiti-vă să sfintiti cele pe care le aveti.
6. Aceasta este educatia: să învătăm să-L iubim pe Dumnezeu.
7. Nimic nu este mai ieftin decât banii.
9. Nu (contează) ceea ce spunem, ci cum trăim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.
11. Dacă ai dragoste pentru toată lumea, întreaga lume e frumoasă.
12. A zis cineva: crestinul este acela care curăteste dragostea si sfinteste fapta.
13. Ne dorim libertatea. De ce? Ca să putem fi robii patimilor noastre.
15. Scopul este ca, chiar si atunci cănd avem "paraziti" în cap... să-L avem pe Paraclet (Duhul Sfânt) în inimă.
16. Devenim o întruchipare a Cerului atunci când zicem "Facă-se voia Ta precum în cer, si pe pământ" .
19. Când mintea (nous) nu este risipită în lucruri lumesti si este unită cu Dumnezeu,chiar si când spunem "Bună ziua", cuvintele noastre devin o binecuvântare.
20. Orice respingere si orice lucru rău ne distruge lucrarea.
22. La începutul vietii noastre, avem nevoie de prezenta altora pe care să-i iubim sau care să ne fie prieteni. Pe măsură ce înaintăm, cel Unul - Domnul - ne umple cu o asemenea dragoste si cu o asemenea bucurie, încât nu mai avem nevoie de nimeni (altcineva). Toată această tânjire a sufletului după un altul asemenea lui apare la început pentru că sufletul nu stie pe Cine iubeste, si de aceea crede că are nevoie de o anumită persoană (omenească).
23. De multe ori Dumnezeu nu vrea fapta, ci intentia. Îi este destul să vadă că doresti săi împlinesti poruncile.
24. Iisus Hristos a dat regula de aur: singur si cu ceilalti.
25. Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viată si a suflat Duhul Său întru noi. Acel Duh este Dragostea. Când ne lipseste dragostea, rămânem doar trup si astfel suntem cu totul morti.

În prealabil postat de Anca-Miha

11. Dacă ai dragoste pentru toată lumea, întreaga lume e frumoasă.

da, e chiar superba uneori!

În prealabil postat de mirelat

da, e chiar superba uneori!

Atentie! Sa nu confundam dragostea cu indragostirea. Pentru omul indragostit lumea e superba, dar el sufera totodata de o "dulce nebunie", care nu e de la Dumnezeu, ci tine de lumea in care traim.
Iar dragostea adevarata, pe care o stim de la sfinti, este intr-adevar de la Dumnezeu si o primeste doar cel neimpatimit si curatat de toate pacatele. Pe aceasta sa ne-o dorim, caci cu greu se primeste.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

Atentie! Sa nu confundam dragostea cu indragostirea. Pentru omul indragostit lumea e superba, dar el sufera totodata de o "dulce nebunie", care nu e de la Dumnezeu, ci tine de lumea in care traim.
Iar dragostea adevarata, pe care o stim de la sfinti, este intr-adevar de la Dumnezeu si o primeste doar cel neimpatimit si curatat de toate pacatele. Pe aceasta sa ne-o dorim, caci cu greu se primeste.

Iertat sa-mi fie Anca, dar oare cine-i curatit 100% de toate pacatele ? Asa s-ar intelege , ca doar cel curatit de toate pacatele, primeste aces dar Dumnezeiesc !

Cum cine, Cristian?!? Sfintii!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

Cum cine, Cristian?!? Sfintii!

Asta stiu Anca, nici nu intra in discutie, eu ma refer la noi . La asta faceam eu referire, caci nu o sa fim nici cand far de pacat , fie el si cu gandul.

Cristian, parerea mea este, sa nu ne multumim cu mai putin ca sfintii. Pana nu ajungem aidoma lor, sa continuam sa exersam dragostea dezinteresata fata de aproapele dupa puterile noastre, cu cresterile si scaderile inerente; dar sa nu consideram ca am si primit-o cat timp nu ne-am curatat inima, scapand de mandrie si de alte pacate ascunse. Sa preferam locul cel mai din urma la masa; iar daca Domnul va considera ca meritam un alt loc, cu bucurie sa-l primim atunci. Nu intamplator dragostea este trecuta ultima dintre virtuti, chiar si dupa iubire caci este greu de atins.( 2.Ep. Sf. Ap.Petru)