Postul negru

[stefan florin]

În prealabil postat de vsovivivi

Văd că te eschivezi fiindcă nu ştii taina aripilor şi nu pricepi nici rostul duhovnicesc al întrebării. Poi eu te-am întrebat ca să-i răspunzi Domnului căci fără răspundere pentru păcate şi greşeli vei fi scos afară de la ospăţul şi sărbătoarea fiului de împărat... fiindcă n-ai haină de nuntă.

Păi întreabă-te cât de mult contează greutatea la avioane şi vei pricepe de ce Domnul le-a făcut primele pe păsări... pentru înţelepciunea omului.

Iar dacă pricepi rostul păsărilor atunci vei pricepe şi taina aripilor sfinţilor îngeri şi ce se întâmplă cu ei dacă mâncă păcate prea multe şi nu se mai curăţesc.

Iar în final vei pricepe de ce a dat lor pre-peliţe şi nu alte păsări când au cerut cu vicleană revoltă îndoindu-se de puterea Domnului şi apoi de ce anume a lăsat Dumnezeu dreptatea să-i spulbere cu foc şi cu despicarea pământului pe toţi cei ce s-au săturat bine mersi cu pre-peliţe, cu prepeliţele căzute din cer pe distanţa de mers a unei zile întregi înainte şi înapoia taberei.

Deci se depune parizelu şi se depun crenvurştii ce ies din inima omului, se depune tot păcatu' undeva căci intră prin ochi şi urechi şi mângâieri deşarte, se depune şi prin atingere şi prin apropiere căci duhoarea păcatelor se depune ca praful şi pulberea.


Unde?

Păi în fete se depune!

Iar credoolii se cred apoi fiii şi ficele incoruptibile nu ai Angelinei Jolie ci ai Evanghelinei Evangelina şi se laudă cu meritele lor dacă au tată pe Avraam, că cică în ei nu se depune şi că cică nu ceea ce intră în om spurcă ci ceea ce iese şi dacă au avere din asta atunci ei îşi permit...

Asta este: ÎŞI PERMIT!.. ca bogaţii... să aibă alt, să-şi facă, să se asemene, să i se închine şi să-i slujească, apoi să ia, apoi să uite şi apoi să dezbine, ca la final să ucidă, să fie.. desfrânat adică să pretindă ca alţii să ţină legea şi proorocii, apoi să fure, apoi să fie martori corupţi şi apoi să râvnească toată gLumea ca să fie şi ei un fel de gLumeu căruia nu-i mai pasă de răspundere... poftind cu ochiulhul ca băieţii de bani gata.

Vai ţie dacă te-ai îmbogăţit toată viaţa numai de păcate şi de ştiinţa ispitelor ca beroii. Vai ţie frumosule... bun de t666t, ai ajuns vierme în cârlig, şi tu însuţi eşti peştele cel prost care pui botu' şi înghiţi momeala satanei şi antichristului şi proorocooloolui mincinos. Vai ţie mâncătorule de carne şi de zeama care iese din carne, vai ţie maşină de făcut cârnaţi şi cremvurşti şi parizel rozaliu plin cu PATEU!

amice, vorbesti mult si nu spui nimic

[vsovivivi]

În prealabil postat de stefan florin

amice, vorbesti mult si nu spui nimic

Păi dacă n-aş vorbi sau aş spune de la mine ceva oare nu aş păcătui Domnului şi aproapelui?

Însă tu nepricepînd nimic şi fuşerind tainele iată chiar ţi se pare că nu e nimic important în text şi arunci vina pe mine de parcă aş fi redundant sau neconvingător sau necredibil.

Atunci poate aşa vei pricepe mai bine:

Vrei mai alt.. căci ţi se pare că ai să fii mai bun de t666t.. din pricina deznădejdii cu care te consolezi fie analizând foarte în delăsare şi nepăsare în ideea amăgitoare că o să faci..mai târziu sau de mâine... fie răzbunându-te cu mare cruzime ca să-ţi credibilizezi în fraieri scăparea de răspundere căci tu nu poţi ierta, nici nu vrei să ierţi, îţi place să fii marele rău, feroce... şi iată că ai putere doar ca să te cerţi pe idoli în deşert sau să pileosofezi pentru ei în ideea scopului ispititor care scuză mijlocalele.

Soluţie: Faceţi pe plac Domnului nu ca gLumea sau cum vi se pare vouă sau cum vi se născoceşte scăparea de şefi ci faceţi pe plac Domnului tot aşa precum a făcut Iisus Hristos pe plac lui Dumnezeu şi omului şef.

Tot ce vrea creştinul cretinizat şi autopăcălit de la fete este să se sinucidă în direct când e maximă audienţă făcând păcatul ispisălog ca să se arate că el nu deznădăjduieşte.. în faţa ispitei care-l face brusc p-rost pă dă rost decum o vede, o aude, o simte sau vrea să spună şi el o grozăvie înălţătoare... de foarte mare valoare. Nu poate dar ar vrea să poată... deci nu crede fiindcă nu ştie ce înseamnă post.

Şi toate relele astea vin de la pofta şi dorinţa de a crede ca credulul naiv în minciuna măririi de sine cu care se lasă mituit cu plăcerea de a se îndoi ca marele păgubit bănuitor foarte crud în înţelepciunea sa cu păcătoşii însă nicidecum cu păcatul sau cu păcatul lui.

Ţi-am mai spus, psalmul 52, 5 pîini şi 2 peşti, 53 şi 54 şi 55 sunt lămuritori, şi e vorba de mintea omului credincios coborâtă în inimă ca să i se pară că autoîndreptăţindu-se e mulţumit...

Fiiţi mulţumiţi de Dumnezeu dacă Îl cunoaşteţi căci dacă nu-L cunoaşteţi cum atunci să vă mulţumească pe voi cineva cu ceva?

Ce 'nimicuri' să-ţi mai spun ca să crezi pentru ca crezând să te faci mai bun şi nu mai rău.. cu Dumnezeu şi cu aproapele tău?

Voi nu pricepeţi ce înseamnă aia cea mai mare poruncă şi a doua la fel de mare ca ea şi nici porunca cea nouă care nu vă învaţă nicidecum ca pe alea mici să le lăsaţi... nu ştiţi şi atunci scoateţi pe nas tot fumu', toate fumurile pământului şi pe gură cele ale iadului.

Nu mă referes la tine personal... ci la toţi cei ce dau toată ziua lecţii de mare lucrare la făţărnicie, căci toţi se prefac perfect că nu se prefac deloc de cât sunt ei de mulţumiţi... şi mulţumirea aia ipocrită a lor nu vine de la Dumnezeu ci de la hoţiile şi crimele lor ascunse în seiful din turn ca viclenii sau făcute pe faţă ca beroii. Vai lor că-şi permit ca bogaţii să creadă superstiţiilor de parcă bârfele pârâcioase ar fi nişte mituri infailibile, sigure. Ei le-au scos din preaplinul inimii lor, preaplin de aluatul fariseilor cărora împreună le slujesc satanei.

''Le este teamă de frică acolo unde nu este frică fiindcă Dumnezeu a risipit oasele celor ce caută să placă oamenilor;.. s-au ruşinat că cică i-a urgisit pe ei...

''Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine?.. că dacă aţi auzit de la superstiţii că vine ceva mânie ce idol v-a învăţat pe voi pocăinţa prin lepădarea cozilor de năpârcă? Degeaba vă arătaţi fraierilor că nu mai aveţi coadă că doar ştiţi că în voi nefiind îndreptare vă va creşte mereu alta tot mai groasă, mai mare, mai lungă şi mai cărnoasă oricât o lepădaţi cerându-vă iertare făţarnică la nesfârşit...

[vsovivivi]

Îndreptaţi-vă şi ieşiţi din ispisălogica poftei rele... adică nu fiţi mereu ca porcii şi ca câinii, căci porcii cu poftă mare de tot mâncă lături amestecate bălăcindu-se apoi în mocirlă şi nesătui fiind toată ziua râmă mereu după ceva mortăciuni prin pământ şi prin gunoaie iar câinii punându-şi ciolanul deoparte, ascuns în pământ, stau toată ziua cu botochiul lor bănuitor, adulmecător şi jucăuş în toate buzele cele străine... visându-se sminţişori vrednici, beroi, puternici, bărbaţi tari... care fac mai bine stăpânului ca stăpânul însuşi, unul dăruie cărnărie din abundenţă pentru tot anul şi celălalt o apără semnalând ca o sirenă orice mişcare vicleană care ar atenta la comoara omului: cărnăria!

''Acolo unde vă este comoara, acolo vă va fi şi inima şi sufletul... deci strângeţi-vă comori în ceruri căci din mâna Domnului nici hoţii nu vi le fură şi nici moliile sau rugina nu vi le mâncă!..

Pe scurt nu vă încurcaţi căci vă ia ameţeala rătăcirii şi a pierderii şi a necunoaşterii şi a uitării... iar omul încurcându-se e de două ori p-rost pă dă rost: o dată că face pe naivul nevinovat sminţişor care greşeşte şi se încurcă şi se eronează exact ca şi copiii drăgălaşi iar apoi ca să se dea mare, răsucindu-se, învârtindu-se, scoate vrăjeala şi se crede berou, înţelept, jmecher încrezându-se cu eroarea luată ca poreclă de renume... adică se mândreşte şi se dă cool sinucigându-se pentru brea-king news, căci se delasă mituit cu mărire de către păcatool ispisălogic luat drept mit infailibil.

Deci nu vă încurcaţi căci asta urmăreşte satana să vă încurce.. în orice judecată ca răzbunându-vă să vă autocredibilizaţi naivitatea de a crede cu ferocitate în minciuni!

[vsovivivi]

Nu mai trădaţi pe Dumnezeu şi lucrarea Lui taincă spunând 'adevărul' ca pârâcioşii ce stau în haine moi pline cu urină şi puroi ca un pâroi ieşit din nişte buze moi..ise! Nu destăinuiţi sfintele taine ale binelui ci spuneţi minciunilor că sunt minciuni idoleşti chiar dacă sunt rostite de şefuţii trădători locuitori ai clochiulhului moale ce caută după şefâţe! Mâncaţi-le carnea de împăraţi împăiaţi şi de mari beroi voi păsări ale cerului căci se autoidolizează în zadar aruncând vina pe alţii! Spuneţi fără frică pe toate cele ale întunericoolui din voi ca spunându-le şi arătându-le gLumii să poată să intre acolo Lumina pocăinţei, a curăţeniei şi îndreptării!

[stefan florin]

În prealabil postat de vsovivivi

Păi dacă n-aş vorbi sau aş spune de la mine ceva oare nu aş păcătui Domnului şi aproapelui?

Însă tu nepricepînd nimic şi fuşerind tainele iată chiar ţi se pare că nu e nimic important în text şi arunci vina pe mine de parcă aş fi redundant sau neconvingător sau necredibil.

Atunci poate aşa vei pricepe mai bine:

Vrei mai alt.. căci ţi se pare că ai să fii mai bun de t666t.. din pricina deznădejdii cu care te consolezi fie analizând foarte în delăsare şi nepăsare în ideea amăgitoare că o să faci..mai târziu sau de mâine... fie răzbunându-te cu mare cruzime ca să-ţi credibilizezi în fraieri scăparea de răspundere căci tu nu poţi ierta, nici nu vrei să ierţi, îţi place să fii marele rău, feroce... şi iată că ai putere doar ca să te cerţi pe idoli în deşert sau să pileosofezi pentru ei în ideea scopului ispititor care scuză mijlocalele.

Soluţie: Faceţi pe plac Domnului nu ca gLumea sau cum vi se pare vouă sau cum vi se născoceşte scăparea de şefi ci faceţi pe plac Domnului tot aşa precum a făcut Iisus Hristos pe plac lui Dumnezeu şi omului şef.

Tot ce vrea creştinul cretinizat şi autopăcălit de la fete este să se sinucidă în direct când e maximă audienţă făcând păcatul ispisălog ca să se arate că el nu deznădăjduieşte.. în faţa ispitei care-l face brusc p-rost pă dă rost decum o vede, o aude, o simte sau vrea să spună şi el o grozăvie înălţătoare... de foarte mare valoare. Nu poate dar ar vrea să poată... deci nu crede fiindcă nu ştie ce înseamnă post.

Şi toate relele astea vin de la pofta şi dorinţa de a crede ca credulul naiv în minciuna măririi de sine cu care se lasă mituit cu plăcerea de a se îndoi ca marele păgubit bănuitor foarte crud în înţelepciunea sa cu păcătoşii însă nicidecum cu păcatul sau cu păcatul lui.

Ţi-am mai spus, psalmul 52, 5 pîini şi 2 peşti, 53 şi 54 şi 55 sunt lămuritori, şi e vorba de mintea omului credincios coborâtă în inimă ca să i se pară că autoîndreptăţindu-se e mulţumit...

Fiiţi mulţumiţi de Dumnezeu dacă Îl cunoaşteţi căci dacă nu-L cunoaşteţi cum atunci să vă mulţumească pe voi cineva cu ceva?

Ce 'nimicuri' să-ţi mai spun ca să crezi pentru ca crezând să te faci mai bun şi nu mai rău.. cu Dumnezeu şi cu aproapele tău?

Voi nu pricepeţi ce înseamnă aia cea mai mare poruncă şi a doua la fel de mare ca ea şi nici porunca cea nouă care nu vă învaţă nicidecum ca pe alea mici să le lăsaţi... nu ştiţi şi atunci scoateţi pe nas tot fumu', toate fumurile pământului şi pe gură cele ale iadului.

Nu mă referes la tine personal... ci la toţi cei ce dau toată ziua lecţii de mare lucrare la făţărnicie, căci toţi se prefac perfect că nu se prefac deloc de cât sunt ei de mulţumiţi... şi mulţumirea aia ipocrită a lor nu vine de la Dumnezeu ci de la hoţiile şi crimele lor ascunse în seiful din turn ca viclenii sau făcute pe faţă ca beroii. Vai lor că-şi permit ca bogaţii să creadă superstiţiilor de parcă bârfele pârâcioase ar fi nişte mituri infailibile, sigure. Ei le-au scos din preaplinul inimii lor, preaplin de aluatul fariseilor cărora împreună le slujesc satanei.

''Le este teamă de frică acolo unde nu este frică fiindcă Dumnezeu a risipit oasele celor ce caută să placă oamenilor;.. s-au ruşinat că cică i-a urgisit pe ei...

''Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine?.. că dacă aţi auzit de la superstiţii că vine ceva mânie ce idol v-a învăţat pe voi pocăinţa prin lepădarea cozilor de năpârcă? Degeaba vă arătaţi fraierilor că nu mai aveţi coadă că doar ştiţi că în voi nefiind îndreptare vă va creşte mereu alta tot mai groasă, mai mare, mai lungă şi mai cărnoasă oricât o lepădaţi cerându-vă iertare făţarnică la nesfârşit...

nu amice, stiu sa iert si VREAU SA IERT...Iertarea vine din iubire, iar Iubirea este chiar Dumnezeu (1 Ioan 4:8)
ps: din nou ai scris mult!

[vsovivivi]

În prealabil postat de stefan florin

nu amice, stiu sa iert si VREAU SA IERT...Iertarea vine din iubire, iar Iubirea este chiar Dumnezeu (1 Ioan 4:8)
ps: din nou ai scris mult!

Scurt pe doi!

Nu mai poftiţi ca şi copiii născuţi în sclavia păcatului să mâncaţi mereu pateu de patochi înţefeteu ca prostu' pă dă rostu' aluzivici u pui şefuţ cu ochii după şefâţe de şef mare.. deznădăjduit şi plin de nervispis... mai bun de tot ca mai alt... căci vă va întoxica şi veţi fi răi şi vicleni ca dracool!

Biruieşte-ne Doamne... biruieşte pe satana din noi! căci toţi s-au prefăcut că e responsabili sau neresponsabili.

[vsovivivi]

Caută-ţi sta-rea cu care ţi-ai înlocuit lucrarea. E vorba de sta-rea automulţumită de sine care e ca 'vântul' ăla care pare că vrea să facă sau să aducă voia Tatălui în mod natural, firesc, păsăresc, liber, superstiţios, norocos... defapt acolo e făţărnicia în care se ascunde voia cea rea, inversă, eronată, trădătoare, laşă, perversă, coruptă.

...iar pomul corupt nu poate face decât roade corupte oricât l-ai da cu var!

...iar coruperea vine de la pofta cea mare de a fi martor... martor coruptibil şi corupător.

''Pomul bun nu poate face roade rele tot aşa cum pomul rău nu poate face roade bune!

''După roade îi veţi cunoaşte aşa că nu-i mai cercetaţi şi nu-i mai bănuiţi şi nu-i mai cunoaşteţi mereu ca p-roştii căci vă veţi spurca şi voi molipsindu-vă ci pricepeţi-le roadele şi creşterea şi aluatul otrăvit şi lepădaţi-vă de năravul lor... lăsaţi-i, daţi-le pace.. pace din aia cum dă gLumea!.. sau nu vedeţi cum îşi sulimenizează idolii lucrării lor leneşe şi lacome şi cum îi plasează deasupra cu viclenie ca să vă vrăjească la jmecherie?

[vsovivivi]

Sl-ava... inversată. Chefa=şefa= şerpi x efa, puiul de şefă care se crede şefuţ şi el pentru privirilegiile averii păcatoolui.

Adică omul p-rost, bărbatool beroic, îşi ia alintul, meritele la învăţătură şi laudele de la profi în autoîndreptăţire şi gata, crezând ca naivul credul mai buun de t666t decât oricine începe şi priveşte la cele din jur şi văzându-se boer şi lăudându-şi meritele căci p-rostul chiar crede că lui i se datorează tot binele pentru viclenia lui înţeleaptă, începe iar şi iar şi îşi permite şi îndrăzneşte ca un băieţ-aş îndrăzneţ să vadă şi să-i placă lui cum este privit în acelaşi timp de către Dumnezeu, de către oameni, de către draci, de către satana, de către demoni, de către şefi, dar mai ales de către copiii din viitor şi fetele frumoase din prezent care-i zâmbesc lui de parcă ar merita el să i se facă lui pe plac... de frică.

Deci fiind p-rostul slăvit din toate direcţiile căci aşa i se pare consolându-se şi alintându-se cu autoîndreptăţire, el se supără pe Dumnezeu din pricina păcatului din el şi nu vrea să fie privit şi de Dumnezeu şi aşa îl leapădă instantaneu de parcă Dumnezeu s-ar uita în taina păcatelor lui cu curiozitate rea, acolo în seiful lui din turnul din spate sau în beciul întunecos unde se pileşte.

Dumnezeu nu se uită în păcatele omului, nu-L interesează şi nu-l mustră pe om căci nu-L interesează absolut deloc ce are omul strâns în el ca păcate săvârşite sau programate, însă omul ştie că Domnul poate să ştie şi atunci nu vrea şi respinge slava de la Dumnezeu, privirea Domnului în inima sa şi se supără şi se mânie că de ce vede Dumnezeu.

Dumnezeu chiar dacă ar putea ştii nu vrea să ştie absolut deloc, deci nu ştie dacă nu vrea să ştie ci aşteaptă ca omul dacă vrea şi dacă cere să se mântuie şi caută ajutor de la Dumnezeu, abea atunci acceptă să se uite în om şi dă să-i facă omului curat în interior încercând să-l şi îndrepte pe calea cea bună.

Şi asta este ispisma, dracool vrea el să te cureţe şi omul nu suportă decât invers, adică sleşul slavei de la fete căci aia-l încântă şi-l ispiteşte şi-l stârneşte să se creadă cu credulitate şi naivitate că trădând cu cruzime şi poftind plăcerile spurcării şi stricării va fii adulat întru minciuna măririi de sine. Nu e dragoste ci iubire egoistă de sine, de trupul sclav păcatoolui!

Iar dacă a priceput cum e cu inversarea asta direct în privire, el apoi privind la Dumnezeu cu îndrăzneală făţarnică prefăcându-se trist se făţărniceşte instantaneu ca ipocritool ispititor ascunzînd făţărnicia aia naiv-vicleană crezându-se sminţişor în deznădejdea lui mituită cu fatalismul superstiţios minunat de indistructibil şi de sigur în minciuna lui, şi aşa făţărnicit şi plin de merite îi destăinuie lucrarea lui foarte deznădăjduită în care se crede un mare rezolvator de probleme şi cu multe griji fatidice şi stresante ce-l revoltă el se crede beroul care va pute birui singur ispita şi necazul şi va aduce liniştea pe pământ, ispitind iarăşi pe Dumnezeu direct la putere şi înţelepciune. Defapt se încrede ca orice încrezut ce se sprijină pe burta plină şi pe contul gras, pe lucrurile furate prin viclenie de la merituoşi şi de la săraci, întru risipa averii sfinţeniei şi învăţăturii că-şi permite ca boerool... ca să strângă păcate ca p-rostul şi ca ne-bunul şi ca fra-ieresul.

În final, obijnuindu-se cu trădătoria şi cu scăparea ca un măscărici şef ce face pe placul regelui tot felul de prostii ca să poată îndrăzni regele şef să păcătuiască fără complexe, îi intră în cap dorinţa de slava înţelepciunii, a ştiinţei şi începe să folosească necredinţa, îndoiala inversă, după formula 'scopul scuză mijlocaele'. Deci caută să ştie, să afle, dar fără să ţie cont de mijloce, de căi, de păcate, de învăţătura cea bună ci vrea vrea vrea să ştie el ca să se laude cu faptele sale făcute în văzul tuturor şi vrând să afle se îndoieşte de Dumnezeu şi de orice.. ca să creadă.. şi să fie sigur adică să nu mai fie nevoi să creadă şi iar se îndoieşte şi iar caută şi tot aşa la nesfârşit căci scopul lui este defapt: dorinţa eliberatoare de a nu mai ţine cont de căi şi de mijloace. Şi făcând el la nesfârşit lucrarea asta satanică a siguranţei de sine, de părerea de sine, cade în starea aia de lene foarte ştiutoare de foarte mare valoare şi foarte sigură, acolo unde nu mai e nevoie de credinţă credincioasă căci toate îi sunt lui sigure şi demonstrate! Deci vrea doar păcate şi iar păcate ca să scape de păcate făcându-le pentru credibilitate.

Pe scurt, este vorba deci de sleu pentru sleu de la fete tinere şi frumoase pe care cu naivă cruzime şi credulitate maximă le-ar pofti să le spurce sau să le strice în ideea că Dumnezeu i le-a dat lui să le satispisfacă la dorinţele lor de băieţi isteţi şi creţi de îndrăzneţi în a face... păcatool bici ca beroii.. şefi!

Însă pe Dumnezeu nu-L interesează păcatool strâns în om şi ispitele lui cele 'bolnave' şi dacă nu-L rogi să te ajute şi să te scape din sclavia păcatoolui, El nu dă buzna, nu intră, ci aşteptând să te trezeşti stă la uşă şi bate din Paşte în Crăciun... fără să fie ispisălog aşa cum e ochiulhul tău nemulţumit că iar te priveşte şi El, deşi nici asta nu face decât dacă îl strigi cu nădejde în El: Doamne scapă-mă!.. de mine păgândul!

[Florin-Ionut]

Cartea menționată undeva mai sus e mai ușor de parcurs aici, se pot alege ușor capitolele care vă interesează:

The Hygienic System: Fasting And Sun Bathing | by Herbert M. Shelton

[vsovivivi]

Vivivi...vi vine de la ispita vicleană de a te crede victimă vrednică şi nedreptăţită, exact aşa cum a păţit Cain atunci când a văzut că Domnul nici măcar nu a căutat spre jertfa lui darmite s-o cunoască pe ea... şi atunci Cain săracool s-a supărat şi s-a întristat şi şi-a posomorât faţa însă nu era decât în joc viclean sevrotic, ispititor, recidivant ieşit din fapta lui cea rea, din dorinţa lui de înşelare, de ispitire, de păcălire a Domnului căci Cain voia să-şi ascundă neiubirea lui de Dumnezeu şi ura faţă de mama sa Eva pe care o judecase fără credinţă şi fără iertare, ascunse toate sub masca iubirii jertfelnice şi a compasiunii pentru tatăl său Adam plinind alături de el canonul inclus în blasstem. El practic nu credea că Blesstemul Domnului era un blestem drept şi mântuitor atât pentru şarpe, pentru Adam cât şi pentru Eva, adică el nu credea că era un fel de cale de întoarcere la viaţă şi îndumnezeire, căci blasstemul Domnului nu este ca şi blestemul spurcat al omului. Şi această faptă a lui rea: fapta de a aduce jertfe necredincioase şi nemilostive şi neiertătoare de părinţi din adâncul sufletului său ci doar de faţadă a fost neplăcută Domnului care nu a priomit-o şi Cain supărându-se pe nedrept pe Dumnezeu pentru că El a căutat numai spre jertfa lui Abel a continuat sevrajul duhului ispititor şi viclean ce s-a născut din fapta lui cea rea spre a se crede victimă vrednică şi de a se da şi a se arăta victimă din toată cruzimea răutăţii în speranţa că astfel îşi va autoîndreptăţii fapta preschimbând-o din rea în bună credibilizându-şi mărturia prin cruzime.

Domnul însă i-a spus simplu: ''Daca faci binele faţa ta este senină şi veselă, iar dacă faci răul oare faţa ta nu este posomorâtă şi întristată iar sufletul tău zbuciumat şi fugar? Deci dacă păcatul bate la uşă ispisălogindu-te tu caută să-l biruieşti!.. nu prin aruncarea vinei pe alţii.

Iar sărmanul Cain l-a biruit pe fratele său Abel, l-a omorât.. căci victimizându-se în deşert Cain a recidivat autopăcălit fiind de sevraja păcatului şi deschizând uşa păcatului a aruncat vina pe Abel de parcă Abel ar fi fost ispisălogul şi ispititorul.

Iar când a primit şi Cain Blasstem de la Dumnezeu pentru fapta sa şi nepocăinţa sa şi minciuna sa făcând pe niznaiul a socotit că Domnul e nedrept şi că i-a dat un canon prea mare şi prea greu şi iată iarăşi tot el s-a socotit din nou nedreptăţit... interpretând spre moarte şi distrugere Blasstemul pământului, Blasstemul iubirii.

Dar Domnul i-a desluşit că nu aşa l-a blestemat pământul ci:

''...acela care va prinde şi va ucide pe Cain pentru că pământul nu-şi va mai da roadele sale lui Cain, de 7 ori mai rău se va blestema, iar dacă îl va prinde şi-l va ucide pe Lameh care a ucis om pentru rana sa şi a ucis tânăr pentru vânătaia sa atunci de 7 ori câte 7 se va blestema.

Şi a plecat Cain din pământul acela şi s-a aşezat în ţinutul Nod... undeva pe Don.

Şi a murit Adam şi a murit şi Noe la 900 şi ceva de ani...

Deci o zi, o seară şi o dimineaţă, o zi a Domnului de facere a binelui este atât de bună încât omul o strică de tot într-o mie de ani, căci în ziua în care vei mânca din pomul cunoştiinţei binelui.. şi a răului, în ziua aceea vei muri!

Iar dacă vei lucra împotriva lui Dumnezeu ca un potrivnic, aşa ca oamenii lui Dumnezeu care s-au jurat să lepede pe Dumnezeu ca pe un rău pentru a-şi lua fii şi fiice ale oamenilor căci li se părea că erau frumoase, deci au jurat neascultare lui Dumnezeu, aceia vor strica ziua lor în 120 de ani căci Duhul Meu nu va rămâne întru aceştia decât 120 de ani. Şi aceştia sunt cei ce au dat naştere beroilor 'viteji' din vechime!

Deci viaţa Blasstemaţilor de Dumnezeu este de 1000 de ani şi viaţa blestemaţilor care nu-şi lucrează canonul de sub blasstem este de 120 de ani iar viaţa potrivnicilor lui Dumnezeu este de 60 de ani, căci este scris prin David : să nu iei viaţa mea la mijlocul anilor mei!

Deci o zi bună făcută de Dumnezeu în 24 de ore, o seară şi o dimineaţă, omul şi-o strică într-o 1000 de ani dacă primeşte Blasstemul canonic al Domnului sau o strică în 120 de ani dacă jură să nu plinească el canonul din blasstemul Domnului sau de 60 de ani dacă este potrivnic Domnului.

Aşa se împlineşte Cuvântul Domnului: ''În ziua în care vei mânca din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci, pomul cunoştiinţei binelui şi a răului, vei muri negreşit.''

1 zi bună = 1000 de ani sub blasstemul Domnului plinind canonul,
1 zi bună = 120 de ani afară din blasstemul canonic al Domnului şi aflându-te în blestemul cel spurcat al omului,
1 zi bună = 60 de ani contra blasstemului Domnului şi de partea blestemului omului
1 zi bună = 1 zi dacă ai trecut de partea satanei căci atunci, în ziua aceea, se sfârşeşte viaţa ta.

Deci omul este considerat de Dumnezeu ca mort pentru Dumnezeu de atunci cînd i s-a sfârşit omului ziua lui cea bună şi a trecut omul de partea satanei ca să plinească voia satanei, a proorocului mincinos sau a gLumii şi el chiar dacă mai trăieşte veşnic pe undeva el este mort şi socotit mort pentru Dumnezeu şi se află în iad...

''Veţi strica templul acesta dar Îl voi reface şi îl voi rezidi la loc în 3 zile = 36 de ore!.. prin pocăinţă, căci celor care cer semne şi minuni să vadă pentru ca să creadă, acelora semnul acesta li s-a dat: semnul lui Iona Proorocul.

Când s-a zis Templul Acesta, acolo este vorba de întreaga creaţie în întregimea ei şi de cetatea păcii Domnului şi de fiecare om în parte împreună cu sufletele date sângelui său şi aflate la îndemâna lui!