Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Minuni ale Ortodoxiei > Pelerinaje la locuri Sfinte
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 22.02.2009, 01:12:27
adorcrysti
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Manastirea cetatuia-iasi

Un loc aparte de pelerinaj pentru creștini și nu numai, Mănăstirea Cetățuia, cucerește vizitatorul prin simplitate, armonia arhitecturii și ciudatul vânt ce arareori contenește pe vârful dealului unde a fost înălțată. Mănăstirea poartă cu ea un aer vechi, tocmai din timpul domnitorului Gheorghe Duca, care este de altfel și ctitorul său. Ridicat între anii 1669 și 1672, complexul mănăstiresc imită modelul Bisericii Sf. Trei Ierarhi, din punct de vedere al structurii. Monumentul este reprezentativ pentru arta feudală moldovenească a sec. al XVII-lea. Aici a funcționat și o tipografie grecească. Zidurile au o înălțime de până la 7 metri și o grosime de 1,40 metri. Sala gotică, cuhnea, clopotul mare și mic din anul 1669, casa domnească și chiliile sunt punctele de atracție pentru pelerini, afară de biserică. Dintre toate, sala gotică se distinge. Luminată prin 11 ferestre, sala gotică are plasate în axul principal două coloane octogonale din piatră, decorate la jumătate cu un brâu brâncovinesc. În prezent, s-a păstrat doar o parte dintr-o frescă. Prea puțini știu că pe deasupra dealului Cetățuii Aurel Vlaicu și-a ales primul zbor.

Un domeniu bogat pentru autoîntreținere
Aproape toate cele necesare hranei sunt obținute de pe domeniul mănăstiresc. Mănăstirea are, pe lângă o grădină de legume și zarzavaturi pentru care se fac lucrări de irigare, o ciupercărie, dar momentan sistată, și o plantație de 6 hectare de viță-de-vie, dar și câteva hectare destinate cultivării cerealelor sau fânețurilor pentru animale (vaci, păsări și porci). Pe viitor, se urmărește a se face o linie de îmbuteliere a vinului cunoscut ca vin liturgic mănăstiresc. De altfel, în beciul de sub Sala Gotică, se află Masa Tăcerii, un loc impresionant pentru oaspeții mănăstirii. Mai mult, arată egumenul Arsenie Hanganu, în această primăvară se va înlocui iarba cu gazon și se va achiziționa un sistem de stropit. Deja s-a început plantarea de trandafiri, tuia și brazi argintii pentru a înfrumuseța curtea mănăstirii. Lucrările de primăvară sunt în plină desfășurare. Pe de altă parte, s-a reușit construirea câtorva camere pentru pelerini. Ospitalitatea mănăstirii se dovedește indiferent că ești cunoscut sau nu. Ajuns la mănăstire pe la orele amiezii, am fost îndrumat imediat la bucătărie, să iau mai întâi masa și mai apoi să întreb ce am de întrebat. O mâncare de post foarte gustoasă, dar mai ales o pâine atât de bună, coaptă la mănăstire.


Paza Postului Mare
În Postul Mare la Cetățuia se fac slujbe speciale joi, vineri și sâmbătă. Rugăciunile de joi seara sunt rugăciuni de dezlegare, sunt rugăciuni pentru cei bolnavi. Vineri dimineața se săvârșește Sfântul Maslu iar sâmbăta Sărindarele (pomenirea morților). Credincioșii, în număr tot mai mare, vin să caute o povață și un ajutor spiritual sau să se spovedească. Postul îi bucură pe călugări prin jertfa unei și mai atente vieți monahale. Este o pază strictă, "o fericire de-a vorbi cu Dumnezeu", după cum rostise părintele Gheronte, cel mai vârstnic călugăr dintre cei 19 frați.


Apropierea de oraș, privilegiu sau povară?
Șoseaua ce urcă spre mănăstire lasă în urmă o lume sumbră, dacă nu chiar hidoasă. Mizerie, barăci dărăpănate, blocuri fantomă, agitația de la Siraj. Pas cu pas, această priveliște dezgustătoare se închide între ramurile pădurii ce înconjoară dealul mănăstirii. Aerul se curăță, gălăgia încetează. Semeață, Cetățuia se ivește privirii la câteva sute de metri de poarta sudică prin care se face și intrarea în incinta mănăstirii. Dinspre podul de la CUG, mănăstirea domină împrejurimile precum o cetate ce-și vindecă, încă, vechile răni. Dar de sus, de sub foișor sau de lângă clopotniță nu mai domină, ci tronează. Tronează asupra unui domeniu delimitat de zidurile groase de 1,40 metri tocmai pentru a înălța privirea spre ceruri sau a estompa orice încercare de invazie a mundanului. Și totuși, mundanul pătrunde, însă numai ziua, în intimitatea Mănăstirii Cetățuia. Sunt tot felul de oameni cu tot felul de probleme. "Vin la noi oameni din toate colțurile țării. Și străinii ne vizitează. Este o mare bucurie că-i putem primi pe toți. Majoritatea au probleme nu neapărat de ordin religios, ci îndeosebi dintre cele ce privesc lumea asta trecătoare. Probleme de mariaj, de adaptare la viață, tentative de sinucidere, și câte altele... În același timp, mulți creștini vin la noi pentru spovedanie. Îl avem pe părintele Gheronte, cel mai în vârstă dintre noi, care are 81 de ani. Lumea așteaptă să-i vină rândul la spovedanie, părintele Gheronte are un har nemaipomenit", a mărturisit călugărul Dimitrie. La rândul său, egumenul Mănăstirii Cetățuia, Arsenie Hanganu, arată cum, prin poziționarea mănăstirii, este imposibilă izolarea de lume. Ba mai mult, aceasta determină din partea stăreției o atitudine mai deschisă decât la alte mănăstiri. "Oricât ai încerca să te izolezi, nu se poate. E greu să te izolezi, mai ales că noi trebuie să atragem lumea. Trebuie să o sfătuim, să o povățuim, atât cât ne stă în puteri. Pe de altă parte, prin poziția geografică a mănăstirii, nu putem fi asemănați ca una dintre munți. Eu mi-am petrecut mulți ani la o mănăstire izolată, dar ajuns aici, mi-am dat seama că trebuie să avem o anumită atitudine față de pelerini. Este vorba de o atitudine ceva mai deschisă, nu foarte restrictivă. Apropierea aceasta de oraș ne impune, oarecum, să fim mai vigilenți. Poate fi un punct forte al nostru că avem mulți credincioși la slujbe și ne bucură, dar în același timp este și o povară în sensul că, pe lângă îndatoriri, rugăciuni, trebuie să fim mai multă vreme să-i ascultăm pe ei, iar adunate toate sunt uneori istovitoare", a spus egumenul Mănăstirii Cetățuia, Arsenie Hanganu. În fond, Cetățuia este un amestec de civilizație și arhaic, un amestec atât de bine construit încât nu se poate să i se aducă acuze, ba că ar fi prea conservatoare, ba prea aliniată la trendul civilizaționist.


"Dumnezeu n-a murit. Omul L-a omorât"
Părintele egumen, Arsenie Hanganu, este suflul înnoitor al mănăstirii. În fapt, prin el mănăstirea poate fi atât de primitoare și de bine organizată. Mereu în criză de timp, și-a găsit totuși un răstimp pentru a-și prezenta locașul bisericesc. Jovial, dar și sobru, mai uman decât ar lăsa să se creadă, egumenul Arsenie îți inspiră încredere și un fel greu de explicat de ușurătate. S-a călugărit la vârsta de 19 ani la Horaița. După 4 ani, în 1997, a ajuns la Mănăstirea Cetățuia, unde devine egumen. A absolvit Facultatea de Litere și de Teologie, în prezent fiind masterand la teologie și asistent universitar. "Dacă ar fi să fac altceva, aș alege tot această cale. De fapt, n-am ales, ci am fost chemat. Știam despre viața monahală doar din cărți. Dar până la realitate... Când trăiești tu, totul se schimbă, vezi altfel, înțelegi altfel. Viața mănăstirească este foarte frumoasă, dar sunt și multe încercări grele. Prin chemare, acea pornire interioară, învingi orice obstacol. Cine-L are pe Hristos în inimă trebuie să fie vesel. Cum scria Blaga, «Salt și joc pentru că nu-L pot ține pe Dumnezeu încătușat». Adică, acea fericire în duh, fericire, înălțare a sufletului, inegalabilă a nimic în această lume. Eu mi-am spus tot timpul, fiind un fel de deviză, să nu văd greutatea, ci să văd portița spre bucurie. Putem să ne schimbăm soarta prin credință", a arătat părintele egumen Arsenie Hanganu. Greutățile vieții, încercările la care suntem supuși, mai preciza părintele Arsenie, trebuie, și sunt o punte către lumină. În Postul Mare, un post îndeosebi al sufletului, al inimii, apropierea de divinitate se arată ca o terapie atât de necesară pentru a recrea sensul vieții. Sens al vieții, care dacă nu-l raportăm la transcendent, se încurcă prin ițele neîncrederii, abandonului, resemnării. "Vedeți, ați remarcat bine faptul că nu Dumnezeu a murit. Așa este, Dumnezeu n-a murit, omul l-a omorât. Frica, neliniștea de a merge înainte, au dus spre acest suicid. Cumva, omul l-a omorât pe om. Îndepărtarea de Dumnezeu te face să fii ca o frunză-n vânt. De aici și goana după senzațional, plăcerea de a scoate la iveală sau de a inventa o serie de lucruri care să zdruncine creștinismul. Dar acolo unde este credință, nimic nu poate distruge. O credință ce este vie va da naștere mereu la o lume vie. Credinciosul autentic nu se poate clătina. Și va fi fericit. Chiar în această lume", a arătat părintele Arsenie.
Attached Images
File Type: jpg 10037.jpg (10,7 KB, 6 views)
Reply With Quote
  #2  
Vechi 22.02.2009, 01:14:36
adorcrysti
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Manastirea cetatuia-iasi

Mănăstirea în noapte
Arterele orașului se preschimbă, în prag de noapte, în cortine largi de tăcere. Luminile ce vin dinspre centrul Iașului sunt doar pete moi, de necunoscut, restul se oprește la poalele dealului de peste care veghează zidurile mănăstirii. Turnurile bisericii, ascunse în întuneric, taie cerul și pământul, lăsând o cută mare, luminoasă, crescută din carnea Bisericii. Tot ce-i vietate străină mănăstirii amuțește. După masa de seară de la ora 17.00, timpul se împuținează tot mai repede. Reperul timpului, umbra lăsată de zidurile vestice, se târăște impasibil până ce cuprinde întreaga mănăstire. De acum, noaptea coboară peste duhurile sale. Zilierii se retrag pe nevăzute de la plantatul trandafirilor să-și odihnească trupurile. Orele acestea dintre zi și noapte sunt nefirești de trecătoare. Măicuța de la bucătărie își duce cu greu trupul spre chilie, un călugăr se ivește pentru ultimele pregătiri de noapte. Liniștea de mormânt apasă tot mai tare. Călugării s-au adunat la slujba de Miezonoptică și Utrenie. Aproape de 22.00, câte o stihie neagră, cu hainele bătând în vântul puternic, iese din mănăstire și se îndreaptă cu pași grăbiți către chilii. E foarte greu să obții câteva cuvinte afară de "blagoslovește". Purtați pe gânduri, după slujbă, călugării, par mai mult niște apariții din cealaltă lume. Te înfioară. Te fac să crezi că tot ce există se află între tine și șfichiuitul vântului ce-i învăluie din toate părțile vestmintele. Ciudate taine mai poartă. Dar noaptea înaintează. Nu se mai aud uși închizându-se. Câinii din râpele dinspre CUG latră a pustiu. O noapte cu un vânt tot mai intens. Tabla acoperișului de la dormitoarele pentru pelerini pocnește, ușile de la grajduri se aud cum se izbesc de pereți. Voci înfundate de la camerele zilierilor (în această seară, cinci mai erau), străbat prin curtea anexei exterioare mănăstirii unde sunt o parte din camerele călugărilor tineri, camerele pentru pelerini iar la mai bine de 20 de metri încep alte anexe, cele ale animalelor. Pe aleile din curtea mănăstirii, după miezul nopții, vâjâitul crucilor de pe turnurile Bisericii, apele ce parcă se revarsă din brazii ce o înconjoară, după atâta vânt ce-i cern, câte un lătrat înfundat, te coboară în timpuri de demult sau pur și simplu te înfioară că, la câteva sute de metri de civilizație, așa cum e ea în Iași, poate exista o asemenea întruchipare a credinței nestingherite. Chiar dacă numai în noapte, deplinătatea aerului monahal se creează ca o ștergere a tuturor urmelor zecilor de vizitatori de peste zi. Este o odihnă în care lucrează spiritul, repară, reface. Doar noaptea mănăstirea este deplin depărtată de orice apropiere umană. O lumină slabă poți zări la fereastra unui călugăr. Aproape că îi poți auzi vocea din gând când citește, dar rafalele de vânt o alungă imediat în necunoscut. Însă ciudățeniile de acum încep. Însă ele nu vin decât dintr-o mare tăcere, cu greu descifrabile pentru profani. O ciudățenie ce stârnește smerenie și, mai ales, bucuria minunii de a fi.


"Cred Doamne, ajută necredinței mele"
După o zi și o noapte, părăsesc mănăstirea. O port, în schimb, în mine prin cuvintele ce le-au rostit slujitorii ei. O port cu mine prin vântul ce s-a zbuciumat o noapte întreagă prin istoria ei, printre cruci, turnuri, amintiri. Dar, mai ales, port tăcerea ei. Aș vrea să-i port și statornicia. În drum, în loc de rămas-bun, părintele Arsenie mi-a dat câteva îndemnuri. "Oamenii cred că lumea e mai rea, că sunt mai multe probleme decât oricând. Nu este chiar așa. Lumea, oamenii se pot schimba. Totul este să creadă că se poate schimba ceva în bine. Oricât de greu ar fi, să nu cedezi nici o secundă. Să crezi că nu ești sortit eșecului prin încercarea ta. Eu am crezut și cred că pot reuși. Cred Doamne, ajută necredinței mele", a adăugat egumenul Arsenie. Zorile au rămas tot sus, la mănăstire. Ajuns la poalele dealului, a reînviat lumea ce-o credeam un vis urât. Pungi goale se aburcau în aer, praful înțepa privirea. Claxoane, foială, nervi. Arterele orașului m-au adus repede de unde plecasem cu o zi în urmă. Cât de greu este aici, jos, să privești acolo, sus!


Cuvinte cu tâlc
Călugărul Dimitrie, pe numele de mirean Daniel Gâlcă, născut la Hârlău în 1975, este o altă prezență plăcută și sfătuitoare de la Mănăstirea Cetățuia. Deși e zgârcit la vorbă, când îl întrebi de cele bisericești, nu mai contenește. Îți explică termenii ce vin din grecește, îți cântă versete, într-un cuvânt, te cucerește. Dar nu trebuie să-l ții prea mult la vorbă. Nu refuză, însă subtil se retrage. Pe el l-am găsit în curtea mănăstirii, prășind trandafirii. "Doamne ajută! Ce te miri tinere? N-ai văzut călugări muncind? Ehei, ia vino mai aproape. Ce vânt te aduce? (începe să cânte)", sunt primele cuvinte ale călugărului Dimitrie. S-a călugit în 1993 la Poiana Arșiței, mănăstire unde a stat 4 ani și Părintele Cleopa. N-a intenționat să se călugărească, dar, cucerit de această mănăstire, a îmbrăcat rasa. "Inițial n-am vrut să fiu la mănăstire. Dar așa a vrut Domnul. Am ales să fiu călugăr. A fost o chemare, altfel n-aș fi făcut acest pas. La cât de greu a fost la început, la câte ascultări trebuia să mă supun necondiționat sau câte ispite se arătau mai ales atunci, dacă n-ar fi fost o chemare, toată încercarea de a mă călugări se zădărnicea demult. Ispitele pentru un călugăr apar mai grele și mai multe atunci când el își urmează chemarea. Este o luptă mare. Cu cât vrei mai mult să te pocăiești, cu atât ești mai încercat dar asta dă fericirea în viață. Să poți lupta pentru lumină", mai povestește fratele Dimitrie. Cuvintele călugărului te duc repede cu gândul la cele ale dramaturgului și poetului german, Bertolt Brecht (1898-1956), „Cine luptă, poate să piardă. Cine nu luptă, deja a pierdut". Dacă în trecut cânta la acordeon, acum cântă la strană, fapt ce-l bucură nespus de mult. Plăcerea cântatului, pacea sufletească de la Mănăstirea Cetățuia îi conferă o aură jovială, la fel ca a egumenului, Arsenie Hanganu. "Fericirea înseamnă bătrânețe. Călugăr înseamnă a fi bătrân, iar bătrânețea înseamnă înțelepciune. Dar nu este vorba, cum s-ar crede de bătrânețe fizică. Un călugăr fericit, înțelept poate fi și unul tânăr, ca vârstă. Aici e un mare tâlc. Să-l afli", a continuat Dimitrie. După o succintă poveste, sfios a lăsat de înțeles că trebuie să-l las singur.



Autor:
Marius SIDORIUC,
Articol furnizat de:
Ziua de Iasi
Attached Images
File Type: jpg 10037.jpg (10,7 KB, 2 views)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 22.02.2009, 01:16:44
adorcrysti
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Manastirea Cetatuia-Iasi

Manastirea Cetatuia a fost ctitorita de domnul Gheorghe Duca, pe una din mosiile sale, care ocupa o suprafata de circa 45 ha teren cu vii, livezi si prisaci, pe dealul si valea Cetatuia. Zidirea s-a inceput in anul 1669 si s-a finalizat in 1672.
Biserica a fost inconjurata de la inceput de ziduri inalte de piatra, cu metereze si drum de straja, turn de intrare si turnuri de colt, reprezantand la acea vreme, si un punct fortificat de aparare impotriva navalitorilor de tot felul, unde, in caz de restriste, domnitorul se putea retrage. In incinta manastirii, in afara de biserica si palatul domnesc, s-au mai construit chilii, baie, bucatarie, pivnite si staretie cu trapeza.
Pe latura sudica a incintei se afla cladirea cu sala gotica "Anastasia Doamna". De o frumusete desavarsita, sala spatioasa este bine luminata de cele 11 ferestre, iar ornamentatia este reprezentata de rozete si diverse forme geometrice si vegetale. Interiorul a fost pictat in fresca, reprezentand personaje si scene biblice.
Un loc aparte il ocupa palatul rezervat gazduirii domnului, cladire fortificata, specifica sec. al XVII-lea. Cuhnea domneasca sau, dupa unele opinii, baia turceasca, o cladire rotunda masiva din piatra, este singura constructie de acest fel care ni s-a pastrat intr-un ansamblu manastiresc.
Biserica manastirii, reprezentand o copie simplificata a bisericii Trei Ierarhi, este specifica arhitecturii religioase din Moldova secolului al XVII-lea, fiind totusi o sinteza originala a unor elemente arhitectonice disparate. Biserica, casa domneasca si sala gotica au fost pictate de fratii aromani Mihai, Dima si Gheorghe, ajutati de cativa mesteri localnici. Dupa mai bine de 300 de ani de cand au fost executate, o parte din compozitii si portrete, deosebite ca forma si colorit, demonstreaza desavarsirea mesterilor zugravi.
Ajunsă o ruină la sfârșitul secolului XIX, manastirea a fost restaurată în perioada interbelică la cererea istoricului Nicolae Iorga.
Epocile de slujire si cultura ale Cetatuii sunt bine reflectate in Muzeul manastirii, care poate fi vizitat de pelerini.

O superba panorama a Iasilor se poate admira din turnul "Cina Pelerinului", aflat in cladirea staretiei.

Adresa: Str. Cetatuia, nr. 1
Hram: Sfintii Apostoli Petru si Pavel, cei mai mari apostoli ai lumii crestine (29 iunie)
Program de vizitare: zilnic, intre orele 08.00-12.00
joi, intre orele 08.00-23.00
Attached Images
File Type: jpg thumb_manastirea cetatuia1.jpg (8,3 KB, 7 views)
Reply With Quote
  #4  
Vechi 27.02.2010, 15:25:49
studentu's Avatar
studentu studentu is offline
Member
 
Data înregistrării: 30.12.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 35
Implicit

care este programul slujbelor de la Manastirea Cetatuia?
__________________
'HRISTOS ESTE MODELUL IAR NOI SUNTEM CEI CE URMAM MODELULUI'
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Parintele Calistrat de la Manastirea Vladiceni (Iasi) alexmatei Mari Duhovnici si predicile lor 60 29.03.2014 13:36:11
Minune la Iasi!!! BogdanF2 Generalitati 31 23.03.2010 13:25:12
Sa ajutam Manastirea Cetatuia Jane Says Umanitare 1 26.02.2010 22:42:18
Manastirea Cetatuia are nevoie de ajutor florinm Umanitare 0 18.02.2010 00:31:39
M-re Bucium din Iasi NiCcoleta Generalitati 1 27.07.2008 23:59:04