am nevoie de un sfat

[renata.story]

In primul rand Hristos a inviat!inca de la pranz ma gandesc daca sa cer sau nu ajutorul aici pe forum...daca aveti cateva minute sa imi cititi mesajul m-as bucura.Am 24 de ani si de aproape 2 luni m-am "mutat" impreuna cu viitorul meu sot in Germania,tara sa natala.Ne cunoastem de 2 ani jumatate,timp in care nu am convietuit mai mult de 1 luna impreuna zi de zi,el fiind o persoana ocupata in domeniul muzicii si foarte solicitata.Inainte sa il cunosc pe omul acesta ma gandeam serios ca dupa terminarea facultatii sa merg in manastire,insa am renuntat din momentul in care mi-am dat seama ca il iubesc.Ne iubim enorm dar nu sunt sigura cat de trainica va fi o casatorie,el este plecat mai tot timpul,e un tip sofisticat,iar eu obisnuita cu o viata mai modesta,cu o viata propriu religiei.Tin sa precizez ca intre noi este o diferenta de 7 ani.Ieri am fost externata din spital,datorita unei sarcini extrauterine,care din fericire nu a apucat sa se rupa...el a fost plecat tot timpul asta,practic am singura ramas intr-o tara straina,atat doar ca mama sa a venit des sa ma viziteze,el urmand sa se intoarca peste o saptamana.Am ajuns sa nu mai dorm noptile,sa ma trezesc plangand...am sacrificat multe pt omul acesta,eu stiu ca ma iubeste,dar stiu in acelasi timp ca pe primul loc pune afacerile sale si niciodata nu vom fi o familie unita...plus ca el este catolic si nu vrea cu niciun chip sa ne casatorim in religia ortodoxa,religie la care am fost invatata sa nu renunt niciodata...ce pot face in aceasta situatie?am o urma de regret ca nu am ramasa in Romania cu viata mea...insa viata mea nu poate exista fara el...

[Norina]

Se simte tristetea dumneavoastra... Chiar nu stiu o metoda de aplicat pentru ca viata sa fie dintr-o data vesela si fara probleme.Rugaciunea facuta din inima probabil ca deja o stiti si o practicati...nu aveti doar o singura problema ci un pachet: diferenta de cultura, civilizatie, temperament, singuratatea resimtita intr-o tara inca straina, singuratatea in familie cu sotul plecat mai mereu, sarcina cu probleme si nu in ultimul rand diferenta de religie...care v-a lasat o singura optiune din partea viitorului sot: sa treceti la catolicism.Pe de alta parte este iubirea,spuneti ca viata dumneavoastra nu poate fi fara el.Asta ar trebui sa fie o rezolvare in sine...Iubirea misca soarele si celalte stele si chiar si cele cateva ore,zile petrecute cu viitorul sot ar trebui sa fie resursa de energie pentru...celelalte zile...Toate durerile sa le discutati cu el,pentru ca singura va fi foarte greu sa razbiti...

[IOLANDA]

Adevarat a inviat!!!!Draga Renata asculta-ti SUFLETUL........sper ca intelegi diferenta....sunt anumite momente in viata cind se cer a fi luate "masuri "sa le zicem radicale .Nu vreau sa fiu dura cu tine , insa incearca sa te rogi din tot sufletul tau Bunului Dumnezeu si Sfintei Lui Maici...sa te ajute ,sa te lumineze...pe calea cea dreapta. Credinta ta sa nu o parasesti niciodata....cauta o carte cu invataturi ale marelui duhovnic Arsenie Papacioc....si o sa descoperi acolo multe "sfaturi"duhovnicesti.Doamne Ajuta!!!!!!!

[vultur77]

În prealabil postat de renata.story

In primul rand Hristos a inviat!inca de la pranz ma gandesc daca sa cer sau nu ajutorul aici pe forum...daca aveti cateva minute sa imi cititi mesajul m-as bucura.Am 24 de ani si de aproape 2 luni m-am "mutat" impreuna cu viitorul meu sot in Germania,tara sa natala.Ne cunoastem de 2 ani jumatate,timp in care nu am convietuit mai mult de 1 luna impreuna zi de zi,el fiind o persoana ocupata in domeniul muzicii si foarte solicitata.Inainte sa il cunosc pe omul acesta ma gandeam serios ca dupa terminarea facultatii sa merg in manastire,insa am renuntat din momentul in care mi-am dat seama ca il iubesc.Ne iubim enorm dar nu sunt sigura cat de trainica va fi o casatorie,el este plecat mai tot timpul,e un tip sofisticat,iar eu obisnuita cu o viata mai modesta,cu o viata propriu religiei.Tin sa precizez ca intre noi este o diferenta de 7 ani.Ieri am fost externata din spital,datorita unei sarcini extrauterine,care din fericire nu a apucat sa se rupa...el a fost plecat tot timpul asta,practic am singura ramas intr-o tara straina,atat doar ca mama sa a venit des sa ma viziteze,el urmand sa se intoarca peste o saptamana.Am ajuns sa nu mai dorm noptile,sa ma trezesc plangand...am sacrificat multe pt omul acesta,eu stiu ca ma iubeste,dar stiu in acelasi timp ca pe primul loc pune afacerile sale si niciodata nu vom fi o familie unita...plus ca el este catolic si nu vrea cu niciun chip sa ne casatorim in religia ortodoxa,religie la care am fost invatata sa nu renunt niciodata...ce pot face in aceasta situatie?am o urma de regret ca nu am ramasa in Romania cu viata mea...insa viata mea nu poate exista fara el...

Va iubiti enorm sau il iubesti enorm? Chiar nu pot sa imi dau seama ce inteleg unii prin IUBIRE. OARE IUBIREA inseamna sa nu dormi noptile si sa plangi? IUBIREA inseamna sa te sacrifici pentru cel de langa tine,(asa cum ai facut tu) nicidecum sa il lasi singur,trist si cu lacrimi si suspine.Scuza-ma dar eu vad lucrurile asa cum le-ai relatat tu insuti si nu mi se pare normal ca el sa nu faca nici un sacrificiu,avand in vedere faptul ca tu ai renuntat la tot ca sa fi langa el,iar el sa te lase singura pe patul de spital atunci cand ai mai mare nevoie sa iti fie alaturi,si asta pentru ce? Pentru cativa banuti in plus? Daca suferi de acuma in scurt timp ti se va usca sufletul si pana la urma tot la viata ta dinainte vei reveni,caci ai deja regrete ca nu ai ramas in Romania,si o sa iti fie aproape imposibil sa traiesti in lacrimi si suferinte.Insa cel mai grav,in toata povestea ta este faptul ca esti pe cale sa te lepezi de HRISTOS si de dreapta credinta,pentru un om care pune cele materiale mai presus de persoana pe care zice ca o iubeste. TREZESTE-TE PANA NU E PREA TARZIU!!! Spui ca te-ai gandit serios sa mergi intr-o manastire,iar acuma esti pe cale sa renunti la credinta ta pentru ca te-ai indragostit de un om care nici macar nu vrea sa iti impartaseasca credinta si asta dupa ce tu ai renuntat la tot pentru el.Vai,vai ce raspuns vei da lui DUMNEZEU cand va veni vremea,caci avem in calendarul nostru ortodox mii si zeci de mii de sfinti care au indurat chinuri si moarte,atunci cand au fost pusi sa se lepede de credinta lor.EU personal cred ca cea mai mare greseala pe care o poate face un ortodox este faptul sa treaca la alta credinta.


Caci nimeni nu poate pune alta temelie,decat cea pusa,care este IISUS HRISTOS.


Asuma-ti suferinta si ridica-ti crucea caci DUMNEZEU te asteapta asa cum la asteptat si pe Fiul Risipitor,SAU fa ce poti dar sa nu renunti pentru nimic in lume la ORTODOXIE!!!

[MariS_]

În prealabil postat de renata.story

In primul rand Hristos a inviat!inca de la pranz ma gandesc daca sa cer sau nu ajutorul aici pe forum...daca aveti cateva minute sa imi cititi mesajul m-as bucura.Am 24 de ani si de aproape 2 luni m-am "mutat" impreuna cu viitorul meu sot in Germania,tara sa natala.Ne cunoastem de 2 ani jumatate,timp in care nu am convietuit mai mult de 1 luna impreuna zi de zi,el fiind o persoana ocupata in domeniul muzicii si foarte solicitata.Inainte sa il cunosc pe omul acesta ma gandeam serios ca dupa terminarea facultatii sa merg in manastire,insa am renuntat din momentul in care mi-am dat seama ca il iubesc.Ne iubim enorm dar nu sunt sigura cat de trainica va fi o casatorie,el este plecat mai tot timpul,e un tip sofisticat,iar eu obisnuita cu o viata mai modesta,cu o viata propriu religiei.Tin sa precizez ca intre noi este o diferenta de 7 ani.Ieri am fost externata din spital,datorita unei sarcini extrauterine,care din fericire nu a apucat sa se rupa...el a fost plecat tot timpul asta,practic am singura ramas intr-o tara straina,atat doar ca mama sa a venit des sa ma viziteze,el urmand sa se intoarca peste o saptamana.Am ajuns sa nu mai dorm noptile,sa ma trezesc plangand...am sacrificat multe pt omul acesta,eu stiu ca ma iubeste,dar stiu in acelasi timp ca pe primul loc pune afacerile sale si niciodata nu vom fi o familie unita...plus ca el este catolic si nu vrea cu niciun chip sa ne casatorim in religia ortodoxa,religie la care am fost invatata sa nu renunt niciodata...ce pot face in aceasta situatie?am o urma de regret ca nu am ramasa in Romania cu viata mea...insa viata mea nu poate exista fara el...

Sfatul meu este sa ai rabdare. Dragostea adevarata le rabda pe toate. Va veni soarele si pe ulita ta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Sanduu]

Eu as putea sa-ti dau citeva sfaturi care te vor ajuta :
In primul rind tinete de poruncile lui Dumnezeu adica fara minciuna fara clevetire fara imbuibare ne mai vorbind de cele mai mari sa nu le facem, in al doilea rind lasate in voia lui Dumnezeu adica nadejdea in Dumnezeu (Dumnezeu le stie pe toate si le rinduieste) roaga-te dupa putinta daca simti tristete in inima cel mai bun este Paraclisul Maicii Domnului roaga-te Prasfintei este grabnic ajutatoare! Ti-as mai recomanda Sfinta Spovedanie .
Acestea ti le pot spune cu ele treci peste toate .
Si nu uita Nadejdea la Dumnezeu daca se intimpla asa inseamna ca asa vrea Dumnezeu tu trebuie sa ai rabdare.
Sa-mi fie cu iertare, sint un pacatos mai mare ca toti pacatosii.

[AlinB]

În prealabil postat de renata.story

Iam o urma de regret ca nu am ramasa in Romania cu viata mea...insa viata mea nu poate exista fara el...

Cu ultima afirmatie,vad o mare problema aici, este vorba de dragoste sau de patima?

Din cate observ, dpdv religios lucrurile nu stau prea fericit, probabil va trebui sa va cununati la romano-catolici, nu sunteti deloc convinsa, si pe buna dreptate, ca veti avea de fapt o familie, copiilor probabil nu le va aloca nici macar atat timp cat aveti parte dvs. acum (adica aproape zero), pana la urma care este scopul acestei relatii?

Probabil il iubiti, dar va iubeste, efectiv?
Adica cam pe ce loc sunteti pentru el? Ce alte lucruri au prioritate in fatza dvs. si cate? Muzica, viata sociala, altceva?

Nu sunteti casatoriti, deci aveti timp sa va ganditi inca daca vreti aceasta cruce si daca va este utila, mai ales ca si din punctul lui de vedere, nu pareti a prezenta cine stie ce utilitate de fapt.

Asa cum au stat lucrurile pana acum nu stiu daca este nevoie sa ajungeti pana la casatorie eventual sa mai aveti si copii ca sa va dati seama ca nu se va schimba probabil mare lucru, ca sa nu mai vorbim si ca eventualii copii e putin probabil sa-i puteti creste in credinta ortodoxa.

Deci pana la urma, care este finalitatea spirituala a acestei relatii?
De la manastire la o cruce care s-ar putea sa fie peste puteri si mai rau, cu paguba sufleteasca?

[Erethorn]

Îmi permit să vă dau, nu un sfat, ci un exemplu şi o părere personală, şi anume:

Trebuie să înţelegeţi că simplul fapt al absenţei prelungite a soţului de la domiciliul conjugal, datorată profesiei, nu este de natură să impieteze asupra calităţii căsniciei.

Există marinari, există militari, există oameni de afaceri, există doctori care fac gărzi, există exploratori şi alte categorii de oameni cărora profesia nu le permite să petreacă prea mult timp cu familia.

Importantă este calitatea timpului petrecut împreună, nu cantitatea.

Important este să aveţi convingerea că atunci când este plecat de acasă se gândeşte la dumneavoastră, şi că nu-i fug ochii după altele.

Important este să vă asumaţi situaţia, şi să supliniţi lipsa lui, atunci când veţi avea copii.

Apropo de copii, cel mai important este să vă convingeţi că îşi doreşte căsătoria pentru a întemeia un cămin, pentru a avea copii, şi că afacerile, chiar dacă îi ocupă mai mult timp, nu sunt mai importante decât familia.

[Mihnea Dragomir]

Spuneţi că duceţi o viaţă proprie religiei. Că aţi fost pe punctul de a merge la mănăstire. Dar ce fel de viaţă religioasă este aceasta, în care aveţi legătură trupească cu un bărbat înafara căsătoriei ? Nu există ortodoxie fără ortopraxie. Degeaba rugăciune, degeaba post dacă trăiţi în curvie. Trebuie să vă hotărâţi odată: v-aţi lepădat sau nu se Satana, de slujirea lui, de trufia lui, de toate ale lui ? Credeţi lui Cristos ca unui împărat şi domn ? Atunci, începeţi prin a vă face un examen de conştiinţă, în cadrul căruia recapitulaţi cât de mult aţi greşit Lui. Apoi, luaţi singura hotărâre absolut necesară salvării sufletului dv: rupeţi cu păcatul. În sfârşit, spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă (în această ordine). Abia atunci veţi şti că starea de graţie sfinţitoare este restaurată în sufletul dv. Şi abia atunci, într-adevăr, întrebaţi-L pe preabunul Dumnezeu, cu rugăciune şi cu post, ce fel de cale să apucaţi.

Cu frăţietate în Cristos,
M.D.

[AlinB]

Erethorn,

Nu cred ca sunt multe familiile crestine in care unul din soti sa lipseasca cu lunile de la domiciliul conjugal.
De cele mai multe ori cred ca se merge pe ideea unui soi de compromis prin care unul sau ambii accepta eventualele infidelitati, cel putin atat timp cat nu are o certitudine in privinta lor sau/si nu compromit relatia "de baza".

Al doilea aspect, este o diferenta cand un om nu are de ales si lipseste astfel pentru a-si intretine familia si altceva cand o face pentru a aduna cat mai multi bani dar in dauna vietii de familie, sau din necesitati ce tin de cariera (inteleasa ca ceva ce are prioritate in fata familiei) sau poate placerea timpului petrecut altfel decat acasa.

Al treilea aspect, important este ca cel care ramane acasa sa nu fie afectat de aceste lipsuri. Daca sufera profund din cauza lor, este clar ca ceva trebuie sa se schimbe, in acest caz lucrurile sunt mai simple nefiind vorba (inca) de casatorie.