Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Impartasania (Taina Euharistiei)
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #71  
Vechi 16.12.2015, 15:20:04
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sesizăm așadar din text că mișcările importante pentru viața noastră duhovnicească și pentru mântuire sunt tainice, ascunse, în aluatul nostru cel mai profund, subțire și imposibil de controlat prin voință - aceasta din urmă fiind o stihie a suprafețelor, a cojii noastre conștiente.
Și iată că, oricât ar părea de necrezut, dăltuirea noastră întru Împărăție nu are loc pe terenul voinței noastre ci în registre mult mai fine și subțiri, acolo unde mintea și voința omului nu prea au acces.

*

Să vedem, mai departe, ce decurge de aici:

3. Cauzele morale ale gândurilor de rușine și viclenie și, mai ales, de hulă sunt trei: nebăgarea de seamă, trufia și pizma demonilor

Fiindcă am spus mai sus care este cauza naturală a tuturor gândurilor și de ce omul gândește și cele pe care nu le vrea, acum să vorbim aici separat despre gândurile de hulă și care sunt cauzele lor morale mai apropiate.
Prima lor cauză este nebăgarea de seamă a minții; căci atunci când mintea omului nu e atentă în întregime la inimă, nici nu are pază și strajă asupra cuvântului interior rostit în inimă și nu poartă de grijă ca acest cuvânt să tacă, atunci acesta grăiește ceea ce îi vine înăuntru și gândește gânduri de hulă și viclenie, sau mai degrabă prin el grăiesc aceste gânduri rele duhurile cele rele. De aceea zice Ioan Scărarul că omul trebuie să închidă nu numai poarta chiliei lui după trupul său și poarta din afară a limbii lui, ci trebuie să închidă și poarta interioară a inimii lui, adică să tacă cu gândul: "închide trupului ușa chiliei, cuvântului închide-i poarta limbii, iar duhurilor închide-le poarta dinăuntru" (Cuvântul 27 despre isihie).
A doua cauză a gândurilor de hulă este, potrivit dumnezeiescului Anastasie Sinaitul și altor Părinti, mândria; fiindcă atunci când omul se mândrește, inima lui se învârtoșează, și din pricina acestei învărtoșări nu suportă cu mulțumire atunci când îi vine o ispită, ci murmură și se tulbură. De aceea, de la acestea ajunge să și hulească înăuntru în inima sa, iar de multe ori și în afară cu gura lui.
Când omul se mândrește, atunci se aprinde și devine ușor irascibil, iar din irascibilitate cade în gânduri de hulă. Când omul se mândrește, atunci îi bârfește pe frații lui și-i disprețuiește ca pe niște lipsiți de minte; de aceea Dumnezeu îngăduie să vină peste el gânduri de hulă, ca din acestea să se smerească și să vină la pocăință.
Iar a treia cauză a gândurilor de hulă e, potrivit aceluiași Anastasie Sinaitul și celorlalți Părinți, pizma și răutatea diavolului; căci zice Sfântul Maxim că pe când un om începe să înainteze în iubirea lui Dumnezeu, atunci începe să-l ispiteasca demonul hulei; aceasta o face întinatul ca să-l împiedice pe omul iubitor de Dumnezeu de la calea virtuții și să-l aducă la disperare.


Și, în sfârșit, care sunt leacurile:

4. Trei sunt LEACURILE GÂNDURILOR DE HULĂ: atenția și rugăciunea, smerenia și disprețuirea

Așa cum trei sunt cauzele morale ale gândurilor de hulă: 1) nebăgarea de seamă, 2) mândria și 3) pizma demonilor, tot așa trei sunt și leacurile acestora în contrarea cauzelor acestora, adică: 1) atenția și rugăciunea, 2) smerenia și 3) disprețuirea.
Deci cine vrea și iubește să fie liber de gândurile de hulă, acela trebuie mai întâi să-și adune întreaga minte în inima lui și să se roage cu multă atenție și mare vigilență, ca să nu lase cuvântul interior din inimă să grăiască, ci să-l facă să tacă supraveghindu-l cu un ochi serios și conducător.
Dar nu e de ajuns numai aceasta, ci, după ce face cuvântul interior să tacă, trebuie să-i dea și să grăiască această scurtă rugăciune: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiului lui Dumnezeu, miluiește-mă!" și numai aceasta să o grăiască, și nici un alt cuvânt.
Dar să o zică ținându-și puțin și răsuflarea până ce zice o dată cuvintele rugăciunii acesteia și apoi să răsufle din nou, mintea rămânând fără formă și fără chip și privind prin puterea lui văzătoare [spirituală] numai locul inimii, iar auzul [spiritual al] minții să nu audă nimic altceva decât cuvintele rugăciunii acesteia. Deci rugăciunea aceasta rostită în acest mod va face să dispară toate gândurile, nu numai cele de hulă, ci și cele de rușine și trupești și cele de viclenie și de irascibilitate, fiindcă atunci când e rostit în inimă cu credință fierbinte și meditat necontenit, acest înfricoșător și sfânt Nume al lui Iisus Hristos arde ca o lumină și lovește și taie ca o sabie cu două tăișuri demonii care se găsesc, cum spuneam, la suprafața inimii și grăiesc prin cuvântul interior toate gândurile de hulă și rele.

De aceea zicea Ioan Scărarul: "Cu Numele lui Iisus lovește-i ca și cu un bici pe vrăjmași", iar sfântul Nil [= Evagrie Ponticul]: "Când e numit Dumnezeu, pune pe fugă pe demoni".

AI doilea leac al gândurilor de hulă e smerenia; de aceea, cine vrea să fie eliberat de ele trebuie să aibă inimă smerită, și înfrântă, și mai trebuie să aibă și cele câte nasc smerenia, adică faptul de a suporta cu mulțumire fiecare ispită și necaz care-i vin fie de la oameni, fie de la demoni, fie de la firea cea strâmtă, socotindu-se pe sine însuși din pricina păcatelor lui vrednic de orice pedeapsă; faptul de a nu se aprinde și înfuria, de a nu osândi și bârfi pe frații lui disprețuindu-i ca pe unii mai mici și lipsiți de minte; și faptul de a nu cerceta cu curiozitate lucrurile credinței peste puterea și înțelegerea minții lui, socotindu-se pe sine însuși lipsit de minte și nevrednic să cerceteze unele ca acestea și ținând credința simplă în inima lui. Toate acestea deci conlucrează la izgonirea gândurilor de hulă, precum ziceau Părinții.
Iar al treilea leac al gândurilor de hulă este disprețuirea, adică atunci când omul e atent la inima lui, cum spuneam mai sus, și zice rugăciunea ,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiului lui Dumnezeu, miluiește-mă!" ținându-și puțin și răsuflarea, atunci când are inima lui smerită și face toate celelalte câte îi sunt cu putință, după care îi urmează cu toate acestea gânduri de hulă, atunci trebuie să știe că, aceste gânduri sunt din pizma și răutatea demonilor, și de aceea nu trebuie să se întristeze pentru ele, nici să dispere, ci să le disprețuiască ca pe unele care nu se nasc din cuvântul lui, nici din voia lui, ci sunt semințele și odraslele relei semințe a diavolului care seamănă astfel de gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu și a celor dumnezeiești nu cu alt scop decât ca să tulbure și întristeze sufletul omului și, mai ales, ca să-l împiedice de la calea virtuții și bine-plăcerii lui Dumnezeu.
Deci cunoscând răutatea și viclenia lor, trebuie să-i disprețuim și să nu socotim deloc că asemenea gânduri sunt un păcat, fiindcă pe cât socotim că sunt un păcat, pe atât mai mult ne tulbură; și așa cum atunci când cineva vrea să se ducă într-un loc, după care trecând pe un drum întâlnește câini care latră, dar el nu ia seama la lătratul lor, ci disprețuindu-i își continuă drumul netulburat și aleargă și ajunge la locul unde vrea să ajungă, tot așa trebuie să facă și creștinul când vin spre el gânduri de hulă și viclenie; trebuie adică să nu șadă să le răspundă, ci tăcând să nu le bage în seamă și să le dispretuiască ca pe niște lătrături ale diavolului și să alerge pe calea virtuții având credintă fierbinte și neșovăielnică în Dumnezeu și în lucrurile dumnezeiești și ținând în inima lui ca pe o ancoră neclintită mărturisirea credinței pe care a primit-o de Ia Sfânta Biserică. Căci credința e o pavăză și scutul cu care creștinul poate să respingă toate săgețile gândurilor de hulă pe care le aruncă diavolul, precum poruncește Pavel. În acest fel și diavolul este biruit și rușinat cu toate gândurile lui de hulă și omul se eliberează ușor de ele, cu harul lui Hristos.
Reply With Quote
  #72  
Vechi 16.12.2015, 15:25:17
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

În concluzie, deși voința e o stihie cu rolul ei precis în viața naturală și duhovnicească a omului, ea este totuși un instrument limitat. Pentru a propăși în viața duhovnicească nu voința e arma și calea, ci toate cele arătate de Părinți în Sfânta Biserică. Precum se vede și din textul postat.
De voință se ocupă în mod expres și fac din ea un fel de idol toți cei cărora, neavînd pe Dumnezeu și Biserica, le-a rămas să se descurce singuri și laolaltă, precum pot.
Reply With Quote
  #73  
Vechi 16.12.2015, 15:43:56
pingobrod pingobrod is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 11.12.2015
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 7
Implicit

Sunt noua pe acest forum si in primul rand vreau sa imi exprim admiratia fata de calitatea discutiilor, nu am mai intalnit-o in niciun alt loc. Din perspectiva asta, chiar daca nu tot timpul suntem de acord unii cu altii, cred ca e foarte bine ca se discuta la acest nivel. Pe de alta parte (si poate vad eu prea simplist lucrurile, dar este parerea mea) cred ca se complica un pic prea mult discutia. In final, ce este impartasania? Este trupul si sangele lui Isus. Daca suntem de acord cu aceasta afirmatie, parerea mea este ca toata discutia se simplifica destul de mult. Pentru ca nu vom mai vorbi nici despre vin, nici despre microbi sau alte subiecte colaterale care palesc in fata trupului si sangelui lui Isus.
__________________
Am un mic atelier de broderie, in care fac inclusiv trusouri de botez personalizate sau icoane brodate. https://epersonalizat.ro
Reply With Quote
  #74  
Vechi 16.12.2015, 16:06:44
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de pingobrod Vezi mesajul
Sunt noua pe acest forum si in primul rand vreau sa imi exprim admiratia fata de calitatea discutiilor, nu am mai intalnit-o in niciun alt loc. Din perspectiva asta, chiar daca nu tot timpul suntem de acord unii cu altii, cred ca e foarte bine ca se discuta la acest nivel. Pe de alta parte (si poate vad eu prea simplist lucrurile, dar este parerea mea) cred ca se complica un pic prea mult discutia. In final, ce este impartasania? Este trupul si sangele lui Isus. Daca suntem de acord cu aceasta afirmatie, parerea mea este ca toata discutia se simplifica destul de mult. Pentru ca nu vom mai vorbi nici despre vin, nici despre microbi sau alte subiecte colaterale care palesc in fata trupului si sangelui lui Isus.
Într-adevăr, esențial e să ne împărtășim cu Sfintele Taine. (Cu Cineva, așadar, iar nu cu ... ceva...)
Reply With Quote
  #75  
Vechi 16.12.2015, 17:05:03
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.666
Implicit

Citat:
În prealabil postat de stefan florin Vezi mesajul
pai Sfanta impartasanie nu este: Particica (Trupul)+Vinul (Sangele) Domnului?
Din cate inteleg acea particica este paine inmuiata in vin, deci e si Trupul si Sangele.
Reply With Quote
  #76  
Vechi 16.12.2015, 17:13:28
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.666
Implicit

Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009 Vezi mesajul
Una singura din tot universul, Sf. si Dumnezeiasca impartasanie ramine sfinta si ceea ce este pina la ultimul elecron din ultimul atom oriunde ajunge intr-alta parte decit in corpul omenesc. Daca ea cade din lingurita preotului sau gura enoriasului, ea si acolo jos pe covor sau pardoseala ramine tot Sf. impartasanie si pt a fi salvata de la profanare exista doar o singura solutie: consumarea, mincarea acesteia de oriunde ar cadea sau oricum ar ajunge(mucegaita in sf. potir prin uitare in acesta!)
Doar in trupul omului(ca doar pt asta a fost intemeiata spre consum, data, recomandata)ea isi cedeaza sfintenia si, care asa cum spune si Sf. Simeon Metafrastul, intra in toate oasele, muschii, carnea, firele, fibrele, madularele, in toata tesatura si urzeala trupului indumnezeindu-l pe om, ea topindu-se contopindu-se cu trupul si savirsidu-se ca materie.
Binevenita aceasta precizare, nu cu mult timp in urma a fost o discutie pe forum fara prea mult rost, pe aceasta tema
Reply With Quote
  #77  
Vechi 18.12.2015, 11:36:40
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.220
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil Vezi mesajul
Controlul și voința au un rol secundar în viața duhovnicească. Probabil voi supăra ori mira pe mulți cu această afirmație, dar eu o spun cu mâna pe inimă și mi-o asum în totalitate.
Dimpotrivă, oamenii cu un caracter voluntarist, bine adaptați să se controleze și să își urmeze cu voință țelurile sunt, după opinia mea, cei mai expuși la accidente duhovnicești, la păcate dintre cele mai nenorocite și la căderea din credință. Nicăieri nu au patimile un teren mai fertil decât în omul cu foarte bun autocontrol și cu voință. De ce așa paradox?
Cum ar fi posibil așa ceva? Nu este oare o nebunie ce spune omul acesta? - veți fi zicînd, poate....
Ei bine, aș putea organiza răspunsul pe cel puțin trei paliere de funcționare a omului și veți vedea cum, treptat, reiese limpede pericolul unei supraevaluări în cultura noastră a voinței.
Nu doar psihologia și psihanaliza arată "pericolul voinței" ci, încă mai vârtos, viața duhovnicească.
Viața duhovnicească a creștinilor nu este decât secundar un act de voință. Principal ea este, dimpotrivă, o abandonare de sine, o ne-voință dusă, în cazurile cele mai fericite, aproape la extrem. Creștinul nu își făurește drum spre Înviere prin voință proprie, ci prin Dar. prin ascultare și prin curăția inimii, prin rugăciune tot mai curată, creștinul de dezlipește treptat de lut și devine fiu al lui Dumnezeu, fiu al Cerului.
Postul ca act de voință este o aberație. Postul are sens și se înfăptuiește ca jertfă doar prin abandonare de sine, iubitoare (iubirea omului pentru Hristos), căreia Domnul îi răspunde dîndu-i puterea de a posti.
Postul (ajunarea) nu e abținere, pentru o vreme, de la anumite mâncăruri, ci dăruire treptată Domnului astfel ca, prin golirea de sine, acolo unde lucram noi să vieze El. Acest travaliu nu ține principal de voință, ci de iubire, de iubirea noastră pentru Dumnezeu și pentru Împărăția Cerurilor. Ne dăm laolaltă din postul de dirijor al vieții noastre pentra a-I face loc Lui. Acesta este postul și acesta este sensul oricărei asceze.
Când stâlpnicul rămâne ani în șir pe locul lui, aceasta nu o face prin voință, ci prin rugăciune curată și Har de la Domnul. Nu el își impune voința înaintea noastră și a Domnului, ci Domnul își gătește loc în el, pe măsură ce are loc lepădarea ascetului de sine. Lepădare care nu se face prin voință, ci printr-o mișcare viguroasă a inimii către și în Iubitul ei. E vorba așadar de o sfântă nebunie (o completă schimbare a punctelor cardinale ale minții și inimii), iar nu de o voință exacerbată în aceleași vechi coordonate ("eu și iarăși eu!").
Foarte folositor cuvânt. Așa cred și eu că trebuie înțeles postul.
Cât despre cuvintele Sfântului Nicodim Aghioritul pe care le-ai redat ulterior, ce pot să mai spun? Minunate.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
Reply With Quote
  #78  
Vechi 18.12.2015, 15:53:25
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Să-i mulțumim lui Mihai, el a postat acel fragment pe care l-am reținut și pe care îl recitesc uneori.
Iar acolo în text sunt și câteva pasaje unde e vorba însă tocmai de ... voință. Prin alegere voluntară, nevoitorul își drămuiește gândurile domolindu-le cu rugăciunea, își păzește inima, își direcționează simțurile etc. S-ar părea, astfel, că totuși voința este extrem de importantă, atât ca susținere prin efort a unor acțiuni cât și în cealaltă ipostază, de abținere de la altele. Da, evident, numai că este vorba deja despre o voință nouă, despre o voință altoită, despre voința unui îndrăgostit care s-a abandonat pe sine Iubitului sufletului său. Această voință nu mai exprimă egoul narcisist al omului, nu mai slujește gonflării de sine ci, dimpotrivă, fiind nutrită de iubirea pentru Dumnezeu dăltuiește (împreună cu celelalte stihii mângâiate de har) procesul invers: zămislirea templului lui Dumnezeu în om.
Deși mecanismul sufletesc este același (voința), el ascultă de legi ale persoanei care sunt net diferite la omul duhovnicesc. Și sub umbrirea acestei noi atmosfere, sub lucrarea harului, voința devine, parcă, ecoul unei îmbrățișări de nespusă tandrețe...:) În care, repet ce scriam cândva într-un poem, omul face cu greu diferența dintre persoana lui și Dumnezeire. Adică Îl cunoaște pe Hristos, Răstignitul și Înviatul...

Last edited by ahilpterodactil; 18.12.2015 at 15:57:18.
Reply With Quote
  #79  
Vechi 20.12.2015, 21:09:53
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.271
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Noi iar am făcut o nefăcută . Nu ne potolim. Am fost azi la biserică la momentul potrivit ( în fine, la 11,30 când am ajuns deabia erau la Heruvic) dar am așteptat afară, apoi după Tatăl Nostru am intrat și noi și când m ajuns în față, niște copii au cântat colinde-frumos, e drept, dar fii-mea acum câtă răbdare să aibă în aglomerație și căldură, în fine, nu a făcut prea urât, putea și mai rău, ba chiar a fost deosebit de înțelegătoare pt vârstă ei; necazul e însă ca după ce am ieșit am văzut ca s-s pătat pe haine ...nu știu dc ea a scuipat sau părintele...în fine ... Mi-a zis o femeie să o spăl cu apă și să o pun la un pom sau floare. Așa am făcut cu toate protestele alor mei, dar...nu cred ca a ieșit de tot ... Și nici nu mai am când să mă spovedesc . Ce fac acum??? Nu vreau să arunc hăinuțele, cel puțin nu acum, poate când nu i-or mai veni...dar până atunci probabil va tb să le mai spăl, cu detergent, cu alte rufe manual sau la mașină și...ce o să se întâmple???
( o fi oare un "semn" ca nu trebuie să mai mergem. Ca nu suntem bineveniți, nu e locul nostru acolo, pt ca nu avem părinți credincioși???)

Last edited by fallen; 20.12.2015 at 21:11:56.
Reply With Quote
  #80  
Vechi 21.12.2015, 00:00:44
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.656
Implicit

Semn de la dracu, că Domnul te vrea acolo.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
Reply With Quote
Răspunde

Tags
bebelusi, biserica, copii, euharistie, impartasanie

Thread Tools
Moduri de afișare