Cuvant pentru atei

[MariS_]

În prealabil postat de dobrin7m

Si calea mea a fost cautarea onesta de sens, dar si socurile vietii.
Dar aici este un aspect foarte important de retinut. Rolul nostru fata de ateu. Rolul adevarat. Nu acela de respingere si discreditare ci de explicare stiintifica, pentru ca doar aceasta este limba de ei inteleasa. Asa cum spui si tu. Da, limbajul rational despre credinta. Si apoi, credinta frumoasa si adevarata cu toate sensurile ei.

La mine impactul decisiv a fost intalnirea cu un om al credintei:
parintele Teofil Paraianu. Si nu prelegerea sa m-a convins, ci
ATITUDINEA sa, TRAIREA sa. Am "vazut" cum, orb fiind, iradia
bunatate, iradia fericire, iradia SENS. Iar eu, cel ce "vedeam",
eram de fapt confuz si lipsit de sens. Nicio prelegere de pe lume,
nicio predica a celui mai celebru orator nu ma putea convinge sa
accept credinta. Dar acest OM a reusit, si nu prin limbaj, desi
ulterior am mestecat mult timp cuvintele sale, ci prin trairea sa.
Asa cum spuneti: credinta frumoasa si adevarata cu toate sensurile ei.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de Crestin_Simona

Foarte tare!
Si cat de primitivi pot fi primi oameni cand erau cu mult mai aproape de Dumnezeu, chiar daca erau atat de departe de tehnologia ,,avansata'' a zilelor noastre?
Si cat de primitivi pot fi primi oameni cand erau cu mult mai aproape de Dumnezeu cand traiau sute si sute de ani din cauza curatiei lor, iar noi abia mai atingem suta?
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Vedeti cat de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru noi?
Asa rataciti si vai de capul nostru, El s-a indurat sa ne scurteze zilele!
Ca zau, eu una nu asi vrea sa traiesc sub nici o forma vreo 900 de ani sub un regim sau altul...

Omul,indiferent de etapa evolutiei sale istorice,a simtit o stringenta nevoie de a se raporta la divinitate.Exista,intr-un anumit fel,o chemare interioara spre asa ceva.Fiecare etapa a avut propria sa abordare,intelegere sau framintare si asta pentru ca o credinta religioasa este ceva viu,nu este ceva inchistat in timp.Oamenii duc prin timp propria lor viziune,propria lor intelegere.In momentul cand aceste abordari sunt interconectate atunci o uriasa harta a sufletului uman se dezvaluie.In acest mod devine evident ca intelegerea umana a avut nevoie de anumite etape pentru a intelege.Cineva a ordonat bine lucrurile.Noi privim,in general,in plan orizontal evolutia,de la nivelul nostru,dar uitam ca axa orizontala,umana,nu este singura care poate exista.

Cain versus Abel,de exemplu,poate fi(la nivel orizontal de intelegere) si o imagine a unui conflict dintre un cioban si un agricultor,conflictul dintre cele mai vechi meserii din lume,alaturi de vanatoare.Ambii se raportau la divinitate dar diferit si cu consecinte diferite daca analizezi din punct de vedere al reactiei divine.Insa scena mai suporta o interpretare,din punct de vedere metaforic,al mesajului mai putin vizibil.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune:,,Cain este legea trupului,ceea dintai pe care o naste Adam dupa ce a incalcat porunca dumnezeiasca.Iar Abel este cugetul duhului,pe care-l naste tot acela,mai pe urma,prin cainta.Pe acesta il ucide Cain,fiindca a purces la contemplarea naturii inainte de a dobandi deprinderea desavirsita in acest sens". O atenta lectura acestei opinii te face sa realizezi ca exista mai multe paliere de analiza.Ele sunt conexate,privesc aspecte diferite in aparenta,dar in esenta,de-a lungul istoriei evolutiei gandirii umane,ele reflecta un comportament cognitiv-penetrabil=mecanismele psihice se modifica in functie de cunostinte.

O opinie laica analiza cam asa: ,,Religia este, cum sugestiv se exprima unul din cercetatorii domeniului, administrarea sacrului.Tendinta de a sacraliza unele fenomene din existenta sa, este proprie omului si exprima nevoia acestuia de valorizare si idealizare, care compenseaza neputinta si imperfectiunea sa. Astfel, credintele si practicile religioase sunt un mod specific uman de a fi in lume. Sacralizarea este legata si de permanenta aspiratie de implinire si autodepasire umana, orientata spre o proiectie ideala, absoluta, transcendenta, supranaturala, intruchipata initial in mituri si ritualuri sacre, inchegate apoi in sisteme mai complexe, cum sunt religiile. Sacrul si profanul sunt doua modalitati de a fi in lume, doua situatii existentiale, asumate de om, care sunt diametral opuse, dar importante pentru intelegerea specificului religiilor, dar si a tuturor actelor omului."

Insa mai exista o perspectiva,teologica de data acesta, la care subscriu:

,,Se uita un lucru esential: cunoasterea crestina asupra lumii, pleaca de la Revelatie, pe cand stiinta nu surprinde decat aspecte unilaterale ale realitatii. Atat timp cat omul va face abstractie de Dumnezeu, va trai permanent sfasierea launtrica dintre tendinta lui exterioara de a domina lumea, prin stiinta si tehnologie, si tendinta interioara de a deveni sclavul lumii si al legilor ei naturale, prin lipirea lui de cele senzuale si materiale. Aceasta explica de fapt si enormul decalaj dintre progresul tehnologic al vremii noastre si regresul spiritual si moral al omului contemporan, adeverindu-se astfel cuvantul Mantuitorului, ca omul nu are nimic de castigat daca dobandeste lumea, dar isi pierde sufletul.

Parintele profesor Dumitru Popescu, afirma cu privire la dialogul stiintei cu religia: "Descoperirile epocale din domeniul microcosmosului au scos in evidenta doua lucruri extrem de importante pentru teologie. Mai intai, ca dincolo de orice separatie dintre spirit si materie s-a descoperit ca materia este de fapt concentrarea de spirit, energie si lumina, in al doilea rand, ca organizarea microcosmosului este atat de complexa, incat nu se mai poate face apel doar la cauzele naturale pentru explicarea ei, ci este nevoie sa se treaca de aceste cauze, spre lumea transcendenta."

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

Dobrin7m - din nou aceeasi greseala
Liberul arbitru nu inseamna a fi sau nu in biserica.
Eu nu cred ca Dumnezeu a lasat liberul arbitru. Asa ceva nu exista in credinta.
Ori crezi in Dumnezeu si atunci sti ca totul este de la El, inclusiv stiinta, ori nu crezi in El si atunci ai intr-adevar liberul arbitru, puterea de a face ce vrei.
Un credincios nu are aceasta putere. El este condus de credinta.
Dar, ceea ce spun si cred/simt eu, iar multi nu, este ca pot exista mai multe grade de credinta.
Poti fi credincios in masura in care poti. Unul este mai extrem credincios, altul mai neputincios, dar credinta si pe Dumnezeu au amandoi.

Ba da, credinta este o povara, asa cum am spus luata in mod constient.
Tu spui de pofte trupesti.
Dai exemplul cu painea si prajitura. Pentru fiecare organism conteaza acea cantitate de substante care se afla in alimente. Unul nu are nevoie de ele, nu-i plac, altul are nevoie in cantitate mai mare pentru ca le pierde mai usor.
Postul este o infranare, dar nu rationala, pentru ca exclude total anumite elemente de care are nevoie omul si il pune sa manance in surplus altele.
Nu mananci lapte si branza, dar te umfli cu paine si gem si cartofi prajiti.
Cat de rational este asta?
O simti de ex. atunci cand faci o criza de spasmofilie si vine medicul sa-ti faca injectii cu calciu.
Si nu e vorba numai de postul alimentar ci de tot. Te stradui sa faci ceea ce spun oamenii ca inseamna credinta, regulile lor, sa fii in acelasi timp si om si sotie si mama si sa lucrezi si sa ai prieteni.
Ori asta este f.greu. Daca te duci la biserica nu mai esti cu familia, cu prietenii, nu te mai duci la serviciu si invers. Nu mai dormi, nu mai citesti, nu mai scrii, nu mai pictezi, sau cosi, sau te plimbi asa cum ti-ai dori ca om. Nu mai poti fi a sotului/sotiei, nu mai poti face copii, etc.
Daca postesti alimentar nu mai ai putere la munca, nu mai poti iesi cu prietenii la o prajitura, nu poti sa-ti sarbatoresti ceva.
Intr-un cuvant ori esti om si ai familie si serviciu, ori esti cu Dumnezeu in fiecare secunda si atunci stai la manastire.
Si atunci faci slalom si te stradui sa fii undeva la mijloc. Si tot nu este bine pentru unele pareri.
Si cel mai rau este cand te afli intre Dumnezeu si stiinta si ramai...fara copii, pentru ca unii gandesc ca stiinta, in speta medicina nu este de la Dumnezeu si deci nu ai voie s-o folosesti.

Sophia intelegi gresit credinta
``Ori crezi in Dumnezeu si atunci sti ca totul este de la El, inclusiv stiinta, ori nu crezi in El si atunci ai intr-adevar liberul arbitru, puterea de a face ce vrei.``

ori crezi ..... ori nu crezi
insasi asta este o alegere. ori... ori. Dumnezeu te lasa liber sa crezi sau sa nu crezi. Vorbim despre liberul arbitru in legatura cu credinta.
Ca in necredinta te-ai pozitionat deja pe o linie clara in care orice este posibil.

``Poti fi credincios in masura in care poti. Unul este mai extrem credincios, altul mai neputincios, dar credinta si pe Dumnezeu au amandoi.``
Eu vorbesc de cei care nu cred in Dumnezeu. de atei. cei care declara ca nu exista Dumnezeu.
Crestinismul nu te pune la infometare nici la privarea de substantele necesare vietii: vitamine, minerale. Du-te si intreaba preotul si vezi ce spune despre copii, bolnavi si batrani in legatura cu postul. Nu lua totul ad litteram . Fiecare om simte credinta sa, si modul de aplicare a credintei care i se potriveste siesi. Daca tu ai lipsa de calciu nu te privezi de calciul gasit in branza ca stie Dumnezeu de problema ta.
Iar credinta in familie este extraordinara daca o practici cum se cuvine. Nu aiurea si fara rost. Ai timp de toate. Chiar si de facut copii.
Credinta rotodoxa spune clar ca exista doua cai de mantuire a omului: cea din lume oin casatorie si binecuvantata cu copii si cea din manastire in casatoria cu Hristos. cel care sta necasatorit in lume mare pacat face. Iata ca famila este centrul si copiii sunt bucuria.

Alegeti prieteni asemeni tie. Daca tu esti alaturea de necredinciosi adevarat ca e greu sa pendulezi intre credinta si necredinta. nimeni nu te pune sa faci asta decat propria ta alegere.

Cine spune sa nu folosesti medicina? cati medici crestini nu sunt? si cate minuni nu face credinta impreuna cu medicina? esti revoltata de anticonceptie? spune tu cum se numeste cel care suprima viata?
daca esti ordonata si respecti regulile crestine atunci nu mai ai nevoie de contraceptie si poti sa fii si impreuna cu sotul tau.
Daca ai un of mare , mergi la duhovnic si gaseste rezolvare si astfel vei avea credinta curata si fara de povara.

[Dumitru73]

În prealabil postat de dobrin7m

Omul dintotdeauna a crezut in Atotputernic. Aici eu te invit sa studiezi istoria si izvoarele arheologice. Toate vorbesc de credinta. Absolut toate. Modul de organizare a societatii, jertfe de animale, modul de a-si inmormanta mortii. fiecare dupa capacitatea lor de intelegere.
...

Care Atotputernic? Cel care stapanea fulgerul? Sau cel care infuria leul? Sau poate cel ce se supara si nu mai trimitea ploaie la vreme?
Ai gandire unidirectionala.

În prealabil postat de MariS_

parintele Teofil Paraianu. Si nu prelegerea sa m-a convins, ci
ATITUDINEA sa, TRAIREA sa. Am "vazut" cum, orb fiind, iradia
bunatate, iradia fericire, iradia SENS. Iar eu, cel ce "vedeam",
eram de fapt confuz si lipsit de sens. Nicio prelegere de pe lume,
nicio predica a celui mai celebru orator nu ma putea convinge sa
accept credinta. Dar acest OM a reusit, si nu prin limbaj, desi
ulterior am mestecat mult timp cuvintele sale, ci prin trairea sa.
Asa cum spuneti: credinta frumoasa si adevarata cu toate sensurile ei.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Foarte frumos l-ai descris pe parintele Teofil si mare adevar ai grait despre el.Acelasi mesaj l-am perceput si eu cand ne-am intalnit.Desi eu aveam credinta,doream doar binecuvantarea lui, am reusit sa stam de vorba o vreme si m-a coplesit cu starea asta dumnezeiasca care o transmitea parca prin fiecare por.
Am fost si la cateva conferinte pe care le-a sustinut si reusea sa faca o sala imensa,arhiplina de oameni,parca sa nu rasufle, ca nu cumva din aceasta rasuflare sa piarda vreo vorba de-a lui...:-)Toata lumea parca se straduia sa ii soarba cuvintele..Cred ca oricine s-a intalnit cu parintele Teofil Paraian,nu poate sa nu isi aminteasca toata viata de impactul avut !...Dumnezeu sa-l odihneasca!

[cristiboss56]

" O , adancul bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu ! Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat de nepatrunse caile Lui ! Caci cine a cunoscut gandul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui ? Sau cine mai inainte I-a dat Lui si va lua inapoi de la El ? Pentru ca de la El si prin El si intru El sun toate . A Lui sa fie marirea in veci . Amin! "Greu e fratilor sa intelegem , sa vorbim , sa scriem , sa gandim , fara a cunoaste macar Abecedarul credintei si al bunului simt ( referire pentru sofia si ateii cei "adevarati " , nu mascati si pacalici veniti de nicaieri si porniti doar in mistocareli ieftine si fara rost )

[dobrin7m]

În prealabil postat de Dumitru73

Care Atotputernic? Cel care stapanea fulgerul? Sau cel care infuria leul? Sau poate cel ce se supara si nu mai trimitea ploaie la vreme?
Ai gandire unidirectionala.

Daca pentru tine Dumnezeu se defineste ca fiind cel care stapaneste fulgerul, infurie leul si se supara si nu trimite ploaie atunci tu ai gandire unidirectionala.
Eu stiu cu certitudine ca exista si alta dimensiune decat asta lumeasca ce o stim si percepem noi. Este dimensiunea vietii de dincolo, lumea in care vei pasi si tu cu siguranta cand vei muri.
Si mai stiu ca si omul dintru inceput a stiut ca exista lumea de dincolo. Iata un fapt stiut de omenire de cand exista si pana astazi. Doar cateva exemplare de oameni neaga asta in zilele noastre. Dar raportat la numarul de oameni de cand exista omul si pana astazi este doar o picatura infima.
Dar noi, in iubirea noastra nu mai vrem sa fim ignoranti. Vrem sa ne apropiem si de voi asa cum sunteti voi unidirectionali.

``La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca fiinţă umană este în sine un act religios, căci alimentaţia, viaţa sexuală şi munca au o valoare sacramentală. Altfel spus, a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios.`` Mircea Eliade

Omul, prin insasi existenta sa detine un spatiu temporo-spatial imens. De jur imprejur, sus -jos, stanga - dreapta spatiul in care se desfasoara este nelimitat, plin de minuni dumnezeiesti. Si are la dispozitie timpul vietii sale. Dar mai detine ceva: un suflet care de data aceasta este nemuritor. Si toate nu puteau fi decat de la Dumnezeu.
Caci cine putea sa creeze atatea minunatii?
Caci cum poate sa apara atata perfectiune din haos si hazard?
Logica ne spune ca haosul creaza haos, hazardul hazard si dezordinea dezordine.
Priveste muntele , priveste marea, priveste ploaia, priveste fulgerul, priveste soarele, priveste luna, priveste animalul, priveste copilul, priveste omul, priveste in jur si vezi daca mintea omeneasca cu stiinta sa putea face toate acestea.

[Dumitru73]

În prealabil postat de dobrin7m

Daca pentru tine Dumnezeu se defineste ca fiind cel care stapaneste fulgerul, infurie leul si se supara si nu trimite ploaie atunci tu ai gandire unidirectionala.
Eu stiu cu certitudine ca exista si alta dimensiune decat asta lumeasca ce o stim si percepem noi. Este dimensiunea vietii de dincolo, lumea in care vei pasi si tu cu siguranta cand vei muri.
Si mai stiu ca si omul dintru inceput a stiut ca exista lumea de dincolo. Iata un fapt stiut de omenire de cand exista si pana astazi. Doar cateva exemplare de oameni neaga asta in zilele noastre. Dar raportat la numarul de oameni de cand exista omul si pana astazi este doar o picatura infima.
Dar noi, in iubirea noastra nu mai vrem sa fim ignoranti. Vrem sa ne apropiem si de voi asa cum sunteti voi unidirectionali.

``La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca fiinţă umană este în sine un act religios, căci alimentaţia, viaţa sexuală şi munca au o valoare sacramentală. Altfel spus, a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios.`` Mircea Eliade

Omul, prin insasi existenta sa detine un spatiu temporo-spatial imens. De jur imprejur, sus -jos, stanga - dreapta spatiul in care se desfasoara este nelimitat, plin de minuni dumnezeiesti. Si are la dispozitie timpul vietii sale. Dar mai detine ceva: un suflet care de data aceasta este nemuritor. Si toate nu puteau fi decat de la Dumnezeu.
Caci cine putea sa creeze atatea minunatii?
Caci cum poate sa apara atata perfectiune din haos si hazard?
Logica ne spune ca haosul creaza haos, hazardul hazard si dezordinea dezordine.
Priveste muntele , priveste marea, priveste ploaia, priveste fulgerul, priveste soarele, priveste luna, priveste animalul, priveste copilul, priveste omul, priveste in jur si vezi daca mintea omeneasca cu stiinta sa putea face toate acestea.

certitudini peste certitudini.
dar certitudinea ta nu este si a mea.
omul nu a stiut nimic de la inceput, a crezut doar. se numeste credinta nu stiinta.
si te anunt ca acele doar cateva exemplare sunt de fapt foarte multe.

il copiezi putin pe Ioan Damaschin, din a sa Dogmatica.
el vine cu astfel de "dovezi", gen:ce mare si ce maret este alcatuit universul. si altcineva putea sa-l creeze decat numai Dumnezeu...
intradevar super "dovezi".

Dragul meu prieten de pe privat, iata ne intalnim si pe arena duhovniceasca a forumului!
Sa purcedem!

În prealabil postat de Dumitru73

Asta e teroria iudeo-crestina ...

Da-mi voie sa-ti raspund prin minunatele cuvinte ale lui Scotsman:

În prealabil postat de Scotsman

In momentul cand aceste abordari sunt interconectate atunci o uriasa harta a sufletului uman se dezvaluie.In acest mod devine evident ca intelegerea umana a avut nevoie de anumite etape pentru a intelege.Cineva a ordonat bine lucrurile.Noi privim,in general,in plan orizontal evolutia,de la nivelul nostru,dar uitam ca axa orizontala,umana,nu este singura care poate exista.

În prealabil postat de Dumitru73

Iar stiinta, istoria, nu ii dau dreptate.

Din nou fac apel la vorbele lui...

În prealabil postat de Scotsman

Insa mai exista o perspectiva,teologica de data acesta, la care subscriu:

,,Se uita un lucru esential: cunoasterea crestina asupra lumii, pleaca de la Revelatie, pe cand stiinta nu surprinde decat aspecte unilaterale ale realitatii.

Parintele profesor Dumitru Popescu, afirma cu privire la dialogul stiintei cu religia: "Descoperirile epocale din domeniul microcosmosului au scos in evidenta doua lucruri extrem de importante pentru teologie. Mai intai, ca dincolo de orice separatie dintre spirit si materie s-a descoperit ca materia este de fapt concentrarea de spirit, energie si lumina, in al doilea rand, ca organizarea microcosmosului este atat de complexa, incat nu se mai poate face apel doar la cauzele naturale pentru explicarea ei, ci este nevoie sa se treaca de aceste cauze, spre lumea transcendenta."

De data asta nu mai am nimic de spus, dar daca totusi ai tu niste intrebari...

[Dumitru73]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Dragul meu prieten de pe privat, iata ne intalnim si pe arena duhovniceasca a forumului!
Sa purcedem!

Da-mi voie sa-ti raspund prin minunatele cuvinte ale lui Scotsman:

Din nou fac apel la vorbele lui...

De data asta nu mai am nimic de spus, dar daca totusi ai tu niste intrebari...

sincer nu am ce sa te intreb. pentru ca nu mi-ai oferit nici o baza.
cand spui "stiu ca Dumnezeu exista" orice explicatie ti se pare completa, chiar daca ea nu spune nimic.