credinta omului simplu

[iustin10]

8NihilSineDeo9
Exista si intelesul simplitatii,sa actionezi mecanic ,in spirit de turma,si aici iti dau dreptate.
Dar exista si un sens al simplitatii nu cu mintea ci cu duhul,si anume : smerenia,credinta curata,fapta buna.Acestea nu se invata din carti.
Eu de acesti oameni vorbesc.Care stiu in ce cred,si apoi practica aceasta credinta.Care nu au nevoie de o teorie a virtutiilor ci chiar le pun in practica.

[8NihilSineDeo9]

În prealabil postat de iustin10

8NihilSineDeo9
Exista si intelesul simplitatii,sa actionezi mecanic ,in spirit de turma,si aici iti dau dreptate.
Dar exista si un sens al simplitatii nu cu mintea ci cu duhul,si anume : smerenia,credinta curata,fapta buna.Acestea nu se invata din carti.
Eu de acesti oameni vorbesc.Care stiu in ce cred,si apoi practica aceasta credinta.Care nu au nevoie de o teorie a virtutiilor ci chiar le pun in practica.

da Iustin, tu pomenesti de simplitatea smereniei iar eu de cea a neglijentei

incantata de cunostinta :)

[aniama]

Daca faci fapte bune constant, inseamna ca ai si credinta,ai si smerenie, ai si suflet, ai si un caracter frumos, ai putin din toate si astea le faci si le ai numai pentru ca ai credinta. Iti iubesti aproapele si din putinul tau ii faci parte si lui,care poate nu a avut sansa nici sa studieze, nici sa invete sa faca ceva. Face lucruri simple,dar le face cu sufletul curat, tacut, smerit.Si nu vorbesc din ce observ,vorbesc din ce traiesc zi de zi. Locuiesc intr-un oras din tara noastra,dar am o stransa legatura cu o localitate rurala unde au locuit bunicii mei - Dumnezeu sa-i odihneasca.Ma duc saptamanal in acest sat,la casele ce ne-au ramas noua, dar imi fac timp sa trec pe la rudele ce le avem si imi face o placere deosebita sa stam de vorba si atunci chiar ii studiez,trag concluzii si invat si eu din simplitatea lor.Si taina lor. Parca sunt inconjurati de o taina,de un mister. Simplitatea lor si curatenia lor ii inalta mult in ochii mei. Mi-e drag tare de toti oamenii acelui sat si sunt mult diferiti de noi cei de la oras si m-am gandit ca "diferenta" consta in uniunea lor neatinsa cu natura,cu animalele ce fac parte integranta din viata lor. Noi ce-i de la oras,locuim intr-un confort artificial,intr-un lux sintetic,pe cand ei sunt una cu natura. Simt altfel viata si totul miroase a viata acolo. Sunt superbi si natura e divina. Va imbratisez cu drag,eu Junior Aniama

[8NihilSineDeo9]

În prealabil postat de aniama

Noi ce-i de la oras,locuim intr-un confort artificial,intr-un lux sintetic,pe cand ei sunt una cu natura. Simt altfel viata si totul miroase a viata acolo.

frumoasa afirmatie.. intr-adevar taranii par a fi una cu natura, traiesc intr-o armonie.

si eu simt ca, desi in orase densitatea populatiei este semnificativ mai mare decat la sate, izolarea spirituala a concitadinilor se resimte drastic la nivel individual.. suntem fizic aproape dar sufletesc la mii de km distanta.. de obicei nu generalizez, dar eu.. de la teama cu care am pasit pentru prima data in Bucuresti am ajuns la groaza..dupa cativa ani. inca nu am aflat de ce anume ma tem cand ies din apartament, de cine fug.. cred ca de tristetea celor ce trec pe langa mine.

Mi-a dat Dumnezeu insa cateva ocazii de a intalnii pe strada oameni..oameni simplii cu care, discutand, aveam senzatia ca ma cunosc de foarte mult timp. Le pastrez un loc in suflet desi nu stiu nici cum se numesc.

[iustin10]

Cand moare cineva la tara,parca tot satul il insoteste,il ajuta!
Vin la patul sau sa isi ia la revedere,dupa ce o viata intreaga au trait impreuna.Si cel care moare stie ca va muri,si ii e greu sa se desparta de cei dragi.
Apoi participa toti la inmormantare,la pomana,si tristetea lor chiar e luminata de nadejdea unei invieri.
E impresionant.Cei de la oras ,daca nu au vazut asta ,nu inteleg.Si n-au citit tratatele despre viata viitoare,dar cred in ea.

[glykys]

În prealabil postat de iustin10

Dar pentru omul citit,invatat,nu exista pericolul de a incerca sa se mantuiasca prin multimea cunostintelor? Nu e mai avantajat omul simplu,care nu citeste atat,dar se tine de faptele bune,si de simtirea reala?
Daca citesti multime de scrieri ale sfintilor,nu e pericolul sa crezi ca desavarsirea ta sta chiar in aceste carti,si nu in aceste acte simple care se cer de la tine:credinta-impartasire-fapte ?
E clar ca ele,cartile, sunt folositoare,dar atunci cand devin un scop in sine,ele pot chiar dauna.Caci daca ai citit un sfant parinte,nu inseamna ca ai si aplicat ce zice el.
Nu ar trebui sa ne indepartam niciodata de acest 'om simplu'.

Fiecare cu talantii sai, Iustin. Cu cat ai multi talanti, cu atat esti mai incercat si cu atat se va cere mai mult de la tine. Eu inteleg ce vrei sa spui, insa exista pericolul sa ascundem ruginitul de banut. Daca ti-a dat Dumnezeu minte, ti-a dat sa o folosesti, nu sa lancezesti. Ispitele vor exista mereu.
On topic: Omul care face mereu voia Domnului, si nu pe a sa.

[eucred]

În prealabil postat de iustin10

Il vedem peste tot :la Biserica,in metrou,la tara,la servici chiar.
Nu e el prea citit sau prea curios,dar are un lucru frumos si puternic :o credinta simpla si puternica.
Il vedem si in Pateric,luand cu sine doar Biblia si plecand in pustie.Il vedem in manastiri fratele de la grajduri,sau il vedem la tara,nemuncind in sarbatori ,sau spunand o rugaciune scurta,singura poate care o stie.
Ce ar trebui sa faca un astfel de om simplu,fara multa invatatura,pentru a se mantui?
Cum a-ti explica asta pe limbajul lui?

http://prieteniisfmunteathos.wordpre...pelerinul-rus/

[iustin10]

În prealabil postat de glykys

Fiecare cu talantii sai, Iustin. Cu cat ai multi talanti, cu atat esti mai incercat si cu atat se va cere mai mult de la tine. Eu inteleg ce vrei sa spui, insa exista pericolul sa ascundem ruginitul de banut. Daca ti-a dat Dumnezeu minte, ti-a dat sa o folosesti, nu sa lancezesti. Ispitele vor exista mereu.
On topic: Omul care face mereu voia Domnului, si nu pe a sa.

Cine impleteste cititul cu viata activa in credinta,cu rugaciunea si faptele, cinste lui.
Acela intradevar a primit multi talanti,si e bine sa se tina de invatatura si sa invete si pe altii,prin cuvant dar si prin fapta.
In schimb,unu ca mine,care a cautat mereu sa inteleaga cu mintea,imi face rau orice incercare de a ma bizui acum pe cunoastere.Simt ca am nevoie de actiune ,de ruga,de mers la Biserica de fapte.Pentru unu ca mine ,smerenia omului simplu,e un taram nou !Sunt ca filozoful acela care merge la tara,si constata ca e incuiat de intelepciunea unei babe :)

[glykys]

În prealabil postat de iustin10

Cine impleteste cititul cu viata activa in credinta,cu rugaciunea si faptele, cinste lui.
Acela intradevar a primit multi talanti,si e bine sa se tina de invatatura si sa invete si pe altii,prin cuvant dar si prin fapta.
In schimb,unu ca mine,care a cautat mereu sa inteleaga cu mintea,imi face rau orice incercare de a ma bizui acum pe cunoastere.Simt ca am nevoie de actiune ,de ruga,de mers la Biserica de fapte.Pentru unu ca mine ,smerenia omului simplu,e un taram nou !Sunt ca filozoful acela care merge la tara,si constata ca e incuiat de intelepciunea unei babe :)

E tot o ispita si asta! Totul se face cu masura si cu dreapta socoteala. Inconjoara-te de oameni cu adevarat smeriti si poate te vei smeri si tu!

[iustin10]

Cred ca noi ne complicam prea mult pe aici.Credinta e simpla,si eu de aceea vorbesc.
Dumnezeu e cel care iti varsa linistea in suflet,atunci cand faci cele ce Ii sunt pe plac.
Vrem acelasi lucruri,dar unoeri punem boii inaintea carului:)