Despre omul rational

[Lavrentiu]

Aceasta denumire de "rational", sau "rationalitate", nu doar ca are multe intelesuri, dar exista o nepotrivire mare intre ce intelege un crestin prin "om rational" si ce intelege lumea necrestina prin aceasta sintagma.

Iata cuvintele Sfantului Antonie cel Mare, in deschiderea Filocaliei, vol 1:

"Oamenii se socotesc rationali. Insa pe nedrept, caci nu sunt rationali. Unii au invatat cuvintele si cartile vechilor intelepti. Dar rationali sunt numai aceia, care au sufletul rational, pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul, se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului; iar acestea le savarsesc cu multa multumire catre Dumnezeu . Numai acestia trebuie sa se numeasca oameni rationali.
Omul cu adevarat rational are o singura grija: sa asculte de Dumnezeul tuturor si sa-I placa".

Am senzatia ca oamenii numesc astazi "om rational" pe omul care e "cu capul pe umeri", adica mai degraba pe cel care se ghideaza dupa capul lui, ceea ce e cu totul altceva decat inteleg Sfintii Parinti.

[Mihnea Dragomir]

Trebuie să deosebim omul raţional de omul înţelept. Înţelepciunea presupune raţionalitate, dar nu şi reciproc. Cu alte cuvinte, înţelepţii sunt bine dotaţi cu raţiune, pe când raţionalii nu sunt în mod obligatoriu bine dotaţi cu înţelepciune.
Să construiesc un exemplu. Probabilitatea ca nevastă-mea să afle că mă duc la curve este sub 1 %. Altă neplăcere care s-ar putea ivi mergând la curve ar fi să contractez o boală severă cu transmisie venerică, de exemplu SIDA. Acuma, având în vedere că în urma unei legături cu o prostituată care în mod sigur are infecţe HIV, probabilitatea să contractez virusul este cam de 15 % (0,15), şi că prezervativul oferă o protecţie în această privinţă de 92 % (0,92), rezultă că probabilitatea de a contracta virusul printr-un singur act protejat este de 0,012 (12 la mie), şi asta presupunând că este vorba de o parteneră care în mod sigur are virusul. Concluzia raţională este că gradul global de expunere (adică boală sau scandal în familie) este sub 1 %, adică neglijabil.
Prin urmare, nu este un lucru iraţional să mă duc la curve.

Să examinăm acum dacă acesta este şi un lucru înţelept. Probabilitatea ca nevastă-mea să afle este, de fapt, de 100 % (adică unu) deoarece peste mult, peste foarte mult timp ne vom strânge cu toţii în Valea Iosafat şi acolo toate vor fi date în vileag. Nevastă-mea o să afle şi impresia ei despre faptul că o viaţă am dus-o în minciună nu va fi deloc măgulitoare: sigur nu îmi va spune "înţeleptul meu drag!". La aceasta se mai adaugă şi posibilitatea de a muri în stare de necurăţie, ceea ce duce la o probabilitate de 100 % (adică: unu) de a suferi de o boală febrilă, cu temperatură foarte înaltă, timp de o veşnicie.

În concluzie, aceeaşi acţiune (mersul la curve) deşi, luată în sine, nu se poate spune că e iraţională, este totuşi foarte neînţeleaptă.
Eu cred că înţelepţii nu merg la curve. Unii dintre matematicieni, poate că da.

Motto: ,,Intellige ut credas, crede ut intelligas”

Depinde ce intelegem prin ratiune.De exemplu acest articol http://www.crestinortodox.ro/dogmati...oxa-68877.html s-ar potrivi extrem de bine cu ideea acestui thread.As dori sa remarc un aspect,des vehiculat,fie si indirect, in polemicile din prezent.
Daca mergem pe ideea ca ratiunea este o determinata de logica,cultura,stiinta,experiment sau observatie atunci este posibil ca multa lume sa creada ca ratiune(si implicit cultura)sunt incompatibile cu Credinta.Ei bine am cautat sa aduc un exemplu care sa cladeasca un cap de pod in sprijinul ideei ca ele se intrepatrund.De-a lungul timpului au fost dispute de calibru pe ,,relatia dintre ratiune si credinta" precum cea dintre eruditul universal Leibniz si Bayle( http://socioumane.wordpress.com/2010...n-negomireanu/ ) dar eu am ales drept argument un exemplu mai apropiat celor care vor citi,un exemplu din ortodoxism.

Un prieten ortodox mi-a recomandat o carte:,,Parintele Voicescu-Un duhovnic al cetatii".Cartea este cutremuratoare iar acel om chiar a fost un om de exceptie.Finalul sau teribil a generat multe intrebari referitoare la logica unei asemenea morti dar ca si in cazul tragediei de la Maternitatea Giulesti raspunsul(in cazul dansului s-au pronuntat mari duhovnici ca si dansul)este poate dincolo de puterea noastra de intelegere.Citind cartea cu atentie am ajuns la pag.350 unde,la sectiunea ,,Slujbele la care predica", sta scris:

,,Trebuie sa notam ca parintele nu lasa nici o slujba fara cuvant de invatatura.Nu doar in duminici si la sarbatori ci in toate slujbele oficiale:vecernii,parastase,acatiste,etc.La slujbele de peste saptamina recurgea de multe ori la cuvinte de invatatura din Sfintii Parinti,din care citea anumite pasaje,pe care le comenta pe scurt,legandu-se intotdeauna de prezentul cotidian.Trebuie sa facem aici o paranteza.Parintele era un fidel si pasionat cititor al scrierilor Sfintilor Parinti,parcurgand acasa aproape integral traducerile din colectia PSB,subliinind astfel anumite pasaje pe care le recitea apoi cu voce tare in cadrul catehezelor,din serile de miercuri,vineri si sambata.Uneori parintele apela si la scrieri laice,cu aceiasi intentie de a oferi credinciosilor nu doar notiuni religioase de catehism,ci cultura,cat mai multa cultura,teologica sau neteologica.Stia bine ca crestinul de la oras nu poate fi convins cu ,,retorici ieftine si floricele" vorba IPS Antonie al Ardealului(,,Vocatie si misiune in vremea noastra",Sibiu,1984,pag.163).Stia de asemenea(urmeza un pasaj subliniat)ca multa cultura il apropie pe om de Dumnezeu,putina cultura(mediocritatea) il indeparteaza.In acest sens stradaniile parintelui erau mereu orientate si spre a transmite cultura,cat mai multa cultura,nu doar cele strict necesare in vederea mantuirii.De aceea la parinte imaginea de catehet sau invator este mai proeminenta decat cea de omilet sau liturgist."

Urmeza multe alte informatii si analize despre dansul si recomand cartea celor interesati.Pe analiza ,,Sfintii Parinti si stiinta"va las un interesant articol scris de Cuv. Seraphim Rose http://cuvseraphimrose.wordpress.com...rata-teologie/ Si ca un concluzie pe acesta abordare> cine doreste sa se informeze mai bine referitor la viziunea Sfintilor Parinti o poate face cu un citind cele scrise aici http://www.filocalia.ro/referat/46/C...re_-_Ignoranta

Din punctul meu de vedere, stiinta se va opri unde a spus Apostolul Pavel in I Corinteni 13:1-13 pentru ca aceea cunostiinta a noastra ,,in parte"(si asa este de la inceputuri si pina acum)nu va mai fi necesara cand se vor intampla cele spuse in I Corinteni 15:35-58. Aceea ,,taina"va face inutila zbaterea noastra efemera dar explicabila dpdv al sufletului uman si al calatoriei sale prin timp.Cateodata de la ,,Zborul lui Icar" la ,,Prometeu inlantuit" este doar un drum invizibil pe care stiinta il parcurge fara sa isi dea seama.Pina atunci vom cauta,precum in excelenta carte de arheologie a lui James K Hoffmeier>,,Arheologia Bibliei"
( http://www.librariasophia.ro/carti-A....-so-3498.html ) sa explicam ceea ce poate ar trebui sa vedem prin Credinta, ca niste copii,eliberati de pacatul primordial al ruperii de Tatal in calea caruia poate alergam cu totii.

Va doresc o seara buna in continuare.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti.

[umila123]

Eu cred ca ratiunea este o engramare..stocare si reactualizare ,atunci cand momentul o cere,...a informatiei! ca dar de la Dumnezeu as zice ca este liberul arbitru!

[Marius22]

Ratiunea umana nu mai cauta catre ratiunile ultime ale creatiei, catre Logos, ci se impotmoleste undeva pe parcurs. Este regretabil faptul ca omul, in aceasta stare de nedeplinatate, ridica statuie propriei ratiuni, o absolutizeaza, isi face din ea un idol, cand ea ar trebui mai degraba jelita si plansa, asemenea unui mort, intru nadejdea "invierii" sale.

Omul cu adevarat rational nu este "omul echilibrat" din fire sau "omul cu o logica desavarsita", ci acela care lupta impotriva pacatului, a carui singura ratiune de a fi este indumnezeirea, participarea la realitatile dumnezeiesti.

[costel]

Caderea in pacat a ranit natura umana, a facut-o sa nu mai fie rationala, sa nu mai caute sa fie partasa firii dumnezeiesti. De aceea vine Hristos, ca vindece natura umana, sa-i redea din nou pofta dupa viata dumnezeiasca, sa fie rationala. Omul cu adevarat rational nu este cel care gaseste explicatii la orice, ci cel care traieste in Hristos.