Dumnezeu nu vrea sa avem familie?

[fallen]

Cel putin asa crede sotul meu ...
Spuneam si in alta parte ca dupa 7 ani s-a ivit ocazia sa gasim un apartament frumos si conve nabil la pret, ba mai mult s-a inteles el cu proprietarii sane mai lase cu o parte din bani pana eusea savanda garsoniera... insa cand sa semneze au inceput sa se codeasca, ba ca le-a gresit numele kn contract, ba acum ca ar avea un litigiu si sechestru pe casa si nu pot sa vanda... Alt apartament la fel de bun si sa ii ajunga banii nu gaseste, nu vrea sa dea toata agoniseala de-o viata pe vreo maghernita, la capatul pamantului ( orasului) si considera ca a facut tot ce era omeneste posibil dar Dumnezeu nu a vrut sa ne ajute pt ca probabil nu vrea sa avem familiea si copii si vrea sa traim in continuare in pacat. Eu i-am zis ca nu se poate sa vrea asta, insa nu cred ca sunt eu in masura sa ii spun altcuiva cu ce a gresit fata de Dumnezeu si de ce e suparatpeel si nu-l ajuta, asta dc nu-si da seama singur, doar duhovnicul i-ar putea spune, eventual.
Insa cred ca aici am avut si eu o vina, si duhovnicul meu.
Inainte sa se hotarasca sa cumpere, a zis ca vrea sa o las mai moale cu biserica si ca nu e de acord sa duc copilul la biserica, cand vom avea. Eu m-am supara si am zis duhovnicului iar el a zis " atunci o sa-i dea Dumnezeu copii..."( cand iai va revizui atitudinea, probabil). Iar eu m-am cam speriat, sincer. Desi nu cred c-a zis-o cu intentie, si desi nu sunt superstitioasa ( sa cred in blesteme, etc) totusi ma tem ca cererea lui s-ar fi putut inregistra undeva in transcendent ( tot ce veti lega pe pamant...). Apoi i-am zis de apartament si a zis sa-i zic sa-l cumpere, sa vedem ce face, ca el nu crede c-o sa-l cumpere, ca doar gura e de el si cauta mereu sa dea vina numai pe mine
Ulterior am avut acasa discutii intense, am fost la un pas sa ne despartim, pt ca eu nu acceptam sub nici o forma conditiile lui. Insa pana la urma a cedat el si a zis ca accepta conditiile mele si s-a hotarat sa cumpere apartamentul. Insa in suflet am avut mereu o teama ca nu se va indeplini pana la urma dorinta lui. Ceea ce s-a si intamplat . Acum nu stiu din vina cui si daca se mai poate face ceva...
In cartea parintelui Boca scrie diverse motive pt care poti sa nu ai parte de casa si de achizitii, chiar daca nu ai furat sau inselat, chiar si daca ai desfranat sau ai muncit duminica de exemplu... daca ar fi dupa astea, atunci nu si-ar mai lua toti infractorii case si nu ai-ar mai intemeia familii, sau regulile se aplica doar in cazul oamenilor cinstiti si cu frica de Dumnezeu?
Daca stau sa ma gandesc, am si eu o parte din vina, nu neaparat ca m-am plana la popa ai l-am facut sa blesteme, ci pt ca nu am facut nimic practic sa-mi ajut sotul., in timp ce el a muncit si a rabdat atatia ani sa stranga atat amar de bani, a umblat cu masina jegoasa si stricata, doar ca nu a umblat si descult, nu a mers la dentist decat cand nu a mai putut de durere, etc..in timp ce eu nu m-am abtinut de la cele necesare, macar, nici nu am fost in atare sa castig mai multi bani, nu m-am dus niciodata la sefi sa cer macar sa-mi plateasca orele suplimentare... am muncit atatia ani si atatea ore, dar degeaba...

Acum banuiesc ca daca m-as duce eu sau altcineva din familie la un alt preot, sa povesteasca ce s.a intamlat si sa intrebe ce ar putea fi facut, presupun ca ni s-ar spune ( si asa ar fi corect si logic) ca doar cel care a " legat" ar putea sa mai dezlege, deci tot la dansul sa mergem si sa-i cerem asta...daca vrea si daca poate, desigur, pt ca cum am zis, e posibil sa nu-si dea seama sau sa recunoasca ce a facut, poate fara sa vrea... . Cred ca si popii astia, chiar daca nu sunt clarvazatori, ar trebui sa aiba grija ce spun oamenilor, pt ca chiar daca nu e adevarat, si isi dau doar cu presupusul, oamenii sunt totusi marcati si influentati de ce li se spune. De exemplu,'mie daca mi-a zis ca doar gura e de el ( de barbatu-meu), iar apoi dupa ce ne-am certat si ne-am impacat si mi-a promis ca face cum vreau eu, eu tot am ramas in suflet cu o temere ca ar putea sa ma duca cu vorba si ca nu pot pune maxim pret pe promisiunile lui...( acum nu neaparat lt ca asa a zis popa, ci pt ca il stiu ca se suceste si se razgandeste de la o zi la alta, nu e tocmai consecvent...)
Si inca ceva: eu ce ar trebui sa fac acum, in conditiile in care nu n mai putem lua casa, nu ne mai putem nici casatori si avea copii? Daca eram deja casatoriti, as fi fost obligata sa raman cu el, la bine si la rau. Acum daca m-as desparti de el ar insemna ca am stat cu el atata timp doar din interes, nu, doar pt casa si familie, copii, asteptand de la el sa-mi ofere gratis toate astea, nu? Ce fac alte familii care sunt casatorite, insa sunt prea saraci si nu au un loc unde sa poata sa faca si sa-si creasca si copiii? Stau asa toata viata si se abtin de la procreere?

[leonte]

Doamne Dumnezeul nostru, care ai venit pe pamant si de la zidirea Ta ai primit batjocura, Lumineaza pe roaba Ta sa intelega faptul ca Binele pe care il vrei Tu pentru ea, este mai mare decat binele pe care il cauta dupa socotintele ei omenesti! Cauta spre nevoile noastre, nu dupa vrednicia rugaciunilor noastre ci dupa mare mila TA!

Scumpa colega de forum! Durerea si descumpanirea ta nu le poate intelege decat cine a trecut prin experiente similare. Este foarte greu sa ne pastram cumpatul atunci cand suntem apasati si stramtorati. Dar daca Dumnezeu voieste ca eu sa mor la noapte, cine sunt eu sa-I cer socoteala? Oare nu traiesc pentru a face voia Lui? Oare nu asta cerem in rugaciunile noastre: <Tatal nostru,... faca-se voia Ta!> Nu este corect sa ne suparam atunci cand voia Lui este alta decat voia noastra. Acum, mai mult ca niciodata poate, acum esti in situatia de a te arata supusa intru toate, si sa cugeti precum dreptul Iov <<Daca am primit cele bune de la Dumnezeu, oare nu voi primi si pe cele rele?>> Dumnezeu te pazeste de o nenorocire care ar putea veni peste tine daca s-ar implini voia ta, iar tu cartesti si-L acuzi ca nu vrea sa aveti familie!?

Dar nu te descuraja, ci inarmeaza-te cu nadejdea sutasului roman si cu pocainta femeii celei pacatoase, si vei fi iertata de pacate si mangaiata de mila Lui cea bogata.

[fallen]

Stiti ce se intmpla? Pare ca duhovnicuk a vrut sa ne demonstreze ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu putem face nimic, daca nu e voia Lui, iar sotul ar fi vrut si poate crede ca a reusit sa-mi demonstreze ca lui Dumnezeu nu-i pasa de soarta noastra individuala, indiferent cat ne rugam daca mergem sai nu la biserica sau daca suntem sau nu credinciosi ! Eu stiam ca nu va fi o lectie de pocainta pt el, ci ca daca nu va reusi ce si-a propus reactia lui va fi una de hula !

[dobrin7m]

În prealabil postat de fallen

Cel putin asa crede sotul meu ...
Spuneam si in alta parte ca dupa 7 ani s-a ivit ocazia sa gasim un apartament frumos si conve nabil la pret, ba mai mult s-a inteles el cu proprietarii sane mai lase cu o parte din bani pana eusea savanda garsoniera... insa cand sa semneze au inceput sa se codeasca, ba ca le-a gresit numele kn contract, ba acum ca ar avea un litigiu si sechestru pe casa si nu pot sa vanda... Alt apartament la fel de bun si sa ii ajunga banii nu gaseste, nu vrea sa dea toata agoniseala de-o viata pe vreo maghernita, la capatul pamantului ( orasului) si considera ca a facut tot ce era omeneste posibil dar Dumnezeu nu a vrut sa ne ajute pt ca probabil nu vrea sa avem familiea si copii si vrea sa traim in continuare in pacat. Eu i-am zis ca nu se poate sa vrea asta, insa nu cred ca sunt eu in masura sa ii spun altcuiva cu ce a gresit fata de Dumnezeu si de ce e suparatpeel si nu-l ajuta, asta dc nu-si da seama singur, doar duhovnicul i-ar putea spune, eventual.
Insa cred ca aici am avut si eu o vina, si duhovnicul meu.
Inainte sa se hotarasca sa cumpere, a zis ca vrea sa o las mai moale cu biserica si ca nu e de acord sa duc copilul la biserica, cand vom avea. Eu m-am supara si am zis duhovnicului iar el a zis " atunci o sa-i dea Dumnezeu copii..."( cand iai va revizui atitudinea, probabil). Iar eu m-am cam speriat, sincer. Desi nu cred c-a zis-o cu intentie, si desi nu sunt superstitioasa ( sa cred in blesteme, etc) totusi ma tem ca cererea lui s-ar fi putut inregistra undeva in transcendent ( tot ce veti lega pe pamant...). Apoi i-am zis de apartament si a zis sa-i zic sa-l cumpere, sa vedem ce face, ca el nu crede c-o sa-l cumpere, ca doar gura e de el si cauta mereu sa dea vina numai pe mine
Ulterior am avut acasa discutii intense, am fost la un pas sa ne despartim, pt ca eu nu acceptam sub nici o forma conditiile lui. Insa pana la urma a cedat el si a zis ca accepta conditiile mele si s-a hotarat sa cumpere apartamentul. Insa in suflet am avut mereu o teama ca nu se va indeplini pana la urma dorinta lui. Ceea ce s-a si intamplat . Acum nu stiu din vina cui si daca se mai poate face ceva...
In cartea parintelui Boca scrie diverse motive pt care poti sa nu ai parte de casa si de achizitii, chiar daca nu ai furat sau inselat, chiar si daca ai desfranat sau ai muncit duminica de exemplu... daca ar fi dupa astea, atunci nu si-ar mai lua toti infractorii case si nu ai-ar mai intemeia familii, sau regulile se aplica doar in cazul oamenilor cinstiti si cu frica de Dumnezeu?
Daca stau sa ma gandesc, am si eu o parte din vina, nu neaparat ca m-am plana la popa ai l-am facut sa blesteme, ci pt ca nu am facut nimic practic sa-mi ajut sotul., in timp ce el a muncit si a rabdat atatia ani sa stranga atat amar de bani, a umblat cu masina jegoasa si stricata, doar ca nu a umblat si descult, nu a mers la dentist decat cand nu a mai putut de durere, etc..in timp ce eu nu m-am abtinut de la cele necesare, macar, nici nu am fost in atare sa castig mai multi bani, nu m-am dus niciodata la sefi sa cer macar sa-mi plateasca orele suplimentare... am muncit atatia ani si atatea ore, dar degeaba...

Acum banuiesc ca daca m-as duce eu sau altcineva din familie la un alt preot, sa povesteasca ce s.a intamlat si sa intrebe ce ar putea fi facut, presupun ca ni s-ar spune ( si asa ar fi corect si logic) ca doar cel care a " legat" ar putea sa mai dezlege, deci tot la dansul sa mergem si sa-i cerem asta...daca vrea si daca poate, desigur, pt ca cum am zis, e posibil sa nu-si dea seama sau sa recunoasca ce a facut, poate fara sa vrea... . Cred ca si popii astia, chiar daca nu sunt clarvazatori, ar trebui sa aiba grija ce spun oamenilor, pt ca chiar daca nu e adevarat, si isi dau doar cu presupusul, oamenii sunt totusi marcati si influentati de ce li se spune. De exemplu,'mie daca mi-a zis ca doar gura e de el ( de barbatu-meu), iar apoi dupa ce ne-am certat si ne-am impacat si mi-a promis ca face cum vreau eu, eu tot am ramas in suflet cu o temere ca ar putea sa ma duca cu vorba si ca nu pot pune maxim pret pe promisiunile lui...( acum nu neaparat lt ca asa a zis popa, ci pt ca il stiu ca se suceste si se razgandeste de la o zi la alta, nu e tocmai consecvent...)
Si inca ceva: eu ce ar trebui sa fac acum, in conditiile in care nu n mai putem lua casa, nu ne mai putem nici casatori si avea copii? Daca eram deja casatoriti, as fi fost obligata sa raman cu el, la bine si la rau. Acum daca m-as desparti de el ar insemna ca am stat cu el atata timp doar din interes, nu, doar pt casa si familie, copii, asteptand de la el sa-mi ofere gratis toate astea, nu? Ce fac alte familii care sunt casatorite, insa sunt prea saraci si nu au un loc unde sa poata sa faca si sa-si creasca si copiii? Stau asa toata viata si se abtin de la procreere?

Draga Fallen. In primul rand duhovnicul tau nu a "legat" nimic ci doar a facut o constatare ca un om care gandeste duhovniceste bazat bineinteles si pe experienta sa de duhovnic. Si eu cred ca are dreptate duhovnicul tau. Multumiti duhovnicului ca v-a atentionat.

Deci traiti in curvie, ani, nu ati facut pana acum copii, iar cand va hotarati totusi, decideti ca ar fi bine ca la biserica copilul sa nu mearga si va mirati ca spune preotul ca nu va va da Dumnezeu copii daca procedati asa?

Te rog sa citesti urmatorul articol:

http://www.teologie.net/2014/06/24/t...-te-cine-esti/

[dobrin7m]

Doi oameni iubitori de Dumnezeu cauta sa nu supere pe Tatal lor.

Nu vad de ce nu va puteti casatori. Pentru ca locuiti intr-o garsoniera? dar ce legatura are asta cu trairea unei vieti curate si frumoase in fata lui Dumnezeu? Dar si de ar fi sa aveti o scandura drept pat si tot nu ar fi un impediment pentru a dori sa fiti binecuvantati de Dumnezeu prin taina cununiei. Unde exista dragoste de Dumnezeu si de aproapele toate vor fi cu putinta.
Cate nu daruieste Dumnezeu celor ce iubesc cu adevarat! O de-ar sti oamenii cata iubire se revarsa de la Domnul, atunci cand curat iubesti, ar arunca solzii urateniei pacatului cat mai departe!
Fie ca toti oamenii sa invete sa iubeasca, dar ma tem ca userul Mihailc avea dreptate cand spunea ca iubirea este atât de străină de lumea aceasta încât realitatea ei este aproape insuportabilă pentru omul căzut.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Si inca ceva: eu ce ar trebui sa fac acum, in conditiile in care nu n mai putem lua casa

Nu inteleg ce legatura faceti intre casatorie si casa ? De unde, de la prezumptia "Dumnezeu nu vrea sa cumparam casa aceasta" ajungeti la concluzia "Dumnezeu nu vrea sa avem familie" ? Un lucru e sigur: Dumnezeu nu e un tip care ne rezolva problemele. In schimb, este creatorul nostru care ne cunoaste foarte bine: drept pentru care, pentru binele nostru, vrea sa traim in castitate, potrivit starii noastre: in abstinenta daca suntem singuri, in fidelitate daca suntem casatoriti.

Ce fac alte familii care sunt casatorite, insa sunt prea saraci si nu au un loc unde sa poata sa faca si sa-si creasca si copiii? Stau asa toata viata si se abtin de la procreere?

Multe familii, inclusiv aici, in Franta, sunt prea sarace ca sa isi cumpere o casa. Si atunci, uneori inchiriaza una. Alteori, se gasesc solutii in casa unuia dintre soti. In sfarsit, mai exista familii care, un timp, traiesc la adrese diferite pana isi rezolva problema. Nu e un ideal, dar inexistenta, deocamdata, a unui "loc al nostru" nu e un impediment serios la casatorie, cel putin la inceput.
In sfarsit, potrivit cel putin viziunii catolice a lucrurilor, atunci cand nu exista conditii materiale minime (intelese ca acoperire a nevoilor primare precum hrana, caldura, imbracaminte), parintii pot decide, impreuna si in buna constinta, amanarea conceptiei prin abstinenta (totala sau in perioadele fertile) pentru o perioada de timp. Nici asta nu e un impediment la casatorie.
Il vreti ? Va vrea ? Ar fi un bun tata pentru copiii dv ? Sunteti gata sa va dati unul altuia tot ajutorul, sa fiti impreuna la bine si la rau, sa traiti in fidelitate unul fata de celalalt. Atunci casatoriti-va. Nu sunteti gata ? E timpul sa va cautati barbat, iar el sa-si caute femeie. Inca nu stiti de sunteti gata ori nu ? Luati-va tot timpul necesar unei decizii chibzuite, iar pana atunci traiti in curatie. In toate urmati voia Domnului, si toate cate va vor trebui se vor adauga voua. Casa nu face exceptie.

[fallen]

Adevarul e ca nu stiu de ce insista el ca mai intai sa ne luam casa, apoi sa facem un copil - daca s-o putea, si abia atunci, daca se intampla, sa ne casatorim, pt ca "asa face toata lumea", sa nu aiba copilul parinti cu nume diferire. Gurile rele insa insinueaza ca s-ar putea - stiu ca e pacat sa-mi banuiesc barbatul de asa ceca, dar....- ca el ar tine cu tot dinadinsul sa cumpere casa inainte de casatorie ca sa fie doar pe numele lui, sa nu cumva sa o piarda in caz ca nu ne intelegem.... El a mai fost casatorit odata si atunci a cumparat garsoniera impreuna cu sotia, dar asta pt ca au muncit amandoi, au tras cot la cot, in aceleasi conditii si e aceiasi bani ( ori poate a fost tipa mai "ferma" si nu a acceptat altfel?). Dupa ce s-au casatorit au continuat sa traga, pt ca voiau sa-si mai faca o casa inafara orasului, la parintii ei, pt ca voiau si ei copii si aici nu aveau loc. De data asta probabil o fi considerat ea ca a facut mai multe sacrificii ( a fost plecata 6 luni tocmai in Japonia), ca pana la urma nu s-au inteles si a plecat ea la casa ei, pe care aproape o terminasera, cu banii facuti de ea acolo, pe care el a trebuit sa-i lase ei pe toti ca sa-i ramana lui garsoniera. Acum nu stiu daca cearta si despartirea lor a fost defapt de la bani sau de la probleme de corazon ( gelozie, etc), datoria faptului ca ea a lipsit atata timp de acasa...
Acum daca m-as departi de el pt ca nu vrea sa ma ia de nevasta, sau pt ca nu ar fi vrut sa ma treaca si pe mine in actele casei, poate as fi indreptatita, nu m-ar condamna nimeni, ca in fond atata timp cat esti sotia sau partenera cuiva trebuie sa ai si tu drepturi, chiar daca nu aduci tot atat de multi bani in casa, nu? Insa daca l-as lasa pt ca nu a reusit sa cumpere un apartament mai mare....ar fi jenant, ar insemna ca sunt exact cum a sugerat doamna Dobrin, ca am stat cu el 8 ani doar din interes....

[leonte]

În prealabil postat de fallen

Stiti ce se intmpla? Pare ca duhovnicuk a vrut sa ne demonstreze ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu putem face nimic, daca nu e voia Lui, iar sotul ar fi vrut si poate crede ca a reusit sa-mi demonstreze ca lui Dumnezeu nu-i pasa de soarta noastra individuala, indiferent cat ne rugam daca mergem sai nu la biserica sau daca suntem sau nu credinciosi ! Eu stiam ca nu va fi o lectie de pocainta pt el, ci ca daca nu va reusi ce si-a propus reactia lui va fi una de hula !

Pentru ca sotul tau si-a propus ceva, manat fiind de propria sa ambitie, de propriile sale socotinte omenesti.
Este pentru a nu stiu cata oara cand ma vad nevoit sa reiau acelasi dicurs catehetic:
Dumnezeu nu este un mare vrajitor care indeplineste dorinte celor ce-I intra in Gratie. Hristos s-a facut om ca sa faca pe Adam dumnezeu, ca sa te faca pe tine si pe sotul tau sa va puteti indeplini singuri toate gandurile cele curate, fara sa cautati vreo dadaca. Dumnezeu vrea sa-si vada fii ridicati si mergand singuri pe picioarele lor, nu doar de-abustelea, nu doar carati in spinare mereu.
"Femeie, mergi in pace; credinta TA te-a mantuit." Deci nu mai da vina pe sotul tau, care in mod vadit este cuprins de indoiala si de ganduri potrivnice. Cauta-ti pricina propriei tale necredinte, a propriilor tale indoieli.

"De este cineva lipsit de intelepciune sa o ceara de la Dumnezeu si i se va da lui. Sa ceara insa cu credinta, de nimic indoindu-se!"
"Va veni vreme cand va veti ruga Tatalui, si toate cate veti cere El va da voua. Si nu zic ca ma voi ruga eu pentru voi, caci insusi Tatal va iubeste..."
"Cand stati de va rugati, lasati toate cate aveti impotriva cuiva si crezand ca ati dobandit, toate cate veti cere le veti primi. Si nu va rugati ca paganii, care cred ca in multa lor vorbire sta rugaciunea ci numai ziceti : Tatal nostru...faca-se voia Ta! Tatal nostru...faca-se voia Ta! Tatal nostru...faca-se voia Ta! ..."

[dobrin7m]

În prealabil postat de leonte

Pentru ca sotul tau si-a propus ceva, manat fiind de propria sa ambitie, de propriile sale socotinte omenesti.
Este pentru a nu stiu cata oara cand ma vad nevoit sa reiau acelasi dicurs catehetic:
Dumnezeu nu este un mare vrajitor care indeplineste dorinte celor ce-I intra in Gratie. Hristos s-a facut om ca sa faca pe Adam dumnezeu, ca sa te faca pe tine si pe sotul tau sa va puteti indeplini singuri toate gandurile cele curate, fara sa cautati vreo dadaca. Dumnezeu vrea sa-si vada fii ridicati si mergand singuri pe picioarele lor, nu doar de-abustelea, nu doar carati in spinare mereu.
"Femeie, mergi in pace; credinta TA te-a mantuit." Deci nu mai da vina pe sotul tau, care in mod vadit este cuprins de indoiala si de ganduri potrivnice. Cauta-ti pricina propriei tale necredinte, a propriilor tale indoieli.

"De este cineva lipsit de intelepciune sa o ceara de la Dumnezeu si i se va da lui. Sa ceara insa cu credinta, de nimic indoindu-se!"
"Va veni vreme cand va veti ruga Tatalui, si toate cate veti cere El va da voua. Si nu zic ca ma voi ruga eu pentru voi, caci insusi Tatal va iubeste..."
"Cand stati de va rugati, lasati toate cate aveti impotriva cuiva si crezand ca ati dobandit, toate cate veti cere le veti primi. Si nu va rugati ca paganii, care cred ca in multa lor vorbire sta rugaciunea ci numai ziceti : Tatal nostru...faca-se voia Ta! Tatal nostru...faca-se voia Ta! Tatal nostru...faca-se voia Ta! ..."

leonte, fallen si barbatul cu care sta nu sunt casatoriti. traiesc in concubinaj.

[leonte]

În prealabil postat de dobrin7m

leonte, fallen si barbatul cu care sta nu sunt casatoriti. traiesc in concubinaj.

Si ce daca? Ei daca se vor ruga, daca-si vor plange pacatele, Duhul Sfant ii va lumina si vor implini cele randuite. Si vom avea printre noi nu doar doi miri, ci doi crestini adevarati, traitori.

Dar daca ii vom sili sa se cunune mai inainte de a cunoaste pe Hristos, cladirea eclesiastica in care vor fi cununati, Sinagoga a Satanei se va numi inaintea lui Dumnezeu. Crezi ca daca ei ar fi avut vreo legatura cu Hristos, ar fi fost nevoie de tine sau de mine sa le spunem sa se cunune?