Forumul nostru II (sau de ce se judeca ortodocsii unii pe altii)

[ghemis]

În prealabil postat de sophia

@Mirelat - de ce esti atat de acida? Mereu am avut o impresie mai buna despre tine, in sensul ca esti mai pasnica, mai ca Fani, mine si etc.,nu stiu de ce.
Si deodata il chemi pe Zaharia si co.?

@Ghemis (si altii) - eu n-am spus niciodata sa nu ne marturisim dreapta credinta, ci numai ca prea mult se face in teorie si prea putin practic, prin dargostea de aproape, asa cum de fapt a cerut Iisus.
Prea mult ne ascundem in canoane, legi, citate si uitam de om. In acelasi timp ne luam prea mult dupa interpretari de oameni de-alungul timpului si fara explicatii si siguranta autenticitatii, si uitam de ceea ce intr-adevar a spus si a facut Iisus. Si ma rog, sunt mai multe greseli pe care unii le fac.
Si eu le fac pe ale mele, stiu.
Nu va inchipuiti ce greu imi este in toata deruta asta din credinta (nu numai a mea ci a tuturor), sa imbin ceea ce simt eu si inseamna pentru mine, cu cele lasate de Iisus, cu situatia actuala a preotilor, duhovnicilor, bisericii ca institutie, etc.
Daca voua va este usor si sunteti limpezi si multumiti, bravo voua.

Draga Sophia,de ce nu iei tu lucrurile asa cum sunt,de ce te deranjeaza pe tine invatura credintei ortodoxe?De ce nu te raportezi doar la tine si citind,sa extragi doar ceea ce-ti este tie de folos,doar ceea ce da un raspuns la framantarile tale.Sunt unii, de exemplu eu,care ma intereseaza si ce spune Zaharia,si ce spune Mirelat,si ce spune Ombun,si ce spune Costel,Ana,Windorin,Glykys,Cristibooss,Anca-Miha,Geo-Nectaris,si chiar Sophia.Cu totii avem ceva de spus/invatat,daca unii sunt mai inaintati duhovniceste,mai sporiti in invatatura ortodoxa,si eu poate nu am ajuns la masura lor,nu inteleg prea multe din postarile lor,trebuie sa-i opresc?Unde nu inteleg mai intreb,sau ma duc la Sf.Scriptura si la sf.parinti, cautand sa vad daca respectivul este in dreapta invatatura prin afirmatiile facute.Pai altfel cum o scoatem la capat?Am nelamuriri intreb,caut,si inca ceva pentru tine,sunt unele lucruri pe care ar trebui sa-l intrebi pe duhovnicul tau,si sa faci ascultare de el mai mult si mai putin de sfaturile care se dau aici pe forum,de exemplu Sf.Impartasanie si cate zile trebuie sa postesti.Ai duhovnic ,intrebi pe el.OK? Am zis ceva rau?Daca da,iarta-,ma!Cat despre practica draga Sophia nu ai de unde sti ce facem si ce nu facem(din nou arunci vorbe neintemeiate)noi.Dar pot sa-ti spun un lucru,cu cat vei sta mai putin pe net,cu atat mai mult timp vei avea sa pui in practica invatatura ortodoxa.Nu vreau sa ma mandresc dar,candva ti-am mai spus cum decurge programul meu.Uite daca vrei pot sa-ti trimit in format PDF Gramatica Muzicii Psaltice,impreuna cu cineva care mai cunoaste poti invata muzica psaltica si vei descoperi la sfintele slujbe o alta traire,un sentiment de pace si bucurie,mai multa dulceata duhovniceasca.Ce zici?Te prinzi?Mai vorbim.Doamne ajuta!

Cred ca sunt mai multi, care s-ar bucura sa invete ceva despre Gramatica Muzicii Psaltice, printre care si eu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ghemis

Draga Sophia,de ce nu iei tu lucrurile asa cum sunt,de ce te deranjeaza pe tine invatura credintei ortodoxe?De ce nu te raportezi doar la tine si citind,sa extragi doar ceea ce-ti este tie de folos,doar ceea ce da un raspuns la framantarile tale.Sunt unii, de exemplu eu,care ma intereseaza si ce spune Zaharia,si ce spune Mirelat,si ce spune Ombun,si ce spune Costel,Ana,Windorin,Glykys,Cristibooss,Anca-Miha,Geo-Nectaris,si chiar Sophia.Cu totii avem ceva de spus/invatat,daca unii sunt mai inaintati duhovniceste,mai sporiti in invatatura ortodoxa,si eu poate nu am ajuns la masura lor,nu inteleg prea multe din postarile lor,trebuie sa-i opresc?Unde nu inteleg mai intreb,sau ma duc la Sf.Scriptura si la sf.parinti, cautand sa vad daca respectivul este in dreapta invatatura prin afirmatiile facute.Pai altfel cum o scoatem la capat?Am nelamuriri intreb,caut,si inca ceva pentru tine,sunt unele lucruri pe care ar trebui sa-l intrebi pe duhovnicul tau,si sa faci ascultare de el mai mult si mai putin de sfaturile care se dau aici pe forum,de exemplu Sf.Impartasanie si cate zile trebuie sa postesti.Ai duhovnic ,intrebi pe el.OK? Am zis ceva rau?Daca da,iarta-,ma!Cat despre practica draga Sophia nu ai de unde sti ce facem si ce nu facem(din nou arunci vorbe neintemeiate)noi.Dar pot sa-ti spun un lucru,cu cat vei sta mai putin pe net,cu atat mai mult timp vei avea sa pui in practica invatatura ortodoxa.Nu vreau sa ma mandresc dar,candva ti-am mai spus cum decurge programul meu.Uite daca vrei pot sa-ti trimit in format PDF Gramatica Muzicii Psaltice,impreuna cu cineva care mai cunoaste poti invata muzica psaltica si vei descoperi la sfintele slujbe o alta traire,un sentiment de pace si bucurie,mai multa dulceata duhovniceasca.Ce zici?Te prinzi?Mai vorbim.Doamne ajuta!

Sunt ferm convins că Sofia îşi va afla liniştea şi va găsi răspunsuri la multele ei frământări . Important , foarte important, că ea caută neâncetat răspunsuri , sfaturi şi nu preia mecanic anumite aspecte ale credinţei noastre. Ea efectiv Îl percepe pe Dumnezeu, ca un Dumnezeu viu, dar tot atât de adevărat că vrea să-I descopere multele Lui taine dintr o dată . Răbdarea, lectura , discuţile de aici şi nu numai îi va aduce în cele din urmă multe răspunri ce acum par imposibil de primit sau de acceptat .

[raluca.nechifor]

În prealabil postat de sophia

A trebuit sa ma intrerup, ca mai am si alte treburi.
Revin, pentru ca mai am ceva de spus.

@glykys - multumesc pentru vorbele frumoase si blande si pentru interventia pe langa Zaharia.

Vroiam sa mai spun ca sunt f.surpinsa de un lucru. Multe lume, chiar si glykys spune aici despre credinta (cea ortodoxa in speta) ca nu este comoda, frumoasa, "nu este o placinta dulce si insiropata".
Mai inati ca nu pricep de ce nu poate fi asa, ca Dumnezeu nu ne cere sa nu mai fim oameni.
Pe urma tocmai aceia care din cate par cel putin o duc cel mai usor si n-au probleme spun asta? Pai tocmai ca la ei care citesc toata ziua carti de religie greoaie (au timp, rabdarem creierul si sufletul liber de oboseala si probleme), le vin copiii usor, fara probleme (din Cer cum s-ar spune) si mai ales...fara sex, pot trai fara mancare fericiti si sanatosi, nu au dureri, pot sta ore intregi in biserica, sculati de la 6 dimineata, in picioare (ca bancile sunt interzise), etc. sa nu ai continui. Care au duhovnici si preoti minunati, agape si petreceri la biserica, catehism, reviste, etc.
Tocmai aceia imi spun mie ca e grea credinta. pai pentru ei se pare ca este floare la ureche, parfum de tei.
Pentru mine si altii ca mine, sau mai rau, aflati in boli si grele incercari, acolo atunci cum este credinta, va intreb eu? E usoara, comoda?
De aceea si tocmai asta va intreb mereu: cum faceti voi insiva sa va fie asa, nu ce spun dogmele si Sfintii parinti si altii. Voi cum faceti?
Nimeni nu mi-a raspuns vreodata cum reuseste sa se imprtaseasca in fiecare duminic si chiar mai des si in acelasi timp sa munceasca, sa nu manance mai nimic si sa nu traiasca cu sotul/sotia.
Lucruri din astea practice as vrea sa aflu si sa invat. Ca eu nu reusesc, nu pot.Eu ma stradui sa le impac pe toate: si pe mine, si pe sot, si pe Dumnezeu si pe altii de langa mine sa-i ajut, si pe preot.
Si deja m-am terminat, nu mai pot.

Glykys, asta vreau eu de la Zaharia, Tine, Cristiboss si altii. Lasati-ma cu acea invataura si traditie teoretica, cu dogme. Eu trebuie sa traiesc si sa ma descurc in viata. Cum fac (fara a supara nici pe Dumnezeu nici pe oamenii din jurl meu)?

Draga Sophia,

Am citit cateva dintre mesajele tale, un mesaj al "Inchizitorului" si alte cateva raspunsuri. Intrebarile tale sincere dar si raspunsurile ocolitoare pe care le-ai primit m-au determinat sa-mi spun si eu parerea (de fapt parerile) referitoare la religia ortodoxa si la adeptii ei si-mi voi asuma ploaia de critici.
In primul rand, ma simt obligata sa anunt ca vorbesc in calitate de simplu ortodox, "pareri neavizate",cum ar spune unii, caci nu am studiat religia intr-o facultate cu profil teologic. Ceea ce stiu despre "Doamne-Doamne" am invatat intai de la bunica mea care in copilarie ma ducea saptamanal la biserica, ma invata rugaciuni, ma invata sa ma inchin in fiecare seara(fara nicio exceptie, oricat de obosita sau bolnava as fi fost) si ma invata sa nu mananc "de frupt" miercurea, vinerea si in posturile de peste an. Apoi cand am invatat sa citesc, am rasfoit vechiul testament, am citit noul testament si cateva carti religioase (am citit si asa zisul "Talisman" care acum mi se pare o prostie la fel de mare precum mass-urile de pe messenger, caci dragostea lui Dumnezeu nu poate fi conditionata de numarul de carticele cumparate si daruite).
Stiu ca "inchizitorii" de pe acest forum vor fi consternati de ceea ce voi afirma, dar prefer sa fiu sincera si sa spun ca eu ma simt foarte impacata cu Dumnezeu, dar nu si cu religia ortodoxa. Am sa explic si de ce: sunt de acord ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, dar a fost scrisa de oameni (care si-au lasat amprenta mentalitatii vremurilor lor), sunt de acord ca trebuie sa ne marturisim pacatele, dar nu vad de ce am avea nevoie de un tertz duhovnic care sa hotarasca gravitatea pacatelor, cand eu stiu cel mai bine ce regret si ce nu (eu am inceput sa ma spovedesc doar in fata lui Dumnezeu si in felul acesta mi se pare mai sincer pt ca astfel El vede cat de mult regret faptele pe care eu intradevar de consider pacat si nu trebuie in timpul marturisirii sa ma intreb de ce sa ma caiesc pt unele fapte pe care desi le-am facut din dragoste, duhovnicul le considera aproape de neiertat), cred ca Dumnezeu ne iubeste, dar nu pot sa cred ca trebuie sa ne fie teama de El (detest sintagma "cu frica de Dumnezeu", daca si de El trebuie sa-mi fie frica, atunci cine ne mai apara?de cine sa ma simt ocrotita, daca nu de El?), cred in Dumnezeu dar nu si in "Sfintii Parinti"(sunt de acord ca au avut si ei parerile lor, dar nu ca trebuie sa luam aceste pareri drept litera de lege, ca doar avem o Biblie) etc.
Cat despre intrebari si raspunsuri, cu totii am avut. Eu cred ca cele mai bune raspunsuri vin tot din interior. Degeaba iti vor spune altii cum sa gasesti Calea, daca sufletul tau nu simte asa. Sfatul meu este:intreaba-te pe tine, si astfel iti va raspunde Dumnezeul din tine. Increde-te mai degraba in raspunsurile interioare si vei vedea ca relatia ta cu El va fi una mai impacata, mai destinsa. Daca simti ca te poti salva doar ducand viata austera a calugarilor, inseamna ca asa este. Dar daca tu simti ca Dumnezeu te iubeste ducand o viata normala,de om al societatii in care traiesti, din nou,iti spun ca asa este. Important este sa te asculti pe tine, pt ca Dumnezeu ne raspunde cu adevarat (chiar daca uneori nu avem curaj sa credem ca asa este) si doar facand ceea e simtim ca El ne raspunde vom fi cu adevarat impacati cu El.
Nu sunt un model demn de urmat, dar cand vreau binele cuiva ii doresc sa aiba o relatie cu Dumnezeu, cel putin la fel de impacata precum este relatia mea cu El. Si din tot sufletul iti doresc acest lucru.
Imi cer scuze daca am plictisit postand un mesaj prea lung, dar eu simt ca Dumnezeu ne iubeste si ca e de acord cu inrederea in sine, fara sa o judece trufie, asa cum am citit pe aici, la fel cum e de acord si cu valorizarea corpului omenesc (atat de denigrat de crestinii evului mediu) care nu e doar lacasul Duhului Sfant, e creatie divina si in consecinta trebuie valorizat la fel de mult precum sufletul.
Sophia, ai incredere in tine! Sfanta Treime sa-ti ajute in tot ceea ce-ti doresti si sper ca iti vei gasi toate raspunsurile si pacea interioara

Draga Raluca, cele scrise de tine, fiind valabile doar pentru tine, sunt legate direct de liberul tau arbitru, cu care Dumnezeu ne-a dotat pe fiecare in parte. Am auzit de acest fel de spovedanie la sarbi - nu stiu daca este si adevarat, ca ei procedeaza asa - dar iata ca nu esti un caz singular.

Dar am citit de curand cuvintele Pr. Paulin de la Mrea Putna. Iata ce spune acesta despre Sf. Taina a Spovedaniei:

"...Hristos este cumva un gentleman al iertarii, al rabdarii si al iubirii, care nu face decat sa astepte o minima ocazie pentru a darui, pentru a ierta si pentru a iubi. Iar daca aceasta ocazie intarzie sa apara, atunci El nu face decat sa se retraga in tacere cu o suferinta in plus. Totul e o miza a libertatii si a iubirii...
Si astfel, exact in acest punct intervine Taina Spovedaniei. Taina libertatii si a iubirii. Taina care ne face din nou liberi. Taina care ne arata iarasi si iarasi ca suntem iubiti de Dumnezeusi ca putem iubi duhovniceste din nou pe aproapele nostru si pe Iisus Hristos.

Lumea impietrita in minciuna si egoism, ne invata ca acesta Taina este o rusine, o degradare si o injosire cumplita si irevocabila a omului. Ca nu se cuvine sa mergem la un amarat de popa si sa-i spunem lui ceea ce doar pe noi ne priveste. Nu exista pacat si nu avem a da socoteala absolut nimanui pentru ceea ce am facut. "Eu sunt stapan al vietii mele si nu permit unui parlit de popa sa-si bage nasul in treburile mele. si cum adica niste susoteli intre mine si el ar putea sa-mi aduca asa-zisa iertare de la Dumnezeu?"
"Dar ce, Dumnezeu ma poate ierta printr-un popa pacatos ca si mine? Mai bine zis, mult mai pacatos. Iar la urma urmelor, chiar am eu nevoie de iertatrea lui Dumnezeu?! Dar ce am facut asa grav? N-am omorat si n-am dat in cap nimanui. Ce-i cu atatea pacate si liste de greseli kilometrice? A inceput iar Inchizitia?! A reinceput vanatoarea de vrajitoare? Traim in epoca pietrei si ne temem chiar de orice? Gata! Si daca stau bine sa ma gandesc, nici nu exista Dumnezeu! Deci cine sa ma ierte? Ce tot vorbim de iertare?"

Dincolo de ironia si de ridicolul randurilor de mai sus, se cuvine sa admitem ca acestea nu fac decat sa surprinda modul de a gandi al unei majoritati zdrobitoare a celor care se declara daca nu crestini, macar oameni. Sa fie foarte clar totusi, ca cel ce neaga Taina Spovedaniei, neaga insasi existenta lui Dumnezeu. La urma urmelor neaga nevoia proprie de iertare, de vesnicie si de demnitate. Si nu pot adauga decat ca singur satana, impreuna cu ingerii lui, nu are nevoie de iertare adica nu vrea sa-si ceara iertare si se considera indreptatit sa nu aiba nimic in comun cu Dumnezeu, pe Care, spre deosebire de oameni, Il vede si se cutremura, dar are atata mandrie si rautate in el incat s-a impietrit si nu vrea sa faca voia lui Dumnezeu.

Ca sa nu mai spun, ca negarea Spovedaniei este negare, respingere a ideii, dar nu si a prezentei diavolului. Si deja se stie, ca cea mai mare biruinta a diavolului este aceea de a ne face sa credem ca el nu exista. Caci daca dracul nu exista nici pacatul nu exista. Si pentru ce sa-mi cer iertare?! Doar petnru simplul fapt ca exist? Pur si simplu e absurd!

Dar sa nu uit ca se cade a scrie mai luminos despre Spovedanie. Este o Taina pentru cel ce simte ca a gresit. Pentru cel, a carui constiinta inca mai doare, si mai sufera pentru greseli sau pacate... Este o Taina pentru cei care mai privesc la cer si simt ca acolo este un loc in care dreptatea, adevarul, frumosul si binele vor avea un singur loc.
Cel ce ne iubeste cu disperare nu ne cere decat sa spunem: "Am gresit!" Atat! Si nu ne cere sa-I spunem Lui aceste cuvinte, caci prezenta Lui nu doar ne-ar anula libertatea, dar ne-ar pierde, ne-ar topi fiinta intreaga, ne-ar zdrobi si prin infinitul si desavarsirea Lui. Ci ne cere sa spunem unui om ca si noi ce si cat am gresit. Sa facem un pas inspre un om, pentru a regasi pe Dumnezeu si pe noi insine. Hristos vrea extrem de putin: vrea sa ne oprim macar din cand in cand pentru a ne aminti ca am gresit; cateva clipe din viata noastra sa recunoastem acest lucru, chiar daca pe urma vom relua vechiul nostru mod de viata. Hristos ne va ierta orice si oricat, caci este un Domn al iertarii. Dar a pus si El o conditie: din cand in cand, cateva clipe sa regretam sincer greselile noastre si sa ne cerem iertare. Unui om, pentru un om. Caci nu meritam pe Dumnezeu in acele clipe. Hristos este cu noi pentru a ne ierta atunci cand cerem aceasta iertare.

Hristos ne vindeca prea iubitor totul numai daca iesim din cotidian, din lume, din modul nostru de a fi, cateva clipe. Pentru a fi acolo unde El a hotarat sa fim, asa cum El a vrut sa fim si in fata aceluia care a cerut El sa fim. Ne cere putin pentru a ne ierta mult. O clipa de smerenie, un moment de coborare din mandria si din preaplinul nostru pentru a spovedi. Pentru a primi ceea ce sufletul nostru atata nevoie: iertarea! Fara aceasta iertare totul este un iad, chiar daca tot mai multi il amana cu patimi tot mai josnice. Un iad al nebuniei tot mai generalizate si vesnice. Un iad din care nu ne putemscoate singuri, si nici cel mai renumit psiholog. Caci este un iad al ranirii celuilalt, un iad al mortii propriului suflet, un iad al instrainarii de Dumnezeu. Si nimic nu poate mangaia un suflet aflat in acest iad cumplit.

Se spune ca Hristos poarta toate greselile noastre, oricate ar fi acestea; le ia asupra Sa, asa cum apa ia asupra sa toate mizeriile corpului nostru fara a se scarbi, fara a protesta intr-un fel. Hristos nu se scarbeste de nimic si de nimeni. Este o imensitate a iertarii. Iarta dupa ce a iertat pentru a ierta din nou. Vrea doar sa facem mult prea putin pentru mult prea multul pe care El il face: sa ingenunchiem inaintea unui preot si sa ne aratam pe noi insine exact cum suntem. Cai El este acolo. Pentru a ne imbratisa prin mana unui preot, pentru a ne ierta prin cuvantul lui, pentru a ne darui o bucurie a iertarii, cum numai El stie sa faca. Nu vrea sa ne urcam pe Crucea Lui, ci vrea doar sa ne coboram genunchii si sufletul in fata unui preot.
Nu cauta sa fim scuipati si batuti, asa cum El a fost,ci din contra ne mangaie si ne vindeca inima. Nu cauta sa ne vada loviti si parasitit, ci vine in intampinarea noastra cu El insusi cu toti sfintii sai. Nu ne condamna la iad, desi il meritam, ci ne daruieste ceea ce are El mai de pret, desi nu suntem vrednici. Nu cere socoteala pentru ca nu am inteles iubirea si ertarea Lui de pana atunci, ci o ia mereu de la capat cu aceeasi iubire si cu o noua iertare. Caci iadul este al celor care nu au vrut sa fie iertati.
Ar trebui ca macar o clipa sa simtim ce e iertarea si mangaierea lui Hristos. Apoi totul se va schimba in viata noastra. Vom mai gresi... dar vom sti sa alergam in bratele Celui ce prea ne iubeste si cu o incredibila rabdare ne iarta si ne primeste.
[SIZE=2][SIZE=2]...
http://www.scribd.com/doc/18277138/S...IE-I-LIBERTATE
[/SIZE][/SIZE]

[ghemis]

În prealabil postat de raluca.nechifor

Draga Sophia,

Am citit cateva dintre mesajele tale, un mesaj al "Inchizitorului" si alte cateva raspunsuri. Intrebarile tale sincere dar si raspunsurile ocolitoare pe care le-ai primit m-au determinat sa-mi spun si eu parerea (de fapt parerile) referitoare la religia ortodoxa si la adeptii ei si-mi voi asuma ploaia de critici.
In primul rand, ma simt obligata sa anunt ca vorbesc in calitate de simplu ortodox, "pareri neavizate",cum ar spune unii, caci nu am studiat religia intr-o facultate cu profil teologic. Ceea ce stiu despre "Doamne-Doamne" am invatat intai de la bunica mea care in copilarie ma ducea saptamanal la biserica, ma invata rugaciuni, ma invata sa ma inchin in fiecare seara(fara nicio exceptie, oricat de obosita sau bolnava as fi fost) si ma invata sa nu mananc "de frupt" miercurea, vinerea si in posturile de peste an. Apoi cand am invatat sa citesc, am rasfoit vechiul testament, am citit noul testament si cateva carti religioase (am citit si asa zisul "Talisman" care acum mi se pare o prostie la fel de mare precum mass-urile de pe messenger, caci dragostea lui Dumnezeu nu poate fi conditionata de numarul de carticele cumparate si daruite).
Stiu ca "inchizitorii" de pe acest forum vor fi consternati de ceea ce voi afirma, dar prefer sa fiu sincera si sa spun ca eu ma simt foarte impacata cu Dumnezeu, dar nu si cu religia ortodoxa. Am sa explic si de ce: sunt de acord ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, dar a fost scrisa de oameni (care si-au lasat amprenta mentalitatii vremurilor lor), sunt de acord ca trebuie sa ne marturisim pacatele, dar nu vad de ce am avea nevoie de un tertz duhovnic care sa hotarasca gravitatea pacatelor, cand eu stiu cel mai bine ce regret si ce nu (eu am inceput sa ma spovedesc doar in fata lui Dumnezeu si in felul acesta mi se pare mai sincer pt ca astfel El vede cat de mult regret faptele pe care eu intradevar de consider pacat si nu trebuie in timpul marturisirii sa ma intreb de ce sa ma caiesc pt unele fapte pe care desi le-am facut din dragoste, duhovnicul le considera aproape de neiertat), cred ca Dumnezeu ne iubeste, dar nu pot sa cred ca trebuie sa ne fie teama de El (detest sintagma "cu frica de Dumnezeu", daca si de El trebuie sa-mi fie frica, atunci cine ne mai apara?de cine sa ma simt ocrotita, daca nu de El?), cred in Dumnezeu dar nu si in "Sfintii Parinti"(sunt de acord ca au avut si ei parerile lor, dar nu ca trebuie sa luam aceste pareri drept litera de lege, ca doar avem o Biblie) etc.
Cat despre intrebari si raspunsuri, cu totii am avut. Eu cred ca cele mai bune raspunsuri vin tot din interior. Degeaba iti vor spune altii cum sa gasesti Calea, daca sufletul tau nu simte asa. Sfatul meu este:intreaba-te pe tine, si astfel iti va raspunde Dumnezeul din tine. Increde-te mai degraba in raspunsurile interioare si vei vedea ca relatia ta cu El va fi una mai impacata, mai destinsa. Daca simti ca te poti salva doar ducand viata austera a calugarilor, inseamna ca asa este. Dar daca tu simti ca Dumnezeu te iubeste ducand o viata normala,de om al societatii in care traiesti, din nou,iti spun ca asa este. Important este sa te asculti pe tine, pt ca Dumnezeu ne raspunde cu adevarat (chiar daca uneori nu avem curaj sa credem ca asa este) si doar facand ceea e simtim ca El ne raspunde vom fi cu adevarat impacati cu El.
Nu sunt un model demn de urmat, dar cand vreau binele cuiva ii doresc sa aiba o relatie cu Dumnezeu, cel putin la fel de impacata precum este relatia mea cu El. Si din tot sufletul iti doresc acest lucru.
Imi cer scuze daca am plictisit postand un mesaj prea lung, dar eu simt ca Dumnezeu ne iubeste si ca e de acord cu inrederea in sine, fara sa o judece trufie, asa cum am citit pe aici, la fel cum e de acord si cu valorizarea corpului omenesc (atat de denigrat de crestinii evului mediu) care nu e doar lacasul Duhului Sfant, e creatie divina si in consecinta trebuie valorizat la fel de mult precum sufletul.
Sophia, ai incredere in tine! Sfanta Treime sa-ti ajute in tot ceea ce-ti doresti si sper ca iti vei gasi toate raspunsurile si pacea interioara

Draga Raluca,in cateva cuvinte vreau sa-ti spun ca spovedania la preot aduce iertarea pacatului savarsit.Nu se pune problema ca tu ai/sau nu ai o relatie cu Dumnezeu.Chiar relatia care o ai cu Dumnezeu presupune ca stie despre pacatul tau,ca-i vorbesti de ceea ce faci, sau de framantarile tale.Si te intrebi ca dealtfel multi altii(multi dintre sectari)de ce trebuie sa ma mai spovedesc la preot odata ce Dumnezeu i-mi stie pacatul?Eu am mai scris undeva ca Dumnezeu a lasat apostolilor iertarea pacatelor,"Si cate veti lega pe pamant vor fi legate si in ceruri,iar cate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in ceruri".Aceasta dezlegare inseamna izgonirea demonului care ne-a impins la pacat,indepartarea tuturor gandurilor care ne tulbura,si in felul acesta ne putem impartasi cu Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos fiind curati la suflet si la trup.Purtand in noi demonii si pacatul cum vom mai fi in stare de aceasta,cu nevrednicie ne impartasim dar,primind osanda vesnica.Apoi sa stii tu ca de fapt Dumnezeu face aceasta lucrare prin preot cu Harul Duhului Sfant.Si din invatatura ortodoxa stim ca harul Duhului Sfant se pogoara numai la rugaciunile de invocare a preotilor ortodocsi,si numai in Biserica Ortodoxa datorita succesiunii apostolice..Asa le-a randuit Dumnezeu,asa le urmam fara a ne abate de la invatatura lasata prin Sf.Traditie si de Sf.Parinti.Aceasta gandire eretica precum ca nu e nevoie de spovedanie este foarte periculoasa,aparenta pace si liniste pa carte multi sectari o incearca este foarte inselatoare.Crestinul,cel care totusi a ajuns sa dobandeasca pacea sufleteasca,este mereu razboit de vrajmas cu multe incercari si ispite.Cine nu are ISPITE nu este PE CALEA CEA BUNA.Crestinul in toata viata lui are lupte si ispite,in felul acesta dobandeste duhovnicie,in felul acesta se curata de patimi.Sa nu crezi tu ca DESPATIMIREA(cea mai inalta lucrare a crestinului pentru dobandirea vietii veznice)se dobandeste doar zicand o rugaciune,doua si ne-am mantuit.Este nevoie de multa asceza.Deaceea omul are nevoie de preot duhovnic care sa-i dezlege pacatul si sa-i dea sfatul cel bun pentru a lupta cu patima si cu vrajmasul.Asa facand pacate zilnic si crezand ca Dumnezeu le iarta cu o simpla rugaciune este mare inselare,nu este conform cu invatatura ortodoxa.Sfatul meu la "parerea ta"este sa cauti sa aprofundezi ortodoxia ,citind cartile sf.parinti si urmand sfaturile duhovnicului.Dumnezeu sa-ti ajute!

[ghemis]

În prealabil postat de Miha-anca

Cred ca sunt mai multi, care s-ar bucura sa invete ceva despre Gramatica Muzicii Psaltice, printre care si eu.

Draga Miha-Anca cu mare placere,nu mai retin daca ti-am trimis,daca i-mi confirmi ca nu ai primit o sa-ti trimit manualul.Doamne ajuta!

Dragilor,
luni si marti cu ajutorul si voia Stapanei voi fi in Bucuresti. Sunt cativa colegi de forum care m-au rugat sa-i anunt cand vin in capitala. Am anuntat public pentru a evita discutiile ce au avut loc cand m-am intalnit doar cu 3 colege de forum.

[LapetiteMoc]

Sedere cu folos in Bucuresti, Jeni ! Domnul sa te ocroteasca!

Vad ca a aparut un user cu numele "AncaMihaela". Desi are numele meu, ID-ul nu-mi apartine observ insa ca este logat atunci cand ma loghez eu. Am acum un singur ID: Miha-anca.