Despre univers...

[Thor01]

Mai copii , voi doar aveti impresia ca cei de demult nu aveau cunostinte despre imensitatea universului ... Pentru a va convinge ca intr-adevar aveau cunostinte vaste ar trebui sa studiati un pic istoria sumerului , incasilor , mayasilor , a catorva triburi din africa ... chiar si a egiptenilor ..

În prealabil postat de Thor01

Mai copii , voi doar aveti impresia ca cei de demult nu aveau cunostinte despre imensitatea universului ... Pentru a va convinge ca intr-adevar aveau cunostinte vaste ar trebui sa studiati un pic istoria sumerului , incasilor , mayasilor , a catorva triburi din africa ... chiar si a egiptenilor ..

Aici e vorba de Biblie. S-a pus întrebarea: de ce nu apar în Biblie astfel de referiri la Univers?

În prealabil postat de catalin2

Noi nu suntem agnostici, avem o credinta revelata, un adevar revelat.

Adevărat. Cunoaşterea noastră porneşte de la revelaţie. Însă revelaţia e un fel de izvor. Are un punct fix, de neschimbat, dar ne adăpăm din ea continuu. Ea dă mereu înţelesuri noi şi îl poate adăpa şi pe cel nepriceput, ca şi pe cel foarte priceput în cunoaştere. De aceea teologii exprimă, într-o formă mereu nouă, adevărul revelat.
Ni S-a revelat Sfânta Treime. Ştim că Dumnezeu este Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Dar cunoaşterea efectivă a Sfintei Treimi e un proces viu şi o înaintare permanentă. Nu putem spune: gata, ştiu totul; este o împărtăşire veşnică, o înaintare la înţelesuri tot mai înalte şi tot mai adânci totodată.
E adevărat, ni se dau nişte puncte de plecare, pentru că avem nevoie de repere clare, ca să nu ne rătăcim. Adevărurile de credinţă sunt clare, iar cine nu le acceptă nu are acces la Izvor. Poate se adapă de undeva mai la vale.

Cunoaşterea raţională poate să ne depărteze, dacă o luăm ca absolută. Fiecare se va crede posesorul adevărului şi îl va contrazice pe celălalt. În cunoaşterea duhovnicească este altfel. În aceasta înaintăm fiecare pe câte o rază înspre Soarele-Dumnezeu. Cu cât vom fi mai aproape de El, cu atât vom fi mai luminaţi şi mai calzi şi, totodată, mai aproape unii de alţii.

În prealabil postat de Lilith23

Nu mi se pare corect să defineşti normalitatea prin prisma religiei şi a credinţei tale. Exact aşa ar putea spune catolicii că li se pare absolut normal ca toată populaţia globului să fie catolică. Tot aşa ar putea spune anglicanii, protestanţii, luteranii, budiştii etc.
Normalitatea e extrem de relativă. Tu ai credinţa ta şi ţi se pare normală. Alţii au credinţa lor şi li se pare foarte normal să o aibă. S-a mai pus pe undeva, pe ceva thread, problema în felul următor: cei născuţi în Africa, cei care nici măcar n-au auzit de ortodoxie, sunt anormali? Nu vor fi mântuiţi, nu sunt iubiţi de Dumnezeu?

Uite, am să-ţi definesc normalitatea, aşa cum o văd eu: Normal mi se pare ca oamenii să fie buni şi iubitori şi milostivi. Că o fac în numele lui Dumnezeu sau în numele lui Buddha e irelevant. Eu cred că orice nume i-ai da, e unul singur.


PS: Nu mă supără niciodată să fiu contrazisă, atâta timp cât respectul şi bunul-simţ sunt prezente. Iar la tine au fost, nu se pune problema. Şi te rog să nu citeşti mesajul meu ca fiind unul răutăcios. Mi se spune deseori că par caustică şi flegmatică în exprimarea scrisă. Însă tonul meu e cald şi prietenos, de obicei. Cel puţin mie aşa îmi pare.

Raspunsul tau nu mi se pare rautacios, deloc. Stiu ca tu iti exprimi parerea si te folosesti de libertatea pe care o ai. Crezi sau nu... tu alegi.
Religia si credinta mea, si nu numai a mea, si nu numai de ieri, alaltaieri ci de peste 2000 de ani, este starea de normalitate a omului. Asa cum ar trebui sa fie tot omul.
Biserica ortodoxa este biserica lui Hristos, adevarata biserica, dreapta credinta. Ca unii oameni au ales alta credinta, este spre paguba lor, sunt in ratacire. Insa nu-i judec eu pe acestia si stiu sigur ca multi isi vor veni in fire, adica vor veni la Adevar.
Tot ce facem sa facem in numele lui Dumnezeu. Nu in numele lui Budha sau in numele altor zei pagani.
Dumnezeu este unul singur in fiinta si intreit in persoane. El a facut cerul si pamantul. El l-a facut pe om si pe toti oameni ii asteapta la El, la Viata vesnica. Iar domnul nostru Iisus Hristos, Unul din Treimea Sfanta, ne-a aratat Adevarul, Calea si Viata:
"Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. "
Sunt multe de adaugat.
Si acestea au fost spuse de nenumarate ori pe forum, de catre useri buni teologi ortodocsi, in diverse subiecte de discutii.


"

[cocacoc]

În prealabil postat de HoratiuM

Dar pe tine ce te face să crezi că ai acces la realul autentic şi că ai şti ce este el de fapt?

Alea cateva mii de zeitati si cele ~ 30 de mii de secte crestine .

[AndreiM]

Cu ce te-ar ajuta frate daca ai sti? Te-ai mantui mai usor?

[Raziel]

În prealabil postat de vintage

Religia si credinta mea, si nu numai a mea, si nu numai de ieri, alaltaieri ci de peste 2000 de ani, este starea de normalitate a omului. Asa cum ar trebui sa fie tot omul.
"

Scuza-ma dar tu consideri ca ce a facut inchizitia este o stare de normalitate?

[catalin2]

În prealabil postat de Lilith23

Ok. Am să le spun ălora din Somalia să intre pe net, imediat ce îşi rezolvă problemele alea cu lipsa mâncării. Să îşi facă şi ei cont aici, să vorbim cu ei pe forum şi să îi convertim. Mă întreb dacă vorbesc engleză, să mă pot înţelege cu ei.

Aproape toti somalezii sunt musulmani, deci de Mohamed au putut sa auda. Asadar au si ei Vechiul Testament. Tarile vecine lor, Etiopia si Eritrea au majoritatea populatiei crestina (majoritatea ortodocsi monofiziti) si restul sunt musulmani. Deci au de unde sa afle, chiar si fara internet.

În prealabil postat de catalin2

Aproape toti somalezii sunt musulmani, deci de Mohamed au putut sa auda. Asadar au si ei Vechiul Testament. Tarile vecine lor, Etiopia si Eritrea au majoritatea populatiei crestina (majoritatea ortodocsi monofiziti) si restul sunt musulmani. Deci au de unde sa afle, chiar si fara internet.

Deci fiecare fiinţă de pe planeta asta a auzit despre ortodoxie.

[vsovivi]

Nu există nicio planetă, pământ este numai aicea jos, stelele nu sunt sori, și creația e finită și mică. Granița dintre necreat și creat nu ai cum să o vezi deoarece necreatul nu se vede căci nu e creat.

Trebuie să credeți exact ce este scris la scriptură la Creație așa cum este scris, simplu și clar, despre cum a ieșit pâmântul din apele de jos, alea de sub cer, deoarece apele de sub cer s-au scurs, s-au adunat în adunările lor, iar pământul stând pe loc s-a uscat ieșind din ape și L-a numit Dumnezeu pământ.

Nu există prostiile și invențiile cu care vă aburesc oamenii de știință, ci tot ce susțin ei sunt consecințe ale modelărilor lor absurde, ale teoriilor lor, căci ei se bazează pe teoriile matematice ale lui Euclid și pe modelele lui Copernic și pe prostiile lui Galileo Galilei sau ale explicaționiștilor inqqqizitori. Fatalmente s-au înșelat cu toții, căci așa este precum este scris. Adică: Soarele și Luna și Stelele merg pe Cer numai deasupra pământului și mărilor, iar aici jos, sub cer apele se strâng în adunările lor, adică ele curg și cad spre adânc, căci toate conțin apă căci din apă au apărut. Răsăritul și Apusul sunt efectele unghiului de refracție și reflexie a luminii cu straturile de apă și gaze, ca niște pături așezate pe un pat drept, orizontal. Soarele își vede apusul cu ajutorul Lunii căci altfel nu și l-ar vedea.

Creația e finită și e mică, ce este sub cer, soare și lună, tot atât este și deasupra, ca volum de apă din care au apărut toate. Cerul e tăria care a despărțit apele de ape.

Un univers infinit este ca și cum ai zice că el are o lungime atât de mare încât nu se poate măsura niciodată, deci practic nu are capăt. Iar dacă nu are capăt înseamnă că e o struțocămilă, adică ceva ce este și care este amestecat cu ceva ce nu este, căci capătul nu este și degeaba credem noi că este, bănuim, ne păcălim, visăm, închipuim căci sigur ce nu este n-ai cum să-ți închipui că ar fi, deci dacă nu este acel capăt înseamnă că și noțiunea de univers fără capăt este o născoceală, un amestec între ceea ce este și ceea ce nu este, adică ceea ce nu este e trimis tot mai departe, spre capăt, acolo este trimisă lipsa capătului și nouă ni se pare că e posibil așa ceva deoarece noi vedem partea care este, dreapta văzută, segmentul și credem ceea ce vedem și parcă ne și putem închipui.

Într-un univers finit, singurul posibil care să existe și să poată fi văzut, dreapta „infinită” are capetele unite între ele și lungimea ei este măsurabilă, adică este un segment cu capetele ce coincid. Limita maximă este lungimea lui, și nu-i vezi marginile căci nu ai cum să vezi ceea ce nu e creat. Mergi pe el tot drept și ajungi mereu de unde ai plecat fără să găsești capătul căci nu există graniță vizibilă cu ceva ce nu este creat.

Deci am fost înșelați de vrăjitorii explicaționiști științifici ai gLumii, căci au plasat vrăjitoria lipsei capătului la infinit și ne-au arătat ceea ce se vede și au susținut că e posibil așa ceva, să amesteci ceea ce e creat cu ceea ce nu e creat (căci capătul nu e creat) și să îi păcălești pe fraieri cu demonstrațiile.

Dar să nu ne înșelăm cu cele văzute căci nevăzutele sunt și ele create de Tatăl Ceresc prin Fiul întru Duhul chiar dacă nu le poți percepe cu niciun simț. Dar ele sunt create, ele sunt, dar nu sunt perceptibile... dar vor fi văzute cândva când ne vor cădea solzii răutății de pe ochi.

Orice lucru finit poate fi extins de Dumnezeu care poate scurta sau prelungi orice din toate câte există, căci Dumnezeu pe toate le-ar vrea nesfârșite și sfinte așa cum este El. Dar omul își taie mereu craca de sub picioare furându-și căciula... mințind apoi cu infinitul ca să-și ascundă profitul necuvincios... iar căderea e grea, în haos.

Sunt multe indicii elementare care contrazic modelele științificilor dar omul e credul și nu-și face probleme lăsându-se păcălit. Nu e păcat să crezi în minciuni?

Nebunie mare este să-ți pui toată nădejdea numai în cele ce se văd, ce se simt, dar și mai mare estă să-ți pui nădejdea în cele ce nu există deloc chiar dacă nu se văd.