cum sa le gasesc copiilor un tata?

[maria_june]

buna ziua. stiu ca nu ar trebui sa caut un raspuns pe forumuri dar as vrea macar pareri bine intentionate. nu am nevoie de misto-uri , pt ca durerea mea este mare. unii ar putea spune ca eu mi-am facut-o cu mana mea, nu ma apar zicand ca nu-i asa, dar Dumnezeu stie conditiile in care am ajuns sa am trei copii si nici un tata prezent in viata lor. daca ma veti judeca, primesc si va multumesc. as vrea sa fiu iertata de Dumnezeu pe orice cale posibila.
deci: am divortat dupa o casnicie cu un sot alcoolic, cred, desi ma doare sa pun eticheta asta asupra tatalui copiilor mei. nu am divortat in ideea de a pleca imediat la altul, nici nu aveam o alta persoana in viata mea in timpul casniciei. Insa ispita a facut ca dupa ce am stat mai mult de un an de la divort in aceeasi casa cu fostul sot, sa imi apara cineva in cale, un alt barbat. pot spune ca mi-a dat motivatie sa imi iau cei doi copii si sa ma mut din casa betiilor si scandalurilor si dezmatului si mizeriei morale in care lancezea el si in care ma trasese si pe mine. m-am mutat singura cu cei doi copii. imediat dupa plecare , am avut o relatie care a functionat ca un "pansament" pentru ce am trait si ce am simtit in casnicie. dupa 1 an, a venit cel de-al treilea copil al meu, cu acest barbat, care intre timp si-a reorientata viata, ca sa spun asa.
Pe scurt, am 3 copii fara tata. Desi din punct de vedere financiar o ducem bine, multumim lui Dumnezeu, intrebarile copiilor mai mari, nefericirea pe care le-o vad pe chip , chiar si celui mai mic cand vede persoane de sex masculin, nu imi iese din minte si imi spune ca trebuie sa fac ceva in acest sens. Insa ce? pt ca nu as mai vrea sa mai calc in strachini inca o data. nu am unchi la indemana, nici bunici, nici prieteni de sex masculin care sa le fie ca un partener de joaca, de discutie, etc. imi tot spun ca mi-ar trebui un sot, sa fie prezent in casa si in viata copiilor, ca asa, un sot care e mereu plecat si e tata doar cu numele, nu multumesc. stiu ca imi trebuie o "strategie", o ordine, un plan cu ce am eu de oferit, ce angajamente sunt capabila sa imi iau, ce viitor sunt in stare sa ofer impreuna cu familia mea compusa din mine si cei 3 copii. sunt destul de toleranta, rabdatoare, fac compromisuri rationale, sunt oricand pregatita sa imi recunosc greselile, adica nu am orgolii aiuristice.
sunt intr-o cumpana totala: cum sa aiba si copiii mei un tata EXISTENT in vietile lor, pt ca vreau sa fie echilibrati psihic, chiar daca conditiile vietii nu le-a putut oferi asta de la inceput.
merg la Biserica si ma spovedesc( postul asta l-am ratat). ma rog la Dumnezeu si la Maica Domnului sa nu fi dat gres in privinta copiilor mei, pentru ca pana la urma la asta se reduce viata mea. Simt ca daca am esuat aici, am trait degeaba.
Va multumesc pentru sfaturi si idei. Doamne Ajuta!

[Mihnea Dragomir]

Din câte înţeleg, toţi cei trei copii ai dv au un tată în viaţă. Pentru primii doi, tatăl este soţul dv actual, de care sunteţi despărţită în fapt, dar de care sunteţi legată în faţa lui Dumnezeu până ce unul dintre dv va muri.

În cazul celui de al treilea copil, făcut în afara căsătoriei, tatăl este, deocamdată, cel natural.

Desigur, m-am referit la tatăl după carne. Copiii dv şi noi toţi mai avem un tată, care e Părintele nostru ceresc.

[xanixade]

Te rog sa iei parerile mele in lipsa de experienta cu mai putina seriozitate.

Eu ma gandesc cam asa : daca vei cauta sot pentru copii si nu pentru tine, personal, nu vei gasi. Nu iti fa prea multe griji in privinta asta, roaga-te lui Dumnezeu si in timp vei gasi.

Viata ta personala religioasa nu intereseaza pe nimeni, afara de: duhovnic, preot, calugar.

Ma gandesc iara ca trebuie sa faci canon pentru cel de al treilea copil, ca e nascut inafara casatoriei.

Personal, cred ca pana la o adica, acesti copii pot creste si fara tata. Nu te simti vinovata pentru esecul tau personal in casatorie, pentru ca ai facut o alegere cat se poate de buna. In privinta copiilor iara sa nu iti faci prea multe griji daca ii cresti cu toata dragostea. Iar daca vei dori sot, va da Dumnezeu si va gasi unul si pentru tine.

Sa te ajute Dumnezeu.

În prealabil postat de maria_june

buna ziua. stiu ca nu ar trebui sa caut un raspuns pe forumuri dar as vrea macar pareri bine intentionate. nu am nevoie de misto-uri , pt ca durerea mea este mare. unii ar putea spune ca eu mi-am facut-o cu mana mea, nu ma apar zicand ca nu-i asa, dar Dumnezeu stie conditiile in care am ajuns sa am trei copii si nici un tata prezent in viata lor. daca ma veti judeca, primesc si va multumesc. as vrea sa fiu iertata de Dumnezeu pe orice cale posibila.
deci: am divortat dupa o casnicie cu un sot alcoolic, cred, desi ma doare sa pun eticheta asta asupra tatalui copiilor mei. nu am divortat in ideea de a pleca imediat la altul, nici nu aveam o alta persoana in viata mea in timpul casniciei. Insa ispita a facut ca dupa ce am stat mai mult de un an de la divort in aceeasi casa cu fostul sot, sa imi apara cineva in cale, un alt barbat. pot spune ca mi-a dat motivatie sa imi iau cei doi copii si sa ma mut din casa betiilor si scandalurilor si dezmatului si mizeriei morale in care lancezea el si in care ma trasese si pe mine. m-am mutat singura cu cei doi copii. imediat dupa plecare , am avut o relatie care a functionat ca un "pansament" pentru ce am trait si ce am simtit in casnicie. dupa 1 an, a venit cel de-al treilea copil al meu, cu acest barbat, care intre timp si-a reorientata viata, ca sa spun asa.
Pe scurt, am 3 copii fara tata. Desi din punct de vedere financiar o ducem bine, multumim lui Dumnezeu, intrebarile copiilor mai mari, nefericirea pe care le-o vad pe chip , chiar si celui mai mic cand vede persoane de sex masculin, nu imi iese din minte si imi spune ca trebuie sa fac ceva in acest sens. Insa ce? pt ca nu as mai vrea sa mai calc in strachini inca o data. nu am unchi la indemana, nici bunici, nici prieteni de sex masculin care sa le fie ca un partener de joaca, de discutie, etc. imi tot spun ca mi-ar trebui un sot, sa fie prezent in casa si in viata copiilor, ca asa, un sot care e mereu plecat si e tata doar cu numele, nu multumesc. stiu ca imi trebuie o "strategie", o ordine, un plan cu ce am eu de oferit, ce angajamente sunt capabila sa imi iau, ce viitor sunt in stare sa ofer impreuna cu familia mea compusa din mine si cei 3 copii. sunt destul de toleranta, rabdatoare, fac compromisuri rationale, sunt oricand pregatita sa imi recunosc greselile, adica nu am orgolii aiuristice.
sunt intr-o cumpana totala: cum sa aiba si copiii mei un tata EXISTENT in vietile lor, pt ca vreau sa fie echilibrati psihic, chiar daca conditiile vietii nu le-a putut oferi asta de la inceput.
merg la Biserica si ma spovedesc( postul asta l-am ratat). ma rog la Dumnezeu si la Maica Domnului sa nu fi dat gres in privinta copiilor mei, pentru ca pana la urma la asta se reduce viata mea. Simt ca daca am esuat aici, am trait degeaba.
Va multumesc pentru sfaturi si idei. Doamne Ajuta!

Cred ca n-are rost sa va spun eu acum ce ati gresit, cum ati gresit si de ce ati gresit. Important este sa puteti repara ceva. E foarte greu in ziua de azi sa va gasiti un barbat, dispus sa ia in casatorie o femeie cu 3 copii.( sper ca nu va ganditi la concubinaj, ca sa va invartiti in continuare in cercul vicios) Dar nu imposibil. Ca sa puteti spera la acest fapt, trebuie sa incercati sa va faceti ordine in trecut si sa vi-l asumati.

In primul rand sa cereti Episcopiei de care apartineti, Divortul Bisericesc. Fara acesta, sunteti inca legata de sot in fata lui Dumnezeu.( asta in cazul in care nu ati fost cununata doar la Starea Civila).

Cred ca trebuie sa va apropiati de Dumnezeu prin toate mijloacele existente.( spovedit, impartasit, multe rugaciuni, posturi si o legatura deschisa cu duhovnicul).

Mai cred ca nu trebuie sa faceti compromisuri si sa va casatoriti DOAR pentru a avea copiii tata. Fara IUBIRE nu puteti construi un camin armonios in care copiii sa creasca frumos. Asemenea compromisuri( lipsa iubirii) nu se fac nici cand este vorba de tatal natural, daramite de un strain. Nu puteti spera si nici pretinde ca un om strain sa va iubeasca copiii, atata timp cat dumneavoastra nu ii oferiti lui iubire si echilibru. Feriti-va sa faceti troc: "vreau tata la copiii, ofer in schimb situatie financiara buna, toleranta si compromisuri la greu."

Daca Dumnezeu nu are pentru dumneavoastra pregatit inca un sot " de rezerva":-), decat sa mai traiti in pacate/compromisuri/concubinaje, mai bine va reconstruiti pozitia fata de copii si ii cresteti singura, oferindu-le dragostea totala de MAMA si un exemplu POZITIV de trai duhovnicesc.

Sa auzim de bine!

PS- cati ani aveti?

[korinna]

spui ca ati mai stat in aceeasi casa dupa divort, care a fost motivul?... poate mai exista iubire intre voi doi... asta mi se pare mie cel mai grav intr-o relatie, sa moara dragostea, nu celelalte patimi (unul din motivele divortului in urma adulterului este ca se presupune ca a murit dragostea celui care a calcat stramb, dar mult mai mare in fata Domnului este iertarea partenerului daca el constientizeaza ca a gresit si isi cere iertare)....

dar daca fostul tau sot te iubea dar era chinuit de patima asta betiei (care este destul de maricica, insa la Domnul toate sunt cu putinta, asta uitam noi)... eu zic ca trebuia sa te rogi pentru el, sa-l scape Domnul de patima asta a betiei....

eu iti spun din experienta ca am un bunic cu patima asta si mi se rupe inima cand il vad asa... si cand o vad si pe bunica chinuita... offf... ajunsese mama sa-mi zica ca-i e rusine sa-l mai duca pe tata acolo, ca-l vede pe bunicul asa cum e insa, eu i-am dat sa-l pomeneasca la manastire strict pentru patima asta si Maica Domnului S-a milostivit si acum mai bea, dar nu ca inainte, se mai imbata, dar nu ca inainte... trebuie milostenie pentru sufletul lui, ca se milostiveste Maica Domnului... dar eu nu i-am dat constant pomelnic la citit, uite chiar ar trebui sa ma tin, ca totul e cu putinta la Domnul si Maica Domnului este muuuult milostiva si abia asteapta sa ne ajute.. :)

eu te inteleg si pe tine, e greu sa lupti din interior, dar uite, daca il mai iubesti si simti ca si el te mai iubeste, da pomelnice strict pentru patima asta a lui la mai multe manastiri si roaga-te si tu cum poti acasa pentru el... mai ales ca sunteti separati, poti sa faci lucrurile astea in liniste acum, si ai rabdare, rabdare in suferinta si in nadejdea in ajutorul Domnului si in Milostivirea Maicii Domnului...

O sa-ti spun acum o poveste despre dragoste si rabdare in casnicie: o familie fericita cu 2 copii, el o ajuta in gospodarie in toate fiind si un tata exemplar... ea in timp a inceput sa ceara mai multa libertate mai intai ca vrea sa iasa in oras mai des cu alte familii, apoi ca vrea sa iasa doar cu fetele, apoi ca vrea sa se mute singura... omul incerca sa-i explice ca poate nu e bine, ca au nevoie de mama copiii... insa i-a acceptat doleantele, se ocupa singur de copii... pana cand intr-un timp ea nu mai dadea niciun semn familiei, interesandu-se auzise ca-si petrecea timpul prin case de desfranare... si doborat de o asemenea veste, mai ales de degradarea in care ajunsese.... cazu in genunchi si cu sufletul faramitat se ruga Domnului "Doamne, eu nu mai stiu ce sa mai fac, nu mai am nicio solutie ca s-o conving ca nu e bine ce face, sa renunte la viata pe care a ales-o... ajut-o tu Doamne ca eu nu mai am putere... " si in momentul ala s-a luminat camera in care se ruga cu lumina Dumnezeiasca.... deci omul asta prin rabdarea ingereasca si dragostea de care a dat dovada pentru sotia lui, s-a invrednicit sa vada lumina cea neapropiata a Dumnezeirii... si s-a milostivit Dumnezeu si a gasit-o omul si a readus-o pe calea cea dreapta, intamplarea este adevarata si am citit-o in revista familiaortodoxa, au si site, insa nu gasesti toate articolele din reviste, ca am cautat-o dar n-am gasit-o...

[maria_june]

multumesc pentru sfaturi si replici:) sunt cateva lucruri de tinut seama, dar si destule care nu se aplica la cazul meu...dar e ok, din moment ce nu m-am destainuit cu lux de amanunte:)
sa incep sa le combat ar insemna sa ma slavesc pe mine, si mutarea asta iar nu e buna:) nu am avut niciodata gandul la un "troc"(ce urat suna) sentimente contra alte beneficii.Doamne, asta suna asa de electronic! deci NU! eu ma refeream la rolul de "tata", o figura, un exemplu masculin. daca Dumnezeu imi da un barbat care sa imi fie si sot , atunci cu mult mai bine! resping preconceptia absolut necrestineasca - ca "cine ma mai ia cu 3 copii in ziua de azi", o fi o realitate, nu ravnesc la situatii imposibile, dar nici nu ma impiedic de platituni de genul asta, no offense:) lucrurile sunt mult mai profunde si viata e mult mai complicata asa incat sa o poti cuprinde in niste tipare.
fostul sot nu doreste nici el impacarea- am divortat de comun acord, nici el nu se simtea bine cu mine, prea il "ingradeam" , recunosc, uneori prea dur. acum, suntem in relatii civilizate, dar o reluare a unei legaturi impreuna ca si familie, este exclusa. nu am abordat subiectul asta cu el, dar este clar ca isi doreste altceva pentru viata lui iar eu, in conditiile in care bea in aceeasi maniera, NU VREAU sa mai traiesc. mai bine singura si ma rog lui Dumnezeu sa ne ierte ca am hotarat noi asa.
probabil ca nu am fost concentrata pe rugaciuni ca sa il ajut , sa mijlocesc " tamaduirea" lui, desi am pus pomelnice, acatiste, m-am rugat mult ca sa scape, m-am pus in pielea lui, a vazut la mine ca merg la Biserica, ma spovedesc, si in general tineam la ceea ce spune Biserica, insa anturajul , de la locul de munca, obisnuinta( ca asa e la romani), faptul ca eu nu eram ceea ce numea el " de viata" si in general constrangerile pe care i le impuneam( fara betii, si cate si mai cate) nu l-au lasat sa renunte la acest obicei nesuferit. de multe ori stau si ma minunez cata putere trebuie sa aiba femeile care traiesc cu asa ceva. recunosc, deci, ca trebuia sa ma rog mai mult la Dumnezeu pentru el in loc sa il urasc pentru patima asta.
cat despre copiii mei, o sa fac canoane auto-impuse, perntru ca duhovnicul meu nu mi-a dat nici un canon, probabil sa ma aduca singura pe calea cea buna si sa pun inceput bun din propria initiativa. nu ma deranja daca imi dadea canon el, dar asa s-a intamplat. stiu ca sunt la urma de tot in privinta a cum trebuie sa fiu in fata lui Dumnezeu, dar nu ma descurajez pentru ca vad cata binecuvantare imi da Dumnezeu in fiecare zi si un semn ca uite, se poate si mai bine de atat, DACA fac ce trebuie!:)
nu sunt si nu am fost niciodata adepta relatiilor de tip concubinaj, de asta nu o sa mai traiesc asa ceva niciodata!
va multumesc inca o data si Dumnezeu sa va binecuvinteze!:)
PS. sub 35:)

[machho]

...nimeni nu poate spune unde a gresit Maria,poate nici nu a gresit,doar ca' a avut incredere,iar dragostea e oarba' si ea nu avea de unde sa' stie ca' al doilea "men" se distanteaza' sufleteste de ea(daca' a fost vreodata' aproape,o fi fost si el doar un ..macho men).Stii,Maria,in viata' sunt lucruri care odata' rupte...nu mai sunt nimic,cineva a spus pe site.." si de legi ceea ce este rupt...ramane nod",,frumos!!
...asa cum a sps Mellisa<atentie la compromisuri>, si eu pot veni la tine,cu "teza" bine facuta',doar pt. interesul meu,chiar sunt in criza financiara' si am un copil de crescut(fara' mama'). Asa cum si eu am o cruce,asa si tu o ai pe a ta.Trebuie sa' lupti crestineste,sub indrumarea unui duhovnc, si uita' cuvintele <cum sa' am un tata' la copii>, ca' Mihnea are dreptate " un singur tata' avem toti,Tatal ceresc" si El nu v-a lasa copii tai fara' binecuvantare.Parintele Arsenie Papacioc,ne reamintea..." nu se misca' fir de par din capul nostru,fara' voia lui Dumnezeu". Este o incercare pt. tine, fruntea sus(Dumnezeu nu poate sa' dea cruce,fara' sa' dea putere)....si urmeaza'-ne pe noi cei singuri intru voia lui Dumnezeu. Uite ce frumos se spune in psalmul 90 .."Cel ce locuieste in ajutorul celui Prea Inalt,intru acoperamantul Dumnezeul Cerului se va sa'la'slui / Va zice Domnului:<Sprijinitorul meu esti si scaparea mea;Dumnezeul meu,voi nadajdui spre Dansul>.,,,eu am invatat acest psalm pe de rost,si atunci cand imi este greu,rostesc in gand acest pslam,si spun :Doamne Iisuse Hristoase,ajuta'-ma' sa'-mi duc crucea vietii mai departe,ridica'-mi Tu Doamne crucea,atunci cand din neputinte sau nepricepere nu o pot duce,sau vreau sa' fug de ea.
... din experienta ultimilor mei 3 ani,stiu ca' singuratatea e grea,daca' nu exista' Dumnezeu inaintea pasilor sufletului tau.
uite,incearca' sa' aprofundezi putin aceste cuvinte din Sf.Scriptura' .." Zaheu,grabeste-te si da'te jos,ca' astazi trebuie sa' locuiesc in casa ta'' ,oare nu singuri spunem in rugaciune 'Doamne primeste-ma' precum talharul,vamesul sau desfranata..ca' mai rau decat acestia sunt '.
...eu am mers des la slujbele de Sf.Maslu...si mi-a trecut, si eu imi doream mama' copilului meu,chiar daca' este unul,tot greu este...dar am inteles sa' multumesc Bunului Dumnezeu pt. aceasta suferinta',pt.lacrimile sufletului...ca' asta apropie de ce departeaza' placerile.
de fapt se spune " veniti la Mine toti cei impovarati,ca' eu va voi odihni pe voi".Sa' nu-ti obisnuiesti sufletul doar cu mersul la biserica' si cu multumirea,asta e...cum se face de obicei.Cred ca' ai putea sa' spui asa..."acum e momentul in care pot trai,cu Dumnezeu''. Cu toate ca' este greu de acceptat, de fapt de asta ai nevoie acum, nu de un "men" cu numele de tata' pamantesc la copii, si nici de un "macho men" pt. trupul tau.pt.tine Maria...

*Suspin*

...Trimit ca'tre tine al meu Dumnezeu
cerinte-n suspin si nopti nedormite,
n-am glas in cuvinte si nici telul meu
de nu-i ca'tre Tine, iubire fierbinte
prin ganduri ca'ite 'n sufletul meu.

Asculta' Tu Doamne, suspinul duios
ce-apasa'-n tacere sufletul meu,
ca' nu-i fara vina dar nici de folos,
si-apoi fara' urma', de nu-i dai o mana',
s-ar pierde-n gradina celui de jos.

Privesc catre ceruri si cruce-mi doresc
ca Domnul sa-mi fie lumina de jos,
si-o lacrima adie ,de n-ar fi sa' fie
plecat in robie ,obrazul rosit
prin fapta-i tarie, ce-l trage sfios.

Da'-mi Doamne,din timpul ce mi-e de folos
sa'-ndrept a Ta mila' din sufletul meu,
si-n voia Ta Doamne,coroana sublima'
sa'-mi stea fara vina', prin duhul ierta'rii,
pe capul lasat cat mai jos.Amin

[maria_june]

e atata pripire in a trage concluzii:)
mai ales aia cu " macho man pt trupul meu" .... nici nu stiu de unde sa prind conceptia asta- e total neadevarata in cazul meu....
dar multumesc pentru citatele frumoase pe care mi le-ai adus aminte.
si imi cer scuze celor carora le-am gresit, la randul meu, cu concluziile pripite. acum imi dau seama ce am putut sa le fac unora cu asta.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti!:)

[cristian sergiu]

a inceput sa bea dupa ce v-ati casatorit? crezi ca nu puteai preveni acest lucru?

[LapetiteMoc]

Cred ca mai intelept este sa-ti inveti copiii sa-l respecte pe tatal natural, indiferent de metehnele fiecaruia. Ce probleme ai avut tu cu fiecare dintre ei este doar problema ta, nu si a copiilor. Ambii tati sunt in viata. Cum sa cauti un al treilea, neutru, care sa suplineasca indatoririle celor doi? Nu judec, dar mi se pare absurd. Pentru ca doar la copii te gandesti, si nu la tine, apropie-ti copiii de tatii lor naturali, si de la acestia vor primi dragostea adevarata de parinte. In rest, cum intelept spuneau colegii de forum, avem cu totii un Tata Care ne ocroteste pe toti cu Mare Dragostea Lui!