Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfinti Parinti (Patrologie)
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #121  
Vechi 22.11.2012, 13:24:16
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
· Sa stam deci, fratilor, întru frica lui Dumnezeu, pazind si supraveghind lucrarea virtutilor. Sa nu dam pricina de sminteala cunostintei noastre, ci sa luam aminte la noi însine întru frica lui Dumnezeu, pâna când se va dezrobi si ea dimpreuna cu noi, ca sa se faca între noi ei ea unire deplina. Ea va fi atunci paznica noastra, aratându-ne fiecare lucru de care trebuie sa ne ferim. Daca însa nu o vom asculta, se va departa de la noi si ne va parasi si vom cadea în mâinile vrajmasilor, care nu vor mai avea mila de noi. Caci iata cum ne-a învatat Stapânul nostru, zicând: „Împaca-te cu pârâsul tau, pâna esti înca pe cale cu el”… si cele urmatoare. Pârâsul este constiinta, fiindca se împotriveste omului ce vrea sa faca voia trupului, iar daca acesta nu vrea sa o asculte îl da pe mâna vrajmasilor sai. (Isaia Pustnicul)33
Si daca se va întovarasi cu tine pomenirea lui Dumnezeu, vei prinde pe tâlharii care te prada de ea. Caci cel ce se deprinde sa deosebeasca precis gândurile recunoaste pe cele ce vor sa intre si sa-l spurce, fiindca acestea tulbura mintea ca sa se faca mândra si trândava. Dar cei ce cunosc rautatea lor ramân netulburati, rugându-se Domnului. (Isaia Pustnicul)27

· Împrejurarile cer de la noi rugaciune, precum valurile, vijeliile si furtunile cer cârmaci. Caci suntem supusi la atacul gândurilor, atât ale virtutii, cât si ale pacatului. Iar stapân peste patimi se zice ca este gândul cel evlavios si iubitor de Dumnezeu. Deci ni se cade noua, celor ce râvnim linistea, sa deosebim si sa despartim cu luare aminte si cu întelepciune virtutile si pacatele, si sa aflam pe care virtute trebuie sa o cultivam când sunt de fata parintii si fratii si pe care s-o lucram când suntem singuri. Trebuie sa mai stim care este virtutea prima, care a doua, a treia; si care patima este sufleteasca si care trupeasca; si din care virtute ne rapeste mândria, mintea, din care se iveste lacomia pântecelui. Caci datori suntem sa curatim gândurile, precum si orice înaltare ce ar creste împotriva cunostintei de Dumnezeu. (Isaia Pustnicul)10
Spre ce lucrare nazuim prin urmare? Spre meditatia cea ascunsa. (Isaia Pustnicul)23
Am cateva nelamuriri, poate ma ajuta cineva sa ma lamuresc cat de cat:
1) Despre ce vrasmasi vorbeste Sfantul? Despre cei dinlauntrul omului sau despre cei dinafara?
2) Cam cum lucreaza acesti vrasmasi? Care sunt interventiile lor asupra omului si ce efecte poate avea atacul lor?
3) Care sunt virtutile pe care le rugam singuri si care sunt cele pe care le lucram in comunitate?
4) Ce este meditatia cea ascunsa?
Cu multumiri,
Domnul fie cu noi!
Reply With Quote
  #122  
Vechi 22.11.2012, 20:26:38
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.911
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
Am cateva nelamuriri, poate ma ajuta cineva sa ma lamuresc cat de cat:
1) Despre ce vrasmasi vorbeste Sfantul? Despre cei dinlauntrul omului sau despre cei dinafara?
2) Cam cum lucreaza acesti vrasmasi? Care sunt interventiile lor asupra omului si ce efecte poate avea atacul lor?
3) Care sunt virtutile pe care le rugam singuri si care sunt cele pe care le lucram in comunitate?
4) Ce este meditatia cea ascunsa?
Cu multumiri,
Domnul fie cu noi!
Vrajmasii cei dinlauntrul omului sunt cei mai perfizi si cei mai periculosi . Suntem in majoritatea cazurilor proprii nostri vrajmasi , iar acolo unde diavolul gaseste terenul slab calca cu "talpile "viata noastra si ne " aseaza intru intuneric ca pe mortii cei din veac", ne tulbura mintea si inima si toate cele dinlauntrul nostru. Gandurile , navalesc asupra noastra , frate Ioane , daca-mi permiti sa-ti spun frate Ioane , caci am vazut ca in adresarea ta fata de mine , folosesti cand id.-ul , CristiBoss , cand imi spui pe nume , Cristian , asta probabil in functie de starea ta sufleteasca , sau poate si astea sunt niste simple ganduri "vrajmase ". Nu conteaza pana la urma , importatnt este sa deslusim impreuna "micile mistere"ale vrajmasiei in general vorbind .
Deci , repet si accentuez , vrajmasia se afla in mintea noastra in primul rand , atunci cand Duhul slabeste , si gandurile trufase pun stapanire peste noi . A arunca vina pe diavol , sau pe cel de langa noi , e semn mare de slabiciune , de lasitate pana la urma . Noi suntem principalii vrajmasi si vinovati prin tate lucrurile cele de rusine , cu clevetirile , cu invidia , cu osandirea , cu minciunile , cu tinerea de minte a raului facut de altii , cu desfranarea , cu zgarcenia , cu mania , cu lacomia , cu betia , si cu toate gandurile cele rele si viclene , cu toata poftirea noastra trupeasca . Dumnezeu lucreaza prin oameni si pentru oameni , frate Ioane , si asta o stim foarte bine , ne incearca si ne ispiteste , tot prin oameni si pentru oameni , si il lasa pe diavol in lucrarea sa , tot pentru a ne cali si a ne incerca , dar sa nu uitam ca-i o incercare "limitata " , caci altfel am pieri insantaneu , fara putinta de aparare si ragaz de indreptare . Majoritatea incercarilor ne vin prin cei de langa noi , iar daca raspunsul nostru este unul negativ , cu aceasi masura sau chiar mai rea , problema este numai si numai in noi si-n slabiciunile noastre . La o palma putem raspunde cu doua , noua , sau cu nici una , precum si un gand il putem opri din fasa , sau il putem inmulti .
Ce facem in astfel de situatii , cum ne luptam impotriva duhului trandaviei , al grijii de multe al grairii in deserrt , al iubirii de stapanire , al urii . . . ?
Raspunsurile le avem zi de zi , in Psalmul 50 , in psalmul 142 , in rugaciunile Sfantului Efrem Sirul , in mai toate cele pe care le rostim de circa sapte sute de ori intr un an , dar care de multe ori le rostim , citim , mecanic , cu mintea imprastiata si napaditi de ganduri lumesti din cele mai diverse si mai aberante .Vina este in primul rand a noastra , iar vrajmasia este "rodul muncii noastre " , asta cred eu frate Ioane .
Sa ne ajute Dumnezeu sa ne vindecam intai pe noi , sa-l saturam pe cel flamand , pe cel insetat , sa-l imbracam pe cel gol , sa-l primim in casa pe cel strain , sa-l ajutam si sa-l cercetam pe cel bolnav , sa-l indreptam cu blandete pe cel ce greseste , sa-l invatam pe cel nestiutor , sa dam sfat bun , sa ne rugam pentru aproapele , sa-l mangaiem pe cel intristat , si nu in ultimul rand sa-l iertam pe cel ce ne-a gresit , si apoi putem sa trecem si la meditatia ascunsa , caci altfel sarim peste etapele principale , care incepe prin vindecarea noastra precum am scris ceva mai sus , si atunci ne gasim si linistea necesara "meditatiei ascunse ", trecute de tine la punctul patru .
Post binecuvantat , frate !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #123  
Vechi 23.11.2012, 22:19:47
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.911
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ioan cezar Vezi mesajul
Unii neaga ca sunt stupizi, ingamfati, aroganti, egoisti, lacomi, carcotasi, rauvoitori, mincinosi, invidiosi, rasisti, sectari, mizantropi, fuduli. Si se grabesc sa ii ia pe altii peste picior, pe aceia care s-au exprimat cum au putut, in limitele putintelor si neputintelor lor.
Eu insa am gasit ca am toate aceste defecte, in masura mai mare sau mai mica si iaca nu fac altceva decat sa ma tratez si eu, cum pot, pe ici pe colo, de prostie si nebunie. Nu prea imi iese, ce-i drept, dar continui sa incerc.
Cheia "succesului" , a fost , este si va fi in vecii vecilor iertarea , caci iertarea noastra din partea bunului Dumnezeu este conditionata de iertarea greselilor semenilor nostri de catre noi , iar fara aceasta sincera iertare nu putem vorbi de nimic bun in credinta noastra , iar orice teorie , orice vorba buna , orice invatatura expusa aici in mii de citate si linkuri , reprezinta desertaciunea desertaciunilor si nimic mai mult .
Dumnezeu nu a filozofat , nu a vorbit cifrat , pompos , ci El voieste ca noi sa fim milostivi , iertatori , si rabdatori , caci numai astfel se vor schimba in bine si relatiile intre oameni , inclusiv aceasta comunicare defectuasa , bazata pe tot felul de ganduri neavenite .
Prin iertare se stinge ura , violenta , iar rautatea este inlocuita cu bunatatea , iar iadul vietii noastre se schimba in << bucuria raiului >> , prin inteleptirea mintii si luminarea ei , iar viata noastra se va schimba cu siguranta inca din aceasta viata pamanteasca .
Dumnezeu Cel milostiv si iertator ii cere omului nemilostiv si neiertator sa fie precum El , aducandu-i aminte cat de mult pierde spiritual daca nu este si el iertator asemenea Lui, precum si Sfintii Parinti ne indeamna mai in toate scrierile lor.
Spunea un Sfinte Parinte ca toti oamenii sunt creati dupa chipul lui Dumnezeu , dar la << asemenea cu Dumnezeu sjung numai cei ce traiesc in comuniune cu El >> si deci implinesc voia Lui. Omul care nu iarta altora greselile , nu poate dobandi sfintenia care vine de la Dumnezeu . Parca s-a mai discutat pe la Topicul de Pocainta problema aceasta , si nu odata ci de N ori , si doresc sa amintesc aici o pildan , un fragent dintr o pilda spusa chiar de Sfintii Sfintilor , de Mantuitorul nostru Hristos :
"Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine? Și, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot așa și Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta, din inimile voastre, fiecare fratelui său."
Cel ce nu va ierta va suporta pedeapsa lui Dumnezeu , caci constrangerea il va determina pe cel neiertator si nesimtitor sa dobandeasca darul iertarii , nu o iertare formala de fatada , ci o iertare adevarata aflata undeva inlauntrul sufletului nostru .

Cred ca "problematica" iertarii sta la temelia Pocaintei noastre , iar fara iertare toate sunt de prisos , caci pentru noi ortodocsii , iertarea greselilor oamenilor , a celor de langa noi , este conditia esentiala de a putea sa ne Impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului , Care s-a rugat pentru pacatele celoe care L-au rastignit . Deci , El Dumnezeu , s-a rugat pentru ucigasii sai , iar noi nu putem trece nici peste greselile virtuale , nici peste virgula sau punctul pus gresit . . . !
Sa nu uitam cuvintele : " Parinte , iarta-le lor , ca nu stiu ce fac " ( Luca 23, 34 )
Întrucât Biserica a înțeles valoarea sfințitoare și mântuitoare a iertării, ea îi îndeamnă pe toți oamenii să ierte greșelile aproapelui lor. Pentru creștini, iertarea greșelilor oamenilor este o condiție pentru a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului Hristos, Cel ce S-a rugat pentru iertarea păcatelor celor care
L-au răstignit, zicând: "Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac" (Luca 23, 34).
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu pe toti sa invatam iertarea , caci numai astfel crestem duhovniceste si ne sfintim , devenind << oameni ai lui Dumneze >>


Post binecuvantat !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #124  
Vechi 23.11.2012, 22:23:56
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.911
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Cheia "succesului" , a fost , este si va fi in vecii vecilor iertarea , caci iertarea noastra din partea bunului Dumnezeu este conditionata de iertarea greselilor semenilor nostri de catre noi , iar fara aceasta sincera iertare nu putem vorbi de nimic bun in credinta noastra , iar orice teorie , orice vorba buna , orice invatatura expusa aici in mii de citate si linkuri , reprezinta desertaciunea desertaciunilor si nimic mai mult .
Dumnezeu nu a filozofat , nu a vorbit cifrat , pompos , ci El voieste ca noi sa fim milostivi , iertatori , si rabdatori , caci numai astfel se vor schimba in bine si relatiile intre oameni , inclusiv aceasta comunicare defectuasa , bazata pe tot felul de ganduri neavenite .
Prin iertare se stinge ura , violenta , iar rautatea este inlocuita cu bunatatea , iar iadul vietii noastre se schimba in << bucuria raiului >> , prin inteleptirea mintii si luminarea ei , iar viata noastra se va schimba cu siguranta inca din aceasta viata pamanteasca .
Dumnezeu Cel milostiv si iertator ii cere omului nemilostiv si neiertator sa fie precum El , aducandu-i aminte cat de mult pierde spiritual daca nu este si el iertator asemenea Lui, precum si Sfintii Parinti ne indeamna mai in toate scrierile lor.
Spunea un Sfinte Parinte ca toti oamenii sunt creati dupa chipul lui Dumnezeu , dar la << asemenea cu Dumnezeu sjung numai cei ce traiesc in comuniune cu El >> si deci implinesc voia Lui. Omul care nu iarta altora greselile , nu poate dobandi sfintenia care vine de la Dumnezeu . Parca s-a mai discutat pe la Topicul de Pocainta problema aceasta , si nu odata ci de N ori , si doresc sa amintesc aici o pildan , un fragent dintr o pilda spusa chiar de Sfintii Sfintilor , de Mantuitorul nostru Hristos :
"Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine? Și, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot așa și Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta, din inimile voastre, fiecare fratelui său."
Cel ce nu va ierta va suporta pedeapsa lui Dumnezeu , caci constrangerea il va determina pe cel neiertator si nesimtitor sa dobandeasca darul iertarii , nu o iertare formala de fatada , ci o iertare adevarata aflata undeva inlauntrul sufletului nostru .

Cred ca "problematica" iertarii sta la temelia Pocaintei noastre , iar fara iertare toate sunt de prisos , caci pentru noi ortodocsii , iertarea greselilor oamenilor , a celor de langa noi , este conditia esentiala de a putea sa ne Impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului , Care s-a rugat pentru pacatele celoe care L-au rastignit . Deci , El Dumnezeu , s-a rugat pentru ucigasii sai , iar noi nu putem trece nici peste greselile virtuale , nici peste virgula sau punctul pus gresit . . . !
Sa nu uitam cuvintele : " Parinte , iarta-le lor , ca nu stiu ce fac " ( Luca 23, 34 )
Întrucât Biserica a înțeles valoarea sfințitoare și mântuitoare a iertării, ea îi îndeamnă pe toți oamenii să ierte greșelile aproapelui lor. Pentru creștini, iertarea greșelilor oamenilor este o condiție pentru a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului Hristos, Cel ce S-a rugat pentru iertarea păcatelor celor care
L-au răstignit, zicând: "Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac" (Luca 23, 34).
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu pe toti sa invatam iertarea , caci numai astfel crestem duhovniceste si ne sfintim , devenind << oameni ai lui Dumneze >>


Post binecuvantat !
Cuvinte despre Iertare
A ierta este, în esenta, un atribut dumnezeiesc, iertarea omeneasca aparând în consecinta ca înca o proba a prezentei suflului divin în faptura. (pr. Nicolae Steinhardt)
Noi nu trebuie doar sa iertam, ci sa si uitam. Nu ierta doar din ascultare fata de Dumnezeu, ci din placere pentru ceilalti. (…) Dar, acela care se împaca cu ceilalti spre a fi laudat, acela îsi face rau singur. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Când nu-l ierti pe altul, tu nu-l amarasti atâta pe el, pe cât te jignesti pe tine însuti. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
A tine minte raul înseamna a fi biruit de rau. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Împaca-te cu Dumnezeu si multi oameni vor veni sa se împace cu tine. (Sfântul Serafim din Sarov)
Iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe toti, în Hristos. (Sfânta Scriptura)
Patimile nu se sting decât cu cumpatarea. (…) Cel cumpatat stie ca prin cumpatare vine întelepciunea si cu ajutorul ei vine smerenia. (Avva Dorotei)
Ascultarea este mormânt al vointei si înviere a smereniei. (Sfântul Ioan Scararul)
Unde nu este rabdare, nu este nici iubire. (Sfântul Grigorie Dialogul)
Am iubit dreptatea si am urât nedreptatea; de aceea mor în exil. (Grigore al-VII-lea)
Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #125  
Vechi 24.11.2012, 03:42:53
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Cheia "succesului" , a fost , este si va fi in vecii vecilor iertarea , caci iertarea noastra din partea bunului Dumnezeu este conditionata de iertarea greselilor semenilor nostri de catre noi , iar fara aceasta sincera iertare nu putem vorbi de nimic bun in credinta noastra , iar orice teorie , orice vorba buna , orice invatatura expusa aici in mii de citate si linkuri , reprezinta desertaciunea desertaciunilor si nimic mai mult .
Dumnezeu nu a filozofat , nu a vorbit cifrat , pompos , ci El voieste ca noi sa fim milostivi , iertatori , si rabdatori , caci numai astfel se vor schimba in bine si relatiile intre oameni , inclusiv aceasta comunicare defectuasa , bazata pe tot felul de ganduri neavenite .
Prin iertare se stinge ura , violenta , iar rautatea este inlocuita cu bunatatea , iar iadul vietii noastre se schimba in << bucuria raiului >> , prin inteleptirea mintii si luminarea ei , iar viata noastra se va schimba cu siguranta inca din aceasta viata pamanteasca .
Dumnezeu Cel milostiv si iertator ii cere omului nemilostiv si neiertator sa fie precum El , aducandu-i aminte cat de mult pierde spiritual daca nu este si el iertator asemenea Lui, precum si Sfintii Parinti ne indeamna mai in toate scrierile lor.
Spunea un Sfinte Parinte ca toti oamenii sunt creati dupa chipul lui Dumnezeu , dar la << asemenea cu Dumnezeu sjung numai cei ce traiesc in comuniune cu El >> si deci implinesc voia Lui. Omul care nu iarta altora greselile , nu poate dobandi sfintenia care vine de la Dumnezeu . Parca s-a mai discutat pe la Topicul de Pocainta problema aceasta , si nu odata ci de N ori , si doresc sa amintesc aici o pildan , un fragent dintr o pilda spusa chiar de Sfintii Sfintilor , de Mantuitorul nostru Hristos :
"Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine? Și, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot așa și Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta, din inimile voastre, fiecare fratelui său."
Cel ce nu va ierta va suporta pedeapsa lui Dumnezeu , caci constrangerea il va determina pe cel neiertator si nesimtitor sa dobandeasca darul iertarii , nu o iertare formala de fatada , ci o iertare adevarata aflata undeva inlauntrul sufletului nostru .

Cred ca "problematica" iertarii sta la temelia Pocaintei noastre , iar fara iertare toate sunt de prisos , caci pentru noi ortodocsii , iertarea greselilor oamenilor , a celor de langa noi , este conditia esentiala de a putea sa ne Impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului , Care s-a rugat pentru pacatele celoe care L-au rastignit . Deci , El Dumnezeu , s-a rugat pentru ucigasii sai , iar noi nu putem trece nici peste greselile virtuale , nici peste virgula sau punctul pus gresit . . . !
Sa nu uitam cuvintele : " Parinte , iarta-le lor , ca nu stiu ce fac " ( Luca 23, 34 )
Întrucât Biserica a înțeles valoarea sfințitoare și mântuitoare a iertării, ea îi îndeamnă pe toți oamenii să ierte greșelile aproapelui lor. Pentru creștini, iertarea greșelilor oamenilor este o condiție pentru a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului Hristos, Cel ce S-a rugat pentru iertarea păcatelor celor care
L-au răstignit, zicând: "Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac" (Luca 23, 34).
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu pe toti sa invatam iertarea , caci numai astfel crestem duhovniceste si ne sfintim , devenind << oameni ai lui Dumneze >>


Post binecuvantat !
Cristian, constat ca faci eforturi constante de a fi amabil si prietenos cu mine si iti marturisesc ca apreciez atitudinea ta. Apreciez pozitiv.
De iertat, cum zici tu, eu nu am ce sa iert. Am fost furios o vreme, o vreme scurta, apoi am acceptat ca tu le ai pe ale tale, eu pe ale mele si nu exista motiv sa iti port ranchiuna.
Eu nu pot trai cu suparare in suflet pe vreun om. Nu constient. Nu dusmanesc pe nimeni, m-a ferit Dumnezeu de nenorocirea asta.
Din pacate insa, am invatat dupa cateva conflicte cu tine si dupa impacarri succesive ca nu mai pot avea incredere in tine, mai exact in comportamentul tau extern. Comportamentul tau este uneori potrivnic prieteniei: este imprevizibil, este violent, insinuant, lipsit de delicatete, rautacios si plin de suspiciune si neincredere, adeseori. Cat despre lovituri pe la spate sau sub centura, nu mai amintesc (le-am si uitat de fapt, stiu doar ca au existat, din pacate).
Nu stiu de ce crezi tu ca trebuie sa dadacesti, sa corectezi, sa apostrofezi, sa induhovnicesti, sa evaluezi si sa etichetezi pe toata lumea. E foarte suparatoare, pentru multi, aceasta maniera de a te comporta. Sper sa meditezi la asta.
Ca urmare, am hotarit sa ma tin deoparte fata de interventiile tale, oricum ar fi, inclusiv rautacioase (sper sa nu mai fie). Nu iti port pica, ma rog lui Dumnezeu sa te ocroteasca si sa te fericeasca, sa te tina pe calea mantuirii, a tuturor faptelor bune, insa eu nu mai vad in tine un prieten. Desigur, nici dusman. Pur si simplu mi-am retras disponibilitatea afectiva fata de tine, acee legatura emotionala speciala pe care o aveam. Nu mai am incredere in tine ca intr-un prieten. Un prieten nu te brutalizeaza ca apoi sa isi ceara iertare doar pentru a te pregati pentru o noua lovitura dupa care iar isi cere iertare etc. etc. Si toate cu intensitate maximala, cu majuscule, cu bolduiri, cu bolduiri majuscule si sublinieri concomitent, cu multe semne de exclamare, cu multe culori, cu citate indreptate spre tine ca un pistol pus intre ochi etc. Eu nu cunosc asa prietenia. Nici dragostea. Pentru mine acestea sunt ape limpezi, calde si calme.
Imi pare rau! Nespus de rau. Mai ales ca am trait si momente foarte bune impreuna, pe forum si nu numai.
Sper ca putem sa ne vedem fiecare de ale lui fara sa ne necajim reciproc aici pe forum. Domnul sa ne miluiasca!

Last edited by cezar_ioan; 24.11.2012 at 03:54:22.
Reply With Quote
  #126  
Vechi 24.11.2012, 10:39:05
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.911
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
Sper ca putem sa ne vedem fiecare de ale lui fara sa ne necajim reciproc aici pe forum. Domnul sa ne miluiasca!
Te rog mult sa renunti in a caracteriza uzeri , persoane , caci nu aceasta este menirea unui forum crestin , si nici a te mari pe tine , sau pe altii , sau a pune la colt pe X sau Y , ci doar de a discuta idei , invataturi , lasand gandurile deoparte . Te rog sa-ti stapanesti mahnirea , mania si alte cele asemenea . Te rog sa lasi persoana si sa dezbati ideea , tema propriuzisa . Am vazut ca te-ai tulburat si aici : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15769
si nu am intervenit , tocmai ca vad va esti extrem de sensibil la orice comtrazicere , confundand ideea cu persoana , ori menirea forumului nu-i discutia despre X sau Y . Sa lasam simpatiile si antipatiile , si sa ne axam pe probleme teologice . Renunta in judecati de moment , renunta in a slavi sau in a pune la colt persoana , si iti garantez ca apele se vor limpezi , gandurile se vor risipi si linistea va fi deplina . Mesajul tau isi avea rostul pe privat , la telefon ( mai ales ca ai numarul meu ) , fata catre fata ( mai ales ca locuim atat de aproape ) , si astfel nu te abateai de la tema threadului de fata . Personal nu am sa te mai citez , si nu am sa-ti mai raspund in mod direct pe forum , pentru a nu-ti mai scoate "raul" din tine si a nu te mai tulbura , si te rog sa faci acelasi lucru . Inca odata te rog , sa lasi discutile despre useri si sa te rezumi in a discuta calm si civilizat despre tema thredului , despre credinta in general . Noi suntem mult prea putin importanti , comparativ cu Sfintii Parinti , cu Dumnezeirea insasi . Suntem simple putregaiuri ce ne luptam din rasputeri pentru a ne salva de la pieirea definitiva si irevocabila .
Iti doresc din tot sufletul Mantuirea si te rog sa nu ma abati de la ea , ci sa te rogi pentru mine !
Doamne ajuta ! . . . sa trecem la subiect . . . .
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #127  
Vechi 24.11.2012, 10:44:15
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.911
Implicit Despre împăcare și despre iubirea vrăjmașilor- Sfantul IOan Gura de Aur

Nu vă răzbunați voi singuri, iubiților. Căci scris este: „A mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti, zice Domnul”. Drept aceea de flămânzește vrăjmașul tău, dă-i lui pâine, de însetează, adapă-l; căci aceasta făcând, cărbuni de foc grămădești pe capul lui” . (Rom. 12, 19- 20).
Dacă Dumnezeu ar voi să pedepsească, după cum se cade, toate atacurile, ce noi săvârșim împotriva Lui, în adevăr noi n-am mai trăi nici o zi. Încă Palmistul a zis: „De te vei uita la fărădelegi, Doamne, cine va putea suferi”? (Ps. 129, 3). Fără a gândi la toate păcatele cele ascunse, pe care numai conștiința păcătosului le cunoaște, și care numai Dumnezeu le vede, fără a pomeni toate acelea, dacă noi am trebui să dăm socoteală numai de păcatele noastre cele văzute, cum am putea noi dobândi iertarea lor?
Ce iertare am putea noi dobândi, dacă Dumnezeu ar voi să cerceteze lenevirea și nerespectul nostru la rugăciune? Când noi prin rugăciunea ne apropiem de Dânsul și Îl chemăm, adeseori nu-I arătăm nici atâta cinste și stimă, câtă obișnuiesc a arăta robii stăpânului, soldații ofițerilor săi și prietenii prietenilor.
Căci când vorbești cu prietenul tău, faci aceasta cu băgare de seamă: iar când ceri de la Dumnezeu iertare și lăsare păcatelor tale, adeseori ești ușor la minte și împrăștiat, și când îngenunchez! și buzele tale limbuțesc, gândurile tale sboară în deșert pretutindeni, prin casa ta, prin târg, pe uliți. Și aceasta așa de adeseori se întâmplă cu noi! Deci dacă Dumnezeu de toate acestea ar cere de la noi socoteală, cum am putrea noi dobândi iertare?
Dacă mai departe Dumnezeu ar judeca defăimările, care noi în toate zilele aruncăm unul asupra altuia și criticile noastre cele aspre și nedrepte asupra celor deaproape ai noștri, cu ce ne-am dezvinovăți, ce am putea zice? Dacă peste acestea El ar voi să pedepsească după cum se cade toate privirile noastre cele prihănite și necurate, poftele cele păcătoase ale inimii noastre, toate vorbele noastre cele necuviincioase, ce mare pedeapsă am trebui noi să suferim?
Dacă El ar cere socoteală de la noi pentru toate vorbele cele de ocară, cum am cuteza noi să zicem măcar cel mai mic cuvânt spre dezvinovățirea noastră, când și acela este vinovat focului gheenei, care zice fratelui său: nebune? (Mat.5, 22). Și dacă se va cerceta încă și slava cea deșartă, cu care noi ne mândrim pentru postul și milostenia noastră, dacă s-ar cerceta, nu de către Dumnezeu, ci de către noi păcătoșii, cum am putea noi atunci să mai căutăm la cer?
Dacă pe lângă aceasta se va judeca și necinstea, cu care noi urmărim unii pe alții, lăudăm pe oameni în față dar pe din dos îi clevetim, cum am putea noi suferi pedeapsa pentru aceasta? Ce trebuie să zic eu despre jurămintele cele mincinoase, despre mânia cea nedreaptă și despre pisma, cu care noi adeseori nu numai pe vrăjmași, dar și pe prieteni îi prigonim? Ce trebuie să zic eu despre aceea, că noi ne bucurăm, când altora le merge rău și ne desfătăm întru nenorocirea aproapelui?
Acestea toate sunt păcate vădite, care tuturor sunt cunoscute și mai toți le săvârșesc. Sunt încă și altele, care sunt cunoscute numai conștiinței păcătosului.
Ce rușine pentru noi, când ele în ziua judeăcății se vor vădi înaintea a toată lumea!
Însă de acea rușine împreună și de însuși păcatele cele mari, precum și de pedeapsa cea mare, noi putem scăpa, dacă vom ierta aproapelui nostru atacurile sau vătămările, ce el ne-a făcut. Căci Însuși Domnul Dumnezeu zice: “De veți ierta oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc va ierta vouă greșelile voastre; iar dacă nu veți ierta altor oameni, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile” (Mat. 6, 14-15). Iar Apostolul Pavel zice: „dragostea acoperă mulțime de păcate” (I Petru 4, 8).
Dar noi nu trebuie numai să iertăm ci să și uităm; că așa întreaga rană a sufletului nostru trebuie vindecată. Precum turbatul niciodată nu simte odihnă, așa și acela, care nu uită vătămarea suferită, ci totdeauna o amintește, niciodată nu va putea avea pacea cea adevărată, pe cât el adeseori pomenește cuvintele sau faptele vătămătorului său.
Iar dacă tu tot gândești la răzbunare, te chinuiești mai întâi pe tine însuți. Mânia ta este pentru tine însuți o unealtă de schingiuire, și îți sfâșii măruntaiele tale. Și cine poate fi mai nenorocit decât un om, care de-a pururea este mânios? Îndată ce el îl vede pe vrăjmașul lui, ba încă dacă vede numai haina sau casa lui, această vedere îl chinuiește și îi adaugă o adâncă rană peste rană. Dar pentru ce ne necăjim și ne chinuim? Chiar dacă n-ar amenința iadul pe cei neîmpăcați, singure muncile lăuntrice, ce se pricinuiesc prin răzbunare, ar trebui să ne îndemne a ierta pe cei ce ne-au vătămat, dar fiindcă afară de această muncă, încă și pedepsele cele veșnice așteaptă pe cei neîmpăcați, apoi ce este mai fără de judecată decât a-și găti cineva chinul și aici și în cealaltă viață, a se nenoroci și aici și dincolo, numai să se răzbune asupra vrăjmașului său?
Nu zice: vătămarea suferită este prea mare. Nu este acesta temeiul, pentru care tu ești atât de neîmpăcat, și așa îndelungat ții mânia, ci temeiul cel adevărat stă întru aceea, că tu nu gândești la propriile tale păcate, nici la iad, nici la frica lui Dumnezeu.
Sau crezi tu, că este ceva rușinos, ca tu mai întâi să fii gata la împăcare? Socotești tu în adevăr, că este rușine, a câștiga folosul acestei preveniri. Dimpotrivă, este rușine pentru tine, când tu așa îndelung rămâi încătușat de patimă și aștepți, până ce vătămătorul va cere iertare. Acesta este pentru tine rușine și vătămare totodată. Căci cel ce vine înaintea altuia la iertare, apoi el, iar nu tu, ai folosul din aceasta, căci tu ai iertat nu pentru ascultarea către Dumnezeu, ci numai din plăcerea către alții.
Dacă tu dimpotrivă, înainte, și fără ca vătămătorul să-ți vorbească de aceasta, fără a te rușina, te apropii de dânsul și lași la o parte mânia ta, atunci fapta cea bună rămâne întreagă pe seama ta, și vei avea câștig deplin, răsplată de la Dumnezeu.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #128  
Vechi 24.11.2012, 10:45:04
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.911
Implicit Despre împăcare și despre iubirea vrăjmașilor- Sfantul IOan Gura de Aur

Dar poate tu zici: ai fost foarte rău vătămat și clevetit. Totuși păzește-te, de-ați răzbuna singur necazul ci lasă lui Dumnezeu răzbunarea, El va apăra afacerea ta, mai bine decât poți tu dori. Tu ești dator numai a te ruga pentru dușmani, iar ceea ce are să se întâmple cu acesta, Dumnezeu a rezervat sie. Incă nici să dorești rău dușmanului tău, ci îndeobște să-l lași în judecata Domnului.
Iar dacă noi ne rugăm pentru dușmanii nosșri și ne împăcăm cu ei, Dumnezeu nu-I va ierta, până ce ei înșiși nu se vor face mai buni. El nu-I iarta pentru propriul lor folos.
Pe tine El te laudă pentru împăcarea ta cea înțeleaptă, iar pe dânșii îi pedepsește, pentru ca ei să nu se facă mai răi.
Netemeinică și deșartă este așadar pricinuirea acelora, care zic, că numai pentru acea ei nu iartă pe dușmanul lor, pentru ca să nu-l facă încă mai rău și pentru a nu-l lovi în mândria lui.
Ei adaugă: se socotește slab cel ce face întâiul pas spre împăcare și voiește a se pune la cale cu vrăjmașul. Toate acestea sunt vorbe deșarte. Ochiul lui Dumnezeu, care totdeauna priveghează, cunoaște gândurile, și tu nu trebuie să bagi seamă de vorbele celui împreună cu tine rob, numai dacă judecătorul, care are să te judece în cealaltă lume, este mulțumit cu tine. Socotești tu însă în adevăr, că potrivnicul tău, prin mlădioșia ta s-ar face încă mai rău, atunci să știi, că el nu se va face mai rău prin acesta, ci mai rău s-ar face mai vârtos atunci când tu nu te împaci cu dânsul.
Și chiar de ar fi el cel mai rău, totuși el, deși nu o spune și o tăinuiește, va proslăvi întru inima sa bunătatea, blândețea și înțelepciunea ta.
Dacă el cu toată iertarea ta, totusi rămâne întru răutatea sa, atunci trage auprasi cea mai mare pedeapsa a lui Dumnezeu. Așadar nu grăi cuvintele acele reci: „eu nu pot cel dintâi a întinde mâna de împăcare, ca să nu socotească potrivnicul meu, că eu fac aceasta de frica lui, și să se facă încă mai semeț către mine”. Astfel de cuvinte arată un duh copilăresc și fără judecată, care se lasă a se ameți de socotința oamenilor.
Creadă cineva, că tu te-ai împăcat de frică, răsplătirea ta va fi cu atât mai mare, dacă tu ai prevăzut aceasta și totuși ai răbdat toate prin frica de Dumnezeu. Dimpotrivă cine se împacă, spre a fi lăudat de oameni, acela însuși își răpește tot câștigul dintru acesta.
Numai cu un vrăjmaș nu trebuie să te împaci tu niciodată; acesta este Satana. Cu acest vrăjmaș nu te împăca niciodinioară. Iar asupra confraților tăi să nu cugeți niciodată dușmănește.
Și de s-a ivit între voi vreo ceartă, să nu dureze peste zi căci Apostolul zice: „Să nu apună soarele întru mânia voastră” (Efes. 4, 26). Iar dacă vrăjmășia ta durează mai mult, atunci ea nu este urmare a pripirii, ci a răutății celei lăuntrice, a unui suflet păcătos.
Prin fiecare amânare împăcarea se va face tot mai grea, căci trecând o zi tu te rușinezi mai mult, decât la început, și încă mai mult după ce au trecut două sau trei zile; iar dacă a trecut a treia și a patra, atunci va trece încă și a cincea zi, ba și a zecea, ba și a douăzecea, ba și a suta, și răul va fi cu totul nevindecabil.
Cu cât mai mult timp trece, cu atâta noi mai mult ne depărtăm de potrivnicii noștri, cu atâta mai departe ajungem unii de alții.
Acum când tu, știi toate acestea, grăbește-te a ieși înaintea aproapelui tău cu împăcare, și ține-l tare, până el cu totul se va muia de tine. Aceasta este ceva greu și aspru. Dar gândește, că tu faci toate acestea pentru Dumnezeu, și că pentru aceasta vei dobândi mângâiere și deplină răsplătire de la Dumnezeu.
Deșteaptă sufletul tău cel întârzietor și trândav, care se rușinează de aceasta și strigă la el: Ce întârzii și zăbovești? Este vorba despre fericirea ta; Dumnezeu cere de la noi împăcarea, și poruncile Lui trebuie preferate înainte de orice.
Potrivnicul tău poate din nou să te atace și să-ți sporească toate relele, noi toate trebuie să le suferim cu răbdare; căci aceasta este de mai mare folos pentru noi, decât pentru dânsul; și dintre toate faptele cele bune ale noastre în ziua judecății mai mult se va lăuda împacarea .
Noi adeseori am atacat pe Domnul, adeseori am păcătuit , dar în împăcarea cu cei deaproape ai noștri Dumnezeu ne-a arătat calea prin care să putem dobândi și noi împăcare și iertare.
Așadar, să lepădăm păcatul neîmpăcării și al răzbunării, ca să ne putem face părtași împărăției cerești, pe care fie ca să o dobândim prin harul și prin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh fie cinstea, slava și închinăciunea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #129  
Vechi 25.11.2012, 00:37:11
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Te rog mult sa renunti in a caracteriza uzeri , persoane , caci nu aceasta este menirea unui forum crestin , si nici a te mari pe tine , sau pe altii , sau a pune la colt pe X sau Y , ci doar de a discuta idei , invataturi , lasand gandurile deoparte . Te rog sa-ti stapanesti mahnirea , mania si alte cele asemenea . Te rog sa lasi persoana si sa dezbati ideea , tema propriuzisa . Am vazut ca te-ai tulburat si aici : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15769
si nu am intervenit , tocmai ca vad va esti extrem de sensibil la orice comtrazicere , confundand ideea cu persoana , ori menirea forumului nu-i discutia despre X sau Y . Sa lasam simpatiile si antipatiile , si sa ne axam pe probleme teologice . Renunta in judecati de moment , renunta in a slavi sau in a pune la colt persoana , si iti garantez ca apele se vor limpezi , gandurile se vor risipi si linistea va fi deplina . Mesajul tau isi avea rostul pe privat , la telefon ( mai ales ca ai numarul meu ) , fata catre fata ( mai ales ca locuim atat de aproape ) , si astfel nu te abateai de la tema threadului de fata . Personal nu am sa te mai citez , si nu am sa-ti mai raspund in mod direct pe forum , pentru a nu-ti mai scoate "raul" din tine si a nu te mai tulbura , si te rog sa faci acelasi lucru . Inca odata te rog , sa lasi discutile despre useri si sa te rezumi in a discuta calm si civilizat despre tema thredului , despre credinta in general . Noi suntem mult prea putin importanti , comparativ cu Sfintii Parinti , cu Dumnezeirea insasi . Suntem simple putregaiuri ce ne luptam din rasputeri pentru a ne salva de la pieirea definitiva si irevocabila .
Iti doresc din tot sufletul Mantuirea si te rog sa nu ma abati de la ea , ci sa te rogi pentru mine !
Doamne ajuta ! . . . sa trecem la subiect . . . .
Sunt intru totul de acord cu cerintele tale privind comportamentul meu pe forum. Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #130  
Vechi 25.11.2012, 00:48:44
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.911
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Dar poate tu zici: ai fost foarte rău vătămat și clevetit. Totuși păzește-te, de-ați răzbuna singur necazul ci lasă lui Dumnezeu răzbunarea, El va apăra afacerea ta, mai bine decât poți tu dori. Tu ești dator numai a te ruga pentru dușmani, iar ceea ce are să se întâmple cu acesta, Dumnezeu a rezervat sie. Incă nici să dorești rău dușmanului tău, ci îndeobște să-l lași în judecata Domnului.
Iar dacă noi ne rugăm pentru dușmanii nosșri și ne împăcăm cu ei, Dumnezeu nu-I va ierta, până ce ei înșiși nu se vor face mai buni. El nu-I iarta pentru propriul lor folos.
Pe tine El te laudă pentru împăcarea ta cea înțeleaptă, iar pe dânșii îi pedepsește, pentru ca ei să nu se facă mai răi.
Netemeinică și deșartă este așadar pricinuirea acelora, care zic, că numai pentru acea ei nu iartă pe dușmanul lor, pentru ca să nu-l facă încă mai rău și pentru a nu-l lovi în mândria lui.
Ei adaugă: se socotește slab cel ce face întâiul pas spre împăcare și voiește a se pune la cale cu vrăjmașul. Toate acestea sunt vorbe deșarte. Ochiul lui Dumnezeu, care totdeauna priveghează, cunoaște gândurile, și tu nu trebuie să bagi seamă de vorbele celui împreună cu tine rob, numai dacă judecătorul, care are să te judece în cealaltă lume, este mulțumit cu tine. Socotești tu însă în adevăr, că potrivnicul tău, prin mlădioșia ta s-ar face încă mai rău, atunci să știi, că el nu se va face mai rău prin acesta, ci mai rău s-ar face mai vârtos atunci când tu nu te împaci cu dânsul.
Și chiar de ar fi el cel mai rău, totuși el, deși nu o spune și o tăinuiește, va proslăvi întru inima sa bunătatea, blândețea și înțelepciunea ta.
Dacă el cu toată iertarea ta, totusi rămâne întru răutatea sa, atunci trage auprasi cea mai mare pedeapsa a lui Dumnezeu. Așadar nu grăi cuvintele acele reci: „eu nu pot cel dintâi a întinde mâna de împăcare, ca să nu socotească potrivnicul meu, că eu fac aceasta de frica lui, și să se facă încă mai semeț către mine”. Astfel de cuvinte arată un duh copilăresc și fără judecată, care se lasă a se ameți de socotința oamenilor.
Creadă cineva, că tu te-ai împăcat de frică, răsplătirea ta va fi cu atât mai mare, dacă tu ai prevăzut aceasta și totuși ai răbdat toate prin frica de Dumnezeu. Dimpotrivă cine se împacă, spre a fi lăudat de oameni, acela însuși își răpește tot câștigul dintru acesta.
Numai cu un vrăjmaș nu trebuie să te împaci tu niciodată; acesta este Satana. Cu acest vrăjmaș nu te împăca niciodinioară. Iar asupra confraților tăi să nu cugeți niciodată dușmănește.
Și de s-a ivit între voi vreo ceartă, să nu dureze peste zi căci Apostolul zice: „Să nu apună soarele întru mânia voastră” (Efes. 4, 26). Iar dacă vrăjmășia ta durează mai mult, atunci ea nu este urmare a pripirii, ci a răutății celei lăuntrice, a unui suflet păcătos.
Prin fiecare amânare împăcarea se va face tot mai grea, căci trecând o zi tu te rușinezi mai mult, decât la început, și încă mai mult după ce au trecut două sau trei zile; iar dacă a trecut a treia și a patra, atunci va trece încă și a cincea zi, ba și a zecea, ba și a douăzecea, ba și a suta, și răul va fi cu totul nevindecabil.
Cu cât mai mult timp trece, cu atâta noi mai mult ne depărtăm de potrivnicii noștri, cu atâta mai departe ajungem unii de alții.
Acum când tu, știi toate acestea, grăbește-te a ieși înaintea aproapelui tău cu împăcare, și ține-l tare, până el cu totul se va muia de tine. Aceasta este ceva greu și aspru. Dar gândește, că tu faci toate acestea pentru Dumnezeu, și că pentru aceasta vei dobândi mângâiere și deplină răsplătire de la Dumnezeu.
Deșteaptă sufletul tău cel întârzietor și trândav, care se rușinează de aceasta și strigă la el: Ce întârzii și zăbovești? Este vorba despre fericirea ta; Dumnezeu cere de la noi împăcarea, și poruncile Lui trebuie preferate înainte de orice.
Potrivnicul tău poate din nou să te atace și să-ți sporească toate relele, noi toate trebuie să le suferim cu răbdare; căci aceasta este de mai mare folos pentru noi, decât pentru dânsul; și dintre toate faptele cele bune ale noastre în ziua judecății mai mult se va lăuda împacarea .
Noi adeseori am atacat pe Domnul, adeseori am păcătuit , dar în împăcarea cu cei deaproape ai noștri Dumnezeu ne-a arătat calea prin care să putem dobândi și noi împăcare și iertare.
Așadar, să lepădăm păcatul neîmpăcării și al răzbunării, ca să ne putem face părtași împărăției cerești, pe care fie ca să o dobândim prin harul și prin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh fie cinstea, slava și închinăciunea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
un aspect important al iubirii de vrăjmași ar trebui să fie restaurarea iubirii sănătoase pentru noi ca făpturi minunate ale lui Dumnezeu (Ps. 138), acceptarea neputințelor noastre care vin de la firea căzută și de la tendința de autodeterminare, de independență de Dumnezeu, mărturisirea lor în fața lui Dumnezeu, cerșirea Harului vindecător și sfințitor și ura sănătoasă față de păcat ca lucrare împotriva firii și nevoilor ei reale. Iubirea de vrăjmași presupune acceptare, asumare, iertare, rugăciune și primirea lui Dumnezeu în noi, pentru a-L recunoaște în frații noștri pe care îi numim vrăjmași numai pentru că avem nevoie de cineva pe care să ne vărsăm focul urii de noi înșine care ne mistuie fără milă dacă nu alergăm prin pocăință la împăcare cu puterea focului iubirii milostive a lui Dumnezeu.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Viata Sfantului Simeon cel Nebun dupa Hristos Nestiut Generalitati 4 10.04.2014 20:58:59
Mihai Viteazul - o viata inchinata lui Hristos mirelat Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 23 25.09.2013 04:44:16
Dogmatica Patristica Ortodoxa myself00 Generalitati 7 10.09.2012 20:23:37
Despre trupurile inviate in patristica Mihnea Dragomir Sfinti Parinti (Patrologie) 99 29.05.2012 15:09:59
Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos Calea, Adevarul si Viata tatolivia Intrebari utilizatori 0 09.10.2011 16:10:56