Despărțiti.. Dar impreuna

[Carina Laura]

Relațiile la nivel micro ale enoriașilor pot fi niște indicii de ce nu mai sunt comunități bisericești puternice, e interesant și cum se furișează unii la strană.
Dacă știi că viața ta nu e cum trebuie, că-ți brutalizezi soția, că o înșeli cum mai ai curaj să citești sfintele cântări, Mineiul, Apostolul, Viețile Sfinților din strană?[/quote]

Da.. El crede ca face bine.. Zice sa fiu eu sfânta ca el nu poate... Ca ea e marea lui dragoste, ca se simte cu sufletul gol și nu mai poate continua asa, ca a făcut ce a putut și a încercat în felul lui dar mai mult n-a putut... Ca ce vina are ca nu a reușit sa simtă? De rugat seara în genunchi nu l-am văzut niciodata
. Ii place mult psaltica.. Au fost luni când venea seara la 7 de la munca și repeta pana la 10, apoi abia manca.. Asta înainte de a o cunoaște pe ea.. După 9 ani nu știu ce e în sufletul lui... Nici măcar o data nu și-a deschis inima să-mi vb despre el... Nu stiu nici ce gândește despre Dumnezeu.. La strana e nevoie de el, nu mai e nimeni cu pregătire aici în zona, e cunoscut și apreciat și de preoții din protopopiatul pt cantat... Parintele zice ca dacă îl pune la punct e atât de ispitit acum încât e capabil sa lase și biserica.. Și apoi e pierdut cu totul.. Tot trage nădejde ca pt jertfa și ajutorul dat, Dumnezeu n-o să-l lase... Soțul meu, pe vremea când nu aveam bis și făceam slujbe într o sala,a mers vreme de 10 ani în fiecare duminica dimineața la 7 la sala și o transforma într o mica biserica, iar la terminare plecam ultimii după ce strângeam tot... De asta zice părintele asa... Apoi duhovnicul dansului l-a sfătuit sa nu i zică nimic, ca oricum are 45 de ani, si odată cu trecerea timpului i se mai sting pornirile... E greu de mers pe cale... Dar asa cum spui, anii trec, și eu risc mult... De asta deocamdată am decis sa încerc sa merg înainte asa, și intre timp sa ma pun eu pe picioarele mele...