Dovezi ale existentei lui Dumnezeu

[Adriann]

În prealabil postat de N.Priceputu

Iar dacă vrei să afli poziții diferite relative la minuni, poți citi topicul ăsta.

Multumesc! Am sa-l lecturez si o sa revin.

[CiprianTm]

În prealabil postat de Adriann

Sunteti un om din cele cateva miliarde care traiesc pe Pamant. Cum dovediti ca Dumnezeu exista?

Probabil nu m-am facut inteles. Am dovezile pentru mine, cum ca Dumnezeu exista, pentru altii nu le am.
Totusi incerc sa va spun care sunt acestea : experienta personala cat si experientele unor cunoscuti, Biblia, scrierile sfintilor, predicile si minunile unor preoti/calugari contemporani etc.
Cum spunea si Sfantul Teofan Zavoratul, Dumnezeu a sadit credinta in fiecare fiinta umana, de aceea a existat de la inceputul omenirii pana acum, in ciuda a tot ce s-a intamplat. Sfantul Siluan recomanda celor necredinciosi sa spuna : Doamne, daca tu existi, arata-mi aceasta si te voi sluji cu toata puterea mea(nu mai tin minte exact citatul).

Sfantul Siluan Athonitul : "Pentru a cunoaşte pe Domnul n-avem nevoie nici de bogăţii, nici de învăţătură, ci e nevoie să fim ascultători şi înfrânaţi, să avem duh smerit şi să-l iubim pe aproapele, şi Domnul va iubi un asemenea suflet şi Se va arăta pe Sine însuşi sufletului şi îl va învăţa iubirea şi smerenia, şi-i va da tot ceea ce are nevoie pentru a-şi găsi odihna în Dumnezeu.
Oricât am învăţa, e cu neputinţă să cunoaştem pe Domnul dacă nu vom vieţui după poruncile Lui, pentru că nu prin ştiinţă, ci prin Duhul Sfânt se face cunoscut Domnul. Mulţi filozofi şi savanţi au ajuns la credinţa că Dumnezeu există, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Şi noi, monahii, învăţăm ziua şi noaptea Legea Domnului, dar nu toţi ajung să-L cunoască, chiar dacă cred în El.
A crede că Dumnezeu există e un lucru, dar a-L cunoaşte pe Dumnezeu e altceva. Iată o taină: există suflete care au cunoscut pe Domnul; există suflete care nu L-au cunoscut, dar cred în El; şi, în sfârşit, există oameni care nu numai că n-au cunoscut pe Dumnezeu, dar care nici măcar nu cred în El, şi printre aceştia din urmă există mulţi oameni învăţaţi.
La necredinţă se ajunge din mândrie. Omul mândru vrea să cunoască toate prin mintea şi prin ştiinţa lui, dar nu-i este dat să cunoască pe Dumnezeu, pentru că Domnul nu Se descoperă decât sufletelor smerite. Sufletelor smerite Domnul le face cunoscute lucrurile Sale, care sunt de neînţeles pentru mintea noastră, dar se descoperă prin Duhul Sfânt. Numai cu mintea omul nu poate cunoaşte decât cele pământeşti şi pe acestea numai în parte, dar Dumnezeu şi toate cele cereşti nu se cunosc decât prin Duhul Sfânt."

[Florinvs]

Aici nu cred ca este util sa incercam a explica cele ale credintei prin cele ale stiintei!
Nicioadata nu se va putea demonstra prin mijloace stiintifice, materiale, faptul ca exista Dumnezeu- aici cine are credinta si intradevar crede in existenta lui Dumnezeu nu are nevoie de dovezi stiintifice, care oricum nici nu pot exista!
De exemplul stiinta poate explica modul cum s-au format stelele, planetele, ce reactii chimice au avut loc, insa nu a reusit sa explice ce a fost inainte de celebrul "Big Bang""!

[Adriann]

În prealabil postat de Florinvs

Aici nu cred ca este util sa incercam a explica cele ale credintei prin cele ale stiintei!
Nicioadata nu se va putea demonstra prin mijloace stiintifice, materiale, faptul ca exista Dumnezeu- aici cine are credinta si intradevar crede in existenta lui Dumnezeu nu are nevoie de dovezi stiintifice, care oricum nici nu pot exista!
De exemplul stiinta poate explica modul cum s-au format stelele, planetele, ce reactii chimice au avut loc, insa nu a reusit sa explice ce a fost inainte de celebrul "Big Bang""!

Daca acceptam ca timpul a luat nastere odata cu Bing Bangul, atunci din punct de vedere temporal nu a existat nimic inainte de Bing Bang pentru ca "inaite" nu exita. Desigur exista si reversul, daca Dumnezeu a creat totul, deci si timpul,..., asadar nu gasesc hibe mai mari in stiinta decat gasesc in explicatiile de alta natura.

Acest „înainte” de Big Bang nu trebuie înțeles ca referindu-se la timp, ci la cauză, care este „înaintea” efectului.

[Adriann]

În prealabil postat de N.Priceputu

Acest „înainte” de Big Bang nu trebuie înțeles ca referindu-se la timp, ci la cauză, care este „înaintea” efectului.

Desigur ca oriunde se vorbeste de Big Bang se pune intrebarea "Care este cauza acestuia?"
Numai ca nu poti vorbi despre cauza si efect decat in prezenta timpului. Fara existenta timpului nu exista cauza si efect. Pe langa asta, daca eu intreb "Ce a fost inaintea divinitatii?" mi se va raspunde ca nu a fost nimic, ca nu este nevoie de o cauza.

Oricum numele topicului trebuia sa fie "Dovezi ale exitentei minunilor" fiindca stiu ca Dumnezeu, daca exista, nu poate fi vazut, masurat etc. el aflandu-se in afara acestei lumi, nu e nici material, nici spirit. Minunile insa, sunt fapte care se intampla, daca se intampla ele pot fi observate macar partial, insa pana acum nu am auzit de o minune pe care sa o gasesc veridica, asta fiind cauza topicului creat.

Nu înțeleg de ce cauza consideri că implică neapărat timpul. Dumnezeu, aducând lumea la ființă din neființă, creând-o din nimic, este cauza existenței.

Prin asta El este mai presus chiar și de existență, prin urmare nu este corect nici măcar să spunem că El există.

El, pur și simplu, este. Așa S-a și revelat lui Moise: „Eu sunt Cel ce este”. Tot ceea ce cunoaștem noi ca existență creată derivă din voința Lui, El fiind Cel necreat.

În ceea ce privește minunile, nu știu dacă pot fi adeverite așa cum ceri, fără putință de tăgadă. Ele rămân învăluite într-un oarecare mister mereu, lăsând oricui posibilitatea de a nu crede. Pentru că Dumnezeu nu vrea să forțeze omul, nu Se face cunoscut într-un mod incontestabil, ca să nu-i anuleze libertatea de a alege. Singura posibilitate și cale de a-L cunoaște este credința, pentru că numai ea ne poate duce dincolo de cele mărginite.

...Și cum un gând cheamă pe altul, iată-l și pe următorul:

Pornind de la faptul că Dumnezeu ne respectă libertatea. Nu doar atât, însă este de o nesfârșită și neînchipuită delicatețe. Atât de delicat și de diafan este, încât nu-L vedem și nu-L simțim; pare adesea cu totul absent. De ce? Pentru că lumea este grosieră; și cu cât este mai la periferie, cu atât mai grosieră este (și mai grosolană). Iar noi am vrea să-L vedem, să-L pipăim, să-L gândim cu simțuri și cu minte grosiere.

Ei bine, până nu ne vom subția și noi simțurile și gândirea, adică până nu ne vom pocăi, până nu ne vom împărtăși de felul acesta al Său de a fi, nu-L vom putea vedea, simți, crede.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de N.Priceputu

Acest „înainte” de Big Bang nu trebuie înțeles ca referindu-se la timp, ci la cauză, care este „înaintea” efectului.

"anterior" (temporal) este diferit de
"primordial"

adeseori mintea pune egal între anterior şi primordial
dar anterioritatea este o noţiune din lumea timpului
pe când primordialitatea este o noţiune din lumea cauzalităţii atemporale, veşnice

Tatăl naşte veşnic pe Fiul şi purcede veşnic pe Sfântul Duh
(aşadar primordialitate, nu anterioritate în temporalitate)

Așa, așa, că bine zici. :)