Sfântul Efrem cel Nou

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Iorest

Mai am avut ceva rămas și s-ar putea să mai trec, ai simțit ameliorări sau ajutor mai puternice când te-ai dat și cu mir și ai și citit acatistul ?
Le-ai folosit în același timp ?

Simultan nu le-am folosit. E drept că de câte ori mă rugam pentru sănătate o aveam deja, cumva păstram în minte viu gândul că dacă ai o problemă/zonă dureroasă foloseşti uleiul, nu îl risipeşti în orişice zi.

[Bucuriepedrum]

De data aceasta, nu petrecută mie, ci verişoarei naşei părinţilor mei. Fiica ei voia să intre la medicină, a susţinut examenul şi anul trecut şi l-a picat, urma să participe şi anul acesta. Mama ei s-a rugat fierbinte (Doamne, ce clişeu înfiorător!) Sfântului, citindu-i acatistul. În noaptea ce preceda examenul, n-a reuşit să doarmă, se trezea din ceas în ceas. O dată, l-a văzut pe Sf. Efrem stând în picioare lângă patul ei. Povestind întrebarea, spunea "Vreau să-i citesc acatistul toată viaţa". Fiica ei a intrat la medicină. :)

[Demetrius]

Maica Macaria Desipri, cea careia in vedenie i s-a aratat Sfantul Efrem cel Nou si prin asta a fost descoperit, e dintr-o familie de credinciosi cu mult har, iar fratele ei, pr. Andreas, este preot la BO greaca Sf. Ioan din Montreal.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Demetrius

Maica Macaria Desipri, cea careia in vedenie i s-a aratat Sfantul Efrem cel Nou si prin asta a fost descoperit, e dintr-o familie de credinciosi cu mult har, iar fratele ei, pr. Andreas, este preot la BO greaca Sf. Ioan din Montreal.

De multe ori mă gândesc cu câtă ardoare s-a rugat maica pentru ca Dumnezeu să-i descopere un asemenea sfânt, pe care probabil nu l-ar fi arătat omenirii până la a doua venire a lui Hristos, dacă nu ar fi existat un suflet atât de râvnitor ca al ei.

[Gracchus]

AJUTORUL SF. EFREM

Primii sfinți (alături de Maica Domnului) pe care i-am”descoperit” și i-am îndrăgit, simțindu-legrabnicul ajutor au fost sfinții Nectarie și sfântul Ioan Maximovici.De sfântul Efrem am aflat”întâmplător” prin luna decembrie a anului 2012, căutând niște cărțiîntr-o librărie cu carți religioase. Astfel, am luat la cunoștință că mai este un sfânt făcut cunoscutpe meleagurile românești, dar nu am acordat prea mare importanță zicând în mintea mea: “Ce,nu sunt atâția sfinți? Nu e la fel ca toți ceilalți?”Dar se pare că sfântul voia să îl cunosc, deoarece după aproximativ 3 săptămâni am primit în darde la prietenii mei, de ziua de naștere, o carte cu “Viața, arătările, minunile, acatistul șiparaclisul”, însoțită de o frumoasă dedicație (”Biruința a toată ispita este tăcerea și smerenia” –citat din învățăturile Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului) și o încurajare:”George, sfântulEfrem e tare, ajută pe toată lumea. Roagă-te și tu, că sigur te ajută.”Și, intr-adevăr, m-a ajutat, deoarece la aproximativ o lună și jumătate după ce am început să-icitesc viața și acatistul am găsit de muncă, în condițiile în care trecuseră aproape doi ani de cândterminasem facultatea și nu reușisem să mă angajez nicăieri, nici măcar la interviuri nu eramchemat (probabil scepticii vor zice că foarte probabil, nu aveam CV-ul bine făcut sau alte variimotive, dar la întocmirea acestuia mă ajutase o prietenă ce lucra în domeniul resurselor umane șicare cunoștea foarte bine cerințele pentru realizarea unui așa zis CV ”de succes”).Dar eu, în loc să-i mulțumesc sfântului pentru ajutorul primit după cum promisesem (că voitransmite această facere de bine spre publicare) am făcut un alt”bine” – am renunțat să mai citescacatistul după cum făceam înainte și am zis că totul se datorează unui concurs de împrejurări, e oconcidență și nicidecum că el m-a ajutat (deși inima îmi spunea altceva).Drept consecință a renunțării citirii acatistului, sufletul meu era neliniștit, dar în marea majoritatea timpului rămâneam nepăsător (și nu că nu aș fi avut timp sau eram obosit, dar intrasem într-ostare de amorțire sufletească).Totuși, după câteva luni am început să citesc din nou acatistul, și deși o făceam sporadic,simțeam că sufletul se liniștește.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Gracchus

AJUTORUL SF. EFREM

Primii sfinți (alături de Maica Domnului) pe care i-am”descoperit” și i-am îndrăgit, simțindu-legrabnicul ajutor au fost sfinții Nectarie și sfântul Ioan Maximovici.De sfântul Efrem am aflat”întâmplător” prin luna decembrie a anului 2012, căutând niște cărțiîntr-o librărie cu carți religioase. Astfel, am luat la cunoștință că mai este un sfânt făcut cunoscutpe meleagurile românești, dar nu am acordat prea mare importanță zicând în mintea mea: “Ce,nu sunt atâția sfinți? Nu e la fel ca toți ceilalți?”Dar se pare că sfântul voia să îl cunosc, deoarece după aproximativ 3 săptămâni am primit în darde la prietenii mei, de ziua de naștere, o carte cu “Viața, arătările, minunile, acatistul șiparaclisul”, însoțită de o frumoasă dedicație (”Biruința a toată ispita este tăcerea și smerenia” –citat din învățăturile Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului) și o încurajare:”George, sfântulEfrem e tare, ajută pe toată lumea. Roagă-te și tu, că sigur te ajută.”Și, intr-adevăr, m-a ajutat, deoarece la aproximativ o lună și jumătate după ce am început să-icitesc viața și acatistul am găsit de muncă, în condițiile în care trecuseră aproape doi ani de cândterminasem facultatea și nu reușisem să mă angajez nicăieri, nici măcar la interviuri nu eramchemat (probabil scepticii vor zice că foarte probabil, nu aveam CV-ul bine făcut sau alte variimotive, dar la întocmirea acestuia mă ajutase o prietenă ce lucra în domeniul resurselor umane șicare cunoștea foarte bine cerințele pentru realizarea unui așa zis CV ”de succes”).Dar eu, în loc să-i mulțumesc sfântului pentru ajutorul primit după cum promisesem (că voitransmite această facere de bine spre publicare) am făcut un alt”bine” – am renunțat să mai citescacatistul după cum făceam înainte și am zis că totul se datorează unui concurs de împrejurări, e oconcidență și nicidecum că el m-a ajutat (deși inima îmi spunea altceva).Drept consecință a renunțării citirii acatistului, sufletul meu era neliniștit, dar în marea majoritatea timpului rămâneam nepăsător (și nu că nu aș fi avut timp sau eram obosit, dar intrasem într-ostare de amorțire sufletească).Totuși, după câteva luni am început să citesc din nou acatistul, și deși o făceam sporadic,simțeam că sufletul se liniștește.

Mă bucur pentru reuşita ta. Roagă-te lui de câte ori îţi aminteşti. :)