Teologul cu diploma

[George.m]

Prin termenul teolog intelegem, de regula, specialistul in teologie. Si socotim ca un specialist in teologie e cel putin licentiat in teologie. Prin diplomele sale (de licenta, de masterat, de doctorat) acesta dovedeste ca e teolog. Iar daca notele pe care le-a obtinut la examene sunt mari, inseamna ca e un teolog bun.

Dar in invatatura sfintilor parinti, teolog e cel ce se roaga cu adevarat, nu cel cu diploma. Nu-i suficient sa ai cunostinte teoretice vaste din domeniul teologiei pentru a fi numit astfel. Sau, mai bine spus, te poti numi teolog chiar analfabet fiind. Pentru ca teologia autentica (vorbirea de Dumnezeu) se naste din experierea lui Dumnezeu, din viata in Duhul Sfant.

Referitor la asta, spunea Parintele Sofronie Saharov:

"Cuviosul Siluan a devenit teolog nu in intelesul carturaresc al cuvantului, adica purtand diploma de seminar, sau din academie, sau asa ceva. Nu! - Ci in intelesul in care teologia este starea omului ce traieste din Dumnezeu si in Dumnezeu. Si Dumnezeu lucreaza in el, si el viaza in Dumnezeu.

Intr-o zi m-am intalnit aici, pe drumul manastirii noastre, cu un om care zicea ca primise titlul de doctor in teologie. Si eu i-am raspuns: Ce vreti, aceasta pretuiste mult in lumea noastra intunecata.

Si la ce ne-au dus aceste scoli? - Am dobandit niste fiinte standard ce vorbesc despre lucruri pe care niciodata nu le-au trait. De unde intunericul acesta in Biserica noastra? "

[florinbrasov0]

În prealabil postat de George.m

De unde intunericul acesta in Biserica noastra? "

Din cauza pacatelor noastre.

[zaharia_2009]

Frumoasa aceasta propunere de dialog . Chiar deosebit de frumoasa.
La ce s-a scris pina acum eu nu voiesc sa adaug decit un lucru pe care l-am spus de multe ori dar care nu a prezentat interes pt. nimeni din lumea aceasta zisa ortodoxa.
Spuneam deci, cum ca daca ai sa audiezi sau daca ai sa rogi un teolog , fie ca este doctor ori profesor ori ziarist ori scriitor erudit sa-ti vorbeasca despre D.zeu te va uimi cite stie si cum poate de frumos sa descrie lumea Lui . Insa daca ai sa voiesti sa te invete sa traiesti in Hristos ... asta nu se poate deoarece ei nu stiu . Cei care stiu cu adevarat sa te invete sa traiesti in Hristos sunt numai calugarii , adica adevaratii teologi !

[Fani71]

În prealabil postat de George.m

Prin termenul teolog intelegem, de regula, specialistul in teologie. Si socotim ca un specialist in teologie e cel putin licentiat in teologie. Prin diplomele sale (de licenta, de masterat, de doctorat) acesta dovedeste ca e teolog. Iar daca notele pe care le-a obtinut la examene sunt mari, inseamna ca e un teolog bun.

Dar in invatatura sfintilor parinti, teolog e cel ce se roaga cu adevarat, nu cel cu diploma. Nu-i suficient sa ai cunostinte teoretice vaste din domeniul teologiei pentru a fi numit astfel. Sau, mai bine spus, te poti numi teolog chiar analfabet fiind. Pentru ca teologia autentica (vorbirea de Dumnezeu) se naste din experierea lui Dumnezeu, din viata in Duhul Sfant.

Referitor la asta, spunea Parintele Sofronie Saharov:

"Cuviosul Siluan a devenit teolog nu in intelesul carturaresc al cuvantului, adica purtand diploma de seminar, sau din academie, sau asa ceva. Nu! - Ci in intelesul in care teologia este starea omului ce traieste din Dumnezeu si in Dumnezeu. Si Dumnezeu lucreaza in el, si el viaza in Dumnezeu.

Intr-o zi m-am intalnit aici, pe drumul manastirii noastre, cu un om care zicea ca primise titlul de doctor in teologie. Si eu i-am raspuns: Ce vreti, aceasta pretuiste mult in lumea noastra intunecata.

Si la ce ne-au dus aceste scoli? - Am dobandit niste fiinte standard ce vorbesc despre lucruri pe care niciodata nu le-au trait. De unde intunericul acesta in Biserica noastra? "

Sigur, are dreptate p. Sofronie. Si da, teologul este cel care se roaga, dar sa nu uitam si partea a doua: sunt folositoare si cunostiintele pe care le adunam din carti si de la altii.
Ar trebui, in mod ideal, sa se imbine. Si sf. Siluan citea Biblia si scrierile parintilor, si se ruga cu psalmii, ca orice calugar.. nu?

Jung are o vorba care se potriveste: cuvintele valoreaza ceea ce te fac sa traiesti (traducere cam neindemanatica). Daca cuvintele pe care le adunam ne fac sa crestem si calitativ, nu numai cantitativ, atunci vor fi cu adevarat roditoare.
Sau altfel spus: cuvintele trebuie sa fie ca niste graunte puse in pamant, nu adunate in hambare. (poate si la asta se refera parabola cu bogatul care facea planuri de viitor)
Nu cred ca este bine, draga Zaharia, sa desparetim functiile de teolog si calugar. Ar trebui mai degraba sa ne straduim sa le unim.

In ultima vreme imi pun mereu intrebarea cum anume putem transmite altora (copiilor si adolescentilor mai ales) credinta, si in general, orice lucru bun.
Credf ca putem transmite numai ceea ce 'ne face sa traim' pe noi, si atunci cand ii iubim, cand nu ii vedem ca pe niste persoane exterioare si indiferente. Cand ii ascultam si ne intereseaza cine sunt, ce simt, ce gandesc, chiar daca sunt departe de tot de ceea ce consideram noi bun.

Cred, totusi, ca a ciuti si a asculta ce au altii de spus poate folosi foarte mult.
Eu inca mai simt o dragoste, un dor, un entuziasm cand ma gandesc la unele carti pe care le-am citit sau le citesc; cred ca este aici mai mult decat acumulare teoretica, este si un fel de traire.

Sigur, sunt tot numai vorbe..

Cred ca am inteles ce a vrut sa spuna fratele Zaharia. Daca teologul nu a experimentat cat de cat ceea ce ai citit, nu are forta de a-L invata pe altul sa traiasca in Hristos. Cuvantul sau se loveste de inima ascultatorului ca nuca de perete. Trairea in Hristos este o lucrare de Duh Sfant, nu este o lucrare omeneasca, la indemana oricarui erudit.

Pe aceasta tema, Ioan Slavici a scris nuvela Popa Tanda. M-a impresionat destinul acestui personaj, parintele Trandafir. El crede cu tarie in cunostintele dobandite in facultate, vrea sa-i schimbe pe oameni prin diverse strategii: sfatul, batjocura si ocara. Toate aceste strategii il duc la disperare, caci oamenii il imita. Ei ajung sfatosi si batjocoritori si-l poreclesc ,,Popa Tanda". Mai mult, ei il reclama si cer schimbarea lui.

Preotul, ajuns la disperare, paseste pentru prima data cu frica in biserica, plange si se roaga: ,,Puternice Doamne, ajuta-ma." Isi da seama ca pana atunci intrase in biserica ,,precum faurarul in faurarie'' si ca ,,asa nu mai merge".

Apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvintele lui prind viata si rodesc in sufletele enoriasilor sai, intarite si prin puterea exemplului personal. Astfel, in final, parintele Trandafir ajunge un preot apreciat.

[zaharia_2009]

Am voit sa spun ca nu tot ce-i teolog , este si teolog ! Si asta se vede cel mai bine din faptele celor ce fac teologie si mai putin din vorbele celor care vorbesc teologie !
Desigur este o exprimare ermetica , ceea ce folosesc eu , deoarece si calugarii vorbesc (te invata) despre teologie dar ei stiu sa o si fabrice , ca sa spun asa.
De vreme ce unii doar stiu sa povesteasca, fiind prea putin pt. mintuire, altii stiu sa vietuiasca si este destul pt. a mai si vorbi !

NB : corect Antonia !

[Marius22]

Nu mi se pare anormal ca Facultatea de Teologie Ortodoxa sa fie inclusa, alaturi de celelalte facultati, in cadrul sistemului de invatamant universitar de stat, respectand aceleasi norme, acelasi cadru legal, desi, vorbind la modul strict, este o masura de compromis. In acest sens, putem spune ca diploma in teologie face parte integranta din acest sistem pe care ti-l asumi atunci cand decizi sa urmezi aceasta facultate.

Nu mi se pare insa normal ca cei implicati in invatatamantul teologic, profesori si studenti, sa ia intru totul chipul profesorilor respectiv studentilor de la alte facultati. Cu atat mai grav pentru invatamantul teologic ortodox este faptul de a imprumuta metode straine duhului sau, de tip scolastic apusean. Asa am ajuns la o teologie lipsita de viata, o teologie redusa parca numai la liste bibliografice si note de subsol.

Un bun teolog, chiar si cu diploma, trebuie sa se fi convins de adevarul cuvintelor Sfantului Apostol Pavel: "cunostinta ingamfa pe cand dragostea zideste".

Altfel, numai cunostinta livresca nu-l va putea niciodata face partas adevaratei cunoasteri existentiale a lui Dumnezeu, a semenilor, si a sinelui propriu.

În prealabil postat de Fani71

Nu cred ca este bine, draga Zaharia, sa desparetim functiile de teolog si calugar. Ar trebui mai degraba sa ne straduim sa le unim.
Sigur, sunt tot numai vorbe..

excelent zis...si nu numai ca orice calugar ar trebui sa fie si teolog si ca orice teolog ar trebui sa fie si calugar(in sensul infrangerii de sine).....dar orice mirean ar trebui sa fie si teolog si calugar....nu mai stiu cine spunea "calugar este acela care isi taie voia proprie cel mai mult".

cat despre "sunt numai vorbe", parerea mea este sa nu dispretuim vorbele...citeam de curand un text sociologic care, fara sa intentioneze asta, reusea sa fie foarte duhovnicesc :)...textul era urmatorul :

"Mesajul apare ca intermediar între realitatea pe care o descrie şi imaginea acestei realităţi, căpătînd astfel funcţia de reprezentare simbolică a realităţii. Modelele semiotice acordă o importanţă sporită mesajelor, formulate cu ajutorul limbajului, care devine autonom în raport cu realitatea. Cuvintele nu doar reflectă realitatea dar o şi creează"

de aia spune Hristos ca vom da socoteala pt fiecare cuvant...deci cum spuneai tu despre cunoastere, ca daca te limitezi la ea e nasol, dar asa nu inseamna ca nu e necesara, asa si cu vorbele :D

[windorin]

Omul imbina strans intru sine ratiunea, vointa si simtirea. (3)
Cand una singura dintre acestea o ia inaintea celorlalte, atunci tot omul se denatureaza.
Este nevoie ca toate aceste trei puteri sufletesti sa lucreze impreuna.

1. Sa ne dam seama ca viata crestina este cea mai inalta vietuire cu putinta.
2. Sa vrem sa vietuim intru Hristos, cat mai practic si cat mai... neincetat.
3. Sa simtit ca nu am putea vietui altfel, chiar si atunci cand cadem dintr'o vietuire lina.

1. Sa nu cautam sa patrundem toate tainele cu mintea noastra, caci nu vom mai scapa de mandrie.
2. Sa nu credem ca vointa este singura care ne poate ridica la o inalta vietuire, uitand de harul care o intareste.
3. Sa nu cautam sa simtim lucruri spectaculoase si trairi minunate, caci riscam o enorma inselare... sa vietuim simplu insa.

[camy_d]

În prealabil postat de George.m

Prin termenul teolog intelegem, de regula, specialistul in teologie. Si socotim ca un specialist in teologie e cel putin licentiat in teologie. Prin diplomele sale (de licenta, de masterat, de doctorat) acesta dovedeste ca e teolog. Iar daca notele pe care le-a obtinut la examene sunt mari, inseamna ca e un teolog bun.

Dar in invatatura sfintilor parinti, teolog e cel ce se roaga cu adevarat, nu cel cu diploma. Nu-i suficient sa ai cunostinte teoretice vaste din domeniul teologiei pentru a fi numit astfel. Sau, mai bine spus, te poti numi teolog chiar analfabet fiind. Pentru ca teologia autentica (vorbirea de Dumnezeu) se naste din experierea lui Dumnezeu, din viata in Duhul Sfant.

Referitor la asta, spunea Parintele Sofronie Saharov:

"Cuviosul Siluan a devenit teolog nu in intelesul carturaresc al cuvantului, adica purtand diploma de seminar, sau din academie, sau asa ceva. Nu! - Ci in intelesul in care teologia este starea omului ce traieste din Dumnezeu si in Dumnezeu. Si Dumnezeu lucreaza in el, si el viaza in Dumnezeu.

Intr-o zi m-am intalnit aici, pe drumul manastirii noastre, cu un om care zicea ca primise titlul de doctor in teologie. Si eu i-am raspuns: Ce vreti, aceasta pretuiste mult in lumea noastra intunecata.

Si la ce ne-au dus aceste scoli? - Am dobandit niste fiinte standard ce vorbesc despre lucruri pe care niciodata nu le-au trait. De unde intunericul acesta in Biserica noastra? "

Trebuie să recunoaştem că în ziua de azi, nu mai merge să fii doar teolog cu sufletul, trebuie să şi studiezi teologia (nu neapărat la facultate, ci în general). Altfel ori eşti mare sfânt, ori te fraieresc hristoşii mincinoşi şi din păcate majoritatea nu suntem sfinţi. Cunoaşterea teologiei NU este o condiţie suficientă pentru a fi teolog cu inima, dar e necesară.