La rascruce

[cosmin1982]

buna ziua tuturor.sunt Cosmin am 25 de ani si un necaz de cateva luni.Am o relatie de 5 ani cu o fata pe care o iubesc enorm.(nu prea le am cu scrisul , dar incerc sa fiu cat se poate de coerent)Poate in conceptia multora dintre voi facem parte din ciclul tinerii de azi :).Eram student la arhitectura in anul 1 la Bucuresti cand am cunoscut-o pe ea. Ne placeam de ceva vreme dar nu indrazneam si pana la urma s-a intamplat sa indraznim si am ramas impreuna.Toate bune si frumoase ca in majoritatea relatiilor bazate pe iubire.Ea provenea dintr-o familie mai saraca cu un tata alcoolic si o mama care se chinuia sa isi fereasca copiii din calea lui fiindca le facea viata un calvar.Eu nu am stiut la inceputul relatiei despre situatia din casa ei , nu ca mi-ar fi afectat cu ceva sentimentele fata de ea.Eu eram prin ochii altora baiatul de bani gata , proaspat mutat din Constanta si deja proprietar al unui apartament in centrul Bucurestiului.Din exterior prin prisma invidiei lucrurile se vad cam distorsionat , dar parintii mei facusera eforturi mari pt achizitionarea acelei locuinte care de fapt a fost o mare ocazie si o recompensa pt reusita mea.In decursul anilor ne-am inteles bine ne si ciondaneam ca in orice relatie Dumnezeu ne-a scos in cale tot felul de obstacole ca sa ne testeze probabil sentimentele.Imi era atat de draga aceasta fiinta si imi transmitea o energie pozitiva incat tot timpul ma facea sa rad , fapt pt care dupa 2 saptamani de cand oficializasem relatia noastra i-am propus sa se mute la mine.s-a mutat si am locuit impreuna pana anul trecut cand eu m-am mutat la universitatea de arhitectura din Viena.Stiam ca o sa ne fie greu , mai ales ca eram obisnuiti sa stam tot timpul impreuna.Nu vreau sa se inteleaga ca am o situatie materiala stralucita! sunt un om obisnuit , iar pt cei care nu stiu viata aici este mai ieftina decat viata in Bucuresti si mai buna d.p.d.v. material.Locuiesc cu chirie cu inca 3 colegi intr-un apartament.Ea s-a mutat cu fratele si prietena lui in apartamentul lor.In prezent lucreaza , dar se descurca foarte greu avand in vedere ca fratele ei munceste pe un salariu foarte mic ,iar prietena lui sta acasa. Deci ii intretine si pe cei doi care au pofte destul de scumpe pentru contributia lor in acea casa.Se chinuie foarte mult si vine acasa epuizata dupa o zi de munca ,iar acasa o asteapta un frate care paseste pe urmele tatalui cazand in patima alcoolului si concubina acestuia care este o fire destul de recalcitranta si mai mereu pusa pe cearta.In mare este un tablou clasic al multor familii din Romania.In vara prietena mea a ramas insarcinata.Am fost ingroziti la aflarea vestii.Ne-am chinuit foarte mult ca sa ne dam seama ce ar trebui sa facem. Chiar nu ii gaseam locul micutului intre noi.Un tata care sta afara fara un venit, o mama care locuieste intr-un mediu neadecvat cresterii unui copil , o situatie financiara insuficienta pt nevoile pe care le-ar avea omuletul nostru.Desigur ca aveam de gand sa avem pe viitor copilasul nostru s.a.m.d sa urmam oranduiala crestina ...familie si restul.Poate par cam transant , dar incerc sa fiu cat se poate de obiectiv si pe langa asta am si "handicapul" asta al scrisului.Eram disperati sa gasim o cale de mijloc in special ca nu mai discutasem cu nimeni.Am incercat atunci sa merg la bisericile din constanta sa vorbesc cu un preot si nush cum s-a facut ca ba erau inchise ba preotii aveau treaba si imi ziceau sa vin in alta zi , ba era vre-o nunta. In fine am discutat si cu mama mea care m-a sfatuit ca alegerea ii apartine , iar indiferent de alegere sa o sustin.Am avut o mare bucurie in suflet vazand ca intr-un fel am si sustinere de acasa.Am sunat-o dar nu mai imi raspundea la telefon ... o zi intreaga am sunat-o si nu a raspuns.I-am trimis sms-uri dar nimik.m-a sunat a2a zi sa ma intrebe numele unui spital(cantacuzino) nu am apucat sa vb cu ea fiindca vbea inecata de plans.Eu eram la Constanta si ea la Bucuresti.dpa acel telefon.. seara m-am urcat in tren si am plecat la Bucuresti sa discutam ce trebuie facut(70% deja eram hotarat sa pastram copilul)am ajuns la ea noaptea.Am ajuns in fata usii si nu a vrut sa imi deschida ...am stat in fata usii vreo 4 ore cred incercand sa o conving sa imi permita sa vorbesc cu ea.Nu puteam sa comunic cu ea prin usa problema noastra fiindca ieseau toti vecinii.Intr-un tarziu am reusit sa o conving sa iasa in fata blocului sa vorbim.A iesit si mi-a spus ca deja facuse avortul si ca nu mai vrea sa aiba de-aface cu mine in viata ei.Am suferit foarte mult cand am vazut-o si pt ea si pt copilasul nostru si pt toata situatia.Eram sfarsit nu mai aveam putere nici sa vorbesc cu ea.Nu a vrut sa ma primeasca la ea in seara aceea si m-a lasat pe o banca in fata blocului.Bine ca nu eram eu victima aici . Era mult prea minora starea mea in comparatie cu ce se petrecea in sufletul ei.Am innoptat la un prieten in seara aceea ,iar a 2a zi m-a sunat plangand ca vrea sa moara.Am linistit-o si am convins-o sa ne intalnim.Incet incet am reusit sa o fac sa iasa din stare , dar provizoriu fiindca sechelele raman.In prezent la 2 3 saptamani isi reaminteste de intamplare si imi reproseaza mereu ca nu am vrut ce i-a dat Dumnezeu.De atunci tot incearca sa ne despartim si imi este foarte greu sa mentin aceasta relatie de la o distanta atat de mare.Ma iubeste si ma uraste in acelasi timp , de fapt cred ca ura este mai mult pt ea.Isi reproseaza in permanenta si imi reproseaza decizia luata.Amandoi suferim foarte mult dupa aceasta intamplare.eu incerc sa fiu cat mai cumpatat pt ea ca sa pot sa o linistesc de fiecare data insa nu mai merge.A zis ca isi va cauta un barbat care va dori ce are ea de oferit si nu unul care se panicheaza cand vine vorba de o hotarare importanta.Urmeaza sa plec acasa de sarbatori si imi este atat de dor de ea , dar din pacate s-a inrait atat de tare dupa toate acestea.Va rog sa ma sfatuiti ce sa fac...Chiar trebuie sa facem acest sacrificiu si sa ne despartim? nu ar trebui sa ramanem impreuna sa putem sa spalam acest pacat in fata lui Dumnezeu prin iubirea pe care ne-o purtam si pe viitor prin aducerea pe lume a unor copii care vin din dragoste si nu din accident?
Doamne ajuta!

[cozia]

...lasa sa mai treaca timp si poate ea va reveni asupra deciziei de a va desparti.

... si pe tine te inteleg deoarece nimeni nu devine matur peste noapte, venim si cu multe lipsuri de educatie crestina din familie, educatia barbatului si a femeii crestine, nu cerem sfaturi decit cind e prea tirziu...

...si nu inteleg de ce a trebuit prietena ta sa paraseasca apartamentul tau in care locuiati si sa se mute cu fratele sau?, ai rugat-o tu sa paraseasca apartamentul ca sa pleci in Austria? l-ai inchiriat sau ce?

[cosmin1982]

În prealabil postat de cozia

...lasa sa mai treaca timp si poate ea va reveni asupra deciziei de a va desparti.

... si pe tine te inteleg deoarece nimeni nu devine matur peste noapte, venim si cu multe lipsuri de educatie crestina din familie, educatia barbatului si a femeii crestine, nu cerem sfaturi decit cind e prea tirziu...

...si nu inteleg de ce a trebuit prietena ta sa paraseasca apartamentul tau in care locuiati si sa se mute cu fratele sau?, ai rugat-o tu sa paraseasca apartamentul ca sa pleci in Austria? l-ai inchiriat sau ce?

daca puteam sa o las in apartament era atat de frumos!dar din pacate cu chiria de pe apartamentul de acolo imi platesc chiria de aici :(

[alinafat78]

cosmin incep prin a-ti spune ca Nimeni nu este un accident. si deciziile ne apartin,intotdeauna. nu este drept dupa parerea mea sa aruncam in spatele altora hotararile noastre. foarte bine ca o sustii. iubirea nu se spune. se dovedeste.
pe de alta parte ce e in sufletul ei dupa aceasta trauma numai Dumnezeu poate stii. intelege-o,iubeste-o,accepta-i iesirile, zbieretele, reprosurile. dovedeste-i in fiecare secunda ca o iubesti. pe toate caile. chiar si de la distantza.sunt sigura ca va ceda in fata iubirii tale. nadajuiesc sper si ma rog pentru voi.
gandeste asa: ce esti in stare sa faci pentru ea? pana unde potzi ajunge in iubire? itzi zic eu - pana la capatul lumii si inapoi.
dar itzi mai spun ceva - dragoste cu sila nu se poate oricat ai incerca.
izi spune un suflet chinuit de o povara a unei iubiri (cea pt sotului meu care a murit in februarie)care nu a fost imaprtasita si de el. asa ca stiu cum e sa iubesti si sa nu ai niciun feed-back. din pacate.te demoralizezi, si vrei sa renuntzi. fii putenic si ea va fi puternica odata cu tine. a, si roaga-te, neincetat....Dumnezeu ajuta cand nici nu gandesti.

[alinafat78]

cosmin, in legatura cu lacunele in educatia crestina :D
aceasta o vei castiga in timp, cu rabdare si interes si vointza. daca vrei totul e posibil. cauta, informeaza-te si invatza din greseli, nu le mai repetati. asta e totul. oameni suntem. si supusi greselilor...e usor sa judeci si sa acuzi. mai bine incurajezi, parerea mea. o vorba buna faca cat zece milioane de certuri sau reprosuri multa putere va doresc.

[cosmin1982]

În prealabil postat de alinafat78

cosmin incep prin a-ti spune ca Nimeni nu este un accident. si deciziile ne apartin,intotdeauna. nu este drept dupa parerea mea sa aruncam in spatele altora hotararile noastre. foarte bine ca o sustii. iubirea nu se spune. se dovedeste.
pe de alta parte ce e in sufletul ei dupa aceasta trauma numai Dumnezeu poate stii. intelege-o,iubeste-o,accepta-i iesirile, zbieretele, reprosurile. dovedeste-i in fiecare secunda ca o iubesti. pe toate caile. chiar si de la distantza.sunt sigura ca va ceda in fata iubirii tale. nadajuiesc sper si ma rog pentru voi.
gandeste asa: ce esti in stare sa faci pentru ea? pana unde potzi ajunge in iubire? itzi zic eu - pana la capatul lumii si inapoi.
dar itzi mai spun ceva - dragoste cu sila nu se poate oricat ai incerca.
izi spune un suflet chinuit de o povara a unei iubiri (cea pt sotului meu care a murit in februarie)care nu a fost imaprtasita si de el. asa ca stiu cum e sa iubesti si sa nu ai niciun feed-back. din pacate.te demoralizezi, si vrei sa renuntzi. fii putenic si ea va fi puternica odata cu tine. a, si roaga-te, neincetat....Dumnezeu ajuta cand nici nu gandesti.

Imi pare rau pentru iubitul tau si iti multumesc pentru incurajare.Stiu ca am de tras mult , dar vedeti ...eu mai am si o scoala de facut aici , motivul pt care sunt aici , si orice cearta cu ea imi ia orice putere de concentrare asupra invatatului.Ma da peste cap cu toate , oricum ma voi ruga sa ne ierte Dumnezeu si Fecioara Maria si sa ne faca mai puternici.Ii este atat de greu cand vine dupa o zi de munca acasa.E un peisaj atat de deprimant in locuinta aia.Certurile dintre cei 2 o fac sa isi piarda cumpatul si sa se demoralizeze si atunci ma prinde pe mine si se descarca de toate pe mine :)

[urzicuta]

sincer povestea ta este f.trista,am plans(si eu nu plang usor) pentru ca m-am regasit cumva aici ...fetele cam asa reactioneaza in astfel de situatii,tu trebuie sa ai mare rabdare.Daca baietii nu s-ar panica atat de tare nu cred ca s-ar mai duce vreuna la avort..Dar Dumnezeu pe toate le iarta. O poveste asemanatoare am trait si eu numai ca in cazul meu s-a finalizat cu happy end.Nu ma casatorisem cu sotul meu,desilucrurile pareau destul de clarificate totul urmand sa se intample intr-unb viitor ceva mai indepartat.el nu incepuse nici macar facultatea(pe care a urmat-o in timp ce s-au nascut copiii nostri,timp in care tot timpul copii nostri au avut ce manca ce imbraca cineva acolo sus se gandea efectiv la ei)era cantaret,eu invatatoare plecata din oras de langa ai mei.Dar..nici o secunda nu ma-m gandit sa fac avort(desi facusem un pacat inainte dec nunta..bla bla bla)nu am fost deloc delicata i-am prezentat situatia(in prostia mea de atunci cu mult curaj)sunt insarcinata,el insista sa propun eu solutii si m-am enervat si i-am replicat f.taios solutia R FI SA MA CAM LASE IN PACE ,vreausa fiu o mama singura,nu am plans (desi eram ravasita de situatie)nici nu am indraznit sa-i sugerez vreun plan..lucrurile s-au aranjat din mers.,EXISTAU NISTE SENTIMENTE PUTERNICE(NOROCUL MEU care nu s-au tocit in timp nu s-au transformat in spaimeNE LASAM USOR LOVITI DE SPAIMA DE DEZNADEJDE..E DE LA CEL RAU ..mi-AM ALUNGAT toate temerile legate de sit.noastra materiala,spunandu-mi mereu cu mult curaj ca le rezolava Dumnezeu poe toate..si tin minte ca m-am cait mult pentru toate prostiile pe care le facusem.,PLANGEAM APROAPE IN FIECARE ZI IN SPITAL UNEORI RECUNOISC IMI PLANGEAM DE MILA ,dar imi spuneam ca imi merit soarta.a fost cea mai "curata"perioada din viata mea,nu stiu cum sa exprim asta dar l-am simtit pe Dumnezeu mai aproape ca niciodata(acum Il simt f.indepartat pentru ca nu mai am de ce sa plang,nu mai am pocainta de atunci) si totusi cea mai patata (am dat prilej de barfe la toata lumea,in spital toti se hlizeau cand auzeau ca sotul meu era cantaret bisericesc iar eu eram gravida..toti radeau de "prostia"mea.toti radeau de mine"ce mi-o fi trebuit copil cand puteam gasi oricand un barbat care intai sa ma ia de nevasta oamenii nu intelegeau ca de fapt eu nu am urmarit sa "impusc un barbat(s-a intamplat sa fie barbatul vietii mele(ca-n telenovele..de fapt e un scenariu bun,nu?).Frica de Dumnezeu a fost f.mare de a nu savarsi acel pacat si dorinta organica de a avea un copil eu aveam 28 de ani...nu gasisem persoana potrivita..dar pana la urma Sper ca Dumnezeu ne va ierta si dintr-o asa prostie a iesit un copil minunat..sper sa nu o iei ca pe o lkaudaroisenie relatarea mea,mesajul meue:sa nu-ti fie teama de viitorul incert,nu ai idee cat de placut se pot rezolva lucrurile si cat de mult te motiveaza un copil sa razbaesti,incearca totusi in ordinea fireasca sa va csatoriti,apoi daca se mai intampla fii hotarat 100%..nu ai idee cat de mult doare o mica ezitare.
Ceva atat de trist se poate transforma in ceva sa zicem de ajutor sufletului daca cautati ajutor numai la Dumnezeu.Orice se poate repara.orice pacat poate fi sters prin pocainta.Citeste Acatistul Slava lui Dumnezeu pentru toate si acatistul celor care au savarsit avort,o sa te ajute sa te eliberezi de tensiune de durere(pana la urma plansul e o f.buna terapie cu conditia sa nu ne plangem de mila,sa plangem pentru greselile pe care toti le facem(unii chiar nu le constientizam0
Cu multa intelegere nu stiu cat de folois iti e,
Aniela

[cosmin1982]

În prealabil postat de urzicuta

sincer povestea ta este f.trista,am plans(si eu nu plang usor) pentru ca m-am regasit cumva aici ...fetele cam asa reactioneaza in astfel de situatii,tu trebuie sa ai mare rabdare.Daca baietii nu s-ar panica atat de tare nu cred ca s-ar mai duce vreuna la avort..Dar Dumnezeu pe toate le iarta. O poveste asemanatoare am trait si eu numai ca in cazul meu s-a finalizat cu happy end.Nu ma casatorisem cu sotul meu,desilucrurile pareau destul de clarificate totul urmand sa se intample intr-unb viitor ceva mai indepartat.el nu incepuse nici macar facultatea(pe care a urmat-o in timp ce s-au nascut copiii nostri,timp in care tot timpul copii nostri au avut ce manca ce imbraca cineva acolo sus se gandea efectiv la ei)era cantaret,eu invatatoare plecata din oras de langa ai mei.Dar..nici o secunda nu ma-m gandit sa fac avort(desi facusem un pacat inainte dec nunta..bla bla bla)nu am fost deloc delicata i-am prezentat situatia(in prostia mea de atunci cu mult curaj)sunt insarcinata,el insista sa propun eu solutii si m-am enervat si i-am replicat f.taios solutia R FI SA MA CAM LASE IN PACE ,vreausa fiu o mama singura,nu am plans (desi eram ravasita de situatie)nici nu am indraznit sa-i sugerez vreun plan..lucrurile s-au aranjat din mers.,EXISTAU NISTE SENTIMENTE PUTERNICE(NOROCUL MEU care nu s-au tocit in timp nu s-au transformat in spaimeNE LASAM USOR LOVITI DE SPAIMA DE DEZNADEJDE..E DE LA CEL RAU ..mi-AM ALUNGAT toate temerile legate de sit.noastra materiala,spunandu-mi mereu cu mult curaj ca le rezolava Dumnezeu poe toate..si tin minte ca m-am cait mult pentru toate prostiile pe care le facusem.,PLANGEAM APROAPE IN FIECARE ZI IN SPITAL UNEORI RECUNOISC IMI PLANGEAM DE MILA ,dar imi spuneam ca imi merit soarta.a fost cea mai "curata"perioada din viata mea,nu stiu cum sa exprim asta dar l-am simtit pe Dumnezeu mai aproape ca niciodata(acum Il simt f.indepartat pentru ca nu mai am de ce sa plang,nu mai am pocainta de atunci) si totusi cea mai patata (am dat prilej de barfe la toata lumea,in spital toti se hlizeau cand auzeau ca sotul meu era cantaret bisericesc iar eu eram gravida..toti radeau de "prostia"mea.toti radeau de mine"ce mi-o fi trebuit copil cand puteam gasi oricand un barbat care intai sa ma ia de nevasta oamenii nu intelegeau ca de fapt eu nu am urmarit sa "impusc un barbat(s-a intamplat sa fie barbatul vietii mele(ca-n telenovele..de fapt e un scenariu bun,nu?).Frica de Dumnezeu a fost f.mare de a nu savarsi acel pacat si dorinta organica de a avea un copil eu aveam 28 de ani...nu gasisem persoana potrivita..dar pana la urma Sper ca Dumnezeu ne va ierta si dintr-o asa prostie a iesit un copil minunat..sper sa nu o iei ca pe o lkaudaroisenie relatarea mea,mesajul meue:sa nu-ti fie teama de viitorul incert,nu ai idee cat de placut se pot rezolva lucrurile si cat de mult te motiveaza un copil sa razbaesti,incearca totusi in ordinea fireasca sa va csatoriti,apoi daca se mai intampla fii hotarat 100%..nu ai idee cat de mult doare o mica ezitare.
Ceva atat de trist se poate transforma in ceva sa zicem de ajutor sufletului daca cautati ajutor numai la Dumnezeu.Orice se poate repara.orice pacat poate fi sters prin pocainta.Citeste Acatistul Slava lui Dumnezeu pentru toate si acatistul celor care au savarsit avort,o sa te ajute sa te eliberezi de tensiune de durere(pana la urma plansul e o f.buna terapie cu conditia sa nu ne plangem de mila,sa plangem pentru greselile pe care toti le facem(unii chiar nu le constientizam0
Cu multa intelegere nu stiu cat de folois iti e,
Aniela

Iti multumesc! orice sfat imi este de ajutor si ma intareste.Nu este usor sa fii singur printre straini si sa mentii pacea de acasa din tastatura si telefoane in special cand ai o situatie financiara foarte limitata.

[cosmin1982]

Acum cateva zile vorbeam cu ea si planuiam ce sa facem de sarbatori , eram atat de fericiti ca o sa fim din nou impreuna , iar peste noapte s-a schimbat totul! A inceput sa ma acuze din nou sa imi vorbeasca foarte urat , desi nu ii statea in caracter pana acum! Se poarta cu mine de parca as fi ultimul caine. Este adevarat ca adopt o atitudine mai umila cand o vad ca se enerveaza.Nu vreau sa ii dezvolt si mai tare mania care o poarta.Niciodata nu am ezitat sa imi arat sentimentele fata de ea ,dar probabil ca din exces s-a scarbit? nici nu mai stiu cum sa procedez...Ii ascult toate problemele si incerc sa ii fiu cat pot de aproape , iar ea ma percepe ca sufocant. Daca nu ii dau atentie nu este bine fiindca asta ar trezi gelozia din ea , iar daca ma intereseaza situatia ei zice ca o controlez si ca vreau sa am raportul :dozingoff: ...cum sa ma mai comport? ce atitudine sa mai adopt?

[Z.Lidia]

Mergeti amandoi la duhovnic. fara sa stati pe ganduri prea mult, pur si simplu mergeti! La acelasi,amandoi!
Am un scenariu: tatal ticalos,alcoolic, scandalagiu, nevrednic de iubire,nevrednic de incredere. Mama revendicativa, il bombane cu ostentatie, si are dreptate in ce zice. Fiica nu intelege ca iubirea e cateodata o relatie sado-masochista (supunator si supus) si ca cei doi de fapt au o relatie, isi propune ca relatia ei sa fie altfel. Si este, cu sanse bune de viitor. Dar se intampla ceea ce trebuie presupus ca se poate intampla in asemenea situatie, dar ei nu au presupus: ea ramane gravida. In relatia ei altfel, el e atent, merita iubire,rasfat, atentie. El nu e ticalos sa o dezamageasca. El o va salva, desi nu sta pe un cal alb! Insa el nu o intelege. Nu stie prin ce trece ea. Ar trebui sa ghiceasca. Sa-i explice? Cuvintele par in plus! Avortul, singura, in spital! De groaza! Lacrimi, asteptare la usa cabinetului, planuri naruite, poate chiar o promisiune secreta de genul: asa ceva nu voi mai suferi niciodata! Cauta vinovatul. Poate e ea insasi, ca a iubit! El a pus mai presus munca lui, cariera! Ea: familia. Asa stau lucrurile de cand lumea! Dar ea a crezut ca va fi altfel. Poate trebuie sa revina la patternul din copilarie, ca doar el e ticalos si ea are de ce sa se planga, are dreptate! E confuza, poate oscileaza inca! Asa sa fie?
Pe scurt, Cosmin, ea e dezamagita, neinteleasa. Daca ai cum sa-i arati ca intelegi ce simte (asta doar daca intelegi), ca studiezi acolo departe si te zbati si pentru ea, ca nu vei mai lasa sa se intample avort, ca o vei proteja, ca daca ramane cu tine e mult mai bine decat daca ramane singura, cu ai ei ...Altfel, e indreptatita sa vrea pe cineva care nu o va lasa la greu.
Mai sunt niste lucruri care nu tin de tine, ci de ea: sa invete sa ierte, pe tine si pe ea insasi, si sa afle ca se poate si altfel, ca a avut dreptate sa spere ca relatia ei cu tine va fi altfel. Sa afle ca o greseala a ta nu-i da voie sa traga deja concluzii, ca exista a doua sansa. Poate chiar sa afle ca ea nu are intotdeauna dreptate si ca s-a grabit sa faca avortul si sa traga concluzii. Ca a fost de fapt slaba in aceasta incercare.
Pe de alta parte, imi amintesti de un coleg de-al meu: dupa un an de zile in care a locuit cu o fata, i-a zis: acum sa ma lasi, ca am examene! Sa-ti gasesti unde sa stai, ca eu trebuie sa ma concentrez sa invat!
Voi, mergeti la spovedanie, in pocainta! Constiinta lucreaza. Cel mai greu banuiesc sa fie sa va iertati pe voi insiva. Dupa care,puteti merge mai departe, impreuna. Doamne ajuta!