Cum stim ca am tinut postul cu folos?

[windorin]

În prealabil postat de gabriela8

Daca te simti schimbat si mai aproape de Dumnezeu!

De fapt, trebuie sa ne vedem mai bine pacatele. Cam atat, cred.
Altii trebuie sa ne vada mai aproape de Dumnezeu, iar nu noi insine.

[anna21]

În prealabil postat de windorin

De fapt, trebuie sa ne vedem mai bine pacatele. Cam atat, cred.

Asta speram si eu.
Dar cred ca sunt prea nepregatita pt asta.
Nu vad mare lucru, totul este in ceata.

Dar ieri am aflat de ce nu le vad (citat mai lung, dar f frumos):
"Cartile ce n-au mai fost demult citite, cartile invechite in dulapuri sunt pline de praf, roase de molii. Cel care ia o asemenea carte o citeste cu multa osteneala. Asa e si constiinta mea. Necercetata de mult timp, cu greutate s-a lasat deschisa. Deschizand-o, nu am aflat multumirea asteptata. Doar pacatele insemnate se pot citi cu indeajunsa inlesnire; semnele marunte, care sunt o multime, s-au sters aproape, si nu mai pot deslusi acum intelesul lor.
Dumnezeu, numai Dumnezeu poate sa dea iarasi culoare literelor sterse si sa-l izbaveasca pe om de constiinta vicleana (Evr. 10, 22). Numai Dumnezeu poate darui omului vederea pacatelor sale si vederea pacatului sau - a caderii sale, in care se afla radacina, samanta, vlastarul, impreunarea tuturor pacatelor omenesti.
Chemand in ajutor mila si puterea Dumnezeirii, chemandu-le in ajutor prin rugaciunea fierbinte, unita cu postirea cea cu buna intelegere, unita cu plansul si tanguirea inimii, deschid iarasi cartea constiintei, iarasi ma uit la multimea si felul pacatelor mele; ma uit - ce mi-au nascut pacatele pe care le-am facut?
Vad: "Faradelegile mele au covarsit capul meu, ca o sarcina grea apasat-au peste mine, inmultitu-s-au mai mult decat perii capului meu” (Ps. 37, 4; 39, 17). Care este urmarea acestei pacatosenii? "Ajunsu-m-au faradelegile mele si n-am putut sa vad; inima mea m-a parasit" (Ps. 39, 16-17). Urmarile vietii pacatoase sunt orbirea mintii, impietrirea, nesimtirea inimii. Mintea pacatosului inrait nu vede nici binele, nici raul; inima lui nu mai e in stare de a primi simtiri duhovnicesti. Daca acest om, parasind viata pacatoasa, se va intoarce catre nevointele bunei-cinstiri, inima lui, de parca i-ar fi straina, nu-si va alatura simtirea nazuintei lui catre Dumnezeu."


Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...riu-68499.html

[anita]

În prealabil postat de iustin10

asa cum spune si fratele windorin :sunt mai bun ca inainte? Nu.
Au fost fapte rele de la care m-am abtinut,DAR AU APARUT ALTELE,NECUNOSCUTE PANA ATUNCI !
M-am vindecat de unele,au aparut altele mai rele.

Ce ciudat ,si eu am constatat asta ,ca au aparut altele.

[anita]

În prealabil postat de windorin

De fapt, trebuie sa ne vedem mai bine pacatele. Cam atat, cred.
Altii trebuie sa ne vada mai aproape de Dumnezeu, iar nu noi insine.

Si de fapt unele pacate le vedem mai greu sau le dam mai putina importanta din cauza mandriei.
Dar avem un avantaj ,ca sunt unii care ni le dezvaluie.
Cu voia lui Dumnezeu.

[cojanete]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu mă simt mult mai calm decât înainte. Dumnezeu mi-a dat un temperament coleric, dar l-am biruit şi am reuşit să nu mă răstesc la nimeni şi nici să simt pornire spre asta. Faţă de anii trecuţi, am mai înregistrat o deosebire: nu mai mă cuprinde transpiraţia de poftă când trec pe lângă farfurii cu fripturi de porc pitoresc împănate cu bucăţi de usturoi şi mormane de cârnăciori olteneşti. Pur şi simplu, mă lasă perfect indiferent. M-am bucurat să văd asta, fiindcă lăcomia este unul dintre viciile dominante la mine.

Sigur, Sărsăilă nu-mi dă pace, şi a găsit în această perioadă alt chip să mă chinuie: invidia. Dar îi spun mereu: Vade retro, Satana ! şi înţelege. Până la o vreme, mă lasă în pace.

Deci, una peste alta, cred că a fost un post cu folos. Mai am un hop, Miercurea cu Pâine şi Apă, şi apoi mă voi bucura de Cel Viu.

La catolici produsele lactate si ouale sunt de post?

[bogdanc]

...cum adica "folos"? Folos la ce? Pentru noi folosul?
Postul este ceva care nu aduce "foloase". Eu il vad ca pe un fel de apropiere de Dumnezeu, ca un fel de a "impartasi" cu mine insumi patimile Mantuitorului. E adevarat ca postul reprezinta un discomfort dar cand te gandesti ca Isus a fost rastignit pe cruce pentru a ne izbavi pe noi postul nu mai pare o asa "povara".
Azi foarte putini mai stiu de post totusi eu am fost foarte incantat de mine insumi pentru ca am reusit sa tin post negru in Vinerea Mare.

[cristina2012]

În prealabil postat de cojanete

La catolici produsele lactate si ouale sunt de post?

La catolici pestele, produsele lactate si ouale sunt de post. Minimul care le este cerut mirenilor este lipsirea de carne in fiecare miercuri si vineri din Postul Mare. Fireste ca sunt unii care isi asuma mai multe nevointe, tinand post alimentar ca si ortodocsii. Desi este mult mai usor de tinut decat postul nostru, de infranare tot este nevoie, dracul ispitind pe oricine chiar si la cea mai mica incercare de infranare... e treaba bisericii lor ce randuieli le pune si treaba lor cat de mult pot tine din ele sau in plus peste aceste randuieli. Postul e tot post, iar Dumnezeu rasplateste fiecaruia dupa chibzuielile Sale. Oricum postul presupune mult mai mult decat regim alimentar, adica rugaciuni, slujbe, cercetarea propriilor pacate, pocainta, fapte bune... La acestea sa avem grija sa nu ne-o ia inainte, nu la verdeturi ("chimen si marar").

[Marius22]

În prealabil postat de bogdanc

...cum adica "folos"? Folos la ce? Pentru noi folosul?
Postul este ceva care nu aduce "foloase". Eu il vad ca pe un fel de apropiere de Dumnezeu, ca un fel de a "impartasi" cu mine insumi patimile Mantuitorului.

Fara indoiala, apropierea de Dumnezeu este cel mai de pret folos al postului. Spre aceasta apropiere (impartasire de/cu Dumnezeu) nazuim toti la inceputul fiecarei perioade de post. Dar aceasta tinta poate fi atinsa numai daca de la inceputul calatoriei parasim patimilie si ne straduim sa ne impodobim sufletul cu virtutile.

In aceasta lupta, ce presupune transformarea noastra launtrica, trebuie sa-L chemam necontenit pe Dumnezeu in ajutor, prin rugaciune. De aceea, postul inseamna infinit mai mult decat un regim alimentar. Cel din urma, ma ajuta sa duc o viata sanatoasa si sa slabesc, pe cand postul mi se arata cale catre Dumnezeu si catre mine insumi.

[alinnasser2010]

În prealabil postat de Ram803

Cum stim ca am tinut postul cu folos?

Pai asta simti dobandind pace sufleteasca,asta se simte nu trebuie sa citesti intr-o carte sau sa iti confirme cineva asta...asta tu simti depinde cum ai tinut post daca ai tinut post ca regim sa post in adevarratul sens al cuvantului...Dumnezeu sa ne lumineze ! Hristos a inviat !

[windorin]

În prealabil postat de anita

Si de fapt unele pacate le vedem mai greu sau le dam mai putina importanta din cauza mandriei.
Dar avem un avantaj ,ca sunt unii care ni le dezvaluie. Cu voia lui Dumnezeu.

Putem sa primim oare aceasta, anume ca cei de langa noi ne vad mai bine decat noi pacatele ?!
Putem oare sa ne smerim intr-atat incat sa acceptam ca noi insine ne cunoastem mai putin decat cei de langa noi ?!

În prealabil postat de bogdanc

1. cum adica "folos"? Folos la ce? Pentru noi folosul? Postul este ceva care nu aduce "foloase".
2. Eu il vad ca pe un fel de apropiere de Dumnezeu, ca un fel de a "impartasi" cu mine insumi patimile Mantuitorului.
3. Azi foarte putini mai stiu de post totusi eu am fost foarte incantat de mine insumi pentru ca am reusit sa tin post negru in Vinerea Mare.

1. Da, postul are roade si foloase deosebit de mari. Si acestea se revarsa in primul rand asupra noastra, a celor care postim.
Eu insumi ma folosesc de post, motiv pentru care ne si este cerut a'l tine.

2. Prin post nu cred ca "impartasit" patimile Mantuitorului, ci doar ne aratam vointa si osteneala in a ne curati de pacate. Tinem post pentru noi, nu pentru Dumnezeu. Daca am putea iubi curat si statornic, nu am mai avea nevoie de post. Insa cand gandurile ne lupta sistematic, inima zburda in neiubire si mintea se arunca in rautati, atunci avem nevoie de frana, de osteneli si postiri.

3. A tine post negru este o osteneala personala. Ea nu trebuie spusa altora. Odata spusa, ea este furata de catre diavol din vrednicia omului, care nu stie "sa se inchida in camara sa", cand se roaga, nici sa ascunda mainii stangi cele facute de mana dreapta. Iar daca dupa post apare sentimentul de "incantare de sine", mi'e frica sa nu fi aparut inselarea si viclenia diavolului. Dupa post, oricat de aspru ar fi, faptele dragostei ar trebui sa ne arate masura, iar nu "incantarea" direct proportionala cu nevointa.

Cu dragoste intru Hristos,
Dorin.