Limita dintre zgarcenie si risipa

Care este limita dintre zgarcenie si risipa? Ma intereseaza mai ales parerea sf parinti, daca ati citit ceva despre acest lucru sau poate din experienta voastra, ceva sfaturi?

Intreb asta pt ca sotul meu este cred cel mai zgarcit om din lume, eu cumpar doar ce este necesar dar sotul meu zice ca este risipa.

Deci, care este limita dintre zgarcenie si risipa????

[Ekaterina]

Am cunoscut si eu o persoana zgarcita si pot sa spun ca omul chinuit de aceasta patima nu face risipa. Ca i se pare orice ban cheltuit risipa, este cu totul altceva, dar in mod normal acestea doua (zgarcenia si risipa) sunt la poluri diferite. In popor se spune ca: Cel zgarcit moare cu painea in traista.

Am gasit un cuvant de folos la Sfantul Ioan Gura de Aur ce sper sa iti aduca o oarecare lamurire: "Cel ce merita bun nume, este acela care cheltuieste cu intelepciune, nu la intamplare si fara discernamant. Cu totul altceva este omul zgarcit.

Economul nu cheltuieste decat cand trebuie, cel zgarcit nu se atinge de avutul sau, nici chiar cand nevoia cere. Economia, putem zice, este sora cu marinimia. Sa punem asadar, deoparte marinimia si economia, de alta risipa si zgarcenia. Unele se tes din micimea de suflet, altele, din maretia lui."

[Demetrius]

În prealabil postat de Geo_Geo79

...Intreb asta pt ca sotul meu este cred cel mai zgarcit om din lume, eu cumpar doar ce este necesar dar sotul meu zice ca este risipa.

Deci, care este limita dintre zgarcenie si risipa????

Risipă este orice cheltuială nefortuită; cel puțin 80% din produsele de pe piață nu sunt necesare.
Cel zgârcit nu face nicio cheltuială în favoarea aproapelui.

24. Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina şi o casă, pentru adăpost.(Ecclesiasticul 29,24)





P.S. El îți spune ție că faci risipă, tu spui altora(pe forum) că el e zgârcit. Hm!

[forever...]

Am citit că părintele Sofronie a lăsat multe fragmente scrise chiar şi înghesuit pe petice de hârtie, avea un scris mărunt... Ar fi spus într-un context că se obişnuise să aprecieze orice lucru, oricât de mărunt, de exemplu, pe când vieţuia în muntele Athos, aprecia şi o cutie mică de metal, căci în ea se putea păstra apă.
Deci nu din zgârcenie, ci din obişnuinţa de a se mulţumi cu puţin şi din recunoaşterea faptului că orice lucru e un dar, părintele folosea cu grijă lucrurile pe care le avea la dispoziţie.

Am mai auzit o pildă în care un părinte călugăr îl învaţă pe un frate mai tânăr să folosească atent bunurile/ averea mănăstirii, chiar şi prin simpla refolosire a unui recipient de apă.

Uitându-ne la lumea din jur, sau mai bine zis la mine, pot spune că arunc o grămadă de lucruri, chiar dacă ar mai putea fi folosite, căci simt nevoia să mă debarasez de ele, să fac ordine, curat... Câte foi de hârtie nu ar mai putea fi scrise pe verso, sau alte lucruri de genul acesta. Dar din dorinţa de a nu mă îngropa în lucruri învechite sau de mică valoare, le arunc.

Voi cum faceţi? Reuşiţi să folosiţi şi să apreciaţi şi lucrurile mărunte? Sau pur şi simplu să vă mulţumiţi/ descurcaţi cu puţin?

[Tomita]

În prealabil postat de forever...

Voi cum faceţi? Reuşiţi să folosiţi şi să apreciaţi şi lucrurile mărunte? Sau pur şi simplu să vă mulţumiţi/ descurcaţi cu puţin?

Unele lucruri marunte da, altele nu...depinde de persoana...eu sunt zgarcita uneori (adica nu ajut aproapele), fac risipa uneori (din punctul de vedere al altor persoane-ex. bunica) dar nu-mi place sa arunc mancarea...asa ca ma straduiesc sa arunc cat mai putina mancare...fata de ce risipa vad ca este in alte tari (de la televizor) prin comparatie..nu-mi vine a crede...asa s-au invatat ca sa spun...si daca au bani pot arunca produsele congelate pentru ca nu sunt proaspete si jumatate din mancarea din frigider pt ca vor altceva...pe mine chestia asta ma deranjeaza...fiecare cum apreciaza.

La ce venituri am nu pot spune ca fac risipa ca nu am cu ce ...si prin comparatie cu unele stiluri de viata "fascinante", unde se arunca banii cu nemiluita - si din punctul meu de vedere pe unele chestii urate -exmplu mobila din lemn koa din Hawaii- nici sa am toti banii din lume nu mi-as lua asa mobila rosiatica, etc., 2-3 bucatarii in casa, nu stiu cate baii, camere, lux de ti se face rau la propriu- prea multe culori, prea multe masini de nu mai stii la ce sa te uiti si esti pierdut in atractii...deci prin comparatie cu stilul acesta de viata eu sunt ridicol de saraca.
Am obsevat si stiluri de viata modeste, originale (au pastrat traditii) si fascinante...deci este o chestie de optiuni personale, de posibilitati financiare, de educatie, de conjunctura.