De ce nu (prea) merg barbatii la biserica?

[anna21]

În prealabil postat de MariS_

Dar familiarizarea cu ea nu a fost uşoară, eu provenind dintr-un mediu în care tot ce făceau ortodocşii „era rău”.
Acum considerati cumva invers, adica tot ce fac neortodocsii e rau? Sau care e viziunea pe care o aveti vizavi de neortodocsi? Bunicii dvs credeti ca au avut posibilitatea mantuirii fiind in afara ortodoxiei?
Intrebarile nu sunt puse cu rautate, ma intereseaza sincer problema. Si le pun dvs fiindca traind in ambele medii sunteti in masura sa dati raspunsuri din experienta, nu din carti.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Pot sa raspund si eu la aceasta intrebare?
Bunicii mei s-au "botezat" la baptisti. Au murit in apostazie (lepadarea de ortodoxie este apostazie).
Deci nu s-au mantuit.

Ar fi putut avea zeci de alte pacate.. betivi, curvari, barfitori, lenesi etc.. Dar nu! Au fost de o calitate umana deosebita.
Doar ce era mai grav au facut.
Nu cred ca s-au mantuit.
(Dumnezeu cu mila. Eu sper ca se va indura Dumnezeu de ei la Judecata.)

In alta ordine de idei, eu nu inteleg de ce insisti (nu numai tu, ci si altii pe forum) cu mantuirea celor de alte confesiuni cand stim ca Adevarul in ortodoxie se gaseste.
Noi ar trebui sa luam seama la noi. Ca aceia neortodocsi ajung poate in iad. Dar daca noi ortodocsi fiind, dam cu noroi in invatatura ortodoxa (care spune ca mantuirea este doar prin Hristos), mult mai aspru vom fi judecati!

[anna21]

În prealabil postat de N.Priceputu

Sunt adesea contrariat de prezenţa în număr mic a semenilor mei după trup la slujbele din biserici. Şi mă întreb care este cauza. Poate o explicaţie să fie faptul că slujbele se adresează mai mult inimii decât minţii şi, prin urmare, sunt mai uşor receptate de către femei? Sau ceea ce se adresează minţii este într-o formă în care ne-am pierdut deprinderea de a gândi. Am devenit, probabil, prea analitici în gândire, iar biserica ni se adresează într-un limbaj simbolic, tainic. Ce credeţi?

La biserica unde merg eu sunt multi barbati, cred ca mai multi decat femei. Dar nu este in tara. (Oamenii se schimba mult cand pierd sprijinul familiei si al prietenilor.. se intorc catre Dumnezeu).

Pe langa ceea ce a spus Glykys (ca nu i-au invatat mamele si sotiile sa mearga.. nu au avut exemplul viu langa ei), mai cred ca barbatii sunt prea mandri si se cred prea destepti..
Nu e gluma sau ironie.

Intrebam si eu barbati "ortodocsi" de ce nu merg la biserica si primeam raspunsuri gen:
-"preotul acela este prea... (asa si pe dincolo) si are pretentia excesiva ca mantuirea e doar in cadrul bisericii. Eu nu cred ca mantuirea este doar in cadrul bisericii".
- "postul, rugaciunea comuna si impartasania sunt doar un ritual. Esential este sa faci "binele"".
- "Cum sa-mi fie iertate pacatele daca le spun duhovnicului? Dar Dumnezeu stie ce am facut si de ce am procedat asa.. El stie mai bine si ma judeca El" (nota mea: vai de cel care intra la Judecata cu Dumnezeu!!!)
- "Cred in felul meu.. Acelea sunt ritualuri, simboluri.. Credinta este in inima"
Etc.

S-ar putea face un sondaj. Eu am intrebat doar cativa barbati.

[anna21]

Chiar daca barbatii nu merg prea mult la biserica, cred ca fiecare poate schimba ceva, macar in familia proprie.
Fiecare poate sa-si invete copilul sau nepotul despre Dumnezeu, despre ortodoxie, despre rugaciune, spovedanie si impartasanie.. si lucrurile poate se vor schimba.

Eu nici nu-i mai spun copilului povestiri biblice. De mult timp.
Ci ii vorbesc cel mai mult despre spovedanie si impartasanie (ca Tainele bisericii il vor ajuta sa inteleaga adevarul ortodoxiei si sper ca nu va cadea in groapa ecumenismului in viitor!).

[Yasmina]

În prealabil postat de anna21

Pot sa raspund si eu la aceasta intrebare?
Bunicii mei s-au "botezat" la baptisti. Au murit in apostazie (lepadarea de ortodoxie este apostazie).
Deci nu s-au mantuit.

Ar fi putut avea zeci de alte pacate.. betivi, curvari, barfitori, lenesi etc.. Dar nu! Au fost de o calitate umana deosebita.
Doar ce era mai grav au facut.
Nu cred ca s-au mantuit.
(Dumnezeu cu mila. Eu sper ca se va indura Dumnezeu de ei la Judecata.)

In alta ordine de idei, eu nu inteleg de ce insisti (nu numai tu, ci si altii pe forum) cu mantuirea celor de alte confesiuni cand stim ca Adevarul in ortodoxie se gaseste.
Noi ar trebui sa luam seama la noi. Ca aceia neortodocsi ajung poate in iad. Dar daca noi ortodocsi fiind, dam cu noroi in invatatura ortodoxa (care spune ca mantuirea este doar prin Hristos), mult mai aspru vom fi judecati!

Scuze tuturor ca sunt offtopic!

Problema asta cu bunicii protestanti a existat si la mine in familie,ba chiar si strabunicii si alti unchi si matusi...acum de vreo 10 ani,mama a urmat si ea calea neoprotestantilor...
De multe ori meditez la vietile pe care le-au dus,vieti frumoase,cai drepte de oameni spiritualizati,nu a existat nimic stramb sau rau in vietile acestor oameni,cel mai tare ma copleseste amintirea strabunicului,care era bunatatea materializata intr-un batran...
Nu as putea sa jignesc pe nimeni,insa am vazut in ei o lumina si o bunatate noua,care nu exista la alti ortodoxi-si nu-mi dau seama de ce?
Ca si copil si adolescent,i-am urmat pe toti la biserici,ortodoxe,catolice,protestante-insa botezul din biserica ortodoxa il datorez unei matusi,ortodoxa inflacarata(de fapt aproape singura in familie);insa de Pasti,Craciun si alte sarbatori importante nu lipseam de la biserica ortodoxa-in copilarie pt ca se impune autoritatea matusii,apoi pt ca am ales eu singura.
Asa cum spuneam,meditez la existentele rudelor mele protestante si nu le gasesc nici un bai,si nu inteleg de ce nu s-ar putea mantui si ei pt viata dreapta si bunatatea pe care au raspandit-o in jurul lor si care a ramas legata de memoria lor??Este foarte complicat...

Cine se vor mantui,oportunistii care au trait o viata de pacat dar s-au pocait pe patul de moarte,au fost spovediti,impartasiti si iertate le-au fost pacatele,chiar daca au traumatizat niste suflete(exemple de criminali,violatori,vrajitori,alcoolici,etc)????

În prealabil postat de MariS_

Dar familiarizarea cu ea nu a fost uşoară, eu provenind dintr-un mediu în care tot ce făceau ortodocşii „era rău”.
Acum considerati cumva invers, adica tot ce fac neortodocsii e rau? Sau care e viziunea pe care o aveti vizavi de neortodocsi? Bunicii dvs credeti ca au avut posibilitatea mantuirii fiind in afara ortodoxiei?
Intrebarile nu sunt puse cu rautate, ma intereseaza sincer problema. Si le pun dvs fiindca traind in ambele medii sunteti in masura sa dati raspunsuri din experienta, nu din carti.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Iubesc ortodoxia şi cred şi simt că ea păstrează întregul adevăr despre mântuire. Cred, de asemenea, că Biserica e plină de energiile dumnezeieşti, pe care le împărtăşeşte credincioşilor prin sfintele taine şi prin toate binecuvântările. Nu cred că mai există vreo biserică în care să poţi să te bucuri de o intimitate atât de mare cu Dumnezeu. Pe măsură ce au apărut sciziunile, depărtarea lor a fost tot mai mare.
Însă cred că toţi ne aflăm într-o stare de relativitate în privinţa apropierii de Dumnezeu, chiar dacă suntem ortodocşi. Unii sunt mai aproape de Dumnezeu (sfinţii cel mai aproape), alţii sunt mai departe, iar alţii aleg singuri să stea chiar foarte departe, limitându-se la a-şi boteza copiii şi la celelalte obiceiuri, însă, uneori, chiar fără să creadă. Doar pentru că aşa se obişnuieşte.
În privinţa celorlalte confesiuni, m-am frământat destul de mult, mai ales că îmi iubesc bunicii şi consider că au fost oameni cu o viaţă aleasă. Am ajuns să înţeleg că şi celelalte confesiuni şi chiar celelalte religii se împărtăşesc în diferite măsuri din lumina lui Dumnezeu. Fiecare se împărtăşeşte în măsura în care crede şi din ceea ce crede. Adevărul este cel mărturisit de Biserica Ortodoxă. Dar câţi dintre cei ce ne numim ortodocşi cunoaştem acest adevăr în deplinătatea lui? Câţi îl transpunem în viaţă? Or, eu cred că foarte importantă pentru Dumnezeu este şi moralitatea vieţii, adică împlinirea cuvintelor sale. De aceea, cred că nu vor fi lipsiţi nici bunicii mei de Cel pe care L-au iubit. Observaţi, de altfel, că dacă în privinţa felului în care înţelegem mântuirea ne deosebim atât de mult şi suntem gata chiar să „scoatem săbiile” pentru adevăr, atunci când vine vorba de datoriile creştineşti, cu toţii, indiferent de confesiune, înţelegem că trebuie să ne iubim aproapele, să îl ajutăm când este în nevoi, să ne jertfim, chiar, pentru el, fără a mai ţine cont ce credinţă mărturiseşte. Prin urmare, aş spune că mintea ne separă iar inima ne uneşte. La omul sănătos duhovniceşte, mintea este unită cu inima, însă noi suntem dezbinaţi înlăuntrul nostru. Nu voi putea niciodată să cred că un ortodox care trăieşte ca un necredincios se va mântui iar un baptist care duce o viaţă de iubire şi de jertfă pentru Dumnezeu şi pentru cei din jurul său, va avea parte de iad. Nu într-un astfel de Dumnezeu cred.

În prealabil postat de Yasmina

Cine se vor mantui,oportunistii care au trait o viata de pacat dar s-au pocait pe patul de moarte,au fost spovediti,impartasiti si iertate le-au fost pacatele,chiar daca au traumatizat niste suflete(exemple de criminali,violatori,vrajitori,alcoolici,etc)????

Eu sunt sigura ca acestia, ortodocsi fiind si caindu-se si intorcandu-se la Dumnezeu ( pentru ca Dumnezeu asteapta intoarcerea fiecaruia pana in ultima clipa), se vor manutui.Ca si talharul de pe cruce.

Dar cred ca si cei ca strabunicului tau si ca bunicii Annei, se vor mantui de asemenea..

Eu sunt convinsa ca nu doar ortodocsii se vor mantui. Sunt de asemenea convinsa ca ORTODOXIA, SIGUR ESTE O CALE SPRE MANTUIRE. Dar nu poate fi singura. La gramajoara de ortodocsi de pe planeta, este imposibil sa se intample asa ceva. E absurd ca restul, sa mearga toti in iad!

Nu stim noi masurile lui Dumnezeu. Nu stim decat ceea ce a dorit El sa ne arate! Sunt sigura ca si asta se intampla cu un scop..

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu voi putea niciodată să cred că un ortodox care trăieşte ca un necredincios se va mântui

Cel care se consideră ortodox, dar trăieşte ca un necredincios, de va muri în această stare, în mod sigur va suferi damnarea perpetuă.

iar un baptist care duce o viaţă de iubire şi de jertfă pentru Dumnezeu şi pentru cei din jurul său, va avea parte de iad.

Un baptist care duce o viaţă de iubire şi de jertfă pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, putem spera că se va salva dacă nu va muri în schismă în inima sa. Noi uităm mereu că schisma este materie gravă, dar, ca să fie un păcat de moarte, mai trebuie să fie făcută şi cu deplină intenţie şi ştiinţă. Deci, dacă cineva aparţine în mod formal unei comunităţi baptiste, sincer în inima sa crezând că baptismul este Biserica pe care a instituit-o Domnul nostru pe pământ, atunci el se află în mod obiectiv în schismă, fără a fi schismatic el însuşi. Cu alte cuvinte, nu putem vorbi de un păcat de moarte în acest caz. Dumnezeu singur, Care cunoaşte inimile în mod perfect, poate deosebi ignoranţa adevărată de ignoranţa vinovată, noi putem numai spera.

[glykys]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cel care se consideră ortodox, dar trăieşte ca un necredincios, de va muri în această stare, în mod sigur va suferi damnarea perpetuă.



Un baptist care duce o viaţă de iubire şi de jertfă pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, putem spera că se va salva dacă nu va muri în schismă în inima sa. Noi uităm mereu că schisma este materie gravă, dar, ca să fie un păcat de moarte, mai trebuie să fie făcută şi cu deplină intenţie şi ştiinţă. Deci, dacă cineva aparţine în mod formal unei comunităţi baptiste, sincer în inima sa crezând că baptismul este Biserica pe care a instituit-o Domnul nostru pe pământ, atunci el se află în mod obiectiv în schismă, fără a fi schismatic el însuşi. Cu alte cuvinte, nu putem vorbi de un păcat de moarte în acest caz. Dumnezeu singur, Care cunoaşte inimile în mod perfect, poate deosebi ignoranţa adevărată de ignoranţa vinovată, noi putem numai spera.

Exact asta spune si parintele Cleopa, cu alte cuvinte, desigur.
Cred ca e tare frustrant - si inteleg tristeatea forumistilor - sa stii ca ai o ruda sectanta si sa nu poti nici macar sa o treci pe pomelnic, la adormiti...

Eu mi-am visat de Pasti bunicuta - ortodox evlavios, jertfelnic, cu dragoste de Dumnezeu si de aproape, care nu pierdea nicio ocazie sa marturiseasca credinta si sa faca binele - si am intrebat-o daca a ajuns in rai si ea mi-a raspuns afirmativ. I-am spus ca eu stiam asta si fara sa imi spuna ea, dar mi-a atras atentia ca a ajuns acolo datorita "comorilor" Sfintei Parascheva - asa s-a exprimat - ca altfel nu mai era acolo si ca in rai nu si-a gasit decat pe X (un copil de-al ei botezat, mort la cateva saptamani) si pe Y (care am aflat, ulterior, ca a fost o ruda indepartata de-a bunicului), dar ca "neamurile" nu sunt cu ea.

Acum, sa nu imi sariti in cap ca visele nu sunt de crezare, ca eu oricum continui pomenirea, dar din visul asta am inteles ca trebuie sa pomenesc la liturghii si "neamurile bunicii" si sa am si eu multa evlavie la Sfanta Parascheva. Si apoi, m-am incredintat si mai mult de lucrul pentru care ne tot rugam in acatistul pentru cei adormiti:

Voind, Doamne, sa dai mana de ajutor celor adormiti, le-ai ingaduit ca in vis si prin vedenii, sa se arate celor vii. Ca acestia pomenind cu dragoste pe cei adormiti sa faca in amintirea lor fapte bune si nevoindu-se cu credinta sa strige cu dragoste: Aliluia! (condacul 7)

La mormintele rudeniilor noastre ne curg lacrimi ca picaturile de ploaie si cu nadejde ne rugam: ” Adevereste-ne, Doamne, cum ca ne-ai iertat pe toti, spune-ne cum ca ii primesti in locasurile bucuriei; descopera aceasta in taina sufletului nostru, ca sa cantam: Aliluia! (condac 10)

[MariS_]

În prealabil postat de anna21

Pot sa raspund si eu la aceasta intrebare?
Bunicii mei s-au "botezat" la baptisti. Au murit in apostazie (lepadarea de ortodoxie este apostazie).
Deci nu s-au mantuit.

Ar fi putut avea zeci de alte pacate.. betivi, curvari, barfitori, lenesi etc.. Dar nu! Au fost de o calitate umana deosebita.
Doar ce era mai grav au facut.
Nu cred ca s-au mantuit.
(Dumnezeu cu mila. Eu sper ca se va indura Dumnezeu de ei la Judecata.)

In alta ordine de idei, eu nu inteleg de ce insisti (nu numai tu, ci si altii pe forum) cu mantuirea celor de alte confesiuni cand stim ca Adevarul in ortodoxie se gaseste.
Noi ar trebui sa luam seama la noi. Ca aceia neortodocsi ajung poate in iad. Dar daca noi ortodocsi fiind, dam cu noroi in invatatura ortodoxa (care spune ca mantuirea este doar prin Hristos), mult mai aspru vom fi judecati!

Da, e interesant ce spui, dar eu cred ca bunicii tai s-au mantuit. Asa cred eu si nu cred ca dau cu noroi in ortodoxie.

[MariS_]

În prealabil postat de N.Priceputu

Iubesc ortodoxia şi cred şi simt că ea păstrează întregul adevăr despre mântuire. Cred, de asemenea, că Biserica e plină de energiile dumnezeieşti, pe care le împărtăşeşte credincioşilor prin sfintele taine şi prin toate binecuvântările. Nu cred că mai există vreo biserică în care să poţi să te bucuri de o intimitate atât de mare cu Dumnezeu. Pe măsură ce au apărut sciziunile, depărtarea lor a fost tot mai mare.
Însă cred că toţi ne aflăm într-o stare de relativitate în privinţa apropierii de Dumnezeu, chiar dacă suntem ortodocşi. Unii sunt mai aproape de Dumnezeu (sfinţii cel mai aproape), alţii sunt mai departe, iar alţii aleg singuri să stea chiar foarte departe, limitându-se la a-şi boteza copiii şi la celelalte obiceiuri, însă, uneori, chiar fără să creadă. Doar pentru că aşa se obişnuieşte.
În privinţa celorlalte confesiuni, m-am frământat destul de mult, mai ales că îmi iubesc bunicii şi consider că au fost oameni cu o viaţă aleasă. Am ajuns să înţeleg că şi celelalte confesiuni şi chiar celelalte religii se împărtăşesc în diferite măsuri din lumina lui Dumnezeu. Fiecare se împărtăşeşte în măsura în care crede şi din ceea ce crede. Adevărul este cel mărturisit de Biserica Ortodoxă. Dar câţi dintre cei ce ne numim ortodocşi cunoaştem acest adevăr în deplinătatea lui? Câţi îl transpunem în viaţă? Or, eu cred că foarte importantă pentru Dumnezeu este şi moralitatea vieţii, adică împlinirea cuvintelor sale. De aceea, cred că nu vor fi lipsiţi nici bunicii mei de Cel pe care L-au iubit. Observaţi, de altfel, că dacă în privinţa felului în care înţelegem mântuirea ne deosebim atât de mult şi suntem gata chiar să „scoatem săbiile” pentru adevăr, atunci când vine vorba de datoriile creştineşti, cu toţii, indiferent de confesiune, înţelegem că trebuie să ne iubim aproapele, să îl ajutăm când este în nevoi, să ne jertfim, chiar, pentru el, fără a mai ţine cont ce credinţă mărturiseşte. Prin urmare, aş spune că mintea ne separă iar inima ne uneşte. La omul sănătos duhovniceşte, mintea este unită cu inima, însă noi suntem dezbinaţi înlăuntrul nostru. Nu voi putea niciodată să cred că un ortodox care trăieşte ca un necredincios se va mântui iar un baptist care duce o viaţă de iubire şi de jertfă pentru Dumnezeu şi pentru cei din jurul său, va avea parte de iad. Nu într-un astfel de Dumnezeu cred.

Si bunicii dvs cred ca s-au mantuit. Asa cred eu. Multumesc de raspuns.