Casatoria perfecta

[Ekaterina]

Am primit zilele trecute o carte interesanta, scrisa de Parintele Nicolae Tanase pe care il admir tare mult pentru tot ce a facut pentru mamici si copii la Valea Plopului. Cartea trateaza multe aspecte importante ce privesc viata de familie, sunt opinii de luat in seama. Ma opresc la descrierea casatoriei perfecte, parere cu care sunt intru totul de acord.

"Asadar, cum sa ajungem la casatoria perfecta? Pentru ca exista si carti scrise cu asemenea titlu. S-au aventurat la asemenea teme cand medici, cand psihologi, cand sociologi; fie au fost scrise aceste carti de un colectiv, fie de un scriitor, fie de o scriitoare, insa solutii nu am avut. De ce? Pentru ca asa-zisa casatorie perfecta nu exista decat in Hristos si atunci despre familia crestina poate sa vorbeasca numai Biserica. Ceilalti pot aduce critici. De ce nu merge sau de ce merge prietenia in casatorie la unii si de ce nu, la altii? Sigur ca se pot da raspunsuri rapide sau scurte. Iata care este motivul ascuns". Sotul ideal, sotia ideala, Parintele Nicolae Tanase

[glykys]

[quote=Ekaterina;459297]Am primit zilele trecute o carte interesanta, scrisa de Parintele Nicolae Tanase pe care il admir tare mult pentru tot ce a facut pentru mamici si copii la Valea Plopului. Cartea trateaza multe aspecte importante ce privesc viata de familie, sunt opinii de luat in seama. Ma opresc la descrierea casatoriei perfecte, parere cu care sunt intru totul de acord.

"Asadar, cum sa ajungem la casatoria perfecta? Pentru ca exista si carti scrise cu asemenea titlu. S-au aventurat la asemenea teme cand medici, cand psihologi, cand sociologi; fie au fost scrise aceste carti de un colectiv, fie de un scriitor, fie de o scriitoare, insa solutii nu am avut. De ce? Pentru ca asa-zisa casatorie perfecta nu exista decat in Hristos si atunci despre familia crestina poate sa vorbeasca numai Biserica. Ceilalti pot aduce critici. De ce nu merge sau de ce merge prietenia in casatorie la unii si de ce nu, la altii? Sigur ca se pot da raspunsuri rapide sau scurte. Iata care este motivul ascuns". Sotul ideal, sotia ideala, Parintele Nicolae Tanase[/QUOTE

Tu cum l-ai cunoscut pe sotul tau, George? :) daca se poate spune, fireste... ce te-a facut sa crezi ca el este barbatul ideal pentru tine?

[stefan florin]

În prealabil postat de Ekaterina

Am primit zilele trecute o carte interesanta, scrisa de Parintele Nicolae Tanase pe care il admir tare mult pentru tot ce a facut pentru mamici si copii la Valea Plopului. Cartea trateaza multe aspecte importante ce privesc viata de familie, sunt opinii de luat in seama. Ma opresc la descrierea casatoriei perfecte, parere cu care sunt intru totul de acord.

"Asadar, cum sa ajungem la casatoria perfecta? Pentru ca exista si carti scrise cu asemenea titlu. S-au aventurat la asemenea teme cand medici, cand psihologi, cand sociologi; fie au fost scrise aceste carti de un colectiv, fie de un scriitor, fie de o scriitoare, insa solutii nu am avut. De ce? Pentru ca asa-zisa casatorie perfecta nu exista decat in Hristos si atunci despre familia crestina poate sa vorbeasca numai Biserica. Ceilalti pot aduce critici. De ce nu merge sau de ce merge prietenia in casatorie la unii si de ce nu, la altii? Sigur ca se pot da raspunsuri rapide sau scurte. Iata care este motivul ascuns". Sotul ideal, sotia ideala, Parintele Nicolae Tanase

casatoria perfecta...nu crezi ca e prea mult spus PERFECTA?

[AlinB]

În prealabil postat de stefan florin

casatoria perfecta...nu crezi ca e prea mult spus PERFECTA?

cred ca notiunea de "perfecta" in acest context este inteleasa gresit.

Nu este neaparat casatoria in care totul merge ca pe roate si curge lapte si miere, este cea care functioneaza in ciuda (sau - cu atat mai mult) diverselor probleme, aparente si trecatoare in definitiv

[Ekaterina]

În prealabil postat de glykys

[Tu cum l-ai cunoscut pe sotul tau, George? :) daca se poate spune, fireste... ce te-a facut sa crezi ca el este barbatul ideal pentru tine?

E mai mult de povestit, poate ne intalnim si vorbim mai pe indelete pe aceasta tema; ne-a unit mult un Sfant pe care il iubim amandoi: Sfantul Maxim, de aceea baietelul nostru ii poarta numele.

În prealabil postat de AlinB

cred ca notiunea de "perfecta" in acest context este inteleasa gresit.

Nu este neaparat casatoria in care totul merge ca pe roate si curge lapte si miere, este cea care functioneaza in ciuda (sau - cu atat mai mult) diverselor probleme, aparente si trecatoare in definitiv

Asa este, ai punctat esentialul. Probleme sunt si apar mereu, dar important este cum reusesti sa treci peste ele alaturi de sot/sotie. Important este ca sotii sa se raporteze la Dumnezeu, atunci totul este diferit, perspectiva este alta, primesti putere de a merge mai departe si de a-l iubi fara conditii pe cel de langa tine.

[Mosh-Neagu]

Despre casatoria perfecta (casnicia perfecta) n-am putea vorbi decat dupa ultimul drum pe care-l face ultimul dintre soti. Atunci putem spune: "Iata, aceasta a fost o casatorie perfecta". Altfel e greu de inteles si in mod fieresc fiecare dintre noi nu traieste chiar casatoria perfecta, ci o retuseaza in mintea lui, mai scoate "cele rele", mai inventeaza cate ceva din ceea ce i s-a parut numai ca a sesizat la un moment dat, si astfel definim "casatoria perfecta". In marea majoritate dintre cazuri, "casatoria perfecta" o vedem la altii, fiindca par fericiti, nu-i vedem certandu-se, au o situatie materiala confortabila, etc.. Pana intr-o zi cand in cadrul "casatoriei perfecte" apare "adulterul" sau divortul.
Casatoria perfecta este valabila "la trecut" si cel mult la timpul prezent. Ce aduce ziua de maine, e greu de anticipat. Fiindca suntem slabi si usor de manipulat. Nu de noi depinde sa ducem jugul casatoriei cu bine pana la sfarsit, ci de cat de mult se milostiveste Dumnezeu de noi, sa nu ingaduie ispite prea mari, carora din prostie sau orgoliu, sa nu le putem face fata.
Pana acum, cu o mica exceptie din partea mea, pe care am regretat-o mult, consider ca am avut si am o casatorie perfecta. Dar nu e meritul meu, ci asa a oranduit Dumnezeu. Daca ne va ajuta si de-acum inainte sa ne pastram mintea treaza si sufletul in curatenie, ar fi mai mult decat meritam. Noi asa ne dorim, dar asta nu e de-ajuns. Trebuie sa ne rugam mereu si mereu, ziua si noaptea. Iar daca "obosim", ne pomenim dintr-o data inconjurati de "lucruri marunte" si... "nevinovate", care cresc si cresc pe nesimtite, pana ne coplesesc, iar din ceea ce a fost odinioara "perfect", mai ramane doar o ironie trista si un intreg razboi pierdut. Sa ne fereasca Dumnezeu de acest sentiment... de pe urma!...

[JustNicol]

Unde să îmi caut jumătatea?

Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastra este aceea ca in viata trebuie sa-ti cauti jumatatea! (jumatatea, sau persoana ideala, perfecta, etc. Cum ar spune par. Sofian Boghiu, "noi am vrea ca ceilalti sa fie sfinti")
- De ce spun ca e o minciuna?

- Pentru ca fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumatate de chip. Si nu relatia mea cu alt om ma implineste, ci relatia cu Dumnezeu.
Daca stau mereu in legatura cu Dumnezeu prin rugaciune, simt adevarul celor spuse de Mantuitorul: "Imparatia Cerurilor este inlauntrul vostru". Simt pace, bucurie, mangaiere, echilibru.
Abia atunci relatia mea cu alti oameni poate deveni relaxata, neposesiva, iar gelozia, controlul, invidia si toate celelalte care ne chinuie cad de la sine.
Doi oameni care traiesc in Dumnezeu nu pot avea decat o relatie foarte buna. Altminteri, eu n-am fericirea si o astept de la celalalt si el o asteapta de la mine.
De aici vin atatea dezamagiri, nefericiri si drame. Omul crede ca si-a ales partenerul gresit si de asta nu e fericit. Isi cauta alt partener si, dupa un timp, simte acelasi gol si aceeasi neimplinire. Dar problema nu este acel partener, ci raportarea gresita la viata, ca tu crezi ca exista o jumatate cu care poti sa formezi un intreg.

Noi, de fapt, ne avem radacinile in Dumnezeu, nu in alt om, iar seva, puterea noastra de viata vine de la Dumnezeu si nu de la om. E clar atunci ca implinirea nu poate sa fie decat in El. Nu de la alt om trebuie sa astept fericirea, ci de la Dumnezeu. Daca am acea implinire profunda in Dumnezeu, pot sa am si implinirea familiala, sociala...
Si mai e ceva: noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimba numai.... daca vrea.Multi sunt nefericiti pentru ca incearca sa-si schimbe "jumatatea". Femeile, de exemplu, stiu ca barbatii cu care se casatoresc au anumite defecte, vicii, neimpliniri. Dar se insotesc cu ei, sperand sa-i schimbe.
FUNDAMENTAL GRESIT !!!!Cand iubesti pe cineva, nu te cazni sa-l schimbi, caci nu vei putea. Roaga-te pentru el, da-i un sfat, o carte, si mai departe ramane lupta lui cu el insusi.
Eu pot sa-ti pun in farfurie, dar nu pot sa mananc in locul tau, iti arat drumul, dar nu pot sa merg in locul tau.

Parintele Ghelasie de la Frasinei spunea ca nu conteaza atat duhovnicul, cat ravna ucenicului. Duhovnicul poate sa fie un om sfant, dar daca tu n-ai pic de ravna, samanta ta ramane tot neincoltita.
Tu insuti trebuie sa pui samanta in pamant, sa o ingrijesti, sa fii gradinarul propriei tale vieti.
Problema nu e sa-i schimbi pe altii, ci sa te schimbi pe tine. Odata ce vom face asta mai multi, se schimba si lumea din jurul nostru.
Preot DAN POPOVICI

[catalinmihai]

Problema cuplurilor din ziua de azi e simpla! nu mai vrea nimeni sa se casatoreasca,nimeni nu mai vrea sa-si mai ia o responsabilitate dar,sa nu uite ca cei mai frumosi ani din viata noastra a fost copilaria,iar copilaria frumoasa nu poate traii fara familie.poate gandesc prea laic sau sunt invechit , sau poate nu ma pot adapta la mediul actual....Oameni buni,priviti ochii unui copil si atunci ne dam seama cine suntem.plange copilul din noi pentru ce am pierdut,pentru anii copilariei. cum ne putem bucura de viata daca nu avem copii,daca nu-l avem pe celalalt langa noi,suntem fara identitate pierduti in jungla oraselor.plange sufletul in mine,pentru ca nu se mai vrea o unitate in familie,o familie crestin ortodoxa!poate ca multi suntem in acelasi gand,poate ca toti tanjim dupa o familie sudata printr-o credinta nebuna in Dumnezeu,dar cu cine sa mai faci?toti suntem frustrati,visam la o viata ca la televizor,dar sunt povesti povestite...

[stefan florin]

În prealabil postat de catalinmihai

Problema cuplurilor din ziua de azi e simpla! nu mai vrea nimeni sa se casatoreasca,nimeni nu mai vrea sa-si mai ia o responsabilitate dar,sa nu uite ca cei mai frumosi ani din viata noastra a fost copilaria,iar copilaria frumoasa nu poate traii fara familie.poate gandesc prea laic sau sunt invechit , sau poate nu ma pot adapta la mediul actual....Oameni buni,priviti ochii unui copil si atunci ne dam seama cine suntem.plange copilul din noi pentru ce am pierdut,pentru anii copilariei. cum ne putem bucura de viata daca nu avem copii,daca nu-l avem pe celalalt langa noi,suntem fara identitate pierduti in jungla oraselor.plange sufletul in mine,pentru ca nu se mai vrea o unitate in familie,o familie crestin ortodoxa!poate ca multi suntem in acelasi gand,poate ca toti tanjim dupa o familie sudata printr-o credinta nebuna in Dumnezeu,dar cu cine sa mai faci?toti suntem frustrati,visam la o viata ca la televizor,dar sunt povesti povestite...

hai ca nu e chiar asa. Nu generaliza. Unii intradevar nu vor sa se casatoreasca, unii nu vor sa mai ia o responsabilitate. Unii, NU TOTI!

Casatoria si calugaria sunt cele doua cai de mantuire. Valorificata duhovniceste, casatoria nu e nici perfecta, nici imperfecta, ci este mantuitoare. Ne mantuim unii prin altii. O boala a sotului/sotiei poate deveni un prilej de rugaciune intensa; o ispita, de asemenea.

E ideal ca amandoi sotii sa fie buni crestini si sa se conduca dupa randuiala crestina in casatorie. Cunosc si cazuri cand cei doi l-au gasit pe Dumnezeu rugandu-se datorita incercarilor pe care le-au avut. Apoi au ajuns sa se inteleaga din priviri.