Rugaciunea lui Iisus

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Spunea un autor cam asa:
tehnica e o scara
pe care urci
pana in apropierea Adevarului
Dupa care poti
sa ii dai cu piciorul...

...

Dupa care , cum amintea Costel , important , poate cel mai important , este rodul harului in noi !

[vsovivi]

Hai să vă spun cum am auzit de la cineva că se practică rugăciunea minții, care trebuie să ajungă în inimă și care te scapă de gLumele porcoase.

Întâi de toate trebuie să cauți cu atenția, cu privirea, cu mintea, în jurul buricului, o zonă sufletească foarte umilită, smerită, simțitoare, copilărească, micuță, iubitoare, care percepe nuanțele sufletului, nuanțele cugetului, care înțelege fără să caute cu deasila ca să înțeleagă ci pricepe așa frumos și simplu.

Dacă ai găsit așa o zonă interioară și profundă, o zonă de simțire emotivă și ascunsă și care nu vrea cu niciunchip să se arate cuiva, căci știe că o știe pe ea Domnul, deci dacă ai găsit acea zonă a minții și sufletului sensibilă în apropierea buricului, atunci poți începe:

Ai milă de Tine Doamamne Iisus Hristose, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu și ai milă și de mine păcătosul..

Ai milă de noi toți, și ai milă de Tine Doamne, și ai milă de mine păcătos păcătosul...

Ai milă de Dumnezeu Doamne și ai milă de mine ca să fiu drept și iartă-mi păcatele și dăruie-mi dragoste curată... pentru Tine.

Doamne nu mă lepăda de la Tine și nu mă părăsi ci îndură-mă Doamne pe mine păcătosul...

Miluiește-mă mult Doamne căci a nevoie, ai milă de mine păcătosul,

Nu mă uita Doamne și nu mă părăsi ci ai milă ca să-mi amintesc să te ascult pe Tine și nu pe mine...

Nu mă lăsa să am milă de altceva sau altcineva decât de Tine Doamne, și ai apoi milă și de mine păcătosul...

Doamne nu mă chinui ci ajută-mă să-i rabd pe toți mai mult decât mă rabd pe mine, și ne miluiește pe noi ca să nu ne aprindem de răutate...

Ai milă Doamne că de nimic altceva nu am nevoie căci toate cele bune mi le-ai dat, iartă-mă că le-am stricat...

Repară-mă doamne, ajută-mă Doamne, curăță-mă, spală-mă, și mă miluiește și mă trăiește că de nimic nu sunt bun și numai rele fac și mă simt bine căci sunt obraznic Doamne,

Ai milă și ai milă și ai milă și nu mă lăsa pierzării în duhul uitării și necredinței ci amintește-mi să te ascult...

Mustră-mă Doamne și mă bate ca să mă îndrept și aprinde-mă ca să nu fac rele ci ca să rabd...

Molipsește-mă doamne de la Tine ca să am și eu milă împreună cu Tine de Tine și de toți păcătoșii Tăi Doamne și apoi ai milă și de mine, cel mai păcătos decât toți păcătoșii...

Scoate-mă doamne din fățărnicie și pofta de femei și de plăceri, ai milă de mine păcătosul...

Nu vreau bani Doamne, ai milă de mine păcătosul...

Și așa toată ziua de dimineață până seara... și noaptea prin somn și prin vise, mereu.




Nu știu, cred că mințea... că n-am mai auzit să facă cineva așa... ci toți se roagă ca după o formulă magică:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul..., ca să nu te împrăștii.

Deci n-am mai auzit ca să se roage cineva așa dezlânat... dar zicea că așa a reușit să se scape de mândrie... și de răutate căci avea milă de el dar nu mai avea milă de apropae și nici de Dumnezeu...

Practicase 20 de ani rugăciunea inimii și ajunse în final să se mândrească...



Hai că am glumit...


Cineva zicea că pentru ca să nu te mândrești trebuie să te lepezi de păcate ca să nu le mai faci căci altfel atenția se spulberă și se împrăștie și caută plăcerile, poftele... caută gLumea ca să se laude și să se arate.

Mă iertați dar ceva Adevăr oare există prin ce v-am învățat. Nu știu căci dorm și inima mea caută plăcerile și poftele rele... cu ochii duhovnicești.

În prealabil postat de vsovivi

Hai să vă spun cum am auzit de la cineva că se practică rugăciunea minții, care trebuie să ajungă în inimă și care te scapă de gLumele porcoase.

Întâi de toate trebuie să cauți cu atenția, cu privirea, cu mintea, în jurul buricului, o zonă sufletească foarte umilită, smerită, simțitoare, copilărească, micuță, iubitoare, care percepe nuanțele sufletului, nuanțele cugetului, care înțelege fără să caute cu deasila ca să înțeleagă ci pricepe așa frumos și simplu.

Dacă ai găsit așa o zonă interioară și profundă, o zonă de simțire emotivă și ascunsă și care nu vrea cu niciunchip să se arate cuiva, căci știe că o știe pe ea Domnul, deci dacă ai găsit acea zonă a minții și sufletului sensibilă în apropierea buricului, atunci poți începe:

Ai milă de Tine Doamamne Iisus Hristose, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu și ai milă și de mine păcătosul..

Ai milă de noi toți, și ai milă de Tine Doamne, și ai milă de mine păcătos păcătosul...

Ai milă de Dumnezeu Doamne și ai milă de mine ca să fiu drept și iartă-mi păcatele și dăruie-mi dragoste curată... pentru Tine.

Doamne nu mă lepăda de la Tine și nu mă părăsi ci îndură-mă Doamne pe mine păcătosul...

Miluiește-mă mult Doamne căci a nevoie, ai milă de mine păcătosul,

Nu mă uita Doamne și nu mă părăsi ci ai milă ca să-mi amintesc să te ascult pe Tine și nu pe mine...

Nu mă lăsa să am milă de altceva sau altcineva decât de Tine Doamne, și ai apoi milă și de mine păcătosul...

Doamne nu mă chinui ci ajută-mă să-i rabd pe toți mai mult decât mă rabd pe mine, și ne miluiește pe noi ca să nu ne aprindem de răutate...

Ai milă Doamne că de nimic altceva nu am nevoie căci toate cele bune mi le-ai dat, iartă-mă că le-am stricat...

Repară-mă doamne, ajută-mă Doamne, curăță-mă, spală-mă, și mă miluiește și mă trăiește că de nimic nu sunt bun și numai rele fac și mă simt bine căci sunt obraznic Doamne,

Ai milă și ai milă și ai milă și nu mă lăsa pierzării în duhul uitării și necredinței ci amintește-mi să te ascult...

Mustră-mă Doamne și mă bate ca să mă îndrept și aprinde-mă ca să nu fac rele ci ca să rabd...

Molipsește-mă doamne de la Tine ca să am și eu milă împreună cu Tine de Tine și de toți păcătoșii Tăi Doamne și apoi ai milă și de mine, cel mai păcătos decât toți păcătoșii...

Scoate-mă doamne din fățărnicie și pofta de femei și de plăceri, ai milă de mine păcătosul...

Nu vreau bani Doamne, ai milă de mine păcătosul...

Și așa toată ziua de dimineață până seara... și noaptea prin somn și prin vise, mereu.




Nu știu, cred că mințea... că n-am mai auzit să facă cineva așa... ci toți se roagă ca după o formulă magică:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul..., ca să nu te împrăștii.

Deci n-am mai auzit ca să se roage cineva așa dezlânat... dar zicea că așa a reușit să se scape de mândrie... și de răutate căci avea milă de el dar nu mai avea milă de apropae și nici de Dumnezeu...

Practicase 20 de ani rugăciunea inimii și ajunse în final să se mândrească...



Hai că am glumit...


Cineva zicea că pentru ca să nu te mândrești trebuie să te lepezi de păcate ca să nu le mai faci căci altfel atenția se spulberă și se împrăștie și caută plăcerile, poftele... caută gLumea ca să se laude și să se arate.

Mă iertați dar ceva Adevăr oare există prin ce v-am învățat. Nu știu căci dorm și inima mea caută plăcerile și poftele rele... cu ochii duhovnicești.

Dragul meu, da, e si cu buricul o treba, o spun pe ici pe colo sfintii nostri, si tot ei insista mult mai mult pe rugaciunea inimii. iar aici, ce sa zic... Inima e inima iar buricul e buric... Cu iertare sa fie...
Apoi zice bine Cristi: harul, harul, fara har ... ce tot vorbim noi aici?... Ca iata budhismul (si altii) care pun baza pe munca omului dar uita complet de har... pai unde ajungem? Nu direct in umanismul cel mai trufas? sa nu fie, doamne ajuta-ne!

[cristiboss56]

" Am vazut ca foarte multi spun si recomanda << folositi numele lui Iisus ca alunga diavolii . Numele Lui va apara de rau ">>
Dar cati stiu ca daca nu ai ajuns la o rugaciune atat de profunda incat sa apere durerea inimii- durerea sufletului , care aminteste de suferintele si patimile lui Hristos nu simti deloc Harul si dulceata crestinismului cum atat de frumos ne arata acel monah necunoscut atohnit in scrierea << Vedre Duhovniceasca >> . . . Mai multe intr un articol publicat in urma cu putin timp de Mihaela D. :http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...US-b1-p184.htm

În prealabil postat de cristiboss56

" Am vazut ca foarte multi spun si recomanda << folositi numele lui Iisus ca alunga diavolii . Numele Lui va apara de rau ">>
Dar cati stiu ca daca nu ai ajuns la o rugaciune atat de profunda incat sa apere durerea inimii- durerea sufletului , care aminteste de suferintele si patimile lui Hristos nu simti deloc Harul si dulceata crestinismului cum atat de frumos ne arata acel monah necunoscut atohnit in scrierea << Vedre Duhovniceasca >> . . . Mai multe intr un articol publicat in urma cu putin timp de Mihaela D. :http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...US-b1-p184.htm

Multumesc, Cristi! Vedere duhovniceasca sa ne dea Domnul!!! AMIN+

[George.m]

"Foarte mult ii ajuta pe crestinii aflati in lume, cu diferite griji si ocupatii zilnice, sa gaseasca cateva minute de liniste pentru a se darui Rugaciunii.

Bineinteles, pe crestini ii sfintesc toate indeletnicirile lui Dumnezeu - toate cele ce sunt datori a le plini - daca le savarsesc cu smerenie si cu dragoste. Insa e nevoie si de rugaciune. Intr-o camaruta linistita - bine ar fi, dupa un scurt studiu duhovnicesc sau dupa ce am aprins candela in fata icoanelor si am tamaiat putin, pe cat mai departe cu putinta de zgomotul dimprejur, daca am reusit sa ne ferim si de alte preocupari ale mintii sau de cugete straine noua, sa ne afundam mintea in inima, spunand Rugaciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.

Cata pace, cata putere trag sufletele prin aceasta linistire de la Dumnezeu! Cat de mult se intaresc sufletele si pentru celelalte ceasuri ale zilei, pentru a se pastra impaciuite, fara nervozitate, fara tensiune si stres, avand toate puterile sufletesti in armonie si unitate!" (Parintele Gheorghie Kapsanis, Staretul Manastirii Grigoriu, Sf. Munte Athos)

[vsovivi]

În prealabil postat de ioan cezar

Dragul meu, da, e si cu buricul o treba, o spun pe ici pe colo sfintii nostri, si tot ei insista mult mai mult pe rugaciunea inimii. iar aici, ce sa zic... Inima e inima iar buricul e buric... Cu iertare sa fie...
Apoi zice bine Cristi: harul, harul, fara har ... ce tot vorbim noi aici?... Ca iata budhismul (si altii) care pun baza pe munca omului dar uita complet de har... pai unde ajungem? Nu direct in umanismul cel mai trufas? sa nu fie, doamne ajuta-ne!

Problema e buricul sufletului, la care mintea trebuie să se coboare şi să se umilească unindu-se încet cu Inima... cu Iisus, dar voi nu ştiţi cine este inima şi de aceea nu pricepeţi.

Ferice de cei curaţi cu inima, adică ţinând mintea la vicleniile iadului, prin răbdarea Domnului, te strădui să nu deznădăjduieşti pe nimeni... afară de draci care se deznădăjduiesc singuri mândrindu-te.

Adică încet încet lepezi toate poftele de răzbucurâie şi sarcasm negru şi gLume porcoase care vor mereu să pună acce-dia pe tine ca să te întortochezi în zmocuri şi ghemotoace anapoda... Priveşte cu seninătate şi pace, dar n+ai cum dacă nu eşti pe calea cea strâmtă cu urcuş... urcuşul ascultării şi iubirii.

Deci e vorba că împreună cu mintea trebuieşte să te umileşti ca să ieşi tu din inima ta şi să te supui, să te pleci ca să fii mai jos... undeva în zona buricului.

Şi atunci inima ta, eliberată de pofta de a ţi se închina alţii ţie pentru mulţimea păcatelor ingenios inventate şi scornite dintr-atâtea idei noi, ideiile semeţiei şi poftelor de plăceri frumoase şi perverse, eliberată de tartorul cel cu voire de fiară furioasă, se va umple de sus, din Tatăl prin Fiul, de Har, de Harul Duhului Sfânt întru nădejdea roadelor cereşti în om.

Altfel vei fii o sursă, un izvor de gLume prin care îi vei molipsi pe toţi la tot felul de vremelnicii minteresante şi aventuriere...

Dar trebuie să ai grijă ca să nu te împrieteneşti cu pielea gândului, căci ideea e mereu plină de idoli, şi atacul gândurilor ca unul pe care nu-l vezi şi nu-l ştii, din tine, un fur care te va rupe ca pe fraier în două căci nu e bine să dai întietate înţelepcigării cu jar trecător ca să fii înţelepţigargar... căci vei flecării toată ziua punând accentul pe cele lăudate de gLume... de frică, de frica ei că nu eşti şi tu aşa ca ea ca să fii ca ea: păcătoasă:

3E, 9e, e
6 6 6,

adică aşa ca nişte ochi ce se uită de sus în jos dar nu cu smerenie ci aşa de parcă ar fi ei Dumnezeu.

Deci vezi cât de greu este? Uşor cazi şi repede uiţi ce ţi s+a cerut.

Nu vă încredeţi în voi căci încrederea în sine te duce la buriceee, ştiţi voi de care, din alea vărsătoare de sânge, şi începeţi să dansaţi foarte entuziasmaţi de salomea... ca dând vina pe ea, să nu vă vedeţi coroana de pe cap. Aia de baal-aur primită de la asia... mică, tot mai mică.

E greu de priceput... căci fără Dumnezeu nu e nimic Adevărat în tot ce spun.

Nu uitaţi că îngerii sunt plini de ochi şi în interior şi exterior, şi cu ei văd şi sunt atenţi la tot ce se naşte din Tatăl, la toată iubirea ce curge de sus pentru cei mici.

[George.m]

"Rugaciunea mintii se face numai de catre cei ce au primit harul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa se faca cu gandul: sa o invat, sa o dobandesc, deoarece putem ajunge la o stare de egoism si mandrie (...). Un gand viclean: sunt sporit! - strica totul. Si cu ce sa ne mandrim? Nu avem nimic al nostru.

Sa va rugati fara sa alcatuiti in minte imagini. Sa nu vi-L inchipuiti pe Hristos. Parintii Bisericii staruiau asupra lipsei de imagine la vremea rugaciunii. Impreuna cu imaginea exista potentialul usoarei alunecari, caci intr-o imagine se prea poate sa intervina o alta imagine, posibil si cel viclean sa faca interventii - si asa pierdem harul !

Rugaciunea sa se faca inlauntru, cu mintea si nu cu buzele, pentru a nu lasa loc dezbinarii, separarii, iar mintea sa alerge incolo si incoace. Cu delicatete, sa ne ducem mintea la Hristos, zicand incet, incet: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma. Nimic altceva. Nimic!
Sa va indreptati spre Hristos in liniste, cu ochii deschisi, pentru a nu va primejdui din pricina fanteziilor si a altor amagiri, cu atentie si daruire" (Avva Porfirie Kavsokalivitul).

[Profetul_getodac]

S-au scris multe pe tema acestei rugaciuni...atat de multe incat incet, incet, ne-am indepartat de adevar (in zilele noastre, din pacate, mai exista foarte putini lucratori adevarti ai rugaciunii lui Isus, iar acestia, in mai mare parte, calugari, nu sunt foarte tentati sa o discute cu mirenii).

Umile sfaturi pentru o practica corecta:
1. Repetitia in sine a cuvintelor: Doamne Isuse, etc., fara pregatirea indelungata pentru stabilizarea unei anumite stari interioare, nu este decat o simpla repetitie, de multe ori ducand la epuizare psihica si, evident, la abandonarea prematura a lucrarii.
Unul dintre ingredientele esentiale este "smerenia", cultivarea neincetata a acestei superbe stari stufletesti. Fara ea (smerenia), rugaciunea nu este decat o simpla "jappa" orientala.

2. Un alt element important, este lungimea rugaciunii. De obicei, debutantii, pornesc la drum prin rostirea unei variante mai scurte, capabile sa tina mintea lucratorului concentrata, impiedicand imprastirea datorita multelor cuvinte (Ex: "Doamne Isuse miluieste-ma" sau "Doamne Isuse ai mila" sau pur si simplu doar "Doamne Isuse")
La inceput mintea nefiind obisnuita cu aceasta lucrare are tendinta sa se imprastie rapid (capacitate de concentrare redusa).
Din acest motiv, la inceput, o varianta mai scurta a rugaciunii ajuta la stabilizarea treptata a unei anumite stari interioare (dulceata), capabile sa "momeasca" mintea cea zburdalnica spre interior. Prin natura ei, "mintea" este atrasa de obicei de experientele (cunoasterea) pe care cele 5 simturi ni le ofera (faimoasa cunoastere pe care stramosul nostru Adam a dorit-o cu atata putere:)

3. Iubirea/Credinta/devotiunea fata de Isus. "Dorinta" curata de a ne apropia de creator.
Acesta, ar trebui sa fie, de fapt, elementul numarul 1. Acesta este de fapt "combustibilul" care alimenteaza "vehiculul" care ne conduce spre Creator. Fara abandonarea voluntara, a propriei noastre persoane in mainile lui Dumnezeu, mintea nu poate gasi "drumul" spre inima. Vom continua sa ne miscam, fara sens, la suprafata, superficiala, a mintii (demonii sunt mari mesteri in sugerarea lucrurilor non-eterne).

4. Stabilirea unei regularitati in practicarea "treptata" a rugaciunii interioare. La inceput rugaciunea nu trebui rostita, din capul locului, de sute si mii de ori (mintea va abandona rapid lucrarea). totul trebuie inceput treptat, de obicei duhovnicul (care in prealabil v-a dat binecuvantarea pentru ea) va stabili un fel de "program de antrenament" (ex: la inceput 50 de repetitii, peste o perioada oarecare, cand el va considera necesar, 100 de repetitii, etc.)
ESTE DE O DEOSEBITA IMPORTANTA "CONTINUITATEA". Nu sariti peste nici o "sedinta" a rugaciunii launtrice (mintea este abila in a gasi motive: sunt obosit, maine fac mai multe repetitii, am intarziat la serviciu, etc.) Abandonarea se intaureaza treptat fara regularitate.

5. Concentrarea in zona inimii (am spus "zona" pentru ca unii lucratori simt rugaciunea "clar" in inima, altii intr-o zona mai extinsa, pantece, etc...) Aceasta etapa ar trebui practicata, insa, in stadii mai avansate ale lucrarii interioare ( nu la inceput). Cu siguranta, un bun duhovnic (el insusi lucrator al rugaciunii) va cunoaste momentul.

PS.
Respiratia, personal, nu cred ca trebuie sa ne preocupe. Este adevarat ca respiratia (controlata) poate ajuta la linistirea mintii, dar, cel putin la inceput nu este decat un "element" in plus, de natura sa transforme o tehnica ce se doreste a fi "simpla" in ceva mai complex.
Nu trebuie sa ne dam batuti cand rezultatele intarzie sa apara (nu simt nimic, nu percep nici o schimbare, etc.)
Fara lupta nu se obtine nimic, Dumnezeu recompenseaza "stradania", "lupta inversunata".

RUGACIUNEA LUI ISUS ESTE O ARMA REDUTABILA. DEMONII SE VOR TEME SI,EVENTUAL, VOR INCEPE SA-SI FACA SIMTITA PREZENTA (ganduri necurate, patimi de mult ingropate, etc.)

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Sa va rugati fara sa alcatuiti in minte imagini. Sa nu vi-L inchipuiti pe Hristos. Parintii Bisericii staruiau asupra lipsei de imagine la vremea rugaciunii. Impreuna cu imaginea exista potentialul usoarei alunecari, caci intr-o imagine se prea poate sa intervina o alta imagine, posibil si cel viclean sa faca interventii - si asa pierdem harul !

De retinut acest fragment , si bine ai facut ca l-ai postat draga George ! Imaginatia omoara incet dar sigur rugaciunea , uitand intr un final pentru ce si mai ales pentru Cine ne rugam .