Iubirea, bucuria, libertatea

[forever...]

@Demetrius - înţeleg ce spui. Probabil este o percepţie diferită a limbajului: Kallistos Ware se referă la omul adevărat, chemat la asemănarea cu Hristos - om adevărat şi Dumnezeu adevărat, iar tu însuţi ai explicat în paranteză că te gândeşti la omul lumesc.

Am citit de curând următorul pasaj în "Citadela" autorului Micului Prinţ:

Căci fiecare iubeşte în felul său aceeaşi imagine.
Doar un limbaj insuficient îi opune pe oameni unii altora, căci dorinţele lor nu
diferă. N-am întâlnit niciodată pe cel care să dorească dezordinea, sau
josnicia, sau ruina. Imaginea care-i frământă şi pe care ar vrea s-o întemeieze
se aseamănă de la un capăt la celălalt al universului, dar căile de atingere a
ei diferă. Unul crede că libertatea va permite omului să se dezvolte, altul că
omul va creşte puternic prin constrângere, dar amândoi doresc grandoarea
sa. Unul crede că mila va uni oamenii, altul dispreţuieşte bunătatea ca fiind
respect al putreziciunii şi îi obligă să construiască un turn în care se vor
contopi unul cu celălalt. Şi amândoi luptă pentru dragoste. Unul crede că
prosperitatea domină totul, căci omul eliberat de poverile sale găseşte timp
să-şi cultive inima, sufletul şi inteligenţa. Altul însă consideră că însuşirile
inimilor, ale inteligenţei şi sufletelor lor nu sunt legate de alimentele pe care
le consumă, nici de facilităţile care li se acordă, ci de darurile care li se
solicită. Acesta crede că doar templele născute din nevoia Domnului şi date
ca ispăşire sunt frumoase. Dar şi unul şi celălalt doresc înfrumuseţarea
sufletului, a inteligenţei şi a inimii. Şi amândoi au dreptate, căci cine se poate
dezvolta în robia, cruzimea şi abrutizarea unei munci grele? Dar cine se poate
dezvolta într-o libertate fără reguli, în respectul decadenţei şi în creaţia goală,
care nu mai este decât divertisment de trândavi?
....