Crucea catolica

[Erethorn]

În prealabil postat de Miha-anca

In cazul acesta ce semnificatie are degetul mare?

Nu trebuie sa ne ancoram in semnificatia degetelor cu care se face semnul Sfintei Cruci.

Din cate stiu eu, in perioada bisericii primare, semnul Crucii se facea cu un deget pe frunte. Ce semnifica acel deget ? Nimic. Semnificatia a aparut ulterior, pt. ca mai multe degete ofera mai multe oportunitati pt. semnificatie - trei - Sfanta Treime, cinci - cele cinci rani ale Mantuitorului, doua - cele doua naturi ale Mantuitorului etc.

In cazul semnului Sfintei Cruci la care se referea domnul Dragomir, semnificatia este legata de locul asupra caruia se face Crucea.

Concret, inainte de citirea din Evanghelie, ne insemnam cu Crucea pe frunte, buze si inima si spunem (nu cu voce tare): "fie ca aceste cuvinte sa fie in mintea, pe buzele si in inima mea".

Cel putin, asa stiu si asa fac eu.

Daca pentru orice intrebare exista atatea variante la fel de valide, oare se mai cunoaste adevarul? E ca si cu inelul lui Nathan cel Intelept: trei inele; dar care dintre ele e cel adevarat?
Va felicit ca puteti sa va descurcati cu atatea posible raspunsuri. Pe mine m-ar deruta multitudinea posibilitatilor, fara a sti care este cea corecta. Tocmai de aceea ortodoxia este cea mai potrivita credinta pentru mine: imi arata exact cum sa gandesc, ce sa fac si ce sa cred. Si asta fara gres.

[Erethorn]

În prealabil postat de Miha-anca

Daca pentru orice intrebare exista atatea variante la fel de valide, oare se mai cunoaste adevarul?

Doamna, pentru dumneavoastra Adevarul lui Isus Cristos sta in cate degete folosim sa facem cruce ?!!!!! Sau in ce directie o facem ?!!!!!!!!!!!!!!

[mihele_m]

În prealabil postat de Dia20_diana

De ce catolicii isi fac cruce cu mana intinsa si de la stanga la dreapta????Ce semnifica?

Na-m mai auzit ,sa-u cel putin nu cred ca cineva isi face cruce de la stinga spre dreapta . Poate intimplator ai vazut pe cineva care intradevar nu stia sa-si faca semnul cruci .

[Erethorn]

În prealabil postat de mihele_m

Na-m mai auzit ,sa-u cel putin nu cred ca cineva isi face cruce de la stinga spre dreapta . Poate intimplator ai vazut pe cineva care intradevar nu stia sa-si faca semnul cruci .

Vad ca sunteti din Timisoara. La Catedrala Sfantul Gheorghe ("Domul"), Biserica Piarista (vis-a-vis de Catedrala Ortodoxa), Biserica Preasfintei Inimi a lui Isus (parohia mea) din Piata Balcescu, Biserica Millenium din piata Traian, Biserica Notre Dame din Iosefin si alte biserici catolice din oras puteti asista zilnic la Sfanta Liturghie; aici veti vedea multi credinciosi care-si fac cruce de la stanga la dreapta...

[Eugen7]

Scurt istoric al semnului Sfintei Cruci
http://www.crestinortodox.ro/diverse...uci-69332.html
...
"Semnul mare" al crucii in Occident

Toate acestea ne fac sa ne gandim ca, daca inchinarea cu un sin*gur mare semn al crucii era un obicei curent in Orient cu incepere din secolul al VIII-lea, el era desigur cunoscut si in Occident, cu toate ca nu gasim atestari cu privire la aceasta inainte de a doua parte a seco*lului al XII-lea. Intr-adevar, daca cronicarul care istoriseste moartea lui Carol cel Mare foloseste o formula destul de vaga pentru a descrie acest gest, gasim, dimpotriva, toate precizarile necesare intr-o carte englezeasca, intitulata Ancren Riwle (scrisa pe la 1160), in care auto*rul da sfaturi calugarilor, mai ales cu privire la rugaciunile dinainte de culcare : "Ziceti : Christus vincit + Christus regnat + Christus imperat +, facand trei cruci cu degetul mare pe frunte ; apoi : Ecce crucem + Domini, fugite partes adversae : Vicit leo de tribu Juda, radix David, Aliluia (O cruce mare, ca la Deus in adjuto-rium meum, zicand Ecce crucem Domini); apoi: patru cruci in cele patru parti, zicand aceste patru fraze : Crux +fugat omne malum. Crux + est reparatio rerum. Per crucis hujus signum + fugiat procul omne malignum. Et per idem signum + salvetul quodque benignum. In sfarsit, inchinati-va voi insiva si patul vostru cu sfanta cruce : In nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti. Amen".

Fara indoiala ca "o cruce mare, ca la Deus in adjutorium" era semnul crucii pe care-l cunoastem astazi. Constatam ca in Occident, cel putin pana in secolul al XIII-lea, in formele de devotiune se intal*neau atat-semnul mare al crucii, cat si mici semne ale crucii facute pe anumite parti ale trupului, in semn de aparare de rau, ca si altele fa*cute in aer pentru a indeparta duhurile rele.

Curand, crucea mare, facuta de la frunte la piept si la umeri, a dobandit in mod progresiv un loc preponderent, fiind insotita, cand era prilejul, de invocarea Sfintei Treimi, dupa cum am vazut mai sus.

Felul insemnarii cu sfanta cruce in Occident

Aelric, un autor de predici scrise catre 1100, le spune ascultatori*lor sai ca "trebuie sa ne inchinam cu trei degete, in cinstea Sfintei Treimi".

Iata cum se exprima papa Inocentiu ai III-leam cu privire la acest subiect : "Semnul crucii trebuie sa se faca cu trei degete, pentru ca se face in numele Sfintei Treimi, despre care profetul zice : "Cu trei degete a tinut pamantul" (versiunea franceza a textului din Isaia 40, 13 ; in rom. "pamantul il cuprinde in pumnul Lui", n.tr.). Acest semn se face de sus in jos, iar apoi de la dreapta la stanga, pentru ca Iisus Hristos S-a pogorat din, cer pe pamant si a trecut de la evrei la nea*muri. Unii, totusi, fac semnul crucii de la stanga la dreapta., aratand astfel ca trebuie sa trecem de la stricaciune la slava, tot asa cum Hris*tos a trecut de la moarte la viata, si de la salasiuirea in intuneric la lumina raiului..."

Cativa ani mai tarziu, un episcop spaniol, Luc de Tuy, scrie : "in ceea ce priveste semnul crucii se pune intrebarea daca, atunci cand se inchina, credinciosii trebuie sa o faca de a stanga la dreapta, sau de la dreapta la stanga. La aceasta raspundem ca, potrivit invataturii si tra*ditiei pe care le pastram cu credinciosie, ambele feluri sunt bune, am*bele sfinte si ambele in stare sa biruiasca puterea vrajmasului ; atata doar, sa fie facute de crestini cu toata cucernicia. Totusi, vazand ca multi se straduiesc, incredintati de dreptatea lor, sa inlature una dintre cele doua metode si sustin ca nu trebuie sa facem semnul crucii de la stanga la dreapta, potrivit celor predate noua de Parinti va vom spune cateva cuvinte cu privire la acest subiect, izvorate din iubire crestina. Intr-adevar, atunci cand Domnul nostru Iisus Hristos, in ma*rea Sa milostivire, a venit in lume pentru a rascumpara neamul ome*nesc, S-a coborat la noi de la Tatal ; S-a pogorat la stanga, ca sa zicem asa, la iad, si apoi, inaltandu-Se la cer, S-a asezat de-a dreapta Tata*lui. Or, tocmai aceasta este semnificatia gestului inchinarii, pe care il face orice crestin: unindu-si trei degete, le ridica la inaltimea fruntii si zice : in numele Tatalui; le coboara apoi pana la barbie, zicand : si al Fiului; le duce apoi la stanga, zicand : si al Sfantului Duh; si, in sfarsit, la dreapta, spunand : Amin".

Dincolo de felul propriu al spaniolilor de a se insemna cu semnul crucii dupa traditia veche, despre care am vorbit mai sus, sa notam faptul ca spiritul celor doua texte citate este diferit. Primul pare a considera normala inchinarea de la dreapta la stanga (fara ca, din aceasta cauza, sa dispretuiasca sau sa interzica celalalt mod de inchi*nare, despre care autorul nu mentioneaza cum s-a introdus in uz). Papa Inocentiu al III-lea se multumeste sa atribuie o semnificatie spi*rituala diferita celor doua feluri de inchinare.

Al doilea citat, dimpotriva, le lauda deopotriva pe amandoua, dar este evident ca practicantii acestor moduri diferite de inchinare nu mai coexista pasnic : cei care tin traditia veche (deveniti, fara indoiala, minoritari la acel moment) sunt priviti ca avand o atitudine ostila fata de ceea ce este, de fapt, o inovatie, dar care, pe de alta parte, trebuie sa fi fost destul de veche, de vreme ce Luc de Tuy o priveste ca pe o traditie primita de la parinti. Vadindu-si preferinta, el atribuie aces*tui mod, si numai acestuia, o semnificatie spirituala asemanatoare celei pe rare o gasim si la papa Inocentiu al III-lea.

Putem sa spunem deci ca in felul de a se inchina, in Occident, in secolele VIII-XIII, a avut loc o evolutie lenta, inovatia de a face semnul crucii de la stanga la dreapta intrand, incetul cu incetul, in uzul curent, fara ca ierarhia sa se alarmeze. Se poate totusi spune ca acest fel de inchinare, chiar daca este adesea mentionat fara a fi blamat, nu a fost niciodata in mod clar recomandat.

Dupa cum am spus, cei care tineau practica veche erau foarte putini in secolul al XIII-lea si numarul a scazut intr-atat, incat unii liturgisti din secolele XIV - XV, cu toate ca afirmau vechimea si autoritatea vechiului fel de a se inchina, ei insisi practicau noul fel de inchinare.

S-a remarcat desigur ca, in toate textele citate, semnul «mare” al crucii se facea cu trei degete. S-a pus intrebarea la ce data s-a introdus in uzul occidental felul de a se inchina cu intreaga mana. Dom S. Baumer afirma, ca benedictinii si misionarii lor au introdus acest fel de inchinare in secolul VIII. Pe de alta parte, H. Leclercq afirma : "In Biserica latina s-a produs o schimbare in secolul XIII adoptandu-se felul nou de a se inchina, cu mana deschisa si toate degetele unite...". Ar fi foarte greu sa aratam care dintre cei doi savanti autori are dreptate. In fond, se poate ca acest fel de a se inchina sa se fi practicat in timpul mentionat de Baumer, dar nu de o maniera generala, asa cum afirma el, si ca el s-a propagat lent pana la a deveni majoritar in cursul secolului XIII, mentionat de celalalt autor. Aceasta ar explica de ce nici patriarhul Fotie, nici Mihail Cerularie nu le reproseaza latinilor aceasta practica, pe care o vor deplange abia in a doua parte a secolului XI. In ciuda acestui fapt, papa Inocentiu al III-lea si Luc de Tuy recomanda inchinarea cu trei degete si nu pomenesc de practica inchinarii cu mana deschisa.

Nu se cunoaste motivul pentru care s-a introdus aceasta noua practica. Si se pare ca benedictinii secolului XIV (admitand ca pre decesorii lor au fost initiatorii acestui obicei) nu mai practicau acest fel de inchinare, de vreme ce indicau novicilor vechiul mod de inchinare, cu trei degete.

[Eugen7]

Incheiere

Istoria insemnarii cu sfanta cruce, nu se opreste, bineinteles la secolul XIV. Chiar daca regulile generale privind felul inchinarii erau de acum fixate in traditiile diferite ale Orientului si Occidentului in cadrul fiecareia dintre ele pietatea credinciosilor sau temperamentul lor national nu s-au ferit de unele accente originale. Nu se pune aici problema judecarii acestor practici diferite, ci de a constata ca ele exista. Astfel, in Occident vedem, de exemplu, in tarile de cultura hispanica, forme curioase, care merita notate. "Spaniolul pios isi face mai intai cu degetul mare o mica cruce pe frunte, pe buze si pe piept, zicand : Prin semnul + sfintei cruci, mantuieste-ne + de vraj*masii nostri, Iisuse + Dumnezeul nostru. Urmeaza apoi o cruce mare, facuta larg, cu mana coborand mult in josul pieptului, insotita de cuvintele : In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. In sfarsit, potrivit obiceiului... copilul spaniol, ca si numerosi adulti, de altfel, adauga o mica ceremonie care, pentru privitor, pare a consta in sarutarea degetului mare. In realitate, se saruta crucea formata prin asezarea degetului mare peste aratator...".

Si Bisericile ortodoxe prezinta diferente si inca atat de insemnate incat, dupa felul de a se inchina, se poate, recunoaste nationalitatea credinciosilor. Un semn mare ai crucii insotit de o plecaciune adanca facut de rusi difera de semnul crucii mic facut de-a lungul piep*tului, incheiat cu o lovitura tot pe piept, al grecilor, tot atat de mult cat amandoua difera de modul de inchinare romano-catolic.

S-a inteles desigur ca nu trebuie sa judecam aceste practici dife*rite, care ne descopera pietatea specifica a credinciosilor si spirituali*tatea popoarelor lor, ci sa ne verificam propriile obiceiuri. Si daca ele au devenit simpla obisnuinta, daca ele au degenerat in simple semnale de recunoastere confesionala, daca ele au alunecat spre un ritual magic, nascut din teama, nu ne ramane decat sa ne intoarcem spre taina pro*priului nostru botez ca sa regasim in el taria iubirii vii care da putere semnului crucii. Dar aceasta latura duhovniceasca si pastorala depaseste cadrul stramt al incercarii noastre.

http://www.crestinortodox.ro/diverse...uci-69332.html

În prealabil postat de Erethorn

Doamna, pentru dumneavoastra Adevarul lui Isus Cristos sta in cate degete folosim sa facem cruce ?!!!!! Sau in ce directie o facem ?!!!!!!!!!!!!!!

Pentru mine semnul Sfintei Cruci are o mare semnificatie. Lipsa unei semnificatii nu este caracteristica Bisericii Ortodoxe.
Articolul de mai sus, postat de Eugen7, ne lamureste pe deplin, cum s-a ajuns de la crucea facuta de la dreapta la stanga, la crucea catolica. O lectura interesanta. Multumim, Eugen7.
Nu ne mai ramane decat sa ne ducem fiecare crucea!

[odisseas]

Acea cruce de care zici draga ca este simbol satanic te inseli AMARNIC.Este crucea Sf.Petru care a fost rastignit pe cruce ,dar cu capul in jos.Asa ca ia o foaie si un creion fa o cruce normala pe hirtie si intoarce hirtia invers sai vezi rezultatul.

[daniil96]

În prealabil postat de odisseas

Acea cruce de care zici draga ca este simbol satanic te inseli AMARNIC.Este crucea Sf.Petru care a fost rastignit pe cruce ,dar cu capul in jos.Asa ca ia o foaie si un creion fa o cruce normala pe hirtie si intoarce hirtia invers sai vezi rezultatul.

crucea intoarsa este un simbol satanic ... chiar daca tu nu poti accepta asta

cauta "simboluri sataniste" ... in orice limba vrei tu

citeste orice carte


crucea inversata este un simbol al satanistilor